Krishnamurti Subtitles

Arta ascultării

San Diego - 22 February 1974

Conversation with A.W. Anderson 10



0:13 CONVERSAŢIA #10
cu dr. A.W. Anderson
  
0:38 ARTA DE A ASCULTA
 
0:43 Krishnamurti în dialog
cu dr. Allan W. Anderson.
  
0:46 J. Krishnamurti s-a născut în sudul
Indiei şi a fost educat în Anglia.
  
0:48 În ultimii 40 de ani a
ţinut discursuri în SUA,
  
0:49  
 
0:52 Europa, India, Australia
şi în alte zone ale lumii.
  
0:56 De la începutul muncii
sale de-o viaţă,
  
0:58 a repudiat orice conexiune cu
religiile organizate şi ideologiile
  
1:00  
 
1:02 şi a afirmat că singura sa grijă era de a
elibera omul, absolut şi necondiţionat.
  
1:04  
 
1:08 Este autorul multor cărţi,
 
1:11 printre care "The Awakening
of Intelligence",
  
1:13 "The Urgency of Change",
 
1:17 "Freedom from the Known" şi
"The Flight of the Eagle".
  
1:20 Acesta este unul dintr-o
serie de dialoguri
  
1:22 dintre Krishnamurti şi
dr. Allan W. Anderson,
  
1:25 care este profesor de studii religioase
la Universitatea de Stat din San Diego,
  
1:27  
 
1:29 unde predă scripturi indiene şi
chinezeşti şi tradiţia profetică.
  
1:32  
 
1:34 Dr. Anderson, un poet publicat,
 
1:37 deţine diplome de la
Universitatea Columbia
  
1:39 şi de la Union
Theological Seminary.
  
1:42 A fost premiat cu renumitul
"Teaching Award",
  
1:45 al Universităţii de
Stat a Californiei.
  
1:49 D-le Krishnamurti, în ultima
conversaţie pe care am avut-o, împreună,
  
1:53 am analizat frumuseţea
 
1:56 şi, exact la finalul
conversaţiei noastre...
  
2:02 problema percepţiei şi relaţia
sa cu transformarea omului,
  
2:04  
 
2:09 care nu depinde de
cunoaştere sau timp,
  
2:13 a fost ceva ce ne-am
promis că vom aborda,
  
2:15 data următoare când
ne vom întâlni.
  
2:23 Domnule, ce înseamnă să vezi
 
2:27 şi ce înseamnă să asculţi
 
2:30 şi ce înseamnă să înveţi ?
 
2:32 Cred că cele trei sunt
legate între ele:
  
2:35 învăţatul, ascultatul şi privitul.
 
2:42 Ce înseamnă să vezi, să percepi ?
 
2:49 Oare vedem, de fapt...
 
2:53 sau privim totul printr-un văl,
 
2:58 întunecat ?
 
3:02 Un văl al prejudecăţilor,
 
3:04 un văl al idiosincraziilor
şi experienţelor noastre,
  
3:09 al...
 
3:11 dorinţelor, plăcerilor
şi temerilor noastre...
  
3:18 şi, evident, al
imaginilor noastre,
  
3:21 privind ceea ce observăm şi
privindu-ne pe noi înşine.
  
3:26 Deci există văl după văl,
 
3:30 între noi şi obiectul...
 
3:34 percepţiei.
 
3:37 Deci, oare noi chiar vedem
acel lucru, vreodată ?
  
3:45 Sau poate că vederea este
"colorată" de cunoaşterea noastră
  
3:52 - din botanică, din
experienţă ş.a.m.d. -
  
3:56 sau de imaginile noastre, pe care
le avem în privinţa acelui lucru...
  
4:03 sau de credinţa...
 
4:04 prin care ne-a fost
condiţionată mintea
  
4:11 şi care, ca atare,
împiedică observarea...
  
4:16 sau poate că...
 
4:24 amintirile pe care mintea le-a
cultivat împiedică observarea ?
  
4:26 Deci...
 
4:28 perceperea s-ar putea să nu
se producă absolut deloc.
  
4:37 Şi, oare, este posibil ca mintea
să nu aibă aceste imagini,
  
4:43 concluzii, credinţe, amintiri,
prejudecăţi, temeri
  
4:48 şi, fără a avea acele văluri,
pur şi simplu să privească ?
  
4:57 Cred că devine ceva
foarte important, fiindcă...
  
5:02 atunci când există o percepere...
 
5:06 - a lucrurilor despre
care vorbesc -
  
5:09 atunci când există o percepere
nu ai de ales decât să acţionezi.
  
5:16 Nu se mai pune problema amânării.
 
5:20 - Sau a succesiunii.
- Succesiune.
  
5:22 Sau a unui interval.
 
5:24 Fiindcă...
 
5:26 atunci când acţiunea
se bazează pe...
  
5:30 o credinţă, o concluzie, o idee...
 
5:34 atunci acea acţiune
este dependentă de timp.
  
5:40 Şi acea acţiune va produce,
inevitabil, conflict şi suferinţă...
  
5:47 regrete şi toate celelalte.
 
5:49 Deci, devine foarte
important să aflăm
  
5:52 ce anume înseamnă
să vezi, să percepi,
  
5:56 ce înseamnă să asculţi.
 
5:58 Oare ascult vreodată ?
 
6:02 Când cineva este căsătorit, ca
soţie sau ca soţ sau băiat sau fată,
  
6:07 oare îl aude vreodată
pe el sau o aude pe ea ?
  
6:12 Sau...
 
6:14 o aude pe ea sau îl aude pe el
 
6:16 prin intermediul imaginii pe care
a construit-o despre ea sau el ?
  
6:21 Prin vălul iritărilor,
 
6:25 vălul supărărilor
 
6:27 al dominării ş.a.m.d.
 
6:29 lucrurile groaznice care
se întâmplă într-o relaţie ?
  
6:36 Deci...
 
6:43 oare am auzit vreodată,
direct, ce spui...
  
6:47 fără a interpreta, fără a
modifica, fără a răstălmăci ?
  
6:49 Oare am auzit, vreodată,
strigătul unei păsări...
  
6:54 sau plânsul unui copil
 
6:57 sau un om...
 
7:00 ce strigă de durere ?
 
7:02 Înţelegeţi, domnule ?
Oare aud ceva, vreodată ?
  
7:08 Într-o conversaţie pe care
am avut-o, cam acum un an,
  
7:12 am...
 
7:14 am fost foarte frapat
de ceva ce aţi spus,
  
7:21 un lucru pe care l-am considerat, eu
însumi, ca având o imensă valoare.
  
7:24 Aţi spus că ascultatul
înseamnă să nu faci nimic
  
7:29 care să stopeze sau să
interfereze cu privitul.
  
7:32 Ascultatul înseamnă să nu faci
nimic care ar stopa privitul.
  
7:40 Acel lucru este foarte remarcabil,
 
7:42 fiindcă...
 
7:47 în conversaţie...
 
7:50 noţiunea de a asculta...
 
7:54 este considerată ca fiind
asociată, intim, cu o comandă.
  
7:58 Noi vom spune, nu-i aşa:
 
7:59 "Acum ascultă-mă,
 
8:03 ascultă-mă cu atenţie !"
 
8:05 Şi persoana...
 
8:10 gândeşte că trebuie
să se aplece înainte,
  
8:12 în sensul de a face
ceva, voluntar.
  
8:15 Exact, exact.
 
8:16 E ca şi cum ar trebui
să se implice, singuri,
  
8:19 într-un fel de torsiune
agonizantă, aici,
  
8:23 nu numai pentru a-i face pe plac
celui care insistă că nu este ascultat,
  
8:25  
 
8:27 ci şi pentru a organiza
singuri o audiere.
  
8:30 - Exact.
- Da, da.
  
8:32 Deci, oare o fiinţă umană...
 
8:37 X sau Y,
 
8:39 ascultă vreodată ?
 
8:44 Şi ce anume se întâmplă
atunci când ascult ?
  
8:49 Să ascult în sensul
absenţei vreunei perturbări...
  
8:55 fără vreo...
 
8:59 interpretare,
 
9:00 concluzie, plăcere sau neplăcere ?
 
9:02 Ştiţi că toate acestea au loc.
 
9:06 Ce se întâmplă atunci
când chiar ascult ?
  
9:13 Domnule, uite,
tocmai am afirmat...
  
9:18 că nu putem înţelege ce
anume este frumuseţea,
  
9:22 dacă nu înţelegem
suferinţa, pasiunea.
  
9:27 Auzi acea declaraţie...
 
9:32 şi ce face mintea ?
 
9:34 Trage o concluzie.
 
9:36 A formulat o idee,
 
9:39 o idee virtuală,
auzind cuvintele,
  
9:42 trage o concluzie şi
formulează o idee.
  
9:46 O declaraţie de acel gen...
 
9:50 a devenit o idee.
 
9:55 Apoi spunem: "Cum oare să
duc la îndeplinire acea idee ?"
  
10:03 Şi asta devine o problemă.
 
10:07 Da, desigur că devine.
 
10:09 Fiindcă ideea nu este
în acord cu natura
  
10:12 şi alţi oameni au alte idei
 
10:14 şi ei le vor aplicate pe ale lor.
 
10:16 - Şi acum avem o înfruntare.
- Da.
  
10:19 Deci...
 
10:21 oare pot asculta asta,
 
10:23 oare mintea poate
asculta acea declaraţie,
  
10:26 fără vreo...
 
10:31 formulare a unei teorii ?
 
10:33 Numai să asculte.
 
10:37 Şi nu să aprobe sau să
dezaprobe, ci numai să asculte,
  
10:42 în întregime,
 
10:44 acea declaraţie.
 
10:49 Dacă reuşesc să vă înţeleg,
 
10:52 ceea ce afirmaţi este...
 
10:56 dacă sunt capabil să ascult...
 
11:00 în mod adecvat...
 
11:04 sau, pur şi simplu,
să zicem că ascult,
  
11:06 fiindcă nu e problema de
mai mult sau mai puţin,
  
11:08 ascult absolut sau nu ascult absolut.
 
11:13 - Aşa e, domnule.
- Da.
  
11:18 Nu ar trebui să
concep un răspuns.
  
11:22 Nu, deja l-aţi obţinut !
 
11:26 Da.
 
11:27 Deci, la fel ca în cazul pisicii,
 
11:30 acţiunea şi percepţia sunt totuna.
 
11:35 Da.
 
11:36 - Există o unică acţiune.
- Aşa este.
  
11:41 Deci pot asculta o declaraţie...
 
11:51 şi să percep adevărul
acelei declaraţii...
  
11:56 sau falsitatea acelei declaraţii...
 
12:00 nu...
 
12:06 prin comparaţie...
 
12:12 ci exact din structura
declaraţiei pe care o faci.
  
12:14 - Nu ştiu dacă mă exprim clar.
- Da, vă exprimaţi foarte clar.
  
12:17 Adică, ascult declaraţia...
 
12:21 frumuseţea nu poate exista
niciodată fără pasiune,
  
12:25 iar pasiunea provine
din suferinţă.
  
12:29 Ascult acea declaraţie,
 
12:32 nu formulez o idee
plecând de la ea
  
12:36 sau nu scot o idee din ea.
 
12:39 Pur şi simplu ascult.
 
12:42 Ce are loc ?
 
12:47 Poate că spui adevărul
 
12:49 sau poate că faci o
declaraţie falsă.
  
12:53 Nu ştiu...
 
12:56 fiindcă nu voi compara.
 
12:58 Nu.
 
12:59 - Veţi observa.
- Pur şi simplu ascult.
  
13:03 Ceea ce înseamnă că-mi
dedic deplina atenţie...
  
13:08 - numai ascultaţi, domnule
şi veţi vedea ce iese -
  
13:10  
 
13:11 dedic deplina mea atenţie
spuselor dumneavoastră.
  
13:19 Apoi nu mai contează
ce spui sau nu spui.
  
13:24 - Înţelegeţi acest lucru ?
- Desigur, desigur.
  
13:28 Ceea ce este important
este actul ascultării mele !
  
13:39 Şi acel act al ascultării
 
13:41 a produs un miracol,
 
13:45 de eliberare deplină de
toate declaraţiile tale...
  
13:52 fie că sunt adevărate,
false, reale.
  
13:56 Mintea mea este pe deplin atentă.
 
13:59 Atenţia înseamnă fără limite.
 
14:05 Din momentul în care am o
limită, încep să mă lupt cu tine...
  
14:10 să fiu de acord sau nu.
 
14:11 Din momentul în care
atenţia are o frontieră...
  
14:16 încep să apară conceptele.
 
14:19 Dar, dacă te ascult pe deplin,
 
14:23 fără vreun...
 
14:27 amestec al gândirii sau
al formării ideilor
  
14:30 sau al abstractizării mentale,
 
14:32 pur şi simplu să ascult...
 
14:35 miracolul s-a produs.
 
14:38 Şi anume...
 
14:40 atenţia mea deplină mă
eliberează, îmi eliberează mintea,
  
14:47 de toate declaraţiile.
 
14:49 - Nu ştiu dacă...
- Ba da.
  
14:51 Ca atare, mintea mea...
 
14:53 este extraordinar de
liberă să acţioneze.
  
14:58 Asta mi s-a întâmplat mie,
 
15:01 în această serie a
conversaţiilor noastre.
  
15:09 Cu fiecare dintre
aceste conversaţii,
  
15:11 din moment ce sunt
înregistrate video...
  
15:16 cineva începe atunci
când i se face semn...
  
15:20 şi...
 
15:22 ni se...
 
15:24 spune atunci când timpul s-a scurs
 
15:28 şi cineva, de regulă, în ce
priveşte activităţile de acest gen...
  
15:35 - ... se gândeşte la producţia, în sine.
- Desigur.
  
15:41 Dar unul dintre lucrurile pe care le-am
învăţat, din conversaţiile noastre...
  
15:44 este că am ascultat
cu mare intensitate
  
15:51 şi, totuşi...
 
15:54 n-a trebuit să-mi împart atenţia.
 
16:02 - Nu, domnule, aşa este.
- Şi, totuşi, asta este...
  
16:07 dacă...
 
16:12 dacă răspund corect la
cele ce ne învăţaţi
  
16:15 - ştiu că nu vă place cuvântul -
 
16:17 la lucrurile pe care le afirmaţi
 
16:19 - şi înţeleg de ce învăţatul
este un cuvânt eronat, aici -
  
16:25 există exact acea primă întâlnire,
 
16:31 în care...
 
16:38 - ... mintea este captivată total.
- Da.
  
16:41 Cum mi-aş putea permite
să nu fac distincţie
  
16:45 între a acorda atenţie
aspectelor acestui program,
  
16:49 aspectelor lui de producţie
 
16:51 şi, totuşi, să mă implic
în discuţiile noastre ?
  
16:56 Exact.
 
16:58 Dar...
 
17:01 - ... cu cât discuţia devine mai intensă...
- O puteţi face !
  
17:04 ... cu atât mai eficient
devine acest mecanism.
  
17:13 Nu credem aşa ceva,
 
17:15 adică nu numai că
începem prin a nu crede,
  
17:18 dar nici măcar n-am încerca.
 
17:22 Nu există garanţii pentru
nimeni, în prealabil.
  
17:26 Ceea ce ni s-a spus, mai
degrabă, este următorul lucru:
  
17:29 "Ei bine, te vei obişnui."
 
17:31 Şi, totuşi, artiştii au trac
pe scenă, toată viaţa lor,
  
17:36 deci e clar că nu se obişnuiesc.
 
17:38 Nu, domnule, nu credeţi cumva că este din
cauză că avem minţi atât de mercantile ?
  
17:41  
 
17:45 Dacă nu primesc o răsplată
pentru asta, nu voi face nimic.
  
17:52 Şi mintea mea trăieşte în
economia de piaţă - mintea cuiva...
  
17:59 îţi dau asta, îmi dai aia.
 
18:04 Şi cu un interval între ele.
 
18:06 - Înţelegeţi ?
- Corect.
  
18:07 Suntem atât de obişnuiţi
cu comercialismul...
  
18:12 atât cel spiritual,
cât şi cel fizic,
  
18:15 încât nu facem nimic fără
să primim o răsplată...
  
18:21 fără să câştigăm ceva...
 
18:25 fără un...
 
18:28 scop anume.
 
18:31 Totul trebuie să fie un schimb,
 
18:35 nu un dar...
 
18:38 ci schimb: îţi dau
asta şi tu-mi dai aia.
  
18:42 Mă torturez singur,
religios vorbind
  
18:46 şi Dumnezeu trebuie
să vină la mine.
  
18:51 Totul este o problemă de...
 
18:57 comerţ.
 
18:58 Fundamentaliştii au o expresie,
care îmi vine în minte...
  
19:03 legată de viaţa lor
plină de devotament.
  
19:06 Ei spun: "Îmi revendic
promisiunile lui Dumnezeu."
  
19:11 Şi această expresie, în
contextul a ceea ce afirmaţi,
  
19:16 este...
 
19:18 Dumnezeule, la ce nu
te-ar putea duce mintea.
  
19:21 Ştiu, domnule.
 
19:24 Deci, vedeţi, când cineva
analizează asta, foarte profund...
  
19:31 atunci când acţiunea nu se bazează
pe o idee, o formulă, o credinţă,
  
19:36 atunci văzutul înseamnă făcut.
 
19:40 Atunci ce înseamnă văzutul
 
19:43 şi auzitul,
 
19:44 pe care le-am abordat ?
 
19:47 Atunci văzutul înseamnă
o atenţie deplină...
  
19:53 şi făcutul este inclus
exact în acea atenţie.
  
19:59 Şi dificultatea este
- vor întreba oamenii -
  
20:02 "Cum anume vei
menţine acea atenţie ?"
  
20:05 - Da, şi ei nici măcar n-au început.
- Nu, deci cum o vei menţine ?
  
20:08  
 
20:10 Ceea ce înseamnă că
ei caută o răsplată.
  
20:13 Întocmai.
 
20:16 Voi practica asta, voi face orice
pentru a menţine acea atenţie,
  
20:18 numai pentru a primi ceva schimb.
 
20:21 Atenţia nu este un rezultat,
 
20:25 atenţia nu are o cauză.
 
20:33 Adică ceea ce are
cauză are şi efect
  
20:36 şi efectul devine cauza.
 
20:40 E un cerc vicios, dar
atenţia nu este aşa ceva.
  
20:44 Atenţia nu-ţi oferă o răsplată.
 
20:50 Atenţia, din contră, nu are nici
recompensă, nici pedeapsă...
  
20:53 fiindcă nu are frontiere.
 
21:01 Da, asta îmi evocă o conversaţie,
timpurie, pe care am avut-o,
  
21:03 când aţi menţionat
cuvântul "virtute"...
  
21:07 - ... şi l-am analizat, corelat cu puterea.
- Da, exact.
  
21:09 Şi ni s-a spus...
 
21:11 ceva greu de crezut de
către un copil raţional,
  
21:16 dat fiind modul cum
este educat copilul
  
21:19 - dar i se solicită, cumva,
să accepte acest lucru -
  
21:25 - ... că virtutea este propria sa răsplată.
- Oh da.
  
21:28 Şi, desigur, este
imposibil să vezi,
  
21:32 - ... ce este corect în acea afirmaţie...
- Da, exact.
  
21:36 ... dată fiind situaţia
condiţionată în care trăieşte.
  
21:39 - Dar e numai o idee, domnule.
- E o idee.
  
21:41 Deci, acum, ascundem asta şi, ulterior
când avem nevoie să reamintim cuiva,
  
21:44  
 
21:47 că solicită prea multe recompense,
pentru faptul că a făcut ceva bun,
  
21:49  
 
21:51 îi spunem: "E bine, ai uitat că
virtutea este propria sa răsplată ?"
  
21:53  
 
21:56 Da, da.
 
21:58 Devine o formă de pedeapsă.
 
22:01 Deci...
 
22:02 apoi, vedeţi, avem
văzutul şi ascultatul.
  
22:08 Atunci ce este învăţatul ?
 
22:13 Fiindcă sunt corelate: învăţatul,
văzutul şi ascultatul...
  
22:15  
 
22:19 şi acţiunea - toate acelea - toate
fac parte din aceeaşi dinamică.
  
22:22 Nu sunt capitole separate...
 
22:26 e un singur capitol.
 
22:27 - Se disting prin absenţa separării.
- Fără separare.
  
22:31 Deci, ce este învăţatul ?
 
22:37 Oare învăţatul este un
proces de acumulare ?
  
22:48 Şi, oare, învăţatul
este non-cumulativ ?
  
22:53 Le punem, pe amândouă, laolaltă.
 
22:55 - Hai să le analizăm.
- Hai să le analizăm, da.
  
22:59 Cineva învaţă o limbă
 
23:00 - italiană, franceză,
oricare ar fi ea -
  
23:04 şi acumulează cuvinte...
 
23:07 şi verbe neregulate ş.a.m.d.
 
23:10 şi, apoi, o poate vorbi.
 
23:11 Asta înseamnă să înveţi o
limbă şi să o poţi vorbi.
  
23:16 Să înveţi cum să
mergi pe bicicletă,
  
23:19 să înveţi cum să conduci o maşină,
 
23:23 să înveţi cum să
asamblezi o maşină,
  
23:28 un echipament electronic ş.a.m.d.
 
23:30 Toate acelea înseamnă să înveţi, să
acumulezi cunoştinţe pentru a acţiona.
  
23:32  
 
23:39 Şi eu întreb dacă există
vreo altă formă de învăţat.
  
23:44 Pe aceea o ştim, suntem familiarizaţi
cu acumularea de cunoştinţe.
  
23:47 Acum, oare există vreun
alt gen de învăţat...
  
23:50 învăţat care nu înseamnă...
 
23:54 acumulare şi acţiune ?
 
24:03 - Nu ştiu dacă...
- Da.
  
24:04 Când am acumulat totul, n-am
înţeles prea multe în acel sens.
  
24:07 Da, şi...
 
24:09 învăţ pentru a
obţine o recompensă...
  
24:18 sau pentru a evita o pedeapsă.
 
24:22 Învăţ...
 
24:25 o meserie anume,
un meşteşug anume,
  
24:30 pentru a-mi putea câştiga traiul.
 
24:33 Aşa ceva este absolut
necesar, altminteri...
  
24:38 Acum întreb: "Oare există
vreun alt gen de învăţat ?"
  
24:44 Aia e rutină...
 
24:46 este o cultivare e memoriei
 
24:49 şi memoria,
 
24:50 care este rezultatul
experienţei şi al cunoaşterii,
  
24:53 este stocată în creier
şi ea acţionează...
  
24:58 când ni se cere să mergem pe
bicicletă, să conducem o maşină ş.a.m.d.
  
25:03 Acum, oare există vreo
altă formă de învăţat ?
  
25:07 Sau numai aceea ?
 
25:13 Când cineva spune "am
învăţat din experienţa mea",
  
25:20 înseamnă că a învăţat...
 
25:24 a stocat, din acea
experienţă, anumite amintiri
  
25:29 şi, acele amintiri...
 
25:32 fie călăuzesc, fie
recompensează, fie...
  
25:38 pedepsesc.
 
25:43 Deci...
 
25:45 toate asemenea forme de
învăţat sunt mecanice.
  
25:53 Şi educaţia înseamnă
să antrenezi creierul
  
26:01 să funcţioneze după
o rutină anume...
  
26:04 mecanic.
 
26:06 Fiindcă prin asta obţii
o mare siguranţă.
  
26:14 Atunci eşti în siguranţă.
 
26:22 Şi, astfel, mintea
noastră devine mecanică.
  
26:29 Tatăl meu a făcut asta,
eu fac asta, înţelegeţi ?
  
26:31 Tot procesul este ceva mecanic.
 
26:34 Acum, oare există un creier
absolut deloc mecanic ?
  
26:41 Un creier non...
 
26:46 utilitar, în acel
sens, al învăţării...
  
26:55 care nu are nici
viitor şi nici trecut
  
26:58 şi, ca atare, nu
este legat de timp.
  
27:01 Nu ştiu dacă am fost clar.
 
27:03 Oare nu spunem noi, uneori...
 
27:06 "am învăţat din experienţă",
 
27:09 când dorim să transmitem ceva,
 
27:11 care nu este prea bine
transmis de acea expresie ?
  
27:14 Dorim să comunicăm o intuiţie,
 
27:18 care simţim că nu poate
fi datată, în sens strict.
  
27:24 Vedeţi, domnule, oare chiar
învăţăm ceva din experienţă ?
  
27:31 Am avut...
 
27:33 de când a început istoria, cea
scrisă, 5.000 de războaie.
  
27:40 Am citit asta undeva
- 5.000 de războaie.
  
27:44 Ucigând, ucigând,
ucigând, schilodind !
  
27:46 Şi oare am învăţat ceva ?
 
27:50 Oare am învăţat
ceva, din suferinţă ?
  
27:54 Omul a suferit.
 
27:56 Oare am învăţat
ceva din experienţa...
  
28:01 agoniei incertitudinii ş.a.m.d ?
 
28:06 Deci, când spunem că am învăţat,
eu contest asta, înţelegeţi ?
  
28:09 Pare să fie un lucru groaznic, să
spui: "Am învăţat din experienţă !"
  
28:13 Nu ai învăţat nimic !
 
28:16 Cu excepţia domeniului
cunoaşterii.
  
28:21 - Nu ştiu...
- Da.
  
28:23 Pot aminti un lucru, aici, pe
care tocmai mi l-am amintit ?
  
28:32 Am vorbit despre durere, anterior,
 
28:36 şi...
 
28:41 mă gândeam la o
declaraţie a Sf. Pavel,
  
28:45 din epistola sa către romani,
 
28:48 în care există o succesiune
de cuvinte foarte neobişnuită,
  
28:53 când el spune:
"Suferinţa ne bucură."
  
28:56 Unii oamenii şi-au imaginat că trebuie să
fi fost masochist, ca să declare aşa ceva,
  
28:58  
 
29:02 dar cu siguranţă că asta
mi s-a părut straniu.
  
29:05 Suferinţa ne bucură.
 
29:10 Şi apoi spune "fiindcă
suferinţa aduce..."
  
29:14 - şi în limba greacă asta înseamnă
că este implicată o anume energie -
  
29:18 "aduce răbdare".
 
29:20 Răbdare-experienţă.
 
29:21 Asta e o succesiune
foarte neobişnuită,
  
29:24 fiindcă, de regulă, credem că,
dacă avem destulă experienţă,
  
29:26 învăţăm să avem răbdare.
 
29:29 Şi el le întoarce
complet pe dos, aici.
  
29:32 Şi, în contextul celor
afirmate de dumneavoastră...
  
29:38 acea succesiune a cuvintelor
sale are un sens remarcabil.
  
29:43 - Continuaţi vă rog !
- Nu, nu.
  
29:46 Da, este ceva cu
adevărat remarcabil.
  
29:51 Vedeţi, domnule, de aceea...
 
29:54 educaţia noastră...
 
29:57 civilizaţia noastră...
 
29:59 toate lucrurile care
ne caracterizează,
  
30:02 ne-au făcut minţile să
fie atât de mecanice...
  
30:07 atât de repetitive în reacţii...
 
30:12 repetitive în cerinţe...
 
30:15 repetitive în preocupări.
 
30:17 Acelaşi lucru fiind
repetat, an după an,
  
30:20 timp de mii de ani:
 
30:23 ţara mea, ţara ta, te omor pe
tine şi tu mă omori pe mine.
  
30:26 Înţelegeţi, domnule ?
Absolut totul este ceva mecanic.
  
30:30 Acum...
 
30:33 asta înseamnă...
 
30:35 că mintea nu poate
fi liberă, niciodată.
  
30:41 Gândirea nu este niciodată liberă,
 
30:44 gândirea este întotdeauna veche.
 
30:47 Nu există nici un gând nou.
 
30:51 Nu, există ceva foarte curios,
 
30:56 legat de o mişcare,
din domeniul religios,
  
30:58 care se auto intitulează
"Noua Gândire".
  
31:02 Da, nu râdeam decât
de ironia situaţiei.
  
31:05 Da, Dumnezeule !
 
31:09 Îmi imaginez că unele
persoane ar obiecta
  
31:13 privind noţiunea că nu
învăţăm din experienţă,
  
31:16 din cauza succesiunii de războaie,
 
31:18 fiindcă războaiele tind
să se producă, succesiv,
  
31:23 - generaţie după generaţie -
şi trebuie să te maturizezi.
  
31:25 Dar asta nu-i adevărat, fiindcă mai mult
de un război va avea loc într-o generaţie
  
31:28  
 
31:31 Ce tot spunem aici ?
Au fost două războaie.
  
31:34 Da, nu s-a învăţat
absolut nimic din ele.
  
31:38 Este groaznic să auzi pe cineva
cum vine şi spune, pur şi simplu:
  
31:41  
 
31:45 Nimeni nu învaţă
nimic din experienţă.
  
31:49 Nu, cuvântul experienţă mai
înseamnă şi "a merge până la capăt".
  
31:52 Da, da.
 
31:53 - Dar nu mergi niciodată până la capăt.
- Exact aşa e.
  
31:57 Te opreşti întotdeauna la mijloc.
 
31:59 Sau nu începi niciodată.
 
32:02 Corect.
 
32:03 Asta înseamnă, dacă îmi
aduc aminte corect,
  
32:07 în ce priveşte
rădăcinile sale radicale,
  
32:10 înseamnă să testezi...
 
32:14 să supui la teste...
 
32:20 Ei bine, să testezi un lucru
şi să se comporte corect
  
32:23 şi, în timp ce se întâmplă,
nu trebuie decât să observi.
  
32:25 - Numai să priveşti, nu-i aşa ?
- Desigur.
  
32:29 Deci...
 
32:35 civilizaţia noastră,
cultura noastră...
  
32:40 educaţia noastră, au produs o minte
care devine tot mai mecanică...
  
32:46 şi, ca atare, dependentă de timp
 
32:49 şi, ca atare, fără să aibă,
vreodată, sentimentul libertăţii.
  
32:54 Libertatea devine, atunci, o idee,
cu care te joci la modul filozofic,
  
32:56  
 
32:59 dar nu are nici un sens.
 
33:00 Dar, un om care spune
"Acum, vreau să aflu...
  
33:05 vreau să analizez
asta, cu adevărat
  
33:07 şi să descopăr dacă
există libertate !"
  
33:10 acesta trebuie să înţeleagă...
 
33:13 limitele...
 
33:16 cunoaşterii...
 
33:23 unde anume se
termină cunoaşterea...
  
33:25 sau, mai degrabă, finalul cunoaşterii
şi începutul a ceva cu totul nou.
  
33:30 - Nu ştiu dacă transmit ceva.
- Ba da, chiar o faceţi.
  
33:32  
 
33:34 Adică, domnule:
"Ce este învăţatul ?"
  
33:37 Dacă nu este ceva mecanic,
atunci ce este învăţatul ?
  
33:45 Oare există vreun învăţat ?
 
33:47 Să înveţi despre ce anume ?
 
33:53 Învăţ cum să ajung pe Lună...
 
33:57 cum să fabric una sau alta şi
cum să conduc o maşină ş.a.m.d.
  
34:00 Numai în acel
domeniu există învăţat.
  
34:04 Oare există învăţat
în orice alt domeniu,
  
34:06 psihologic...
 
34:14 spiritual ?
 
34:21 Oare mintea poate învăţa despre
ceea ce ei numesc Dumnezeu ?
  
34:23 Dacă în învăţat, în sensul în
care aţi pus această întrebare...
  
34:26 Nu, trebuie să reformulez asta,
renunţând la atâţia "dacă".
  
34:30 Când cineva face ceea
ce am de gând să spun,
  
34:34 când cineva învaţă despre Dumnezeu
sau cum să ajungă pe Lună,
  
34:39 în contextul întrebării
pe care aţi pus-o...
  
34:44 nu poate face ceea ce sugeraţi,
 
34:48 dacă...
 
34:50 nu este decât încă
ceva adăugat pe listă.
  
34:52 - Domnule, este atât de clar.
- Da, chiar este.
  
34:56 Învăţ o limbă sau să merg pe bicicletă,
să conduc o maşină, să fac o maşină.
  
34:59 E ceva esenţial.
 
35:01 Acum vreau să învăţ
despre Dumnezeu.
  
35:04 Pur şi simplu ascultaţi asta.
 
35:07 Dumnezeu este invenţia mea.
 
35:11 Nu Dumnezeu m-a făcut
pe mine după chipul lui.
  
35:18 Eu l-am făcut pe
el după chipul meu.
  
35:21 Şi, acum, vreau
să învăţ despre el.
  
35:26 Da, voi vorbi cu mine însumi.
 
35:28 Să învăţ despre imaginea
pe care am clădit-o,
  
35:32 despre Hristos, despre
Buddha sau oricare ar fi.
  
35:35 Imaginea pe care am construit-o.
 
35:38 Deci, ce anume învăţ ?
 
35:40 Să vorbesc vorbe.
 
35:43 Da.
 
35:47 Să învăţ despre imaginea
pe care am construit-o.
  
35:48 Aşa e.
 
35:51 Ca atare, mai există vreun alt tip de
învăţat, cu excepţia învăţatului mecanic ?
  
35:54 Nu ştiu dacă...
 
35:58 - Îmi înţelegeţi întrebarea ?
- Da, o înţeleg.
  
36:00 Da, o înţeleg, cu siguranţă că da.
 
36:05 Deci...
 
36:07 nu există decât învăţarea
 
36:10 procesului mecanic al vieţii.
 
36:16 - Nu există alt fel de învăţat.
- Da.
  
36:19 Vedeţi ce înseamnă asta, domnule ?
 
36:26 - Înseamnă libertate.
- Pot învăţa despre mine însumi.
  
36:31 Sinele meu este cunoscut.
 
36:37 Cunoscut în sensul că, poate nu-l cunosc,
dar îl pot afla, analizându-mă singur.
  
36:39 Îmi pot cunoaşte sinele.
 
36:46 Deci, sinele meu este cunoaşterea
acumulată a trecutului.
  
36:54 Atunci "eul" spune
"sunt lacom, sunt invidios,
  
36:57 am succes, sunt înspăimântat,
 
37:00 am trădat, am regrete",
 
37:02 toate acelea înseamnă "eul"...
 
37:05 inclusiv sufletul, pe care l-am
inventat în cadrul "eului"...
  
37:09 sau Brahman, Atman -
toate înseamnă tot "eul".
  
37:15 "Eul" a creat imaginea lui Dumnezeu şi
am de gând să învăţ despre Dumnezeu,
  
37:18 ceea ce n-are nici un sens !
 
37:20 Deci...
 
37:23 dacă există, când există...
 
37:28 Nu, voi folosi cuvântul "dacă".
 
37:30 Dacă nu există alt
fel de învăţat...
  
37:34 ce anume se întâmplă ?
 
37:36 Înţelegeţi ?
 
37:40 Mintea este folosită pentru acumularea
de cunoştinţe despre materie...
  
37:46 ca s-o spunem altfel.
 
37:48 E implicată în lucruri mecanice.
 
37:54 Şi, atunci când mintea...
 
37:56 este folosită acolo...
 
37:59 mai există vreun alt
proces de învăţat ?
  
38:06 Ceea ce înseamnă psihologic,
lăuntric, mai există altceva ?
  
38:11 Lăuntricul este invenţia gândirii,
 
38:15 în opoziţie cu exteriorul.
 
38:17 Nu ştiu dacă înţelegeţi.
 
38:21 Dacă am înţeles exteriorul,
am înţeles şi lăuntricul.
  
38:22  
 
38:25 Fiindcă lăuntricul a
creat exteriorul.
  
38:30 Exteriorul în sensul
structurii societăţii,
  
38:33 sancţiunilor religioase,
 
38:35 tot ceea ce s-a inventat
 
38:37 sau a fost creat de gândire...
 
38:41 Iisus, Hristos, Buddha
- toate acelea.
  
38:48 Şi ce-i de învăţat din asta ?
 
38:53 Ascultându-vă...
 
38:55 - Vedeţi frumuseţea a ceea ce rezultă ?
- Oh da, da.
  
38:57  
 
39:00 Mă face să revin la remarca
dumneavoastră despre "vedanta",
  
39:05 ca final al cunoaşterii.
 
39:09 Aşa mi s-a spus.
 
39:11 Da.
 
39:12 Lucrul interesant pentru mine, în
ce priveşte structura sanscritei,
  
39:15 este că...
 
39:18 dacă nu mă înşel, cumva,
 
39:20 nu înseamnă finalul ei ca
punct terminus, ca limită,
  
39:23 fiindcă asta ar iniţia, pur
şi simplu, o nouă serie.
  
39:27 Este desăvârşirea ei,
 
39:30 care este finalul suprem,
 
39:33 în sensul că...
 
39:36 un început, cu totul nou,
este creat exact în acel punct.
  
39:40 Asta înseamnă, domnule, ştiu eu...
 
39:43 mintea cunoaşte
activitatea cunoscutului.
  
39:48 Aşa este, da.
 
39:50 Este desăvârşirea cunoaşterii, da.
 
39:53 A cunoaşterii.
 
39:54 Acum, care este starea mentală,
 
39:58 care s-a eliberat de aşa ceva
 
40:01 şi, totuşi, funcţionează
în cadrul cunoaşterii ?
  
40:03 Şi, totuşi, funcţionează
în cadrul ei.
  
40:05 - Mă înţelegeţi ?
- Da, da.
  
40:07 Se observă perfect.
 
40:12 Nu abordaţi problema, fiindcă veţi
vedea că se petrec lucruri stranii.
  
40:13  
 
40:18 Oare este posibil, mai întâi ?
 
40:22 Înţelegeţi, domnule ?
 
40:24 Deoarece creierul
funcţionează mecanic...
  
40:31 doreşte să aibă siguranţă...
 
40:34 altminteri nu poate funcţiona.
 
40:36 Dacă n-am fi avut siguranţă,
n-am fi stat aici, împreună.
  
40:39  
 
40:42 Fiindcă avem siguranţă,
putem purta un dialog.
  
40:49 Creierul poate funcţiona numai
într-o siguranţă deplină.
  
40:54 Fie că acea siguranţă este
găsită într-o credinţă nevrotică
  
41:01 - toate credinţele şi toate ideile
sunt nevrotice, în acel sens -
  
41:05 deci o găseşte undeva:
 
41:08 în acceptarea naţiunii ca
forma benefică supremă...
  
41:14 succesul este virtutea supremă.
 
41:18 Descoperă o credinţă
şi siguranţă în ea.
  
41:21 Acum, îi ceri creierului...
 
41:28 care a devenit mecanic...
 
41:31 instruit, astfel,
vreme de secole...
  
41:36 să observe un alt domeniu,
care nu este mecanic.
  
41:42 Oare există un alt domeniu ?
 
41:48 Nu.
 
41:49 - Urmăriţi raţionamentul ?
- Da, o fac.
  
41:52 Da, tocmai asta este
complet devastator.
  
41:56 Oare există - aşteptaţi, aşteptaţi -
oare există un alt domeniu ?
  
42:01 Deci...
 
42:06 dacă mintea şi creierul nu înţeleg
întreg domeniul - nu domeniu -
  
42:10 nu înţeleg dinamismul
cunoaşterii...
  
42:13 - ... fiindcă există o dinamică.
- Există o dinamică, da.
  
42:15 Nu este tocmai statică, se adaugă
ceva, se elimină ceva ş.a.m.d.
  
42:17  
 
42:20 Dacă nu înţelege
toate acele lucruri,
  
42:23 nu-şi poate pune
cealaltă întrebare.
  
42:26 Întocmai.
 
42:27 Întocmai.
 
42:28 Şi, atunci când pune
acea întrebare,
  
42:31 ce se întâmplă ?
 
42:40 Domnule, asta e adevărata
meditaţie, ştiţi asta ?
  
42:42 Asta e, da, da.
 
42:44 Pe care o vom dezbate
cu altă ocazie.
  
42:46 Deci...
 
42:47 vedeţi că asta înseamnă.
 
42:51 Cineva ascultă, întotdeauna...
 
42:56 prin filtrul cunoaşterii...
 
42:59 vede prin filtrul cunoaşterii.
 
43:04 E ca şi cum ai privi
printr-o sticlă fumurie.
  
43:08 Deci, oare există o ascultare
în deplină tăcere ?
  
43:17 Şi aceea este atenţia.
 
43:23 Şi nu depinde de timp...
 
43:26 fiindcă, în acea tăcere,
nu-mi doresc nimic.
  
43:31 Nu e ca şi cum aş învăţa
ceva despre mine însumi,
  
43:33 nu e ca şi cum voi fi
pedepsit sau recompensat.
  
43:37 În acea tăcere absolută, ascult.
 
43:44 Nu e de mirare că
aşa ceva nu este...
  
43:46 nu este ceva practicat,
 
43:52 această meditaţie, în succesiune.
 
43:55 Domnule, când vom vorbi despre
meditaţie, vom analiza profund asta,
  
43:57  
 
43:58 fiindcă au distrus acel cuvânt !
 
44:01 Aceşti omuleţi inferiori, venind
din India sau din altă parte,
  
44:05 au distrus acel lucru.
 
44:10 Am auzit, deunăzi,
despre cineva care...
  
44:14 învăţa meditaţia transcendentală.
 
44:16 - Oh, învăţa, e absurd !
- Desigur.
  
44:20 Şi trebuia s-o facă
la ora 3 după-amiază.
  
44:24 Plăteşti 35$ sau 100$
ca să înveţi asta.
  
44:27 - Da.
- E un sacrilegiu.
  
44:30 Dar...
 
44:31 dacă...
 
44:33 Adică la ora 3 după-amiază
era ziua judecăţii.
  
44:39 Dacă nu o făceai,
potrivit programului tău,
  
44:43 atunci lumea, evident,
s-ar fi sfârşit.
  
44:46 Dar, aparent, o faci ca
să scapi de aşa ceva.
  
44:50 Continuaţi, continuaţi !
 
44:52 Deci, vedeţi, domnule,
asta se întâmplă.
  
44:56 Am început dimineaţa asta
vorbind despre frumuseţe...
  
44:59 Da.
 
45:00 ... apoi despre pasiune,
despre suferinţă şi acţiune.
  
45:06 Acţiunea bazată pe o
idee este inacţiune.
  
45:11 Sună monstruos, dar exact aşa e.
 
45:15 Şi, plecând de la asta, am spus:
"Ce înseamnă să vezi şi să auzi ?"
  
45:18  
 
45:22 Văzutul şi ascultatul
au devenit mecanice.
  
45:30 Nu vedem niciodată ceva nou.
 
45:33 Nici măcar floarea nu
este niciodată nouă,
  
45:36 cea care a înflorit peste noapte.
 
45:39 Spunem: "Da, e un trandafir,
mă aşteptam să apară,
  
45:42 a apărut acum, ce minunat e !"
 
45:46 Trecem, întotdeauna,
din cunoscut în cunoscut.
  
45:52 O mişcare în timp şi, ca
atare, dependentă de timp
  
45:56 şi, drept urmare,
niciodată liberă.
  
46:00 Şi, totuşi, vorbim
despre libertate
  
46:02 ştiţi dumneavoastră, filozofie,
 
46:05 prelegerile despre
libertate ş.a.m.d.
  
46:09 Şi comuniştii îl numesc un
lucru burghez, ceea ce şi este,
  
46:13 în acel sens.
 
46:17 Când îl limitezi la cunoaştere, este o
prostie să vorbeşti despre libertate.
  
46:22 Dar există o libertate,
 
46:24 atunci când înţelegi...
 
46:27 întreaga dinamică a cunoaşterii.
 
46:31 Deci, oare poţi observa
din starea de tăcere...
  
46:40 şi să observi şi să acţionezi
în domeniul cunoaşterii,
  
46:45 astfel ca ambele să
fie în armonie ?
  
46:51 Observarea, atunci, nu
mai este programată.
  
46:55 Nu.
 
46:56 Da, desigur, desigur.
 
47:13 Tocmai mă gândeam la...
 
47:16 cred că aţi putea spune la
definiţia clasică a libertăţii,
  
47:19 în contextul progresului
cunoaşterii...
  
47:23 care ar fi că este o
proprietate a acţiunii,
  
47:26 o proprietate sau
calitate a acţiunii.
  
47:31 În folosirea uzuală,
ambele cuvinte s-ar potrivi,
  
47:35 proprietate sau calitate.
 
47:38 Şi mi-am dat seama,
 
47:41 în contextul a ceea
ce s-a afirmat,
  
47:46 ce groaznic e că cineva ar
putea citi acea declaraţie...
  
47:52 şi...
 
47:54 şi nu ar permite să
ţi se dezvăluie şi ţie.
  
47:58 - Exact.
- Dacă ţi s-a dezvăluit şi ţie,
  
48:01 ai fi într-o situaţie dificilă,
 
48:04 trebuie să fii serios.
 
48:07 Eşti student la filozofie
şi ai citit asta
  
48:10 şi acel lucru începe
să lucreze în sinea ta
  
48:13 şi ai spune: "Trebuie să lămuresc
asta, înainte de a mai continua.
  
48:18 Poate nu voi mai absolvi,
asta nu-i important."
  
48:20 Nu e important, este adevărat.
 
48:22 Şi mă gândeam...
 
48:25 în Occident, la fel
ca şi în Orient,
  
48:27 trebuie să mergi la
fabrică sau la birou,
  
48:31 în fiecare zi a vieţii tale.
 
48:36 Te trezeşti la ora 8, la ora 6...
 
48:40 conduci sau mergi pe jos...
 
48:42 muncă, muncă, muncă...
 
48:45 timp de 50 de ani,
 
48:47 aceeaşi rutină
 
48:49 şi eşti dat afară,
 
48:51 insultat...
 
48:53 venerezi succesul.
 
48:58 Din nou, o repetiţie.
 
49:01 Şi, ocazional, vorbeşti despre
Dumnezeu, dacă este oportun ş.a.m.d.
  
49:03 Aceea este o viaţă monstruoasă !
 
49:10 Şi exact pentru asta
ne educăm şi copiii.
  
49:15 Asta înseamnă, cu
adevărat, să mori de viu.
  
49:20 Şi nimeni nu zice: "Pentru
numele lui Dumnezeu,
  
49:21 haideţi să schimbăm
complet perspectiva !
  
49:27 Haideţi să ne limpezim
ochii, scăpând de trecut
  
49:30 şi să analizăm ceea ce facem,
 
49:32 să dăm atenţie, să ne
pese de ceea ce facem !"
  
49:37 Nu, în schimb noi punem
această întrebare:
  
49:39 Ce să facem în privinţa asta ?
 
49:41 Da, asta-i întrebarea şi apoi ăsta
devine următorul lucru adăugat pe listă.
  
49:42  
 
49:45  
 
49:47 E o continuare a
trecutului, sub altă formă.
  
49:48  
 
49:52 Şi lanţul se înşiruie, la infinit.
 
49:54 Cauza devine efect şi
efectul devine cauză.
  
49:55  
 
49:58 Deci este un lucru foarte
serios, pe care-l discutăm,
  
50:03 fiindcă viaţa devine
cumplit de serioasă.
  
50:08 Şi numai această persoană
serioasă este cea care trăieşte,
  
50:12 nu aceşti oameni care
umblă după distracţii,
  
50:16 religioase sau de altă natură.
 
50:20 Am avut o ocazie
foarte interesantă,
  
50:22 să înţeleg ceea ce spuneţi,
 
50:25 ieri, pe când eram la clasă.
 
50:29 Încercam să...
 
50:32 ajut studenţii să înţeleagă,
 
50:36 că accepţiunea clasică a celor
patru cauze (Aristotel) ce acţionează
  
50:38 este că ele nu sunt
corelate temporar.
  
50:44 Şi am spus că, atunci când
olarul îşi bagă mâinile în lut,
  
50:49 mâna care atinge lutul
 
50:53 nu reacţionează în prezenţa
lutului, după ce mâna l-a atins.
  
50:55 Şi...
 
50:58 o persoană...
 
51:02 care asista la ore...
 
51:07 - această persoană era...
 
51:11 o persoană bine educată
 
51:15 şi...
 
51:18 chiar profesor -
 
51:20 şi...
 
51:21 asta l-a şocat, de parcă
n-ar fi fost adevărat
  
51:25 şi aş fi putut spune, după
expresia de pe chipul lui,
  
51:28 că se chinuia puţin,
 
51:32 aşa că am spus: "Ei bine...
 
51:34 radarul meu îmi spune că
sunt nişte probleme, aici.
  
51:36 Ce se întâmplă ?"
 
51:38 "Ei bine, se pare că ar
exista un interval temporal."
  
51:42 Aşa că l-am rugat să ridice
ceva, care se afla pe catedră.
  
51:46 Şi am spus: "Acum,
atinge-l cu degetul,
  
51:48 şi spune-mi, în momentul
atingerii cu degetul,
  
51:51 dacă...
 
51:54 lucrul reacţionează faţă de
deget, după ce este atins.
  
52:00 Fă-o acum !"
 
52:02 Ei bine, până să şi ceri cuiva să
facă un astfel de test practic,
  
52:05  
 
52:07 în ce priveşte o
informaţie convenţională,
  
52:10 cum ar fi că "cele patru
cauze sunt bla, bla, bla...",
  
52:12 înseamnă să întrerupi procesul
educaţional, aşa cum îl cunoaştem.
  
52:18 Fiindcă înveţi un student
despre cele patru cauze
  
52:20 şi el se gândeşte la ele.
 
52:22 Nu se duce niciodată să se uite la lucruri
sau să facă ceva concret, în acest sens.
  
52:24  
 
52:26 Şi, astfel, noi culegem
informaţii la cursuri
  
52:30  
 
52:32 şi facem asta până când, într-un
final, pare să fie ceva ca o revelaţie.
  
52:39 Cuvântul "a observa" s-a afirmat
- în accepţiunea sa clasică,
  
52:43 care desigur că este respinsă
în societatea modernă -
  
52:48 că se întâmplă să fie problema.
 
52:50 Şi am spus că acest lucru
trebuie să fie văzut, observat.
  
52:55 - Asta vreţi să spuneţi.
- Da, domnule.
  
52:58 - Să vezi, desigur.
- Desigur, desigur.
  
53:03 Dar...
 
53:09 am reveni la acel moment:
 
53:11 Oare de ce era acea persoană - şi atât
de mulţi studenţi care-i urmau exemplul -
  
53:15 chinuit moral la momentul în care
se punea o problemă practică ?
  
53:19 Exista un...
 
53:24 exista un sentiment, presupun,
 
53:30 că se afla pe marginea stâncii.
 
53:33 Exact, exact.
 
53:35 Şi...
 
53:42 fireşte că era necesară vigilenţa.
 
53:47 Dar vigilenţa realizează
că eşti pe marginea stâncii
  
53:49 şi, ca atare, cel mai bun lucru
e să te întorci şi să fugi înapoi.
  
53:52 Da, da.
 
53:58 Domnule, eu cred că...
 
54:01 suntem atât de prinşi
în capcana cuvintelor.
  
54:07 Pentru noi...
 
54:09 cuvântul nu înseamnă
lucrul în sine.
  
54:14 Descrierea nu este
obiectul descris.
  
54:18 Pentru noi descrierea
este tot ce contează...
  
54:23 fiindcă suntem sclavii cuvintelor.
 
54:26 - Şi al ritualurilor.
- Ritualuri ş.a.m.d.
  
54:28  
 
54:32 Deci, atunci când spui: "Uite, lucrul
contează mai mult decât cuvântul !",
  
54:37 atunci ei spun: "Cum
oare să scap de cuvânt...
  
54:43 cum voi putea comunica,
dacă nu voi avea cuvinte ?"
  
54:46 Vedeţi de la ce pleacă ?
Nu sunt preocupaţi de lucrul în sine,
  
54:47 ci de cuvânt.
 
54:52 Da.
 
54:53 Şi uşa nu este cuvântul.
 
55:00 Deci...
 
55:01 când suntem prinşi
în capcana cuvintelor,
  
55:04 cuvântul "uşă" devine
extraordinar de important...
  
55:10 şi nu uşa în sine.
 
55:13 Şi nici nu prea am nevoie să mă
folosesc de uşă, îmi spun în sinea mea,
  
55:17 fiindcă am cuvântul.
 
55:21 Am tot ce trebuie.
 
55:23 Deci, educaţia este
cea care a făcut asta.
  
55:30 O mare parte a educaţiei
constă în acceptarea cuvintelor,
  
55:37 ca o abstractizare a realităţii,
 
55:43 a "ceea ce există".
 
55:48 Toate filozofiile se
bazează pe asta:
  
55:51 teoretizezi, teoretizezi, teoretizezi, la
nesfârşit, cum ar trebui să trăiască cineva.
  
55:52 Şi filozoful, însuşi, nu trăieşte.
 
55:57 - Da, ştiu.
- Vezi asta peste tot.
  
56:00 În special unii filozofi mi s-au
părut destul de bizari, în acest sens.
  
56:03 Mi-am întrebat colegii,
din când în când:
  
56:06 "Dacă tu crezi un
asemenea lucru...
  
56:09 de ce nu-l aplici ?"
 
56:15 Şi m-au privit de parcă
nu eram în toate minţile,
  
56:17 de parcă nimeni n-ar pune această
întrebare, la modul serios.
  
56:21 - Exact, exact.
- Dar, dacă nu poţi pune acea întrebare,
  
56:24 ce întrebare mai merită să pui ?
 
56:26 Foarte adevărat.
 
56:28 Mă gândeam la acea minunată
poveste pe care aţi spus-o,
  
56:32 într-o conversaţie anterioară,
 
56:33 despre maimuţă.
 
56:36 În timp ce vorbeaţi despre asta...
 
56:41 cum a dat ea mâna
cu dumneavoastră...
  
56:44 nimeni nu i-a spus cum
să dea mâna cu cineva.
  
56:48 - Nu, ea s-a întins spre mine.
- Da.
  
56:51 Şi eu i-am luat mâna.
 
56:53 N-a fost ceva ce fusese învăţată cum
să facă, printr-o comunicare verbală,
  
56:56 ci a fost lucrul
potrivit la acel moment.
  
56:59 La moment, da.
 
57:02 Fără ca cineva să-i
aprecieze potrivirea.
  
57:05 Exact, exact.
 
57:07 Nu-i aşa că e grozav ?
 
57:10 Da.
 
57:17 Nu vă pot spune cât
de recunoscător sunt,
  
57:21 să am...
 
57:24 posibilitatea de a împărtăşi
asta cu dumneavoastră.
  
57:27 Am...
 
57:30 am văzut...
 
57:33 în propria mea
activitate de profesor,
  
57:37 că trebuie să
supun unei terapii...
  
57:45 - ... până şi propriul meu limbaj...
- Exact, exact.
  
57:46 ... astfel încât să nu-i ofer
studentului ocazia să creadă
  
57:52 că nu fac decât să adaug
ceva la acest lanţ nesfârşit.
  
57:57 - Verigă, după verigă, după verigă.
- Exact.
  
58:02 Există două terapii, în acest caz:
 
58:04 există acea terapie care
se bazează pe cuvinte
  
58:07 şi care decurge la modul firesc.
 
58:13 Nu e o constrângere,
ci decurge firesc,
  
58:17 dacă v-am înţeles corect,
 
58:19 din...
 
58:21 terapia noastră lăuntrică.
 
58:25 Asta este legată direct, aşa cum
afirmaţi mai devreme, de meditaţie.
  
58:29  
 
58:32 - Credeţi că suntem pregătiţi...
- Cred că e prea complicat.
  
58:35 Nu chiar acum, dar poate într-una
dintre conversaţiile noastre viitoare.
  
58:39 Oh da, dar trebuie să
discutăm unele lucruri...
  
58:41 Da.
 
58:42 ... ce-i iubirea, ce-i
moartea, ce-i meditaţia,
  
58:45 ce înseamnă întreaga
dinamică a vieţii.
  
58:48 - Avem multe de făcut.
- Oh, abia aştept să le facem.
  
58:49 Splendid, corect.