Arta ascultării
San Diego - 22 February 1974
Conversation with A.W. Anderson 10
0:13 | CONVERSAŢIA #10 |
cu dr. A.W. Anderson | |
0:38 | ARTA DE A ASCULTA |
0:43 | Krishnamurti în dialog |
cu dr. Allan W. Anderson. | |
0:46 | J. Krishnamurti s-a născut în sudul |
Indiei şi a fost educat în Anglia. | |
0:48 | În ultimii 40 de ani a |
ţinut discursuri în SUA, | |
0:49 | |
0:52 | Europa, India, Australia |
şi în alte zone ale lumii. | |
0:56 | De la începutul muncii |
sale de-o viaţă, | |
0:58 | a repudiat orice conexiune cu |
religiile organizate şi ideologiile | |
1:00 | |
1:02 | şi a afirmat că singura sa grijă era de a |
elibera omul, absolut şi necondiţionat. | |
1:04 | |
1:08 | Este autorul multor cărţi, |
1:11 | printre care "The Awakening |
of Intelligence", | |
1:13 | "The Urgency of Change", |
1:17 | "Freedom from the Known" şi |
"The Flight of the Eagle". | |
1:20 | Acesta este unul dintr-o |
serie de dialoguri | |
1:22 | dintre Krishnamurti şi |
dr. Allan W. Anderson, | |
1:25 | care este profesor de studii religioase |
la Universitatea de Stat din San Diego, | |
1:27 | |
1:29 | unde predă scripturi indiene şi |
chinezeşti şi tradiţia profetică. | |
1:32 | |
1:34 | Dr. Anderson, un poet publicat, |
1:37 | deţine diplome de la |
Universitatea Columbia | |
1:39 | şi de la Union |
Theological Seminary. | |
1:42 | A fost premiat cu renumitul |
"Teaching Award", | |
1:45 | al Universităţii de |
Stat a Californiei. | |
1:49 | D-le Krishnamurti, în ultima |
conversaţie pe care am avut-o, împreună, | |
1:53 | am analizat frumuseţea |
1:56 | şi, exact la finalul |
conversaţiei noastre... | |
2:02 | problema percepţiei şi relaţia |
sa cu transformarea omului, | |
2:04 | |
2:09 | care nu depinde de |
cunoaştere sau timp, | |
2:13 | a fost ceva ce ne-am |
promis că vom aborda, | |
2:15 | data următoare când |
ne vom întâlni. | |
2:23 | Domnule, ce înseamnă să vezi |
2:27 | şi ce înseamnă să asculţi |
2:30 | şi ce înseamnă să înveţi ? |
2:32 | Cred că cele trei sunt |
legate între ele: | |
2:35 | învăţatul, ascultatul şi privitul. |
2:42 | Ce înseamnă să vezi, să percepi ? |
2:49 | Oare vedem, de fapt... |
2:53 | sau privim totul printr-un văl, |
2:58 | întunecat ? |
3:02 | Un văl al prejudecăţilor, |
3:04 | un văl al idiosincraziilor |
şi experienţelor noastre, | |
3:09 | al... |
3:11 | dorinţelor, plăcerilor |
şi temerilor noastre... | |
3:18 | şi, evident, al |
imaginilor noastre, | |
3:21 | privind ceea ce observăm şi |
privindu-ne pe noi înşine. | |
3:26 | Deci există văl după văl, |
3:30 | între noi şi obiectul... |
3:34 | percepţiei. |
3:37 | Deci, oare noi chiar vedem |
acel lucru, vreodată ? | |
3:45 | Sau poate că vederea este |
"colorată" de cunoaşterea noastră | |
3:52 | - din botanică, din |
experienţă ş.a.m.d. - | |
3:56 | sau de imaginile noastre, pe care |
le avem în privinţa acelui lucru... | |
4:03 | sau de credinţa... |
4:04 | prin care ne-a fost |
condiţionată mintea | |
4:11 | şi care, ca atare, |
împiedică observarea... | |
4:16 | sau poate că... |
4:24 | amintirile pe care mintea le-a |
cultivat împiedică observarea ? | |
4:26 | Deci... |
4:28 | perceperea s-ar putea să nu |
se producă absolut deloc. | |
4:37 | Şi, oare, este posibil ca mintea |
să nu aibă aceste imagini, | |
4:43 | concluzii, credinţe, amintiri, |
prejudecăţi, temeri | |
4:48 | şi, fără a avea acele văluri, |
pur şi simplu să privească ? | |
4:57 | Cred că devine ceva |
foarte important, fiindcă... | |
5:02 | atunci când există o percepere... |
5:06 | - a lucrurilor despre |
care vorbesc - | |
5:09 | atunci când există o percepere |
nu ai de ales decât să acţionezi. | |
5:16 | Nu se mai pune problema amânării. |
5:20 | - Sau a succesiunii. |
- Succesiune. | |
5:22 | Sau a unui interval. |
5:24 | Fiindcă... |
5:26 | atunci când acţiunea |
se bazează pe... | |
5:30 | o credinţă, o concluzie, o idee... |
5:34 | atunci acea acţiune |
este dependentă de timp. | |
5:40 | Şi acea acţiune va produce, |
inevitabil, conflict şi suferinţă... | |
5:47 | regrete şi toate celelalte. |
5:49 | Deci, devine foarte |
important să aflăm | |
5:52 | ce anume înseamnă |
să vezi, să percepi, | |
5:56 | ce înseamnă să asculţi. |
5:58 | Oare ascult vreodată ? |
6:02 | Când cineva este căsătorit, ca |
soţie sau ca soţ sau băiat sau fată, | |
6:07 | oare îl aude vreodată |
pe el sau o aude pe ea ? | |
6:12 | Sau... |
6:14 | o aude pe ea sau îl aude pe el |
6:16 | prin intermediul imaginii pe care |
a construit-o despre ea sau el ? | |
6:21 | Prin vălul iritărilor, |
6:25 | vălul supărărilor |
6:27 | al dominării ş.a.m.d. |
6:29 | lucrurile groaznice care |
se întâmplă într-o relaţie ? | |
6:36 | Deci... |
6:43 | oare am auzit vreodată, |
direct, ce spui... | |
6:47 | fără a interpreta, fără a |
modifica, fără a răstălmăci ? | |
6:49 | Oare am auzit, vreodată, |
strigătul unei păsări... | |
6:54 | sau plânsul unui copil |
6:57 | sau un om... |
7:00 | ce strigă de durere ? |
7:02 | Înţelegeţi, domnule ? |
Oare aud ceva, vreodată ? | |
7:08 | Într-o conversaţie pe care |
am avut-o, cam acum un an, | |
7:12 | am... |
7:14 | am fost foarte frapat |
de ceva ce aţi spus, | |
7:21 | un lucru pe care l-am considerat, eu |
însumi, ca având o imensă valoare. | |
7:24 | Aţi spus că ascultatul |
înseamnă să nu faci nimic | |
7:29 | care să stopeze sau să |
interfereze cu privitul. | |
7:32 | Ascultatul înseamnă să nu faci |
nimic care ar stopa privitul. | |
7:40 | Acel lucru este foarte remarcabil, |
7:42 | fiindcă... |
7:47 | în conversaţie... |
7:50 | noţiunea de a asculta... |
7:54 | este considerată ca fiind |
asociată, intim, cu o comandă. | |
7:58 | Noi vom spune, nu-i aşa: |
7:59 | "Acum ascultă-mă, |
8:03 | ascultă-mă cu atenţie !" |
8:05 | Şi persoana... |
8:10 | gândeşte că trebuie |
să se aplece înainte, | |
8:12 | în sensul de a face |
ceva, voluntar. | |
8:15 | Exact, exact. |
8:16 | E ca şi cum ar trebui |
să se implice, singuri, | |
8:19 | într-un fel de torsiune |
agonizantă, aici, | |
8:23 | nu numai pentru a-i face pe plac |
celui care insistă că nu este ascultat, | |
8:25 | |
8:27 | ci şi pentru a organiza |
singuri o audiere. | |
8:30 | - Exact. |
- Da, da. | |
8:32 | Deci, oare o fiinţă umană... |
8:37 | X sau Y, |
8:39 | ascultă vreodată ? |
8:44 | Şi ce anume se întâmplă |
atunci când ascult ? | |
8:49 | Să ascult în sensul |
absenţei vreunei perturbări... | |
8:55 | fără vreo... |
8:59 | interpretare, |
9:00 | concluzie, plăcere sau neplăcere ? |
9:02 | Ştiţi că toate acestea au loc. |
9:06 | Ce se întâmplă atunci |
când chiar ascult ? | |
9:13 | Domnule, uite, |
tocmai am afirmat... | |
9:18 | că nu putem înţelege ce |
anume este frumuseţea, | |
9:22 | dacă nu înţelegem |
suferinţa, pasiunea. | |
9:27 | Auzi acea declaraţie... |
9:32 | şi ce face mintea ? |
9:34 | Trage o concluzie. |
9:36 | A formulat o idee, |
9:39 | o idee virtuală, |
auzind cuvintele, | |
9:42 | trage o concluzie şi |
formulează o idee. | |
9:46 | O declaraţie de acel gen... |
9:50 | a devenit o idee. |
9:55 | Apoi spunem: "Cum oare să |
duc la îndeplinire acea idee ?" | |
10:03 | Şi asta devine o problemă. |
10:07 | Da, desigur că devine. |
10:09 | Fiindcă ideea nu este |
în acord cu natura | |
10:12 | şi alţi oameni au alte idei |
10:14 | şi ei le vor aplicate pe ale lor. |
10:16 | - Şi acum avem o înfruntare. |
- Da. | |
10:19 | Deci... |
10:21 | oare pot asculta asta, |
10:23 | oare mintea poate |
asculta acea declaraţie, | |
10:26 | fără vreo... |
10:31 | formulare a unei teorii ? |
10:33 | Numai să asculte. |
10:37 | Şi nu să aprobe sau să |
dezaprobe, ci numai să asculte, | |
10:42 | în întregime, |
10:44 | acea declaraţie. |
10:49 | Dacă reuşesc să vă înţeleg, |
10:52 | ceea ce afirmaţi este... |
10:56 | dacă sunt capabil să ascult... |
11:00 | în mod adecvat... |
11:04 | sau, pur şi simplu, |
să zicem că ascult, | |
11:06 | fiindcă nu e problema de |
mai mult sau mai puţin, | |
11:08 | ascult absolut sau nu ascult absolut. |
11:13 | - Aşa e, domnule. |
- Da. | |
11:18 | Nu ar trebui să |
concep un răspuns. | |
11:22 | Nu, deja l-aţi obţinut ! |
11:26 | Da. |
11:27 | Deci, la fel ca în cazul pisicii, |
11:30 | acţiunea şi percepţia sunt totuna. |
11:35 | Da. |
11:36 | - Există o unică acţiune. |
- Aşa este. | |
11:41 | Deci pot asculta o declaraţie... |
11:51 | şi să percep adevărul |
acelei declaraţii... | |
11:56 | sau falsitatea acelei declaraţii... |
12:00 | nu... |
12:06 | prin comparaţie... |
12:12 | ci exact din structura |
declaraţiei pe care o faci. | |
12:14 | - Nu ştiu dacă mă exprim clar. |
- Da, vă exprimaţi foarte clar. | |
12:17 | Adică, ascult declaraţia... |
12:21 | frumuseţea nu poate exista |
niciodată fără pasiune, | |
12:25 | iar pasiunea provine |
din suferinţă. | |
12:29 | Ascult acea declaraţie, |
12:32 | nu formulez o idee |
plecând de la ea | |
12:36 | sau nu scot o idee din ea. |
12:39 | Pur şi simplu ascult. |
12:42 | Ce are loc ? |
12:47 | Poate că spui adevărul |
12:49 | sau poate că faci o |
declaraţie falsă. | |
12:53 | Nu ştiu... |
12:56 | fiindcă nu voi compara. |
12:58 | Nu. |
12:59 | - Veţi observa. |
- Pur şi simplu ascult. | |
13:03 | Ceea ce înseamnă că-mi |
dedic deplina atenţie... | |
13:08 | - numai ascultaţi, domnule |
şi veţi vedea ce iese - | |
13:10 | |
13:11 | dedic deplina mea atenţie |
spuselor dumneavoastră. | |
13:19 | Apoi nu mai contează |
ce spui sau nu spui. | |
13:24 | - Înţelegeţi acest lucru ? |
- Desigur, desigur. | |
13:28 | Ceea ce este important |
este actul ascultării mele ! | |
13:39 | Şi acel act al ascultării |
13:41 | a produs un miracol, |
13:45 | de eliberare deplină de |
toate declaraţiile tale... | |
13:52 | fie că sunt adevărate, |
false, reale. | |
13:56 | Mintea mea este pe deplin atentă. |
13:59 | Atenţia înseamnă fără limite. |
14:05 | Din momentul în care am o |
limită, încep să mă lupt cu tine... | |
14:10 | să fiu de acord sau nu. |
14:11 | Din momentul în care |
atenţia are o frontieră... | |
14:16 | încep să apară conceptele. |
14:19 | Dar, dacă te ascult pe deplin, |
14:23 | fără vreun... |
14:27 | amestec al gândirii sau |
al formării ideilor | |
14:30 | sau al abstractizării mentale, |
14:32 | pur şi simplu să ascult... |
14:35 | miracolul s-a produs. |
14:38 | Şi anume... |
14:40 | atenţia mea deplină mă |
eliberează, îmi eliberează mintea, | |
14:47 | de toate declaraţiile. |
14:49 | - Nu ştiu dacă... |
- Ba da. | |
14:51 | Ca atare, mintea mea... |
14:53 | este extraordinar de |
liberă să acţioneze. | |
14:58 | Asta mi s-a întâmplat mie, |
15:01 | în această serie a |
conversaţiilor noastre. | |
15:09 | Cu fiecare dintre |
aceste conversaţii, | |
15:11 | din moment ce sunt |
înregistrate video... | |
15:16 | cineva începe atunci |
când i se face semn... | |
15:20 | şi... |
15:22 | ni se... |
15:24 | spune atunci când timpul s-a scurs |
15:28 | şi cineva, de regulă, în ce |
priveşte activităţile de acest gen... | |
15:35 | - ... se gândeşte la producţia, în sine. |
- Desigur. | |
15:41 | Dar unul dintre lucrurile pe care le-am |
învăţat, din conversaţiile noastre... | |
15:44 | este că am ascultat |
cu mare intensitate | |
15:51 | şi, totuşi... |
15:54 | n-a trebuit să-mi împart atenţia. |
16:02 | - Nu, domnule, aşa este. |
- Şi, totuşi, asta este... | |
16:07 | dacă... |
16:12 | dacă răspund corect la |
cele ce ne învăţaţi | |
16:15 | - ştiu că nu vă place cuvântul - |
16:17 | la lucrurile pe care le afirmaţi |
16:19 | - şi înţeleg de ce învăţatul |
este un cuvânt eronat, aici - | |
16:25 | există exact acea primă întâlnire, |
16:31 | în care... |
16:38 | - ... mintea este captivată total. |
- Da. | |
16:41 | Cum mi-aş putea permite |
să nu fac distincţie | |
16:45 | între a acorda atenţie |
aspectelor acestui program, | |
16:49 | aspectelor lui de producţie |
16:51 | şi, totuşi, să mă implic |
în discuţiile noastre ? | |
16:56 | Exact. |
16:58 | Dar... |
17:01 | - ... cu cât discuţia devine mai intensă... |
- O puteţi face ! | |
17:04 | ... cu atât mai eficient |
devine acest mecanism. | |
17:13 | Nu credem aşa ceva, |
17:15 | adică nu numai că |
începem prin a nu crede, | |
17:18 | dar nici măcar n-am încerca. |
17:22 | Nu există garanţii pentru |
nimeni, în prealabil. | |
17:26 | Ceea ce ni s-a spus, mai |
degrabă, este următorul lucru: | |
17:29 | "Ei bine, te vei obişnui." |
17:31 | Şi, totuşi, artiştii au trac |
pe scenă, toată viaţa lor, | |
17:36 | deci e clar că nu se obişnuiesc. |
17:38 | Nu, domnule, nu credeţi cumva că este din |
cauză că avem minţi atât de mercantile ? | |
17:41 | |
17:45 | Dacă nu primesc o răsplată |
pentru asta, nu voi face nimic. | |
17:52 | Şi mintea mea trăieşte în |
economia de piaţă - mintea cuiva... | |
17:59 | îţi dau asta, îmi dai aia. |
18:04 | Şi cu un interval între ele. |
18:06 | - Înţelegeţi ? |
- Corect. | |
18:07 | Suntem atât de obişnuiţi |
cu comercialismul... | |
18:12 | atât cel spiritual, |
cât şi cel fizic, | |
18:15 | încât nu facem nimic fără |
să primim o răsplată... | |
18:21 | fără să câştigăm ceva... |
18:25 | fără un... |
18:28 | scop anume. |
18:31 | Totul trebuie să fie un schimb, |
18:35 | nu un dar... |
18:38 | ci schimb: îţi dau |
asta şi tu-mi dai aia. | |
18:42 | Mă torturez singur, |
religios vorbind | |
18:46 | şi Dumnezeu trebuie |
să vină la mine. | |
18:51 | Totul este o problemă de... |
18:57 | comerţ. |
18:58 | Fundamentaliştii au o expresie, |
care îmi vine în minte... | |
19:03 | legată de viaţa lor |
plină de devotament. | |
19:06 | Ei spun: "Îmi revendic |
promisiunile lui Dumnezeu." | |
19:11 | Şi această expresie, în |
contextul a ceea ce afirmaţi, | |
19:16 | este... |
19:18 | Dumnezeule, la ce nu |
te-ar putea duce mintea. | |
19:21 | Ştiu, domnule. |
19:24 | Deci, vedeţi, când cineva |
analizează asta, foarte profund... | |
19:31 | atunci când acţiunea nu se bazează |
pe o idee, o formulă, o credinţă, | |
19:36 | atunci văzutul înseamnă făcut. |
19:40 | Atunci ce înseamnă văzutul |
19:43 | şi auzitul, |
19:44 | pe care le-am abordat ? |
19:47 | Atunci văzutul înseamnă |
o atenţie deplină... | |
19:53 | şi făcutul este inclus |
exact în acea atenţie. | |
19:59 | Şi dificultatea este |
- vor întreba oamenii - | |
20:02 | "Cum anume vei |
menţine acea atenţie ?" | |
20:05 | - Da, şi ei nici măcar n-au început. |
- Nu, deci cum o vei menţine ? | |
20:08 | |
20:10 | Ceea ce înseamnă că |
ei caută o răsplată. | |
20:13 | Întocmai. |
20:16 | Voi practica asta, voi face orice |
pentru a menţine acea atenţie, | |
20:18 | numai pentru a primi ceva schimb. |
20:21 | Atenţia nu este un rezultat, |
20:25 | atenţia nu are o cauză. |
20:33 | Adică ceea ce are |
cauză are şi efect | |
20:36 | şi efectul devine cauza. |
20:40 | E un cerc vicios, dar |
atenţia nu este aşa ceva. | |
20:44 | Atenţia nu-ţi oferă o răsplată. |
20:50 | Atenţia, din contră, nu are nici |
recompensă, nici pedeapsă... | |
20:53 | fiindcă nu are frontiere. |
21:01 | Da, asta îmi evocă o conversaţie, |
timpurie, pe care am avut-o, | |
21:03 | când aţi menţionat |
cuvântul "virtute"... | |
21:07 | - ... şi l-am analizat, corelat cu puterea. |
- Da, exact. | |
21:09 | Şi ni s-a spus... |
21:11 | ceva greu de crezut de |
către un copil raţional, | |
21:16 | dat fiind modul cum |
este educat copilul | |
21:19 | - dar i se solicită, cumva, |
să accepte acest lucru - | |
21:25 | - ... că virtutea este propria sa răsplată. |
- Oh da. | |
21:28 | Şi, desigur, este |
imposibil să vezi, | |
21:32 | - ... ce este corect în acea afirmaţie... |
- Da, exact. | |
21:36 | ... dată fiind situaţia |
condiţionată în care trăieşte. | |
21:39 | - Dar e numai o idee, domnule. |
- E o idee. | |
21:41 | Deci, acum, ascundem asta şi, ulterior |
când avem nevoie să reamintim cuiva, | |
21:44 | |
21:47 | că solicită prea multe recompense, |
pentru faptul că a făcut ceva bun, | |
21:49 | |
21:51 | îi spunem: "E bine, ai uitat că |
virtutea este propria sa răsplată ?" | |
21:53 | |
21:56 | Da, da. |
21:58 | Devine o formă de pedeapsă. |
22:01 | Deci... |
22:02 | apoi, vedeţi, avem |
văzutul şi ascultatul. | |
22:08 | Atunci ce este învăţatul ? |
22:13 | Fiindcă sunt corelate: învăţatul, |
văzutul şi ascultatul... | |
22:15 | |
22:19 | şi acţiunea - toate acelea - toate |
fac parte din aceeaşi dinamică. | |
22:22 | Nu sunt capitole separate... |
22:26 | e un singur capitol. |
22:27 | - Se disting prin absenţa separării. |
- Fără separare. | |
22:31 | Deci, ce este învăţatul ? |
22:37 | Oare învăţatul este un |
proces de acumulare ? | |
22:48 | Şi, oare, învăţatul |
este non-cumulativ ? | |
22:53 | Le punem, pe amândouă, laolaltă. |
22:55 | - Hai să le analizăm. |
- Hai să le analizăm, da. | |
22:59 | Cineva învaţă o limbă |
23:00 | - italiană, franceză, |
oricare ar fi ea - | |
23:04 | şi acumulează cuvinte... |
23:07 | şi verbe neregulate ş.a.m.d. |
23:10 | şi, apoi, o poate vorbi. |
23:11 | Asta înseamnă să înveţi o |
limbă şi să o poţi vorbi. | |
23:16 | Să înveţi cum să |
mergi pe bicicletă, | |
23:19 | să înveţi cum să conduci o maşină, |
23:23 | să înveţi cum să |
asamblezi o maşină, | |
23:28 | un echipament electronic ş.a.m.d. |
23:30 | Toate acelea înseamnă să înveţi, să |
acumulezi cunoştinţe pentru a acţiona. | |
23:32 | |
23:39 | Şi eu întreb dacă există |
vreo altă formă de învăţat. | |
23:44 | Pe aceea o ştim, suntem familiarizaţi |
cu acumularea de cunoştinţe. | |
23:47 | Acum, oare există vreun |
alt gen de învăţat... | |
23:50 | învăţat care nu înseamnă... |
23:54 | acumulare şi acţiune ? |
24:03 | - Nu ştiu dacă... |
- Da. | |
24:04 | Când am acumulat totul, n-am |
înţeles prea multe în acel sens. | |
24:07 | Da, şi... |
24:09 | învăţ pentru a |
obţine o recompensă... | |
24:18 | sau pentru a evita o pedeapsă. |
24:22 | Învăţ... |
24:25 | o meserie anume, |
un meşteşug anume, | |
24:30 | pentru a-mi putea câştiga traiul. |
24:33 | Aşa ceva este absolut |
necesar, altminteri... | |
24:38 | Acum întreb: "Oare există |
vreun alt gen de învăţat ?" | |
24:44 | Aia e rutină... |
24:46 | este o cultivare e memoriei |
24:49 | şi memoria, |
24:50 | care este rezultatul |
experienţei şi al cunoaşterii, | |
24:53 | este stocată în creier |
şi ea acţionează... | |
24:58 | când ni se cere să mergem pe |
bicicletă, să conducem o maşină ş.a.m.d. | |
25:03 | Acum, oare există vreo |
altă formă de învăţat ? | |
25:07 | Sau numai aceea ? |
25:13 | Când cineva spune "am |
învăţat din experienţa mea", | |
25:20 | înseamnă că a învăţat... |
25:24 | a stocat, din acea |
experienţă, anumite amintiri | |
25:29 | şi, acele amintiri... |
25:32 | fie călăuzesc, fie |
recompensează, fie... | |
25:38 | pedepsesc. |
25:43 | Deci... |
25:45 | toate asemenea forme de |
învăţat sunt mecanice. | |
25:53 | Şi educaţia înseamnă |
să antrenezi creierul | |
26:01 | să funcţioneze după |
o rutină anume... | |
26:04 | mecanic. |
26:06 | Fiindcă prin asta obţii |
o mare siguranţă. | |
26:14 | Atunci eşti în siguranţă. |
26:22 | Şi, astfel, mintea |
noastră devine mecanică. | |
26:29 | Tatăl meu a făcut asta, |
eu fac asta, înţelegeţi ? | |
26:31 | Tot procesul este ceva mecanic. |
26:34 | Acum, oare există un creier |
absolut deloc mecanic ? | |
26:41 | Un creier non... |
26:46 | utilitar, în acel |
sens, al învăţării... | |
26:55 | care nu are nici |
viitor şi nici trecut | |
26:58 | şi, ca atare, nu |
este legat de timp. | |
27:01 | Nu ştiu dacă am fost clar. |
27:03 | Oare nu spunem noi, uneori... |
27:06 | "am învăţat din experienţă", |
27:09 | când dorim să transmitem ceva, |
27:11 | care nu este prea bine |
transmis de acea expresie ? | |
27:14 | Dorim să comunicăm o intuiţie, |
27:18 | care simţim că nu poate |
fi datată, în sens strict. | |
27:24 | Vedeţi, domnule, oare chiar |
învăţăm ceva din experienţă ? | |
27:31 | Am avut... |
27:33 | de când a început istoria, cea |
scrisă, 5.000 de războaie. | |
27:40 | Am citit asta undeva |
- 5.000 de războaie. | |
27:44 | Ucigând, ucigând, |
ucigând, schilodind ! | |
27:46 | Şi oare am învăţat ceva ? |
27:50 | Oare am învăţat |
ceva, din suferinţă ? | |
27:54 | Omul a suferit. |
27:56 | Oare am învăţat |
ceva din experienţa... | |
28:01 | agoniei incertitudinii ş.a.m.d ? |
28:06 | Deci, când spunem că am învăţat, |
eu contest asta, înţelegeţi ? | |
28:09 | Pare să fie un lucru groaznic, să |
spui: "Am învăţat din experienţă !" | |
28:13 | Nu ai învăţat nimic ! |
28:16 | Cu excepţia domeniului |
cunoaşterii. | |
28:21 | - Nu ştiu... |
- Da. | |
28:23 | Pot aminti un lucru, aici, pe |
care tocmai mi l-am amintit ? | |
28:32 | Am vorbit despre durere, anterior, |
28:36 | şi... |
28:41 | mă gândeam la o |
declaraţie a Sf. Pavel, | |
28:45 | din epistola sa către romani, |
28:48 | în care există o succesiune |
de cuvinte foarte neobişnuită, | |
28:53 | când el spune: |
"Suferinţa ne bucură." | |
28:56 | Unii oamenii şi-au imaginat că trebuie să |
fi fost masochist, ca să declare aşa ceva, | |
28:58 | |
29:02 | dar cu siguranţă că asta |
mi s-a părut straniu. | |
29:05 | Suferinţa ne bucură. |
29:10 | Şi apoi spune "fiindcă |
suferinţa aduce..." | |
29:14 | - şi în limba greacă asta înseamnă |
că este implicată o anume energie - | |
29:18 | "aduce răbdare". |
29:20 | Răbdare-experienţă. |
29:21 | Asta e o succesiune |
foarte neobişnuită, | |
29:24 | fiindcă, de regulă, credem că, |
dacă avem destulă experienţă, | |
29:26 | învăţăm să avem răbdare. |
29:29 | Şi el le întoarce |
complet pe dos, aici. | |
29:32 | Şi, în contextul celor |
afirmate de dumneavoastră... | |
29:38 | acea succesiune a cuvintelor |
sale are un sens remarcabil. | |
29:43 | - Continuaţi vă rog ! |
- Nu, nu. | |
29:46 | Da, este ceva cu |
adevărat remarcabil. | |
29:51 | Vedeţi, domnule, de aceea... |
29:54 | educaţia noastră... |
29:57 | civilizaţia noastră... |
29:59 | toate lucrurile care |
ne caracterizează, | |
30:02 | ne-au făcut minţile să |
fie atât de mecanice... | |
30:07 | atât de repetitive în reacţii... |
30:12 | repetitive în cerinţe... |
30:15 | repetitive în preocupări. |
30:17 | Acelaşi lucru fiind |
repetat, an după an, | |
30:20 | timp de mii de ani: |
30:23 | ţara mea, ţara ta, te omor pe |
tine şi tu mă omori pe mine. | |
30:26 | Înţelegeţi, domnule ? |
Absolut totul este ceva mecanic. | |
30:30 | Acum... |
30:33 | asta înseamnă... |
30:35 | că mintea nu poate |
fi liberă, niciodată. | |
30:41 | Gândirea nu este niciodată liberă, |
30:44 | gândirea este întotdeauna veche. |
30:47 | Nu există nici un gând nou. |
30:51 | Nu, există ceva foarte curios, |
30:56 | legat de o mişcare, |
din domeniul religios, | |
30:58 | care se auto intitulează |
"Noua Gândire". | |
31:02 | Da, nu râdeam decât |
de ironia situaţiei. | |
31:05 | Da, Dumnezeule ! |
31:09 | Îmi imaginez că unele |
persoane ar obiecta | |
31:13 | privind noţiunea că nu |
învăţăm din experienţă, | |
31:16 | din cauza succesiunii de războaie, |
31:18 | fiindcă războaiele tind |
să se producă, succesiv, | |
31:23 | - generaţie după generaţie - |
şi trebuie să te maturizezi. | |
31:25 | Dar asta nu-i adevărat, fiindcă mai mult |
de un război va avea loc într-o generaţie | |
31:28 | |
31:31 | Ce tot spunem aici ? |
Au fost două războaie. | |
31:34 | Da, nu s-a învăţat |
absolut nimic din ele. | |
31:38 | Este groaznic să auzi pe cineva |
cum vine şi spune, pur şi simplu: | |
31:41 | |
31:45 | Nimeni nu învaţă |
nimic din experienţă. | |
31:49 | Nu, cuvântul experienţă mai |
înseamnă şi "a merge până la capăt". | |
31:52 | Da, da. |
31:53 | - Dar nu mergi niciodată până la capăt. |
- Exact aşa e. | |
31:57 | Te opreşti întotdeauna la mijloc. |
31:59 | Sau nu începi niciodată. |
32:02 | Corect. |
32:03 | Asta înseamnă, dacă îmi |
aduc aminte corect, | |
32:07 | în ce priveşte |
rădăcinile sale radicale, | |
32:10 | înseamnă să testezi... |
32:14 | să supui la teste... |
32:20 | Ei bine, să testezi un lucru |
şi să se comporte corect | |
32:23 | şi, în timp ce se întâmplă, |
nu trebuie decât să observi. | |
32:25 | - Numai să priveşti, nu-i aşa ? |
- Desigur. | |
32:29 | Deci... |
32:35 | civilizaţia noastră, |
cultura noastră... | |
32:40 | educaţia noastră, au produs o minte |
care devine tot mai mecanică... | |
32:46 | şi, ca atare, dependentă de timp |
32:49 | şi, ca atare, fără să aibă, |
vreodată, sentimentul libertăţii. | |
32:54 | Libertatea devine, atunci, o idee, |
cu care te joci la modul filozofic, | |
32:56 | |
32:59 | dar nu are nici un sens. |
33:00 | Dar, un om care spune |
"Acum, vreau să aflu... | |
33:05 | vreau să analizez |
asta, cu adevărat | |
33:07 | şi să descopăr dacă |
există libertate !" | |
33:10 | acesta trebuie să înţeleagă... |
33:13 | limitele... |
33:16 | cunoaşterii... |
33:23 | unde anume se |
termină cunoaşterea... | |
33:25 | sau, mai degrabă, finalul cunoaşterii |
şi începutul a ceva cu totul nou. | |
33:30 | - Nu ştiu dacă transmit ceva. |
- Ba da, chiar o faceţi. | |
33:32 | |
33:34 | Adică, domnule: |
"Ce este învăţatul ?" | |
33:37 | Dacă nu este ceva mecanic, |
atunci ce este învăţatul ? | |
33:45 | Oare există vreun învăţat ? |
33:47 | Să înveţi despre ce anume ? |
33:53 | Învăţ cum să ajung pe Lună... |
33:57 | cum să fabric una sau alta şi |
cum să conduc o maşină ş.a.m.d. | |
34:00 | Numai în acel |
domeniu există învăţat. | |
34:04 | Oare există învăţat |
în orice alt domeniu, | |
34:06 | psihologic... |
34:14 | spiritual ? |
34:21 | Oare mintea poate învăţa despre |
ceea ce ei numesc Dumnezeu ? | |
34:23 | Dacă în învăţat, în sensul în |
care aţi pus această întrebare... | |
34:26 | Nu, trebuie să reformulez asta, |
renunţând la atâţia "dacă". | |
34:30 | Când cineva face ceea |
ce am de gând să spun, | |
34:34 | când cineva învaţă despre Dumnezeu |
sau cum să ajungă pe Lună, | |
34:39 | în contextul întrebării |
pe care aţi pus-o... | |
34:44 | nu poate face ceea ce sugeraţi, |
34:48 | dacă... |
34:50 | nu este decât încă |
ceva adăugat pe listă. | |
34:52 | - Domnule, este atât de clar. |
- Da, chiar este. | |
34:56 | Învăţ o limbă sau să merg pe bicicletă, |
să conduc o maşină, să fac o maşină. | |
34:59 | E ceva esenţial. |
35:01 | Acum vreau să învăţ |
despre Dumnezeu. | |
35:04 | Pur şi simplu ascultaţi asta. |
35:07 | Dumnezeu este invenţia mea. |
35:11 | Nu Dumnezeu m-a făcut |
pe mine după chipul lui. | |
35:18 | Eu l-am făcut pe |
el după chipul meu. | |
35:21 | Şi, acum, vreau |
să învăţ despre el. | |
35:26 | Da, voi vorbi cu mine însumi. |
35:28 | Să învăţ despre imaginea |
pe care am clădit-o, | |
35:32 | despre Hristos, despre |
Buddha sau oricare ar fi. | |
35:35 | Imaginea pe care am construit-o. |
35:38 | Deci, ce anume învăţ ? |
35:40 | Să vorbesc vorbe. |
35:43 | Da. |
35:47 | Să învăţ despre imaginea |
pe care am construit-o. | |
35:48 | Aşa e. |
35:51 | Ca atare, mai există vreun alt tip de |
învăţat, cu excepţia învăţatului mecanic ? | |
35:54 | Nu ştiu dacă... |
35:58 | - Îmi înţelegeţi întrebarea ? |
- Da, o înţeleg. | |
36:00 | Da, o înţeleg, cu siguranţă că da. |
36:05 | Deci... |
36:07 | nu există decât învăţarea |
36:10 | procesului mecanic al vieţii. |
36:16 | - Nu există alt fel de învăţat. |
- Da. | |
36:19 | Vedeţi ce înseamnă asta, domnule ? |
36:26 | - Înseamnă libertate. |
- Pot învăţa despre mine însumi. | |
36:31 | Sinele meu este cunoscut. |
36:37 | Cunoscut în sensul că, poate nu-l cunosc, |
dar îl pot afla, analizându-mă singur. | |
36:39 | Îmi pot cunoaşte sinele. |
36:46 | Deci, sinele meu este cunoaşterea |
acumulată a trecutului. | |
36:54 | Atunci "eul" spune |
"sunt lacom, sunt invidios, | |
36:57 | am succes, sunt înspăimântat, |
37:00 | am trădat, am regrete", |
37:02 | toate acelea înseamnă "eul"... |
37:05 | inclusiv sufletul, pe care l-am |
inventat în cadrul "eului"... | |
37:09 | sau Brahman, Atman - |
toate înseamnă tot "eul". | |
37:15 | "Eul" a creat imaginea lui Dumnezeu şi |
am de gând să învăţ despre Dumnezeu, | |
37:18 | ceea ce n-are nici un sens ! |
37:20 | Deci... |
37:23 | dacă există, când există... |
37:28 | Nu, voi folosi cuvântul "dacă". |
37:30 | Dacă nu există alt |
fel de învăţat... | |
37:34 | ce anume se întâmplă ? |
37:36 | Înţelegeţi ? |
37:40 | Mintea este folosită pentru acumularea |
de cunoştinţe despre materie... | |
37:46 | ca s-o spunem altfel. |
37:48 | E implicată în lucruri mecanice. |
37:54 | Şi, atunci când mintea... |
37:56 | este folosită acolo... |
37:59 | mai există vreun alt |
proces de învăţat ? | |
38:06 | Ceea ce înseamnă psihologic, |
lăuntric, mai există altceva ? | |
38:11 | Lăuntricul este invenţia gândirii, |
38:15 | în opoziţie cu exteriorul. |
38:17 | Nu ştiu dacă înţelegeţi. |
38:21 | Dacă am înţeles exteriorul, |
am înţeles şi lăuntricul. | |
38:22 | |
38:25 | Fiindcă lăuntricul a |
creat exteriorul. | |
38:30 | Exteriorul în sensul |
structurii societăţii, | |
38:33 | sancţiunilor religioase, |
38:35 | tot ceea ce s-a inventat |
38:37 | sau a fost creat de gândire... |
38:41 | Iisus, Hristos, Buddha |
- toate acelea. | |
38:48 | Şi ce-i de învăţat din asta ? |
38:53 | Ascultându-vă... |
38:55 | - Vedeţi frumuseţea a ceea ce rezultă ? |
- Oh da, da. | |
38:57 | |
39:00 | Mă face să revin la remarca |
dumneavoastră despre "vedanta", | |
39:05 | ca final al cunoaşterii. |
39:09 | Aşa mi s-a spus. |
39:11 | Da. |
39:12 | Lucrul interesant pentru mine, în |
ce priveşte structura sanscritei, | |
39:15 | este că... |
39:18 | dacă nu mă înşel, cumva, |
39:20 | nu înseamnă finalul ei ca |
punct terminus, ca limită, | |
39:23 | fiindcă asta ar iniţia, pur |
şi simplu, o nouă serie. | |
39:27 | Este desăvârşirea ei, |
39:30 | care este finalul suprem, |
39:33 | în sensul că... |
39:36 | un început, cu totul nou, |
este creat exact în acel punct. | |
39:40 | Asta înseamnă, domnule, ştiu eu... |
39:43 | mintea cunoaşte |
activitatea cunoscutului. | |
39:48 | Aşa este, da. |
39:50 | Este desăvârşirea cunoaşterii, da. |
39:53 | A cunoaşterii. |
39:54 | Acum, care este starea mentală, |
39:58 | care s-a eliberat de aşa ceva |
40:01 | şi, totuşi, funcţionează |
în cadrul cunoaşterii ? | |
40:03 | Şi, totuşi, funcţionează |
în cadrul ei. | |
40:05 | - Mă înţelegeţi ? |
- Da, da. | |
40:07 | Se observă perfect. |
40:12 | Nu abordaţi problema, fiindcă veţi |
vedea că se petrec lucruri stranii. | |
40:13 | |
40:18 | Oare este posibil, mai întâi ? |
40:22 | Înţelegeţi, domnule ? |
40:24 | Deoarece creierul |
funcţionează mecanic... | |
40:31 | doreşte să aibă siguranţă... |
40:34 | altminteri nu poate funcţiona. |
40:36 | Dacă n-am fi avut siguranţă, |
n-am fi stat aici, împreună. | |
40:39 | |
40:42 | Fiindcă avem siguranţă, |
putem purta un dialog. | |
40:49 | Creierul poate funcţiona numai |
într-o siguranţă deplină. | |
40:54 | Fie că acea siguranţă este |
găsită într-o credinţă nevrotică | |
41:01 | - toate credinţele şi toate ideile |
sunt nevrotice, în acel sens - | |
41:05 | deci o găseşte undeva: |
41:08 | în acceptarea naţiunii ca |
forma benefică supremă... | |
41:14 | succesul este virtutea supremă. |
41:18 | Descoperă o credinţă |
şi siguranţă în ea. | |
41:21 | Acum, îi ceri creierului... |
41:28 | care a devenit mecanic... |
41:31 | instruit, astfel, |
vreme de secole... | |
41:36 | să observe un alt domeniu, |
care nu este mecanic. | |
41:42 | Oare există un alt domeniu ? |
41:48 | Nu. |
41:49 | - Urmăriţi raţionamentul ? |
- Da, o fac. | |
41:52 | Da, tocmai asta este |
complet devastator. | |
41:56 | Oare există - aşteptaţi, aşteptaţi - |
oare există un alt domeniu ? | |
42:01 | Deci... |
42:06 | dacă mintea şi creierul nu înţeleg |
întreg domeniul - nu domeniu - | |
42:10 | nu înţeleg dinamismul |
cunoaşterii... | |
42:13 | - ... fiindcă există o dinamică. |
- Există o dinamică, da. | |
42:15 | Nu este tocmai statică, se adaugă |
ceva, se elimină ceva ş.a.m.d. | |
42:17 | |
42:20 | Dacă nu înţelege |
toate acele lucruri, | |
42:23 | nu-şi poate pune |
cealaltă întrebare. | |
42:26 | Întocmai. |
42:27 | Întocmai. |
42:28 | Şi, atunci când pune |
acea întrebare, | |
42:31 | ce se întâmplă ? |
42:40 | Domnule, asta e adevărata |
meditaţie, ştiţi asta ? | |
42:42 | Asta e, da, da. |
42:44 | Pe care o vom dezbate |
cu altă ocazie. | |
42:46 | Deci... |
42:47 | vedeţi că asta înseamnă. |
42:51 | Cineva ascultă, întotdeauna... |
42:56 | prin filtrul cunoaşterii... |
42:59 | vede prin filtrul cunoaşterii. |
43:04 | E ca şi cum ai privi |
printr-o sticlă fumurie. | |
43:08 | Deci, oare există o ascultare |
în deplină tăcere ? | |
43:17 | Şi aceea este atenţia. |
43:23 | Şi nu depinde de timp... |
43:26 | fiindcă, în acea tăcere, |
nu-mi doresc nimic. | |
43:31 | Nu e ca şi cum aş învăţa |
ceva despre mine însumi, | |
43:33 | nu e ca şi cum voi fi |
pedepsit sau recompensat. | |
43:37 | În acea tăcere absolută, ascult. |
43:44 | Nu e de mirare că |
aşa ceva nu este... | |
43:46 | nu este ceva practicat, |
43:52 | această meditaţie, în succesiune. |
43:55 | Domnule, când vom vorbi despre |
meditaţie, vom analiza profund asta, | |
43:57 | |
43:58 | fiindcă au distrus acel cuvânt ! |
44:01 | Aceşti omuleţi inferiori, venind |
din India sau din altă parte, | |
44:05 | au distrus acel lucru. |
44:10 | Am auzit, deunăzi, |
despre cineva care... | |
44:14 | învăţa meditaţia transcendentală. |
44:16 | - Oh, învăţa, e absurd ! |
- Desigur. | |
44:20 | Şi trebuia s-o facă |
la ora 3 după-amiază. | |
44:24 | Plăteşti 35$ sau 100$ |
ca să înveţi asta. | |
44:27 | - Da. |
- E un sacrilegiu. | |
44:30 | Dar... |
44:31 | dacă... |
44:33 | Adică la ora 3 după-amiază |
era ziua judecăţii. | |
44:39 | Dacă nu o făceai, |
potrivit programului tău, | |
44:43 | atunci lumea, evident, |
s-ar fi sfârşit. | |
44:46 | Dar, aparent, o faci ca |
să scapi de aşa ceva. | |
44:50 | Continuaţi, continuaţi ! |
44:52 | Deci, vedeţi, domnule, |
asta se întâmplă. | |
44:56 | Am început dimineaţa asta |
vorbind despre frumuseţe... | |
44:59 | Da. |
45:00 | ... apoi despre pasiune, |
despre suferinţă şi acţiune. | |
45:06 | Acţiunea bazată pe o |
idee este inacţiune. | |
45:11 | Sună monstruos, dar exact aşa e. |
45:15 | Şi, plecând de la asta, am spus: |
"Ce înseamnă să vezi şi să auzi ?" | |
45:18 | |
45:22 | Văzutul şi ascultatul |
au devenit mecanice. | |
45:30 | Nu vedem niciodată ceva nou. |
45:33 | Nici măcar floarea nu |
este niciodată nouă, | |
45:36 | cea care a înflorit peste noapte. |
45:39 | Spunem: "Da, e un trandafir, |
mă aşteptam să apară, | |
45:42 | a apărut acum, ce minunat e !" |
45:46 | Trecem, întotdeauna, |
din cunoscut în cunoscut. | |
45:52 | O mişcare în timp şi, ca |
atare, dependentă de timp | |
45:56 | şi, drept urmare, |
niciodată liberă. | |
46:00 | Şi, totuşi, vorbim |
despre libertate | |
46:02 | ştiţi dumneavoastră, filozofie, |
46:05 | prelegerile despre |
libertate ş.a.m.d. | |
46:09 | Şi comuniştii îl numesc un |
lucru burghez, ceea ce şi este, | |
46:13 | în acel sens. |
46:17 | Când îl limitezi la cunoaştere, este o |
prostie să vorbeşti despre libertate. | |
46:22 | Dar există o libertate, |
46:24 | atunci când înţelegi... |
46:27 | întreaga dinamică a cunoaşterii. |
46:31 | Deci, oare poţi observa |
din starea de tăcere... | |
46:40 | şi să observi şi să acţionezi |
în domeniul cunoaşterii, | |
46:45 | astfel ca ambele să |
fie în armonie ? | |
46:51 | Observarea, atunci, nu |
mai este programată. | |
46:55 | Nu. |
46:56 | Da, desigur, desigur. |
47:13 | Tocmai mă gândeam la... |
47:16 | cred că aţi putea spune la |
definiţia clasică a libertăţii, | |
47:19 | în contextul progresului |
cunoaşterii... | |
47:23 | care ar fi că este o |
proprietate a acţiunii, | |
47:26 | o proprietate sau |
calitate a acţiunii. | |
47:31 | În folosirea uzuală, |
ambele cuvinte s-ar potrivi, | |
47:35 | proprietate sau calitate. |
47:38 | Şi mi-am dat seama, |
47:41 | în contextul a ceea |
ce s-a afirmat, | |
47:46 | ce groaznic e că cineva ar |
putea citi acea declaraţie... | |
47:52 | şi... |
47:54 | şi nu ar permite să |
ţi se dezvăluie şi ţie. | |
47:58 | - Exact. |
- Dacă ţi s-a dezvăluit şi ţie, | |
48:01 | ai fi într-o situaţie dificilă, |
48:04 | trebuie să fii serios. |
48:07 | Eşti student la filozofie |
şi ai citit asta | |
48:10 | şi acel lucru începe |
să lucreze în sinea ta | |
48:13 | şi ai spune: "Trebuie să lămuresc |
asta, înainte de a mai continua. | |
48:18 | Poate nu voi mai absolvi, |
asta nu-i important." | |
48:20 | Nu e important, este adevărat. |
48:22 | Şi mă gândeam... |
48:25 | în Occident, la fel |
ca şi în Orient, | |
48:27 | trebuie să mergi la |
fabrică sau la birou, | |
48:31 | în fiecare zi a vieţii tale. |
48:36 | Te trezeşti la ora 8, la ora 6... |
48:40 | conduci sau mergi pe jos... |
48:42 | muncă, muncă, muncă... |
48:45 | timp de 50 de ani, |
48:47 | aceeaşi rutină |
48:49 | şi eşti dat afară, |
48:51 | insultat... |
48:53 | venerezi succesul. |
48:58 | Din nou, o repetiţie. |
49:01 | Şi, ocazional, vorbeşti despre |
Dumnezeu, dacă este oportun ş.a.m.d. | |
49:03 | Aceea este o viaţă monstruoasă ! |
49:10 | Şi exact pentru asta |
ne educăm şi copiii. | |
49:15 | Asta înseamnă, cu |
adevărat, să mori de viu. | |
49:20 | Şi nimeni nu zice: "Pentru |
numele lui Dumnezeu, | |
49:21 | haideţi să schimbăm |
complet perspectiva ! | |
49:27 | Haideţi să ne limpezim |
ochii, scăpând de trecut | |
49:30 | şi să analizăm ceea ce facem, |
49:32 | să dăm atenţie, să ne |
pese de ceea ce facem !" | |
49:37 | Nu, în schimb noi punem |
această întrebare: | |
49:39 | Ce să facem în privinţa asta ? |
49:41 | Da, asta-i întrebarea şi apoi ăsta |
devine următorul lucru adăugat pe listă. | |
49:42 | |
49:45 | |
49:47 | E o continuare a |
trecutului, sub altă formă. | |
49:48 | |
49:52 | Şi lanţul se înşiruie, la infinit. |
49:54 | Cauza devine efect şi |
efectul devine cauză. | |
49:55 | |
49:58 | Deci este un lucru foarte |
serios, pe care-l discutăm, | |
50:03 | fiindcă viaţa devine |
cumplit de serioasă. | |
50:08 | Şi numai această persoană |
serioasă este cea care trăieşte, | |
50:12 | nu aceşti oameni care |
umblă după distracţii, | |
50:16 | religioase sau de altă natură. |
50:20 | Am avut o ocazie |
foarte interesantă, | |
50:22 | să înţeleg ceea ce spuneţi, |
50:25 | ieri, pe când eram la clasă. |
50:29 | Încercam să... |
50:32 | ajut studenţii să înţeleagă, |
50:36 | că accepţiunea clasică a celor |
patru cauze (Aristotel) ce acţionează | |
50:38 | este că ele nu sunt |
corelate temporar. | |
50:44 | Şi am spus că, atunci când |
olarul îşi bagă mâinile în lut, | |
50:49 | mâna care atinge lutul |
50:53 | nu reacţionează în prezenţa |
lutului, după ce mâna l-a atins. | |
50:55 | Şi... |
50:58 | o persoană... |
51:02 | care asista la ore... |
51:07 | - această persoană era... |
51:11 | o persoană bine educată |
51:15 | şi... |
51:18 | chiar profesor - |
51:20 | şi... |
51:21 | asta l-a şocat, de parcă |
n-ar fi fost adevărat | |
51:25 | şi aş fi putut spune, după |
expresia de pe chipul lui, | |
51:28 | că se chinuia puţin, |
51:32 | aşa că am spus: "Ei bine... |
51:34 | radarul meu îmi spune că |
sunt nişte probleme, aici. | |
51:36 | Ce se întâmplă ?" |
51:38 | "Ei bine, se pare că ar |
exista un interval temporal." | |
51:42 | Aşa că l-am rugat să ridice |
ceva, care se afla pe catedră. | |
51:46 | Şi am spus: "Acum, |
atinge-l cu degetul, | |
51:48 | şi spune-mi, în momentul |
atingerii cu degetul, | |
51:51 | dacă... |
51:54 | lucrul reacţionează faţă de |
deget, după ce este atins. | |
52:00 | Fă-o acum !" |
52:02 | Ei bine, până să şi ceri cuiva să |
facă un astfel de test practic, | |
52:05 | |
52:07 | în ce priveşte o |
informaţie convenţională, | |
52:10 | cum ar fi că "cele patru |
cauze sunt bla, bla, bla...", | |
52:12 | înseamnă să întrerupi procesul |
educaţional, aşa cum îl cunoaştem. | |
52:18 | Fiindcă înveţi un student |
despre cele patru cauze | |
52:20 | şi el se gândeşte la ele. |
52:22 | Nu se duce niciodată să se uite la lucruri |
sau să facă ceva concret, în acest sens. | |
52:24 | |
52:26 | Şi, astfel, noi culegem |
informaţii la cursuri | |
52:30 | |
52:32 | şi facem asta până când, într-un |
final, pare să fie ceva ca o revelaţie. | |
52:39 | Cuvântul "a observa" s-a afirmat |
- în accepţiunea sa clasică, | |
52:43 | care desigur că este respinsă |
în societatea modernă - | |
52:48 | că se întâmplă să fie problema. |
52:50 | Şi am spus că acest lucru |
trebuie să fie văzut, observat. | |
52:55 | - Asta vreţi să spuneţi. |
- Da, domnule. | |
52:58 | - Să vezi, desigur. |
- Desigur, desigur. | |
53:03 | Dar... |
53:09 | am reveni la acel moment: |
53:11 | Oare de ce era acea persoană - şi atât |
de mulţi studenţi care-i urmau exemplul - | |
53:15 | chinuit moral la momentul în care |
se punea o problemă practică ? | |
53:19 | Exista un... |
53:24 | exista un sentiment, presupun, |
53:30 | că se afla pe marginea stâncii. |
53:33 | Exact, exact. |
53:35 | Şi... |
53:42 | fireşte că era necesară vigilenţa. |
53:47 | Dar vigilenţa realizează |
că eşti pe marginea stâncii | |
53:49 | şi, ca atare, cel mai bun lucru |
e să te întorci şi să fugi înapoi. | |
53:52 | Da, da. |
53:58 | Domnule, eu cred că... |
54:01 | suntem atât de prinşi |
în capcana cuvintelor. | |
54:07 | Pentru noi... |
54:09 | cuvântul nu înseamnă |
lucrul în sine. | |
54:14 | Descrierea nu este |
obiectul descris. | |
54:18 | Pentru noi descrierea |
este tot ce contează... | |
54:23 | fiindcă suntem sclavii cuvintelor. |
54:26 | - Şi al ritualurilor. |
- Ritualuri ş.a.m.d. | |
54:28 | |
54:32 | Deci, atunci când spui: "Uite, lucrul |
contează mai mult decât cuvântul !", | |
54:37 | atunci ei spun: "Cum |
oare să scap de cuvânt... | |
54:43 | cum voi putea comunica, |
dacă nu voi avea cuvinte ?" | |
54:46 | Vedeţi de la ce pleacă ? |
Nu sunt preocupaţi de lucrul în sine, | |
54:47 | ci de cuvânt. |
54:52 | Da. |
54:53 | Şi uşa nu este cuvântul. |
55:00 | Deci... |
55:01 | când suntem prinşi |
în capcana cuvintelor, | |
55:04 | cuvântul "uşă" devine |
extraordinar de important... | |
55:10 | şi nu uşa în sine. |
55:13 | Şi nici nu prea am nevoie să mă |
folosesc de uşă, îmi spun în sinea mea, | |
55:17 | fiindcă am cuvântul. |
55:21 | Am tot ce trebuie. |
55:23 | Deci, educaţia este |
cea care a făcut asta. | |
55:30 | O mare parte a educaţiei |
constă în acceptarea cuvintelor, | |
55:37 | ca o abstractizare a realităţii, |
55:43 | a "ceea ce există". |
55:48 | Toate filozofiile se |
bazează pe asta: | |
55:51 | teoretizezi, teoretizezi, teoretizezi, la |
nesfârşit, cum ar trebui să trăiască cineva. | |
55:52 | Şi filozoful, însuşi, nu trăieşte. |
55:57 | - Da, ştiu. |
- Vezi asta peste tot. | |
56:00 | În special unii filozofi mi s-au |
părut destul de bizari, în acest sens. | |
56:03 | Mi-am întrebat colegii, |
din când în când: | |
56:06 | "Dacă tu crezi un |
asemenea lucru... | |
56:09 | de ce nu-l aplici ?" |
56:15 | Şi m-au privit de parcă |
nu eram în toate minţile, | |
56:17 | de parcă nimeni n-ar pune această |
întrebare, la modul serios. | |
56:21 | - Exact, exact. |
- Dar, dacă nu poţi pune acea întrebare, | |
56:24 | ce întrebare mai merită să pui ? |
56:26 | Foarte adevărat. |
56:28 | Mă gândeam la acea minunată |
poveste pe care aţi spus-o, | |
56:32 | într-o conversaţie anterioară, |
56:33 | despre maimuţă. |
56:36 | În timp ce vorbeaţi despre asta... |
56:41 | cum a dat ea mâna |
cu dumneavoastră... | |
56:44 | nimeni nu i-a spus cum |
să dea mâna cu cineva. | |
56:48 | - Nu, ea s-a întins spre mine. |
- Da. | |
56:51 | Şi eu i-am luat mâna. |
56:53 | N-a fost ceva ce fusese învăţată cum |
să facă, printr-o comunicare verbală, | |
56:56 | ci a fost lucrul |
potrivit la acel moment. | |
56:59 | La moment, da. |
57:02 | Fără ca cineva să-i |
aprecieze potrivirea. | |
57:05 | Exact, exact. |
57:07 | Nu-i aşa că e grozav ? |
57:10 | Da. |
57:17 | Nu vă pot spune cât |
de recunoscător sunt, | |
57:21 | să am... |
57:24 | posibilitatea de a împărtăşi |
asta cu dumneavoastră. | |
57:27 | Am... |
57:30 | am văzut... |
57:33 | în propria mea |
activitate de profesor, | |
57:37 | că trebuie să |
supun unei terapii... | |
57:45 | - ... până şi propriul meu limbaj... |
- Exact, exact. | |
57:46 | ... astfel încât să nu-i ofer |
studentului ocazia să creadă | |
57:52 | că nu fac decât să adaug |
ceva la acest lanţ nesfârşit. | |
57:57 | - Verigă, după verigă, după verigă. |
- Exact. | |
58:02 | Există două terapii, în acest caz: |
58:04 | există acea terapie care |
se bazează pe cuvinte | |
58:07 | şi care decurge la modul firesc. |
58:13 | Nu e o constrângere, |
ci decurge firesc, | |
58:17 | dacă v-am înţeles corect, |
58:19 | din... |
58:21 | terapia noastră lăuntrică. |
58:25 | Asta este legată direct, aşa cum |
afirmaţi mai devreme, de meditaţie. | |
58:29 | |
58:32 | - Credeţi că suntem pregătiţi... |
- Cred că e prea complicat. | |
58:35 | Nu chiar acum, dar poate într-una |
dintre conversaţiile noastre viitoare. | |
58:39 | Oh da, dar trebuie să |
discutăm unele lucruri... | |
58:41 | Da. |
58:42 | ... ce-i iubirea, ce-i |
moartea, ce-i meditaţia, | |
58:45 | ce înseamnă întreaga |
dinamică a vieţii. | |
58:48 | - Avem multe de făcut. |
- Oh, abia aştept să le facem. | |
58:49 | Splendid, corect. |