Krishnamurti Subtitles

Sfârşitul dezordinii este sfârşitul morţii

San Diego - 17 February 1972

Conversation with Eugene Shallert 2



0:03 Q: Krishnamurti în dialog cu
Părintele Eugene Schallert
  
0:07 J.Krishnamurti s-a născut în Sudul Indiei
şi a fost educat în Anglia.
  
0:12 În ultimii 40 de ani a ţinut
conferinţe în America,
  
0:16 Europa, India, Australia şi alte
părţi ale lumii.
  
0:20 În munca sa
 
0:22 el a repudiat toate conexiunile
 
0:24 cu religii organizate şi ideologii
 
0:27 şi a spus că singura lui preocupare
 
0:29 este să ajute omul să fie
liber necondiţionat.
  
0:33 Este autorul mai multor cărţi dintre care
 
0:36 Trezirea Inteligenţei,
Nevoia urgentă de schimbare,
  
0:40 Eliberarea de Cunoscut şi
Zborul Vulturului.
  
0:45 În acest dialog îl are ca partener
pe Părintele Eugene J.Schallert
  
0:49 de la Societatea Iezuită,
Directorul Centrului
  
0:53 de Cercetări Sociologice la
Universitatea din San Francisco
  
0:56 unde Părintele este Profesor Asociat.
 
1:01 S: Pentru a vedea aşa cum am discutat
 
1:06 persoana trebuie să ajungă la o
stare în care este atentă
  
1:13 la celălalt şi liberă de atenţia aleasă
 
1:20 -am putea spune poate: poate
acorda atenţia nedivizată altuia.
  
1:25 K:Da, da.
 
1:26 S: Şi înainte de a trece la următorul
pas am putea spune că
  
1:31 nu suntem în căutarea răspunsului la
întrebarea "ce înseamnă a vedea?"
  
1:35 Nu cumva nu ne uităm ca să ne vedem
 
1:38 şi ăsta nu este un răspuns?
 
1:41 K: Există vreun răspuns domnule,
 
1:46 când există o percepţie reală-
a ceea ce este-
  
1:50 există atunci un răspuns?
 
1:52 S:Percepţia nu este un răspuns.
 
1:54 Trebuie să insist că percepţia
nu este un răspuns.
  
1:59 K:Dar....
există percepţia a ceea ce este:
  
2:06 în lume, în mine- eu sunt lumea
şi lumea sunt eu.
  
2:10 Acea percepţie, nu conceptul
ci percepţia în sine
  
2:17 că eu sunt lumea şi lumea sunt eu.
 
2:22 Nu există separare între mine
şi lume. Eu sunt lumea.
  
2:26 Există percepţie.
 
2:31 Ce se întâmplă atunci?
Asta întrebi?
  
2:37 S:Da, întreb ce se întâmplă atunci.
 
2:41 Este dificil să folosim un cuvânt
pentru că, într-un fel
  
2:46 atâta timp ne-am privit unii pe alţii,
propriile dualităţi, lumea noastră
  
2:52 ca pe ceva ce ne-a fost dat, am luat
de-a gata totul şi de aceea
  
2:58 când am făcut asta, cred că într-un fel
 
3:01 am făcut să fie imposibil să
percepem pur şi simplu.
  
3:06 Dar de îndată ce putem controla asta
şi spunem că suntem interesaţi
  
3:11 apare o percepţie simplă care precede
toată cunoaşterea raţională, logică
  
3:18 toate prejudecăţile noastre.
 
3:25 Atunci suntem gata să întrebăm...
K:Sau mai degrabă să constatăm
  
3:28 că nu există percepţie în
prezenţa prejudecăţilor.
  
3:30 S:Nu există percepţie în
prezenţa prejudecăţilor.
  
3:33 Prejudecata face percepţia imposibilă.
 
3:37 Ca atunci când eu nu vreau
să te percep pe tine...
  
3:39 K:Desigur, construiesc o barieră.
S:Pun o barieră.
  
3:42 K:Fie că este una religioasă, politcă
 
3:45 sau oricare alta.
 
3:48 S: Acum, dacă este adevărat,
în încercarea de a te vedea...
  
3:57 de a te percepe
 
4:01 ce este în mine nu sunt de fapt eu.
 
4:05 K:Da, corect.
 
4:07 S: Iar ce este în tine nu
te formează pe tine.
  
4:10 Când vorbim despre percepţie
 
4:15 nu cumva vorbim într-un fel de
unitate sau adevăr?
  
4:18 K:Nu aş ajunge acolo încă.
Mie mi se pare
  
4:25 că dacă văd că lumea sunt eu şi eu
sunt lumea- sau eu sunt tu şi...
  
4:34 adică psihologic vorbind, chiar
dacă eu sunt Hindus, Budist,
  
4:40 Creştin, suntem la fel-
psihologic, în interior
  
4:43 noi toţi suntem într-o stare de confuzie,
război, mizerie, regrete,
  
4:47 avem un sentiment îngrozitor
de singurătate, disperare.
  
4:52 Asta are umanitatea în comun.
 
5:00 Există această percepţie.
 
5:02 Ce se întâmplă atunci?
 
5:06 S: Asta încercăm să descoperim
şi să explicăm-
  
5:09 fără să explicăm.
 
5:11 K:Vom descoperi împreună.
 
5:19 Există percepţia regretului.
Să începem cu asta.
  
5:29 Fiul, fratele, tatăl moare.
 
5:36 Şi în general se întâmplă următoarele:
evadez din asta
  
5:43 pentru că nu fac faţă sentimentului intens
 
5:46 de singurătate, disperare.
Aşa că evadez
  
5:54 -în ideologie, în concepte,
în zeci de moduri.
  
5:59 Şi pentru a percepe faptul că evadăm
 
6:05 doar să percepem, nu să controlăm,
 
6:08 fără să spunem "nu trebuie să percep asta"
doar să fiu conştient, fără a alege
  
6:14 să conştientizez că vreau să evadez.
Şi atunci nu mai fac asta.
  
6:23 În momentul în care evadez consum
şi pierd multă energie.
  
6:28 Ai oprit acea energie-nu tu-
 
6:32 percepţia a făcut asta, deci ai mai
multă energie
  
6:36 mult mai multă.
 
6:40 Şi când nu mai ai unde să scapi
 
6:46 te confrunţi cu ceea ce este.
 
6:49 Adică: ai pierdut pe cineva!
 
6:54 Moartea, singurătatea, disperarea.
Exact asta este.
  
6:59 Adică, iarăşi percepţia a ceea ce este.
 
7:04 S: Cred că văd unde vrei să ajungi.
 
7:06 Vrei să spui că atunci când
percep că sunt trist
  
7:14 -nu percep durerea, care
nu există în sine-
  
7:17 când percep că eşti trist, percep de fapt
 
7:21 că te-ai separat şi asta este
sursa durerii tale
  
7:28 pentru că a murit tatăl şi acum
sunteţi separaţi.
  
7:31 Şi percepând acea durere
asociată cu separarea...
  
7:37 K:Nu chiar, domnule.
S: Sau eu nu
  
7:39 percep acea bucurie asociată cu...
 
7:42 K:Nu, domnule, încă nu.
Am pierdut pe cineva, acesta este un fapt.
  
7:46 Este un fapt- a avut loc, a trecut.
 
7:50 Ceva s-a terminat!
Nu poţi...
  
7:55 Şi mă simt atât de singur- şi
asta este un fapt-
  
8:02 singur, nu am alte relaţii
 
8:07 şi nu mă sint în siguranţă.
 
8:12 Sunt terminat.
 
8:18 S: Mulţi oameni spun că se simt goliţi.
 
8:24 K:Da, goliţi. Şi există o conştientizare
a acestui gol,
  
8:30 a singurătăţii, disperării.
 
8:33 Când nu încerci să evadezi
conservi energie.
  
8:39 Această conservare a energiei
apare când mă confrunt
  
8:44 cu frica mea de singurătate.
 
8:49 O întâlnesc.
Eşti conştient de asta.
  
8:56 Conştientizez frica de singurătate.
 
9:01 S:Dar cum îţi poţi da atenţia întreagă
 
9:07 cuiva pe care l-ai pierdut de tot?
 
9:13 K:L-am pierdut dar noi examinăm
 
9:17 starea minţii care a suferit o pierdere.
 
9:22 S:Da, încercăm să înţelegem...
 
9:25 K:....mintea care spune "Am pierdut totul.
 
9:28 Simt o durere imensă."
 
9:32 Corect? Şi acolo este frică.
 
9:38 Priveşte acea frică,
 
9:41 nu fugi, nu încerca să scapi,
să o înnăbuşi
  
9:44 prin curaj şi altele-vezi frica
 
9:48 fii conştient de ea.
 
9:52 Şi atunci frica dispare.
Dispare!
  
9:58 Şi atunci ai mai multă energie.
 
10:03 S:Da,noi am experimentat asta:
că frica alungă frica.
  
10:10 K:Şi apoi ce este?
De ce este acolo regretul?
  
10:16 Ce este regretul?
 
10:18 Auto-compătimire?
 
10:20 S: Când este asociat cu
anxietetatea sau frica
  
10:23 atunci o numim auto-compătimire.
 
10:26 K:Auto-compătimire.
Ce înseamnă asta?
  
10:30 Iată ce înseamnă:
 
10:31 eu sunt mai important decât
persoana care a murit.
  
10:35 S: Adică nu ai acordat atenţie
acelei persoane.
  
10:38 K:Nu am iubit niciodată acea persoană!
Nu mi-am iubit niciodată copilul.
  
10:42 Nu mi-am iubit niciodată
soţia, soţul, sora.
  
10:49 În această stare de conştiinţă descopăr
 
10:54 că nu a existat iubire.
 
10:59 S: Sau descoperind
 
11:03 un regret asociat cu mâhnirea,
 
11:07 sau separarea sau cu frica descopăr
 
11:11 că a existat o iubire limitată, dacă
cumva a existat şi ea.
  
11:14 K: Nu am avut-o!
Nu aş fi putut să o am!
  
11:16 Iubirea înseamnă ceva cu totul diferit.
 
11:20 Acum există această energie imensă
- vezi?- nu încerc să evadez,
  
11:26 nu am frică, nici nu mă auto-compătimesc,
să fiu preocupat de mine, de anxietatea mea....
  
11:35 Din acest sentiment de durere
apare o energie
  
11:44 care este iubirea adevărată.
 
11:48 S:Iubirea adevărată.
Am descoperit acum că
  
11:52 dacă cineva acordă atenţie
totală altuia...
  
11:56 K:Nu! Nu am acordat această atenţie
persoanei care a murit,
  
12:01 tatălui, fiului, fratelui.
 
12:03 Am acordat atenţie stării minţii
 
12:06 a minţii care spune "Sufăr!"
 
12:12 S:Da, dar noi am încercat să examinăm
ce înseamnă "să suferi"
  
12:18 în contextul atenţiei fără alegere.
 
12:22 K:Da. Şi găsesc că iubirea este...
o atenţie totală.
  
12:32 S: Iubirea este atenţie totală.
 
12:34 K: Fără nici o divizare.
 
12:38 Cred că este foarte important pentru că
 
12:40 vezi domnule, pentru noi, iubirea este
plăcere-sexuală sau altfel-
  
12:48 iubirea este plăcere, frică, gelozie,
 
12:52 posesivitate, dominaţie, agresiune-vezi?
 
12:56 Folosim acest cuvânt pentru toate astea:
 
12:59 iubirea de Dumnezeu, iubirea unui barbat,
faţă de ţară,etc.
  
13:05 Este vorba despre o iubire care este
preocupată doar de mine.
  
13:14 S: Da, iubire de sine.
K:Evident.
  
13:16 S: Dar eu sunt cel iubit nu sinele.
 
13:20 K:Aia nu este iubire.
Este o descoperire importantă.
  
13:25 Este nevoie de multă onestitate să spui
 
13:30 "Pe Jupiter, nu am iubit cu
adevărat pe nimeni".
  
13:33 Am pretins, am exploatat, m-am
ajustat faţă de alţii,
  
13:41 dar de fapt nu ştiu ce înseamnă
să iubeşti.
  
13:46 Este nevoie de multă onestie
 
13:51 pentru a spune "am crezut că am iubit
dar nu am găsit asta".
  
13:56 Acum am ajuns la ceva real!
 
14:00 Adică, am văzut ce este şi
am pornit de acolo.
  
14:05 Există o conştientizare a ceea
ce este, ea se mişcă
  
14:10 -este un lucru viu- dar nu
ajunge la o concluzie.
  
14:17 S: Cum se face că încercând să
răspundem la întrebarea
  
14:26 cu privire la atenţia totală, nedivizată,
a privi pur şi simplu
  
14:31 ajungem inevitabil la întrebarea
 
14:36 care nu este logică, ci foarte naturală
 
14:39 ajungem la întrebarea de a iubi pur
şi simplu în opoziţie cu
  
14:44 iubirea ficţiune sau frauduloasă
sau condiţionată.
  
14:48 Trebuie să existe ceva în iubire
şi în faptul de a vedea
  
14:53 care este atât de similar încât ajungem
de la a vedea la a iubi
  
15:00 şi discutăm despre acelaşi lucru. Şi pe
măsură ce ne deplasăm
  
15:06 ei bine, deplasăm nu este cuvântul potrivit.
K: Nu, înţeleg domnule.
  
15:09 S: pe măsură ce devenim conştienţi
de...ce ne dezvoltăm
  
15:14 această atenţie nedivizată,
care nu alege...
  
15:17 K: As sugera să nu folosiţi cuvântul-
sugerez doar-
  
15:22 "dezvoltare". Asta înseamnă timp.
Să fii conştient!
  
15:27 S: Să fii conştient. Ne luptăm cu
cuvintele pentru că...
  
15:30 K: Fiţi atent la covor-culoare, formă,
 
15:35 fiţi atent la asta. Nu spuneţi "Îmi place,
nu-mi place, asta este bun"
  
15:40 fiţi doar conştient de asta
şi apoi de aici
  
15:43 apare flacăra conştiinţei, dacă
o putem numi aşa.
  
15:51 S: Dar nu ai spus acelaşi lucru
cu alte cuvinte
  
15:54 când ai spus " Fii atent la celălalt,
la covor, la copac,
  
16:00 la universul în care trăieşti?!
 
16:05 Apoi duci asta la alt nivel de percepţie
 
16:10 şi spui " Iubeşte covorul,
copacul, universul".
  
16:15 Şi nu simt că este vreo diferenţă
între a fi conştient
  
16:18 sau a vedea nedivizat şi a iubi
nedivizat sau necondiţionat.
  
16:23 K:Nu domnule, când eşti atât de
conştient există o calitate a iubirii.
  
16:26 Nu trebuie să spui "a fi sau
a nu fi"-este acolo.
  
16:29 Este ca şi parfumul florii-este acolo!
 
16:33 S:Acestea două sunt...nu sunt feţe
ale aceleiasi monezi.
  
16:36 Sunt aceeaşi moneda.
K: Acelaşi lucru, aceeaşi monedă.
  
16:39 S: Care nu are feţe. Da. Deci a vedea
în acest mod nedivizat,
  
16:46 în care nu alegem şi a iubi în acest mod,
 
16:50 trebuie să fie unul şi acelaşi lucru.
 
16:52 K:Aşa este domnule, dar dificultatea
constă în
  
16:55 faptul că noi suntem atât de doritori
să avem acest lucru
  
17:00 încât pierdem drumul către
el şi frunuseţea sa.
  
17:06 S: Dacă mergem cu discuţia mai departe
 
17:10 sau poate facem alt pas -pentru că nu
există mai departe- şi spunem că
  
17:16 aşa cum percepem noi, a fi
conştient şi a iubi
  
17:23 sunt unul şi acelaşi lucru.
 
17:26 Am putea merge un pas mai departe şi spune
 
17:30 a fi este acelaşi lucru cu
a vedea şi a iubi?
  
17:33 K:Nu, ce înţelegi prin cuvântul "a fi"?
 
17:38 Toţi spun "Eu sunt". Generaţia
tânară spune
  
17:43 "Vreau să fiu".
Ce înseamnă asta?
  
17:46 S: Sunt sigur că înseamnă foarte puţin.
 
17:48 Cred că înseamnă a fi activ sau posesiv.
 
17:52 K:Da, a fi posesiv, furios, violent.
 
17:53 Eu sunt- asta este ce sunt.
 
17:56 S: Deci cuvântul "a fi" are o conotaţie,
este asociat
  
17:59 cu activitatea, care poate avea loc
datorită acestei energii interioare
  
18:03 care este semnificaţia lui "a fi".
 
18:05 K: Toate astea ne conduc
la o întrebare domnule:
  
18:09 dacă omul se poate schimba.
Asta este important...
  
18:16 Este una dintre cele mai importante
întrebări de azi.
  
18:24 Structura şi natura fiinţelor umane
trebuie să se schimbe.
  
18:30 S: Când foloseşti cuvinte ca
"structura" şi "natura'
  
18:34 mi se pare că astea sunt categorii.
K: Nu, modul în care el trăieşte.
  
18:37 S: Se poate schimba stilul omului?
 
18:39 K:Da. Modul în care trăieşte, urâţenia...
 
18:44 violenţa, ştii tu, tot ce se întâmplă.
 
18:48 S: Aş spune că ar trebui să
existe doar disperare
  
18:51 cu privire la problema schimbării
 
18:54 dacă schimbarea de care vorbim
 
18:57 a presupus crearea de noi categorii care
să le înlocuiască pe cele vechi.
  
19:01 K: Nu, nu, nu vreau să spun asta.
 
19:03 S: Dacă pe de altă parte avem
de a face cu problema
  
19:05 schimbării de la exterior la interior-
poate face omul asta?
  
19:09 de la "a face" la "a fi" de la a pretinde
că iubeşte la a iubi
  
19:15 de la percepţia categoriilor la a vedea
 
19:18 se poate schimba astfel omul?
 
19:20 Trebuie sa intreb- face asta omul?
 
19:21 Şi o face! Tu ai făcut asta.
Eu am făcut asta.
  
19:25 K: Vreau să spun domnule...
 
19:27 S: O va face omul?
 
19:30 K: Pentru că omul a trăit
într-un anumit fel
  
19:33 cu o asemenea brutalitate, amăgire,
 
19:39 în minciună, ipocrizie şi restul.
 
19:46 Dacă am un fiu, frate,
 
19:50 asta este problema, rsponsabilitatea mea.
 
19:54 Nu să îl schimb, ci să văd cum este.
 
20:02 Nu vreau să mă imite sau să se
conformeze tiparului meu
  
20:05 asta este absurd, sau credinţelor
mele- eu nu am aşa ceva.
  
20:09 Şi spun "Este posibil ca omul
să se schimbe?"
  
20:17 Nu conform unui tpar anume,
 
20:20 ci să producă o revoluţie psihologică.
 
20:26 S: Dacă ar fi să pornesc de
undeva Krishnaji, aş
  
20:29 începe cu tine. Nu pentru că eu cred
că ai nevoie de schimbare
  
20:34 nu cred asta, nu pentru că
vrei sa te schimbi
  
20:39 eu cred că tu vrei să înveţi,
să împărtăşeşti.
  
20:44 Ai primit atâta bucurie din înţelegere
 
20:47 şi din iubire şi astea radiază din tine.
 
20:52 Dacă vrei să înveţi pe cineva
că există mai mult
  
20:57 de văzut decat vede deja- şi acest
mai mult nu este cantitativ
  
21:02 ci în profunzime- poate aş vrea să
te schimb în această direcţie
  
21:10 nu în cea în care vorbeşti despre
conflictele şi tensiunile din lume
  
21:15 despre violenţa şi ipocrizia ei de
faptul că de asemenea poţi
  
21:20 să îţi pui altă întrebare
 
21:23 -sunt sigur că ai făcut asta
dar nu ai spus-
  
21:27 nu doar suportarea conflictului
interior sau exterior
  
21:34 ci şi a bucuriei interioare şi exterioare.
 
21:38 K:Stai un pic domnule.
 
21:40 S: Ele sunt mereu prezente când
vorbeşti, dar nu sunt exprimate.
  
21:43 K:Când apare bucuria?
 
21:47 Când nu o caut.
Adică, se întamplă!
  
21:54 Nu trebuie să o cultiv, mintea
nu trebuie să o caute.
  
22:02 S: Da, mintea nu poate căuta bucuria.
 
22:06 K: Deci trebuie să înţeleg...
trebuie să înţeleg
  
22:15 ce este plăcerea şi ce este
bucuria. Aici amestecăm...
  
22:21 S:Amestecăm nivelurile noastre, da.
 
22:24 K: Este mai important să înţelegem
mai degrabă bucuria decât plăcerea
  
22:30 scuze- este mai important
să înţelegem plăcerea
  
22:34 mai degrabă decât bucuria.
 
22:36 Pentru că vrem plăcere, o căutăm.
 
22:42 Totul formează plăcerea noastră- întreaga
 
22:47 structură socială, morala se bazează
pe această plăcere enormă.
  
22:54 Iar plăcerea hrăneşte frica,
nesiguranţa şi restul.
  
22:59 Când vrem să înţelegem plăcerea,
apar şi alte lucruri.
  
23:03 Nu trebuie să vorbim despre ele. Acestea
curg, asemeni unei fântâni.
  
23:08 Nu o poţi numi bucurie,
este extaz, ceva....
  
23:14 S: Vrei să spui că atunci
când urmărim frica
  
23:18 dorind să scăpăm sau când urmărim...
 
23:22 K:....bucuria, adică plăcerea.
 
23:24 S: Sau în căutarea plăcerii- în ambele
căutări găsim moartea
  
23:29 şi o moarte a risipei de energie
 
23:32 care ne împiedică să fim bucuroşi.
K:Corect, corect.
  
23:35 S: Iar a fi bucuroşi şi a vedea, a fi
iubitori sau pur şi simplu a fi
  
23:40 este acelaşi lucru.
 
23:44 K: Vezi, prin negaţie apare pozitivul.
 
23:50 S:Da.
 
23:51 K: Nu pozitivul. A susţine pozitivul
înseamnă să negăm ce este real.
  
24:00 S: Dar aşa cum am spus înainte
 
24:02 a nega aceste categorii nu este de fapt
 
24:07 lucrul cu care ne confruntăm şi
nici nu avem de a face cu
  
24:10 simpla negare de a vedea.
Avem de a face cu
  
24:14 negarea tuturor obstacolelor,
cum ar fi plăcerea, bucuria.
  
24:19 Pentru că până nu negi plăcerea
nu vei fi vesel.
  
24:22 Şi când eşti vesel eşti de asemenea
destul de plăcut.
  
24:24 K: Nu vorbeşti despre asta.
În momentul în care eşti conştient
  
24:27 că eşti vesel, atunci această
stare dispare.
  
24:30 Ca atunci când eşti fericit şi spui
"Ce fericit sunt!"
  
24:34 Devine un non sens când spui
"Ce fericit sunt!"
  
24:38 S:Da, pentru că acum ai raţionalizat
 
24:40 şi aşezi starea într-o categorie
şi devine ceva
  
24:42 despre care să vorbeşti nu ceva
care să faci, să fii.
  
24:45 Şi în acelaşi timp deoarece
căutam asta foarte mult...
  
24:54 continuăm să vedem, să înţelegem
şi să iubim
  
24:58 adică această atenţie nedivizată,
deoarece vrem să facem asta
  
25:01 dar aflăm că nu o putem realiza
 
25:04 decât dacă negăm frica sau plăcerea...
 
25:07 K:Da, domnule. Înţelegând plăcerea
 
25:10 înţelegând întreaga natură a plăcerii.
 
25:13 S: Şi atunci trebuie să ne întrebăm
dacă acestea nu sunt căile
  
25:17 de a vedea sau iubi sau a fi- şi
presupunem că în final
  
25:23 vom ajunge la întrebarea
de a fi sau a fi unul
  
25:27 putem ajunge la această întrebare
pentru că vrem să descoperim că
  
25:32 tu eşti una cu lumea iar lumea
este una cu tine
  
25:36 şi că tu eşti una cu mine
iar eu una cu tine:
  
25:39 noi vrem să descoperim asta.
Şi am văzut
  
25:41 că trebuie să vedem, iubirea
trebuie să apară
  
25:46 şi mai trebuie să apară o conştientizare-
am văzut ce să facem
  
25:49 să scăpăm de ceea ce ne împiedică
 
25:52 de experienţele care ne animă
sau realităţile
  
25:56 realitatea de a fi- eu sunt şi
asta este destul.
  
25:59 Nu am nevoie ca aceste lucruri
să fie-iată eu sunt.
  
26:03 Apoi ceea ce crezi că este următorul pas
 
26:05 -şi nu vorbim aici de vreo
metodă sau proces-
  
26:09 care ai spune că este următorul pas?
 
26:11 K:Următorul pas către ce?
S:Către dezvoltarea...
  
26:15 K:De la ce?
 
26:17 S:De la această atenţie nedivizată
de care am discutat înainte
  
26:20 de la această iubire care am constatat
că este la fel ca atenţia
  
26:25 care nu alege şi de la această fiinţă
care am constatat
  
26:29 că este la fel de iubitoare
şi vede şi înţelege
  
26:35 şi acum încercăm să urmărim...
 
26:39 K:Ce se întâmplă apoi?
Ce se întâmplă?
  
26:41 S:...experimentarea- nu vreau
sa spun a "unităţii"
  
26:45 pentru că asta ne duce la final înainte
de a ajunge la miezul lucrurilor
  
26:48 dar ce trebuie să facă cineva după,
după ce a văzut
  
26:52 şi a iubit şi a fost?
 
26:56 K:Omul trăieşte, domnule.
S:Trăieşte.
  
26:58 Deci a trăi este acelaşi lucru cu
a iubi şi a vedea, în mod real.
  
27:03 K:Dar înseamna domnule a înţelege moartea.
 
27:10 S:A înţelege moartea.
 
27:12 K:Moartea. Pentru că
 
27:16 pentru a iubi, cineva trebuie să moară.
 
27:19 S:Fără îndoială.
 
27:21 K: Trebuie deci să existe o
cercetare, o înţelegere,
  
27:26 o conştientizare a ceea ce
înseamnă a muri.
  
27:31 Fără asta nu există iubire.
 
27:34 S: Dar asta poate fi o ficţiune, pentru
că cine ne va spune
  
27:37 cum este să mori?
K:O să aflăm.
  
27:40 S: Să aflăm, bine.
K: Nu vreau să îmi spună cineva
  
27:44 pentru că asta înseamnă autoritate.
 
27:46 S: Înseamnă oameni morţi care nu pot vobi.
 
27:48 K:Nu doar asta.
 
27:52 După cum ştii, întreaga lume Asiatică,
crede în reîncarnare
  
27:59 şi în lumea Creştină în inviere
şi tot aşa.
  
28:05 Pentru a afla asta cineva trebuie
să cerceteze dacă există
  
28:10 ceva permanent în mine care
se reîncarnează,
  
28:17 care renaşte, învie, omul trebuie
să cerceteze
  
28:22 asta, dacă există ceva permanent.
 
28:27 Permanent?
Nimic nu este permanent!
  
28:31 Covoarele, structurile, ce crează
tehnologia, toate dispar
  
28:36 toate lucrurile create de om
sunt...într-un flux.
  
28:43 S: Deci tu nu sugerezi că măsura
este permanentă.
  
28:47 Nu sugerezi că măsura este permanentă.
 
28:49 K:Măsura?
S:Măsura.
  
28:52 Te-ai născut şi ai trăit şi vei muri
 
28:57 şi asta într-un număr de ani.
 
28:59 K:Şaptezeci, treizci, douăzeci, oricât.
 
29:01 S: Măsura este reală sau tu eşti real?
 
29:03 K:Nu, nu. Eu nu vorbesc în
termeni de măsură.
  
29:06 S: Deci, dacă măsura nu este reală
ci este ceva din afara ta
  
29:11 atunci avem dreptul să spunem că pur
şi simplu nu mai exişti?
  
29:16 K:O să ajungem la asta.
 
29:18 Vezi tu, întreaga lume a Greciei
 
29:24 gândea în termeni de măsură.
 
29:27 S:Da.
 
29:28 K: Şi întreaga lume din Vest se
bazează pe asta.
  
29:32 Iar în Est lumea spune că măsura
este o iluzie.
  
29:36 Şi ei au intrat în altfel de...
S:...măsuri.
  
29:40 K: Da, alte măsuri pe care le numesc
de nemăsurat.
  
29:44 Eu spun domnule
 
29:49 că dacă trăim ca acum asta se
numeşte conflict.
  
29:56 Ceea ce numim iubire este
căutarea plăcerii.
  
30:00 Ce numim moarte este evitare,
frică, teamă de asta.
  
30:05 Şi pentru că ne este teamă de asta,
de acest sfârşit
  
30:10 avem teoria reîncarnării şi alte teorii
 
30:13 care ne dau satisfacţie, confort.
 
30:17 Şi asta nu este un răspuns.
 
30:19 S: Ne împiedică să vedem realitatea.
 
30:21 K:Să o negăm în totalitate.
 
30:26 Trebuie deci să înţelegem moartea.
 
30:30 Ce este moartea? Există un sfârşit fizic.
 
30:36 Nu ne deranjează asta.
Noi vedem peste tot moarte.
  
30:42 Dar oamenii sunt preocupaţi de
 
30:47 moartea psihologică
 
30:49 de "eu-l" care dispare- care spune
"casa asta este a mea"
  
30:53 proprietatea mea, soţia mea, soţul meu,
cunoaşterea mea;
  
30:57 o sa pierd toate astea şi nu vreau.
 
31:01 Cunoscutul este mai interesant
decât necunoscutul.
  
31:06 Cunoscutul este un factor al fricii.
S:Într-o lume raţională.
  
31:12 K: Vorbim despre asta, vedem asta.
S:Da.
  
31:15 K: Trebuie deci să înţeleg ce înseamnă
moartea? Înseamnă oare
  
31:21 că există o entitate permanentă
- să o numim suflet
  
31:27 Hindusii numesc asta atman,
nu contează numele-
  
31:30 o entitate permanentă care nu moare
niciodată, ci evoluează:
  
31:38 reînvie, se reîncarnează, în timp.
 
31:44 Există o asemenea entitate permanentă?
 
31:48 Nu o teorie
 
31:51 nu o presupunere speculativă
"Există sau nu"
  
31:55 să aflăm dacă există o asemenea
entitate permanentă
  
32:00 "eu-l" care spune "trebuie
să supravieţuiesc".
  
32:05 Prin urmare am vieţi viitoare,
în cer sau în altă parte.
  
32:11 Există aşa ceva?
Asta este psihologic.
  
32:19 Pe care gândul o numeşte "eu".
 
32:24 S: Nu pot concepe că există o entitate
permenantă asociată
  
32:28 cu ceea ce numesc Eu.
 
32:30 K:Evident.
S: Da, evident.
  
32:32 K:Există deci un eu separat de asta?
 
32:35 S: Dar ne putem pune întrebarea
- există ceva
  
32:39 nemăsurat în acest eu, separat de asta?
 
32:43 K:În momentul în care spui " Eu-l este
nemăsurat" ne întoarcem de unde am plecat.
  
32:47 S: Da, ne întoarcem, corect.
Dincolo de sine, nu de eu.
  
32:51 K:Vreau să aflu.
S:Da. Trebuie să înţelegem asta.
  
32:54 K: Asta este. Trebuie să descoperim
dacă este
  
32:59 nemăsurat sau nu.
Şi nu dacă "este" sau "nu este"
  
33:04 omul trebuie sa descopere, mintea.
 
33:07 Deci nu există un sine permanent-mai sus
sau mai jos-nu există permamenţă.
  
33:14 Şi atunci ce este moartea?
 
33:20 Există moarte la nivel fizic, bologic.
 
33:25 S:Asta înţelegem toţi.
Vedem asta tot timpul.
  
33:27 K:Totul dispare.
 
33:30 Omul se teme de acumularea psihologică
 
33:38 din relaţiile sale, de orice formă a
imaginii, cunoaştere, funcţie
  
33:45 ne este frică să pierdem aceste lucruri.
 
33:48 Şi aşa ia naştere "eu-l" care va evolua,
 
33:53 va deveni din ce în ce mai perfect
până va ajunge în rai.
  
33:58 Vedem că asta este fals.
Şi atunci ce este moartea?
  
34:04 S: Vrei sa spui că putem descoperi
sensul cuvintelor
  
34:09 "a trăi" prin faptul că ne uităm la
sensul cuvintelor "a muri.
  
34:14 K:Sunt legate.
S:Ele sunt legate.
  
34:16 Fără îndoială că aşa este.
K:Sunt legate.
  
34:18 S: Şi mulţi autori de religie
comparată au spus
  
34:21 că trebuie să murim pentru a trăi.
 
34:25 K: Domnule, eu nu citesc astfel de lucruri
 
34:29 este un fapt.
Trebuie să mori pentru a trăi.
  
34:32 Asta înseamnă, a muri înseamnă
 
34:34 să mori în fiecare zi faţă de
toate acumulările
  
34:36 de peste zi şi să mori în fiecare zi
 
34:41 astfel încât mintea să fie
mereu proaspătă, nouă.
  
34:46 S:Da. Acum, să revenim la
întrebarea "a trăi"
  
34:52 cercetând întrebarea "a muri" şi să
vedem ce se întâmplă.
  
34:56 K:Facem asta.
 
34:57 S: Moartea finală, corpul se
dezintegrează în mormânt.
  
35:01 K:Este important să avem grijă de corp
 
35:05 şi de restul.
S: Dar să îl îngropăm când este mort.
  
35:07 K:Să scăpăm de el.
Să îl îngropăm, să îl ardem-este simplu.
  
35:12 S:Da. Acum să presupunem că vrem
să vedem ce se întâmplă
  
35:19 când moare cineva pentru a vedea ce
se întâmplă când trăieşte.
  
35:23 Asta facem acum.
K: Da. Prin urmare
  
35:24 trebuie să înţeleg mai întâi ce
înseamnă să trăiesc
  
35:27 nu ce înseamnă să mor.
 
35:31 Viaţa omului este un zbucium
-aşa cum este acum.
  
35:35 Este haos, învălmăşeală, cu tot felul
de idealuri, concluzii
  
35:42 -este dezordine.
 
35:44 Dacă nu este ordine în această dezordine
 
35:50 nu pot înţelege ce este moartea.
Pentru că moartea este ordine perfectă.
  
35:57 Nu ştiu dacă vezi asta.
 
35:59 S: Pentru mine ordinea
este ceva impus din afară.
  
36:02 K:Stai un pic, o să ajung şi acolo.
Moartea este ordine perfectă
  
36:05 pentru că este sfârşitul dezordinii.
 
36:08 S: Bine. Înţeleg. Da.
 
36:14 K: Trebue deci să existe un sfârşit
al dezordinii din viaţa mea.
  
36:22 S:Da.
 
36:23 K: Iar sfârşitul acestei dezordini este
de a fi conştient de ea
  
36:29 să aleg asta. Ce este dezordinea?
Credinţele mele, zeii mei, ţara mea,
  
36:35 eu care spun "Asta este mai bine"- vezi?
-toată aceasta violenţă teribilă.
  
36:39 Să o vedem aşa cum este. Şi când vezi
asta dincolo de separare
  
36:46 ai energie-aşa cum am discutat.
 
36:49 Când percepem dezordinea apare
ordinea, care este armonie.
  
36:57 Acum, ca am stabilit asta
- în sensul că vedem,
  
37:02 realizăm, suntem- moartea nu mai
este separată de ordine
  
37:12 ele sunt împreună. Ordinea este
sfârşitul dezordinii.
  
37:20 S:Da şi ordinea sau dezordinea înseamnă
conştientizarea prezenţei mele
  
37:32 în tine sau prezenţa ta în mine,
a unităţii noastre.
  
37:36 Trebuie să discutăm despre cum
să devenim conştienţi
  
37:41 sau cum ne dăm o atenţie
nedivizată sau iubire
  
37:45 în care fiecare dintre noi dispare.
 
37:50 K: Există o singură stare....
Vezi domnule, nu există eu şi tu.
  
37:53 S:Da.
K: Tu nu eşti eu şi eu nu sunt tu.
  
37:57 Există acea calitate a conştienţei, fără
alegere, acel fel de atenţie
  
38:03 în care nu mai există eu şi tu.
 
38:06 Nu spui: "Este unitate" pentru că
unitatea implică separare.
  
38:13 S: Acum foloseşti cuvântul
unitate în sens matematic.
  
38:16 Eu folosesc cuvântul unitate...
Pentru mine unitatea înseamnă
  
38:22 pentru mine înseamnă
 
38:24 acelaşi lucru ca atenţia nedivizată.
K:Da.
  
38:28 S: Nu înseamnă separare.
Nu presupune separare.
  
38:31 K: Vezi tu, domnule, noi vorbim
 
38:36 despre ce înseamnă să trăieşti,
să iubeşti şi să mori.
  
38:42 Sfârşitul dezordinii este
sfârşitul morţii.
  
38:50 Există o frumuseţe în asta.
 
38:55 În acea stare în care nu mai există eu
şi tu-nu există separare.
  
39:04 Atunci poţi vedea ce este nemărginit.
 
39:09 Doar atunci poţi vedea şi nu înainte
 
39:12 pentru că altfel devine o speculaţie
sau cineva spune
  
39:15 "Există nemăsuratul, nu există nici
un Dumnezeu"-asta nu are valoare.
  
39:20 Doar când există o ordine totală,
reală, matematică,
  
39:29 nascută din dezordine, nu o copie
pusă peste dezordine
  
39:36 atunci vei afla, mintea descoperă
 
39:41 dacă există ceva nemăsurat sau nu.
 
39:44 Şi la asta nimeni nu poate spune
"da" sau "nu".
  
39:48 Dacă nu vezi asta,
 
39:51 dacă nu există percepţia nemăsuratului
 
39:54 atunci devine mai degrabă un concept.
 
39:59 Şi cele mai multe religii trăiesc
din concepte.
  
40:05 S: Să presupunem că plecăm de
la această întrebare
  
40:09 şi ne întrebăm, când spunem astfel
de lucruri, ca pacea
  
40:15 armonia, ca armonia degetelor mele
care lucrează împreună
  
40:19 sau ca armonia ta şi a mea din dialog,
dacă am spune
  
40:24 că pacea sau armonia este liniştea
 
40:27 care este asociată cu ordinea
 
40:31 ce înţelegem prin ordine altceva
decât rânduiala?
  
40:38 K:Oh! Rânduiala pe care o are
fiecare gopodină.
  
40:43 S:Şi poate fi o dezordine totală în
această rânduială.
  
40:46 K:Harababură în interior. Noi vorbim
nu doar despre ordinea din afară
  
40:49 ci şi de cea din interior.
 
40:51 S:Da. Ce face această
 
40:53 pot folosi cuvântul "declaraţie"
în loc de "ordine"?
  
40:56 K:Declaraţia- nu ştiu exact ce...
 
40:58 S: Declaraţia pe care unul o face
celuilalt şi care înlătură separarea.
  
41:04 K: Declaraţia. Dacă înţelegem prin acest
cuvânt ordinea, adică
  
41:11 absenţa conflictului, fricţiunii, că nu mă
simt mai mare ca tine,
  
41:18 lipsa comparaţiei, ambiţiei, lăcomiei...
 
41:24 S:Posesiei
 
41:25 K: adevărata calitate a minţii care nu
este preocupată de cele ale burţii
  
41:32 cu toate airurelile sale- atunci
asta este ordine.
  
41:35 S: Da. Deci ordinea şi pacea şi
liniştea care sunt energie
  
41:42 în totalitatea lor în locul
lipsei de energie.
  
41:47 Nu este activitate dar este ceva plin
de energie şi este atât de dinamic.
  
41:51 K: Este necesar asta, nu-i aşa?
Când apare aşa ceva este ordine totală,
  
41:57 mintea nu se mai află în conflict prin
urmare există o imensă energie.
  
42:04 S: Şi ceea ce a fost făcut de mine sau
de tine în relaţia dintre noi
  
42:09 pentru a ajunge la această ordine,
despre asta vorbim?
  
42:18 K: Nu poţi obţine asta. Dacă eşti conştient
de dezordine fără a alege
  
42:25 ordinea apare în mod natural.
 
42:27 S: Dar este adevărat că mulţi
oameni nu ajung la asta?
  
42:32 Şi ne mai întrebăm:
 
42:33 "Putem schimba dezordinea în ordine,
 
42:36 sau moartea în viaţă, ura în iubire,
 
42:39 orbirea în a vedea?
 
42:41 Aceste întrebări ne preocupă
 
42:43 şi nu am răspuns la întrebarea:
 
42:45 putem face această schimbare?
Asta este.
  
42:48 Dar dacă vrem să ne ocupăm de asta...
 
42:54 K: Şi eu şi tu am ascultat ce s-a spus.
 
42:57 Eşti foarte atent
 
42:59 nu ca un Catolic sau altceva
- eşti total atent!
  
43:06 În acea stare de atenţie are
loc o transformare.
  
43:10 Nu mai eşti Hindus, Budist sau altceva
 
43:15 ai terminat cu toate astea.
Acum eşti o fiinţă umană totală.
  
43:22 Atunci poţi vorbi despre asta- înţelegi?
 
43:29 Eşti activ, acţionezi din afară
asupra lumii.
  
43:39 Nu mai faci parte din lume,
eşti în afara ei.
  
43:43 S: Ai spune că, pe măsură ce ne
apropiem mai mult
  
43:48 de adevăr cu atât suntem
mai puţin conştienţi
  
43:51 de faptul că eu sunt
un preot Catolic? Contează asta?
  
43:54 K:Câtuşi de puţin.
S:Câtuşi de puţin.
  
43:56 K: Dar este la latitudinea ta.
 
43:58 S: Şi nu a contat pentru
mine dacă eşti un preot
  
44:00 sau nu. Nu mă mai gândesc la asta
 
44:02 pentru că îţi acord atenţia mea.
 
44:05 K:Există o mică diferenţă.
Există o mică diferenţă,
  
44:07 Să spunem de exemplu că am
întâlnit în India sau în altă parte...
  
44:14 Unii Hinduşi au venit la mine şi au spus
 
44:17 "De ce nu porţi roba preoţilor?"
 
44:20 Ştii tu, roba călugărilor.
Şi am spus "De ce aş face asta?"
  
44:26 "Să arăţi că nu faci parte din lume".
 
44:29 Şi am spus " Dar eu nu vreau
să arăt nimic nimănui".
  
44:36 Dacă pentru mine asta este
real este suficient.
  
44:38 Daca vrei să vii să asculţi,
atunci faci asta.
  
44:40 Dar nu te iei după garderoba mea,
gesturile şi faţa mea
  
44:45 asta nu este important.
Dar pentru ei este important
  
44:49 pentru că ei folosesc acest lucru ca
o platformă de pe care atacă,
  
44:57 distrag sau au anumite beneficii.
 
45:00 Dar dacă nu stai pe nici o platformă
 
45:05 dacă nu aparţii de nimic,
de ce ar trebui să am
  
45:08 vreun guler, nici un guler,
nici uniformă...(râsete).
  
45:12 S: Dar pe măsură ce continuăm să
ne întrebăm ce înseamnă a trăi
  
45:16 şi a muri, a fi sau a nu fi,
a iubi şi a urî
  
45:21 pe măsură ce cercetăm asta
trebuie ca în acelaşi timp
  
45:24 să ne punem întrebarea: ce
înseamnă a aparţine?
  
45:28 Dacă mă întrebi pe mine "Aparţii
de Biserica Catolică?"
  
45:31 Aş spune "Evident că nu" pentru că
nu sunt un obiect
  
45:34 care să se afle în posesia cuiva.
K:Exact.
  
45:36 S: Nici nu posed Biserica Catolică.
 
45:40 Aşa că poate nu ar trebui să folosim
cuvântul "a aparţine".
  
45:43 Dacă avem o relaţie de iubire
 
45:46 as putea spune că eşti prietenul meu?
K:Da.
  
45:48 S: Nu, pentru că asta ar putea
însemna a aparţine cuiva.
  
45:50 K:Înţeleg ce vrei să spui.
Da,da.
  
45:52 S: Nu aş putea spune că eşti prietenul meu.
Noi folosim acest cuvânt mereu
  
45:55 dar cuvântul "al meu" distorsionează
ce vedem când...
  
45:58 K:Domnule eu mă întreb de ce trebuie
să aparţinem de ceva?
  
46:03 S: Nu cred că se poate aşa ceva. Dacă suntem
liberi, atunci nu suntem scalvi
  
46:07 şi nu aparţinem de nimic.
K:Asta este cel mai important.
  
46:09 S:Relaţia posesivă este irelevantă.
 
46:12 K: Să nu aparţii de nici o organizaţie
spirituală sau grup religios
  
46:16 sau de un partid, indiferent care.
 
46:20 Pentru că asta încurajează diviziunea.
 
46:23 S: Da. Este acelaşi lucru dacă sunt,
sau sunt liber
  
46:27 pentru că atunci nu pot fi posedat
de cineva.
  
46:29 Nu aparţin. Cuvântul nu înseamnă nimic.
 
46:32 K: A nu aparţine înseamnă a fi singur.
 
46:40 S: Dar asta vine în contradicţie
cu ce am spus
  
46:43 în tot acest timp.
Nu, a nu aparţine este preţul
  
46:49 pe care cineva îl plăteşte pentru a fi,
a iubi şi a vedea totul.
  
46:56 K:Da, domnule dar asta implică de asemenea
să nu aparţii de nici o structură
  
47:04 pe care a creat-o fiinţa umană.
 
47:10 S:Da.
 
47:13 K: Şi asta înseamnă că trebuie
să fii singur, în afară.
  
47:18 Să nu aparţii de această dezordine.
 
47:20 Când ai ordine domnule
nu aparţii dezordinii.
  
47:28 S: Dar cred că acum ne apropiem
de ceea ce vrem să spunem
  
47:31 că a muri înseamnă a trăi.
 
47:38 K: Este acesta un concept sau
o realitate, domnule?
  
47:42 S: Nu, nu este o experienţă,
este o realitate.
  
47:45 K:Dacă este real înseamnă că arde!
 
47:48 Nu este doar o...
este ceva care arde tot ce este fals!
  
47:52 S: Înţeleg asta şi desigur că
experimentăm asta mereu.
  
47:56 Mă întreb dacă cineva poate trece
peste frica de moarte
  
48:01 şi poate înţelege şi trăi cu această
imensă energie
  
48:06 despre care vorbim. De asemenea cred
că dacă cineva poate
  
48:09 trece peste ideea de a aparţine sau
a avea în orice mod
  
48:16 poate ajunge la ceea ce înseamnă a fi.
Mă întreb
  
48:24 dacă asta este singurătate sau a fi singur.
Mă întreb dacă asta este...
  
48:28 K: Pericolul de a fi, omul trebuie să
cerceteze asta. Ce înseamnă a fi?
  
48:35 Putem avea mai multe categorii.
Dar categoria nu înseamnă a fi.
  
48:40 S: Dar tu ai spus că, atunci când
discutam despre
  
48:44 ce înseamnă a fi şi am studiat asta
când ne-am întrebat
  
48:48 ce înseamnă a muri şi a aparţine ai spus
- a fi înseamnă a fi singur.
  
48:53 Asta vrei să spui?
 
48:55 K:Cum aş putea domnule, dacă eu nu mai
exist pentru condiţia mea ca Hindus...
  
48:58 cum aş putea aparţine...să fiu Hindus?
Nu are sens.
  
49:04 S:Bine.
Dar a înceta să fii pentru...
  
49:07 K: Vezi ce se întâmplă domnule. Înlătur,
arunc veşmântul Hinduismului
  
49:15 sau Catolicismului sau orice altceva
şi ce se întâmplă?
  
49:19 Sunt un străin.
 
49:24 În sensul că poate spun "Te iubesc"
 
49:27 dar sunt încă un străin pentru că există
 
49:30 o stare de dezordine de care fiinţa
umană aparţine
  
49:33 iar cel care se afla în afară nu aparţine.
 
49:37 S:Fără îndoială. Sau poate nu are
simţul de a aparţine sau
  
49:41 nu poate folosi cuvântul "a aparţine".
Nu pot folosi cuvântul "a aparţine".
  
49:43 K:El este în afară!
Nu există o relaţie!
  
49:46 Şi când nu există o relaţie între
ordine şi dezordine
  
49:54 -mă urmăreşti?
S:Te urmăresc.
  
49:56 K: Care este starea minţii care
nu este asta?
  
50:04 S: Sugerezi că starea minţii este
aceea de a fi singur.
  
50:09 K:Singur în sensul că nu este contaminat,
este inocent
  
50:19 -inocent în sensul că nu poate fi rănit.
 
50:22 În fond, cuvântul "inocent", rădăcina sa
înseamnă "a nu fi rănit".
  
50:28 S:Da.
 
50:29 K:Ştii tu-nocere.
Aşa că nu mai este,
  
50:35 deşi trăieşte în lume nu este de acolo.
 
50:39 S:Da, în sensul de conflict şi zbucium.
 
50:41 K:Şi toate chestiile murdare.
S:Da şi toate chestiile murdare.
  
50:44 K: Şi este absolut necesar
să aflăm mai multe.
  
50:49 Nu în sensul de mai mult, ci acea stare
 
50:54 care este absolut esenţială pentru a
descoperi nemăsurabilul sau nu.
  
50:59 S:Da. Cred că este adevărat. Deci asta
 
51:02 facem într-un fel văzând, iubind
şi a fi singuri.
  
51:13 K:Da domnule. Vezi tu....
 
51:18 S:Dacă cineva se separă de
dezordine, el este...
  
51:22 K: Nu "mintea cuiva". Observând dezordinea,
fiind conştienţi
  
51:28 de dezordine fără a alege, atunci
apare ordinea.
  
51:31 Nu aparţii de una sau....asta
este ordinea.
  
51:36 S: Şi pe măsură ce înaintăm în a
cerceta ordinea
  
51:40 -sau armonia, liniştea sau pacea- găsim
 
51:44 acelaşi răspuns dar asta înseamnă
în primul rând
  
51:48 a iubi în primul rând,
 
51:50 a vedea în primul rand.
 
51:53 K:Ordinea, este unul dintre cele mai
extraordinare lucruri
  
51:56 pentru ca este mereu nouă.
 
52:00 Nu este ordinea unui tipar,
este un lucru viu.
  
52:07 Virtutea este un lucru viu.
Nu este "Sunt virtuos".
  
52:11 S:Da.
 
52:12 K: Nu poţi spune "Sunt virtuos"
 
52:15 pentru că dacă spui asta nu eşti asa.
 
52:18 Virtutea este un lucru viu, care se mişcă,
viu precum o floare.
  
52:25 Prin urmare în acea stare
 
52:30 are loc ceva dincolo de măsura noastră.
 
52:35 S: Şi în acel moment descoperim
nemăsurabilul.
  
52:38 K:Da.
S:Da.
  
52:40 K: Înţelegi, nu descoperim, este acolo.
 
52:43 Este acolo!
S:Da.
  
52:45 K: "Descoperirea" şi "experienţa" sunt
nişte cuvinte nefericite
  
52:50 pentru că cei mai mulţi vor să
experimenteze ceva măreţ
  
52:55 pentru că vieţile lor nu sunt
mulţumitoare, sunt mărunte,
  
52:59 vieţile lor sunt pline de anxietate.
 
53:03 Ei spun "Pentru Dumnezeu dă-mi
 
53:05 o experienţă importantă, ceva mai mult".
 
53:08 De aici aceste meditaţii
 
53:10 aceste grupuri care meditează
 
53:14 ei caută asta.
 
53:16 Când de fapt ei trebuie să aducă
mai întâi ordinea în viaţa lor.
  
53:22 Şi apoi
 
53:25 apare ceva dincolo de imaginaţie.
 
53:30 Cred ca este destul.
 
53:32 S: Deci când cercetăm
 
53:34 întrebarea despre incomensurabil...
 
53:42 dacă cercetăm asta...
K:Poţi face asta.
  
53:45 S: Şi nu poţi descoperi..
K:Nu poţi cerceta asta.
  
53:48 S:Asta este bine. Nu poţi cerceta
asta, nu poţi descoperi
  
53:50 şi nu este bine să folosim
cuvântul "experienţă".
  
53:53 Înţeleg toate astea.
Când omul ajunge...
  
53:58 K:Laşi uşa deschisă domnule.
 
54:00 S:Laşi uşa deschisă.
 
54:01 K:Laşi soarele să intre.
Dacă soarele intră, este bine,
  
54:05 dacă nu, este iarăşi bine.
S:Da.
  
54:07 K: Pentru că în momentul în care
cauţi, închizi uşa.
  
54:10 S:Căutarea înseamnă să închizi uşa.
 
54:12 K: Adevărul se ascunde.
Dacă îl cauţi, îl blochezi.
  
54:16 S:Da.
K: Da, este suficient.