Să fii rănit şi să-i răneşti pe alţii
San Diego - 25 February 1974
Conversation with A.W. Anderson 11
0:12 | CONVERSAŢIA #11 |
cu dr. A.W. Anderson | |
0:37 | NATURA TRAUMEI |
0:41 | Krishnamurti în dialog |
cu dr. Allan W. Anderson. | |
0:44 | J. Krishnamurti s-a născut în sudul |
Indiei şi a fost educat în Anglia. | |
0:46 | În ultimii 40 de ani a |
ţinut discursuri în SUA, | |
0:48 | |
0:50 | Europa, India, Australia |
şi în alte zone ale lumii. | |
0:54 | De la începutul muncii |
sale de-o viaţă, | |
0:56 | a repudiat orice conexiune cu |
religiile organizate şi ideologiile | |
0:58 | |
1:01 | şi a afirmat că singura sa grijă era de a |
elibera omul, absolut şi necondiţionat. | |
1:03 | |
1:07 | Este autorul multor cărţi, |
1:09 | printre care "The Awakening |
of Intelligence", | |
1:12 | "The Urgency of Change", |
1:15 | "Freedom from the Known" şi |
"The Flight of the Eagle". | |
1:18 | Acesta este unul dintr-o |
serie de dialoguri | |
1:21 | dintre Krishnamurti şi |
dr. Allan W. Anderson, | |
1:24 | care este profesor de studii religioase |
la Universitatea de Stat din San Diego, | |
1:26 | |
1:27 | unde predă scripturi indiene şi |
chinezeşti şi tradiţia profetică. | |
1:30 | |
1:32 | Dr. Anderson, un poet publicat, |
1:35 | deţine diplome de la |
Universitatea Columbia | |
1:38 | şi de la Union |
Theological Seminary. | |
1:40 | A fost premiat cu renumitul |
"Teaching Award", | |
1:43 | al Universităţii de |
Stat a Californiei. | |
1:48 | D-le Krishnamurti... |
1:51 | din conversaţiile noastre, pentru |
mine a ieşit la iveală un lucru, | |
1:58 | cu... |
2:01 | cu o forţă izbitoare, aş spune. |
2:03 | Adică, pe de o parte, am vorbit |
despre gând şi cunoaştere, | |
2:06 | în sensul existenţei unei |
relaţii disfuncţionale între ele, | |
2:09 | dar n-aţi spus niciodată, măcar, |
că ar trebui să eliminăm gândul | |
2:11 | şi n-aţi spus, niciodată, că |
această cunoaştere, ca atare, | |
2:13 | în esenţa ei, |
2:19 | are ceva profund |
problematic în ea. | |
2:22 | Ca atare, apare relaţia |
dintre inteligenţă şi gândire... | |
2:25 | şi problema a ceea |
ce pare să fie... | |
2:29 | cea care... |
2:35 | menţine o relaţie creatoare |
între inteligenţă şi gândire, | |
2:39 | |
2:41 | probabil o activitate |
primordială, care persistă. | |
2:47 | Şi, gândindu-mă la asta, |
m-am întrebat dacă... | |
2:51 | aţi fi poate de acord... |
2:56 | că, în istoria existenţei umane... |
3:01 | conceptul de Dumnezeu |
a fost generat dintr-o... | |
3:08 | relaţie cu această |
activitate persistentă, | |
3:12 | de al cărei concept s-a |
abuzat extrem de mult. | |
3:16 | Şi ridică întreaga problemă a |
fenomenului religios, în sine. | |
3:18 | Mă întreb dacă am |
putea discuta asta, azi ? | |
3:21 | Da, domnule. |
3:27 | Ştiţi... |
3:30 | un cuvânt ca "religie"... |
3:34 | "iubire" sau "Dumnezeu", |
3:37 | şi-a pierdut aproape |
orice semnificaţie. | |
3:43 | S-a abuzat atât de mult |
de aceste cuvinte... | |
3:49 | şi religia a devenit o |
mare superstiţie... | |
3:54 | o mare propagandă... |
3:58 | credinţe şi superstiţii |
incredibile, | |
4:02 | venerarea unor imagini create |
de mâna sau de mintea omului. | |
4:09 | Deci... |
4:11 | atunci când vorbim despre religie, |
4:13 | mi-ar plăcea, dacă se poate, |
4:16 | să fie foarte clar |
că noi, amândoi... | |
4:22 | folosim cuvântul "religie"... |
4:26 | în sensul real al acelui cuvânt, |
4:29 | nu în sensul creştin sau |
hindus sau musulman sau budist | |
4:34 | sau al tuturor acelor lucruri |
stupide, care au loc în această ţară, | |
4:39 | în numele religiei. |
4:42 | Cred că acest cuvânt, "religie"... |
4:47 | înseamnă... |
4:49 | să aduni laolaltă... |
4:53 | toate energiile... |
4:56 | de la toate nivelele - fizic, |
moral, spiritual - toate nivelele, | |
5:02 | să acumulezi toate |
aceste energii... | |
5:07 | care vor produce o mare... |
5:13 | atenţie. |
5:15 | Şi, în acea atenţie, nu |
există vreo frontieră | |
5:19 | şi, apoi, de acolo |
treci mai departe. | |
5:24 | Pentru mine aceea este... |
5:28 | semnificaţia acelui cuvânt... |
5:32 | acumularea tuturor energiilor, |
5:35 | pentru... |
5:38 | a înţelege... |
5:42 | ceea ce gândirea nu poate capta. |
5:48 | Gândirea... |
5:50 | nu e niciodată nouă, |
niciodată liberă | |
5:53 | şi, ca atare, este mereu |
condiţionată şi fragmentată ş.a.m.d. | |
5:56 | problemă pe care am discutat-o. |
6:00 | Deci, religia... |
6:03 | nu este... |
6:05 | un lucru generat de gândire |
6:08 | sau de teamă |
6:10 | sau de urmărirea |
satisfacţiei şi a plăcerii, | |
6:17 | ci ceva cu mult mai |
presus de toate acestea, | |
6:22 | care nu este un romantism... |
6:28 | o credinţă speculativă sau... |
6:35 | un sentimentalism. |
6:39 | Şi cred că, dacă vom rămâne |
axaţi pe semnificaţia acelui cuvânt, | |
6:41 | dând la o parte întreg |
nonsensul superstiţiilor, | |
6:46 | care au loc în lume, |
în numele religiei, | |
6:49 | care a devenit, de fapt, chiar |
un circ, oricât de frumos ar fi, | |
6:51 | atunci, cred eu că am putea... |
6:55 | să pornim de acolo... |
7:02 | dacă doriţi, dacă sunteţi de |
acord cu semnificaţia celui cuvânt. | |
7:06 | Mă gândeam, în timp |
ce vorbeaţi, că... | |
7:10 | în tradiţia biblică, |
7:12 | există, de fapt, declaraţii... |
7:18 | ale profeţilor, |
7:20 | care par să sugereze |
ceea ce afirmaţi. | |
7:23 | Îmi vin în minte asemenea lucruri, |
ca Isaia luând partea divinului, | |
7:26 | |
7:30 | când spune: "Gândurile mele nu sunt |
ale tale, căile mele nu sunt ale tale, | |
7:33 | |
7:34 | la fel de înalte precum cerul deasupra |
Pământului, sunt gândurile mele." | |
7:36 | |
7:38 | aşa că nu te mai gândi la |
mine, ăsta ar fi sensul. | |
7:40 | |
7:41 | Şi nu încerca să descoperi căi către |
mine, pe care tu le-ai născocit, | |
7:43 | |
7:45 | din moment ce căile mele |
sunt superioare alor tale. | |
7:48 | Şi, apoi, gândeam, |
în timp ce vorbeaţi, | |
7:50 | în ceea ce priveşte |
acest act al atenţiei, | |
7:53 | această acumulare, laolaltă, a |
tuturor energiilor fiinţei umane... | |
7:59 | ceva foarte simplu... |
8:05 | "Tăceţi şi aflaţi că |
eu sunt Dumnezeu." | |
8:08 | Tăceţi. |
8:11 | Este uimitor că i s-a dat atât de puţină |
atenţie unui lucru din istoria religiei... | |
8:14 | - ... prin comparaţie cu ritualul. |
- Dar eu cred că... | |
8:15 | |
8:20 | atunci când pierdem |
contactul cu natura... | |
8:27 | cu Universul... |
8:31 | cu norii, lacurile, păsările, |
8:33 | când pierdem contactul |
cu toate acelea, | |
8:35 | atunci intervin preoţii. |
8:39 | Atunci toate superstiţiile, |
temerile, exploatările, | |
8:42 | toate acestea au început. |
8:48 | Preotul a devenit mediatorul... |
8:54 | între om şi aşa-zisul divin. |
9:01 | Şi eu... |
9:03 | cred... |
9:05 | dacă aţi citit... |
9:10 | Rig Veda... |
9:14 | - mi s-a spus despre asta, |
fiindcă eu nu citesc aşa ceva - | |
9:16 | că acolo, în prima Veda, |
9:19 | nu este menţionat |
Dumnezeu, absolut deloc. | |
9:25 | Nu există decât această |
veneraţie pentru ceva imens... | |
9:32 | exprimat în natură, |
9:34 | în Pământ, în nori, în copaci, |
9:37 | în frumuseţea vederii. |
9:40 | Dar... |
9:42 | acest lucru fiind |
extrem de simplu... | |
9:46 | preoţii au spus că |
este prea simplu. | |
9:51 | - Hai să le răvăşim, un pic ! |
- Hai să le amestecăm, | |
9:52 | hai să le zăpăcim niţel ! |
9:56 | Şi, apoi, a început. |
9:58 | Cred că acest lucru |
poate fi descoperit... | |
10:01 | din vremurile vedice |
antice şi până în prezent, | |
10:06 | atunci când preotul a |
devenit interpretul... | |
10:11 | mediatorul, |
10:15 | cel ce explică, |
10:20 | exploatatorul... |
10:23 | omul care spune asta-i |
corect, asta-i greşit, | |
10:26 | trebuie să crezi asta, altfel o vei |
lua pe calea pierzaniei ş.a.m.d. | |
10:28 | El a generat frică... |
10:34 | nu adorarea frumuseţii... |
10:39 | nu adorarea... |
10:44 | vieţii, |
10:45 | trăită în întregime, pe |
deplin, fără conflicte... | |
10:51 | ci adorarea a ceva |
aflat, undeva, în exterior, | |
10:55 | dincolo şi mai presus de... |
11:00 | ceea ce considera |
el a fi Dumnezeu | |
11:02 | şi a făcut din asta o propagandă. |
11:07 | Deci, cred că am putea, |
încă de la început... | |
11:14 | să folosim cuvântul "religie"... |
11:18 | în cel mai simplu mod... |
11:21 | adică acumularea |
tuturor energiilor, | |
11:24 | astfel încât să existe |
o atenţie deplină... | |
11:29 | şi, prin acel atribut al atenţiei, |
11:32 | necuprinsul capătă fiinţă. |
11:39 | Fiindcă, aşa cum am spus deunăzi, |
11:42 | ceea ce se poate măsura |
este ceva mecanic. | |
11:46 | Da. |
11:49 | Pe care Occidentul l-a... |
11:53 | cultivat, |
11:55 | l-a transformat în ceva minunat, |
11:57 | tehnologic, |
11:59 | fizic |
12:00 | - medicină, ştiinţă, |
biologie ş.a.m.d. - | |
12:05 | care a făcut ca lumea să |
fie atât de superficială, | |
12:10 | mecanică, lumească... |
12:12 | materialistă. |
12:15 | Şi asta se răspândeşte |
în lumea întreagă. | |
12:20 | Şi... |
12:22 | ca reacţie la aşa ceva... |
12:27 | - la această atitudine |
materialistă - | |
12:30 | există toate aceste |
religii, superstiţioase, | |
12:33 | lipsite de sens... |
12:35 | nemotivate, |
12:37 | care există. |
12:41 | Nu ştiu dacă aţi |
observat, deunăzi, | |
12:43 | absurditatea acestor |
guru, venind din India | |
12:47 | şi care învaţă Occidentul cum să |
mediteze, cum să-şi ţină respiraţia. | |
12:50 | Ei spun: "Eu sunt |
Dumnezeu, venerează-mă !" | |
12:54 | şi să le cazi la picioare. |
12:56 | A devenit ceva atât de absurd... |
12:59 | Da. |
13:02 | ... şi copilăresc, |
13:06 | atât de imatur. |
13:13 | Toate acelea indică degradarea |
cuvântului "religie"... | |
13:17 | şi a minţii umane, care poate |
accepta acest gen de circ prostesc. | |
13:24 | Mă gândeam la o remarcă |
a lui Sri Aurobindo, | |
13:29 | dintr-un studiu făcut |
de el despre Vede, | |
13:31 | în care i-a subliniat declinul, |
prin această propoziţie. | |
13:36 | El a spus că a fost formulat, |
ca limbaj, de către înţelepţi, | |
13:41 | apoi a ajuns la |
îndemâna preoţilor, | |
13:44 | apoi, după preoţi, la îndemâna |
cărturarilor sau a academicienilor. | |
13:46 | |
13:48 | Dar, în acel studiu, n-am |
descoperit nici o afirmaţie | |
13:53 | privind modul în care a ajuns, |
vreodată, la îndemâna preoţilor. | |
13:57 | Şi mă întrebam dacă... |
13:59 | Cred că e foarte simplu, domnule. |
14:03 | Da, vă rog. |
14:04 | Cred că e foarte simplu cum au pus |
preoţii mâna pe întreaga afacere, | |
14:09 | fiindcă omul... |
14:16 | este atât de preocupat de |
problemele sale mărunte... | |
14:19 | de dorinţele şi ambiţiile sale |
meschine, de superficialitatea sa, | |
14:23 | încât doreşte ceva mai mult... |
14:28 | doreşte ceva puţin mai |
romantic, ceva puţin mai... | |
14:35 | sentimental, |
14:36 | ceva mai mult decât afurisita |
de rutină a traiului zilnic. | |
14:40 | Aşa că el caută |
altundeva şi preoţii spun: | |
14:42 | "Hei, ia vino încoace, |
că zeii sunt la mine !" | |
14:47 | Cred că modul în care au intervenit |
preoţii este foarte simplu. | |
14:53 | Îl puteţi observa în India, |
14:56 | îl puteţi observa în Occident, |
14:57 | îl puteţi observa în |
orice loc în care omul... | |
15:02 | începe să fie preocupat |
de traiul zilnic... | |
15:08 | de asigurarea mijloacelor |
zilnice de trai, | |
15:12 | de casă şi toate celelalte. |
15:14 | El solicită ceva mai mult de atât. |
15:19 | Ei zice, la urma urmei voi muri, |
dar trebuie să existe ceva mai mult. | |
15:21 | |
15:24 | Deci, în esenţă, este o problemă |
de a-şi asigura, pentru sine... | |
15:27 | ceva... |
15:32 | - Graţie divină. |
- ... ceva graţie divină, | |
15:34 | care-l va împiedica să cadă |
15:35 | |
15:39 | în acest ciclu jalnic al |
naşterii şi al morţii. | |
15:42 | Gândindu-vă la trecut, pe de o parte, |
anticipând viitorul, pe de altă parte, | |
15:45 | |
15:47 | afirmaţi că se exclude, |
acum, din prezent. | |
15:50 | - Da, aşa este. |
- Înţeleg. | |
15:54 | Deci, dacă am putea rămâne la acea |
semnificaţie a cuvântului "religie"... | |
15:57 | atunci, plecând de acolo... |
16:01 | se ridică problema: |
16:07 | Oare mintea poate... |
16:12 | să fie atât de atentă, |
în sens deplin... | |
16:18 | astfel încât nenumitul |
să capete fiinţă ? | |
16:25 | Vedeţi... |
16:30 | eu, personal, n-am citit |
niciodată aceste lucruri: | |
16:32 | Vede, Bhagavad Gita, Upanişade, |
Biblie şi toate celelalte | |
16:34 | sau vreo filozofie. |
16:40 | Dar am pus totul |
sub semnul întrebării. | |
16:44 | Da. |
16:47 | Nu numai le-am contestat, |
ci le-am şi observat. | |
16:51 | Şi... |
16:58 | cineva remarcă |
necesitatea, absolută, | |
17:07 | a unei minţi care să |
fie complet tăcută. | |
17:10 | Fiindcă, numai din acea linişte, |
poţi percepe ceea ce se întâmplă. | |
17:15 | Dacă flecăresc, nu vă voi asculta. |
17:22 | Dacă mintea mea |
sporovăieşte, continuu, | |
17:25 | nu voi da atenţie |
la ceea ce spuneţi. | |
17:29 | Să dai atenţie |
înseamnă să fii tăcut. | |
17:35 | Se pare că au existat unii preoţi |
17:39 | - care au ajuns în mare necaz, |
de regulă, din cauza asta - | |
17:42 | au existat unii preoţi care şi-au |
dat seama de asta, se pare. | |
17:44 | |
17:48 | Mă gândeam la remarca |
lui Meister Eckhart, | |
17:52 | că oricine este capabil să |
citească din cartea naturii... | |
17:55 | - ... n-are nevoie, deloc, de scripturi. |
- Deloc, exact aşa este. | |
17:57 | |
17:58 | Desigur, c-a ajuns să |
aibă foarte mari probleme. | |
18:03 | Desigur c-a avut probleme, spre |
sfârşitul vieţii şi după ce a murit... | |
18:05 | |
18:09 | - ... fiindcă biserica l-a acuzat public. |
- Desigur, desigur. | |
18:11 | Credinţa organizată, cum ar fi |
biserica şi toate celelalte, | |
18:15 | este ceva mult prea evident ! |
18:19 | Nu e deloc subtilă, n-are calitatea |
unei profunzimi sau spiritualităţi reale. | |
18:23 | |
18:26 | - Ştiţi ce este. |
- Da, ştiu. | |
18:28 | Deci, întreb: |
18:33 | Care este însuşirea unei minţi... |
18:36 | - ca atare şi a inimii |
şi a creierului - | |
18:39 | care este însuşirea |
unei minţi, ce... | |
18:44 | poate percepe ceva aflat |
dincolo de limitele gândirii ? | |
18:48 | |
18:56 | Care este calitatea acelei minţi ? |
18:59 | Fiindcă acea însuşire |
este mintea religioasă. | |
19:06 | Acea însuşire a unei |
minţi, care este... | |
19:12 | capabilă, |
19:18 | care are, în ea însăşi, |
acest sentiment al sacrului... | |
19:21 | şi, ca atare, este capabilă să |
observe ceva nemăsurat de sacru. | |
19:27 | Cuvântul "evlavie" pare |
să implice acest fapt, | |
19:30 | atunci când este perceput |
în sens adecvat, | |
19:34 | ca să folosesc expresia |
dumneavoastră, anterioară: | |
19:36 | "acumularea, laolaltă, |
către un unic sens... | |
19:44 | atenţia." |
19:47 | Oare aţi spune că atenţia |
are o unică direcţie ? | |
19:50 | Nu, n-am dorit să sugerez o |
focalizare, când am spus sens unic. | |
19:54 | - Da, asta mă întrebam. |
- Am sugerat, mai degrabă... | |
19:57 | că e integrată, în ea însăşi, |
20:01 | fiind complet liniştită |
20:02 | şi... |
20:05 | nepreocupată de... |
20:12 | a gândi ce anume se află în |
faţă şi ce a rămas în urmă. | |
20:16 | Pur şi simplu există acolo. |
20:19 | Nici cuvântul "acolo" nu este bun, |
20:21 | fiindcă sugerează că există |
un "acolo" şi un "aici" | |
20:23 | şi toate celelalte. |
20:28 | Este foarte dificil să |
descoperi, pare-se, un limbaj, | |
20:33 | pentru a aprecia adecvat |
ceea ce spuneţi... | |
20:37 | tocmai din cauză că, |
atunci când vorbim, | |
20:40 | exprimarea se face în |
timp şi în mod progresiv, | |
20:44 | are o calitate observată mai mult |
în muzică, decât în arta grafică. | |
20:47 | |
20:49 | Poţi sta în faţa unei picturi, |
20:52 | în timp ce pentru a auzi |
muzica şi a-i percepe tematica | |
20:56 | practic trebuie să aştepţi să ajungi |
la final şi să pui totul laolaltă. | |
20:58 | |
21:01 | - Exact. |
- Şi cu limbajul avem aceleaşi probleme. | |
21:02 | |
21:05 | Nu, eu spun, domnule, nu-i aşa... |
21:10 | atunci când cercetăm |
această problemă... | |
21:15 | Care este natura şi |
structura unei minţi... | |
21:23 | şi, ca atare, însuşirea |
unei minţi... | |
21:27 | care este... |
21:30 | nu numai sacră şi |
sfântă, în esenţa sa, | |
21:33 | ci este capabilă să |
observe ceva imens ? | |
21:43 | Fiindcă vorbeam, |
deunăzi, despre suferinţă... | |
21:50 | - cea personală şi durerea lumii - |
21:54 | că nu înseamnă că |
trebuie să suferim... | |
22:00 | ci suferinţa se află acolo. |
22:03 | Fiecare fiinţă umană s-a |
confruntat, teribil, cu aşa ceva. | |
22:08 | Şi mai există şi suferinţa lumii. |
22:11 | Şi... |
22:12 | nu înseamnă că cineva |
trebuie să treacă prin ea, | |
22:15 | ci... |
22:19 | fiindcă există, cineva trebuie s-o |
înţeleagă şi să treacă dincolo de ea. | |
22:21 | Şi aceea este una |
dintre calităţile... | |
22:24 | unei minţi religioase, |
22:27 | în sensul în care |
folosim acel cuvânt, | |
22:29 | care... |
22:31 | este incapabilă să sufere. |
22:37 | A trecut dincolo de suferinţă. |
22:40 | Ceea ce nu înseamnă că |
a devenit insensibilă. | |
22:47 | Din contră, este o |
minte pasională. | |
22:57 | Unul dintre lucrurile la care m-am gândit |
mult, în timpul conversaţiilor noastre, | |
23:01 | este limbajul, în sine. |
23:06 | Pe de o parte spunem că o asemenea |
minte, aşa cum aţi descris-o... | |
23:08 | este una care... |
23:12 | se află în prezenţa suferinţei. |
23:18 | Nu face nimic pentru |
a o da la o parte... | |
23:24 | pe de o parte... |
23:26 | şi, totuşi... |
23:29 | este, cumva... |
23:34 | capabilă s-o conţină |
23:38 | - nu punând-o într-o vază sau un |
butoi şi s-o conţină în acel sens - | |
23:41 | şi, totuşi, însuşi acel |
cuvânt, "a suferi", | |
23:43 | înseamnă să suporte ceva. |
23:49 | Şi pare apropiat de "a înţelege". |
23:53 | Tot mereu, în conversaţiile |
noastre, mă gândeam la... | |
23:55 | |
23:59 | modul uzual în care |
folosim limbajul, | |
24:03 | ca utilizare care ne lipseşte de |
capacitatea de a percepe, de fapt, | |
24:12 | splendoarea modului în care cuvântul |
îşi sugerează, el însuşi, înţelesul. | |
24:17 | Mă gândeam la cuvântul "religie", |
24:19 | când discutam mai devreme. |
24:22 | Cărturarii se contrazic |
privind originea lui: | |
24:25 | pe de o parte, unii spun |
că înseamnă a te ataşa. | |
24:29 | - Ataşare - legare. |
- Părinţii bisericii au menţionat asta. | |
24:32 | Şi, apoi, alţii spun că |
nu, înseamnă numinos | |
24:37 | sau splendoarea care nu |
poate fi cuprinsă prin gândire. | |
24:40 | Mie mi se pare, nu-i aşa, |
24:45 | că... |
24:51 | că "legare" mai are un sens, |
24:53 | care nu este unul negativ, |
24:56 | în sensul că, dacă cineva... |
25:01 | se supune acestui act al atenţiei, |
25:03 | cineva nu este legat, ca |
şi cum ar fi cu frânghii. | |
25:06 | Ci acea persoană se |
află acolo sau aici. | |
25:11 | Domnule, repet, |
haideţi să clarificăm. | |
25:15 | Când folosim cuvântul "atenţie"... |
25:19 | există o diferenţă între |
concentrare şi atenţie. | |
25:23 | Da, da. |
25:25 | Concentrarea înseamnă excludere. |
25:30 | Mă concentrez ! |
25:34 | Adică îmi îndrept întreaga |
gândire într-o anumită direcţie... | |
25:42 | şi, ca atare, |
înseamnă excludere... | |
25:47 | clădirea unei bariere, |
25:49 | astfel încât îşi poate focaliza întreaga |
atenţie asupra acelei probleme, | |
25:52 | întreaga concentrare |
asupra acelei probleme. | |
25:56 | Pe când atenţia... |
26:00 | este ceva total diferit |
de concentrare. | |
26:03 | În ea nu există excludere, |
26:06 | în ea nu se opune rezistenţă, |
26:08 | în ea nu se depune efort... |
26:12 | şi, ca atare, nu există |
frontiere sau limite. | |
26:20 | Ce aţi... |
26:23 | ce aţi spune despre cuvântul |
"receptiv", în acest sens ? | |
26:27 | Repet, cine anume este |
persoana care este receptivă ? | |
26:35 | - Am făcut deja o separare. |
- Separare. | |
26:37 | - Cu acel cuvânt. |
- Da. | |
26:40 | Cred că acel cuvânt, "atenţie", |
este, de fapt, un cuvânt foarte bun... | |
26:46 | fiindcă nu numai că |
presupune concentrarea... | |
26:51 | nu numai că sesizează |
dualitatea receptării | |
26:55 | - receptorul şi recepţia - |
26:58 | ci, de asemenea, sesizează |
natura acelei dualităţi | |
27:02 | şi conflictul contrariilor. |
27:07 | Şi atenţie înseamnă... |
27:10 | nu numai creierul |
care-şi rezervă... | |
27:15 | energia, |
27:16 | ci, de asemenea, mintea, inima, |
nervii, întreaga entitate, | |
27:21 | întreaga minte umană care-şi rezervă |
întreaga energie pentru a percepe. | |
27:29 | Cred că acela... |
27:32 | este sensul acelui cuvânt, |
cel puţin pentru mine... | |
27:35 | să fii atent, |
27:37 | să fii prezent. |
27:40 | Nu... |
27:43 | să te concentrezi, |
ci să fii prezent. | |
27:44 | Asta înseamnă să asculţi... |
27:45 | să vezi, |
27:50 | din toată inima, |
27:52 | cu întreaga minte, |
27:54 | cu întreaga ta fiinţă, |
27:57 | pentru a fi prezent. |
27:59 | Altminteri nu poţi fi prezent. |
28:01 | Dacă mă gândesc la |
altceva, nu pot fi atent. | |
28:05 | Nu. |
28:06 | Dacă-mi aud propria |
voce, nu pot fi prezent. | |
28:13 | Există o utilizare metaforică |
a cuvântului "aşteptare", | |
28:17 | în scriptură. |
28:19 | Este interesant că şi în limba |
engleză folosim cuvântul "însoţitor"... | |
28:21 | |
28:26 | în sensul persoanei care aşteaptă. |
28:30 | Încerc să percep sensul |
noţiunii de aşteptare... | |
28:38 | şi de răbdare, legat |
de acest lucru. | |
28:41 | Cred, domnule, că |
aşteptare înseamnă, repet: | |
28:46 | "cineva care aşteaptă ceva anume". |
28:50 | Din nou există o |
dualitate în asta. | |
28:53 | Şi, atunci când aştepţi, |
speri ceva anume. | |
29:01 | Din nou o dualitate. |
29:04 | Cel care aşteaptă este pe |
cale să primească ceva. | |
29:11 | Deci, dacă... |
29:13 | am putea, pe moment, să |
ne rezumăm la acel cuvânt... | |
29:20 | "atenţie", |
29:22 | apoi... |
29:24 | ar trebui să ne întrebăm: |
29:26 | Care anume este |
însuşirea unei minţi, | |
29:29 | care este atât de atentă... |
29:32 | încât a înţeles... |
29:37 | trăieşte, |
29:38 | acţionează... |
29:41 | în relaţii şi responsabilitate, |
comportamental vorbind... | |
29:47 | şi... |
29:52 | nu manifestă teamă, psihologică, |
despre care am vorbit | |
29:54 | şi, ca atare, înţelege |
dinamica plăcerii ? | |
29:59 | Apoi ajungem la întrebarea: |
30:01 | Ce anume este o asemenea minte ? |
30:04 | Cred că ar merita |
să putem discuta... | |
30:09 | natura traumei. |
30:13 | A traumei ? |
30:15 | Da. |
30:22 | De ce sunt rănite fiinţele umane ? |
30:25 | Toţi oamenii sunt răniţi. |
30:27 | - Vă referiţi şi fizic şi psihologic ? |
- Psihologic, în special. | |
30:29 | În special la latura |
psihologică, da. | |
30:31 | - Fizic vorbind, putem tolera. |
- Da. | |
30:34 | Putem face faţă durerii |
30:37 | şi să spunem că n-o vom |
lăsa să ne afecteze gândirea. | |
30:40 | N-o voi lăsa să-mi corodeze |
calitatea psihologică a minţii. | |
30:47 | Mintea se poate |
proteja de aşa ceva. | |
30:49 | Dar rănile psihologice |
sunt mult mai importante | |
30:53 | şi e mai dificil să lupţi |
cu ele şi să le înţelegi. | |
30:56 | Da, da, da. |
30:57 | Cred că este necesar, fiindcă... |
31:01 | o minte, care este rănită, |
nu este o minte inocentă. | |
31:10 | Însuşi cuvântul "inocent" vine |
de la "innocere", a nu răni. | |
31:14 | |
31:16 | O minte care este |
incapabilă să fie rănită. | |
31:20 | - Şi există o mare frumuseţe în asta. |
- Da, există. | |
31:22 | Este un cuvânt superb. |
31:29 | Noi l-am folosit, de regulă, pentru |
a indica lipsa a ceva anume. | |
31:33 | - Ştiu. |
- Da şi a fost complet răstălmăcit. | |
31:36 | Şi creştinii au făcut din el |
un lucru atât de absurd. | |
31:39 | Da, înţeleg asta. |
31:42 | Deci... |
31:43 | cred că este necesar, atunci |
când dezbatem religia, | |
31:48 | trebuie să cercetăm, |
extrem de profund, | |
31:51 | natura traumei... |
31:53 | fiindcă o minte, |
care nu este rănită, | |
31:57 | este o minte inocentă. |
31:59 | Şi ai nevoie de această |
calitate, a inocenţei... | |
32:06 | pentru a fi atât de |
atent, pe deplin. | |
32:15 | Dacă v-am înţeles |
corect, cred că poate... | |
32:20 | că aţi spune că |
cineva devine rănit, | |
32:22 | |
32:24 | când începe să |
creadă că este rănit. | |
32:30 | Uite, domnule, este ceva mai |
profund de atât, nu-i aşa ? | |
32:34 | Încă din copilărie... |
32:38 | părinţii compară copilul |
cu un alt copil. | |
32:44 | - Atunci apare acel gând. |
- Aşa este. | |
32:48 | - Atunci când compari, răneşti. |
- Da. | |
32:52 | - Nu, dar noi chiar o facem ! |
- Oh da, desigur c-o facem. | |
32:57 | Ca atare, oare este posibil să educi |
un copil fără a face comparaţii... | |
32:59 | |
33:04 | fără imitaţie ? |
33:08 | Şi, ca atare, să nu fii |
niciodată rănit, în acel mod ? | |
33:15 | Şi cineva este rănit, fiindcă şi-a |
clădit o imagine despre el însuşi. | |
33:17 | |
33:21 | Imaginea, pe care cineva |
a clădit-o despre sine, | |
33:23 | este o formă de rezistenţă... |
33:28 | un zid între tine şi mine. |
33:32 | Şi, atunci când atingi acel zid, |
în punctul său cel mai sensibil, | |
33:36 | sunt rănit. |
33:40 | Deci... |
33:42 | să nu compari, în educaţie... |
33:47 | să nu... |
33:50 | ai o imagine despre tine însuţi, |
33:53 | acesta este unul dintre cele |
mai importante lucruri în viaţă. | |
33:58 | Să nu ai o imagine |
despre tine însuţi. | |
34:01 | Dacă ai, inevitabil vei fi rănit. |
34:08 | Să presupunem că cineva are o |
imagine, despre sine, că este foarte bun | |
34:13 | sau că ar trebui să |
aibă mare succes | |
34:15 | sau că cineva are |
mari aptitudini, daruri | |
34:19 | - ştiţi voi, imaginile pe |
care şi le clădeşte cineva - | |
34:22 | inevitabil va |
ajunge să dea greş. | |
34:26 | Inevitabil au loc accidente şi |
incidente care vor afecta imaginea | |
34:31 | |
34:32 | şi acea persoană este rănită. |
34:36 | Oare asta nu ridică |
şi problema numelui ? | |
34:39 | - Oh da. |
- Folosirea numelui. | |
34:41 | Nume, formă. |
34:44 | Copilului i se pune un nume, copilul |
se identifică apoi cu acel nume. | |
34:46 | |
34:48 | Da, copilul se poate |
identifica cu acel nume, | |
34:52 | dar, fără o imagine, |
numai cu numele... | |
34:57 | - Brown, domnul Brown - |
35:00 | nu-i nimic în asta. |
35:01 | Dar, din momentul în |
care clădeşte o imagine, | |
35:04 | că d-l Brown este |
diferit, social, moral, | |
35:07 | că este superior sau inferior, |
35:12 | are un nume vechi sau provine |
dintr-o familie foarte veche, | |
35:17 | aparţine vreunei |
clase superioare... | |
35:21 | aristocraţiei, |
35:23 | exact în acel moment |
35:25 | - şi asta atunci când este |
încurajat şi sprijinit de gândire... | |
35:30 | snobism, ştiţi cum se |
manifestă aşa ceva - | |
35:33 | va fi rănit, inevitabil. |
35:39 | Ceea ce afirmaţi, cred eu, este |
că există o confuzie radicală, aici, | |
35:40 | care este implicată în... |
35:44 | confundarea cuiva cu |
propriul său nume. | |
35:51 | Da, identificarea cu |
numele, cu trupul, | |
35:54 | cu ideea că eşti diferit, din |
punct de vedere social... | |
36:00 | că părinţii şi bunicii tăi au |
fost lorzi sau una sau alta. | |
36:03 | |
36:04 | Cunoaşteţi întreg |
snobismul englez ş.a.m.d... | |
36:10 | şi snobismul de alt gen, |
ce există în această ţară. | |
36:14 | Ne referim, în limbaj, |
la păstrarea numelui. | |
36:17 | Da. |
36:20 | Şi în India există brahmanii sau |
non-brahmanii şi toate celelalte. | |
36:23 | Deci... |
36:25 | prin educaţie, |
36:27 | prin tradiţie, |
36:29 | prin propagandă, |
36:36 | ne-am clădit o imagine |
despre noi înşine. | |
36:37 | Oare aţi spune că există vreo |
relaţie aici, în ce priveşte religia, | |
36:40 | cu refuzul, de exemplu, |
din tradiţia ebraică, | |
36:46 | de a pronunţa numele |
lui Dumnezeu ? | |
36:50 | Cuvântul nu înseamnă |
oricum lucrul, în sine. | |
36:52 | Da. |
36:53 | Aşa că poţi sau nu să-l pronunţi, |
36:56 | dacă ştii că acel cuvânt nu |
reprezintă, niciodată, lucrul în sine. | |
37:00 | Descrierea nu e, niciodată, |
obiectul descris. | |
37:02 | Atunci nu contează. |
37:05 | Nu, dar unul dintre motivele |
pentru care am fost, în timp, | |
37:07 | profund atras de studiul |
rădăcinilor cuvintelor | |
37:10 | a fost, pur şi simplu, fiindcă... |
37:16 | în mare parte, indică |
ceva foarte concret. | |
37:21 | Este vorba fie de un lucru, |
37:23 | fie de o... |
37:26 | postură... |
37:28 | fie, în mod obişnuit, |
de o anumită acţiune. | |
37:31 | - Exact. |
- Vreo acţiune anume. | |
37:35 | Când am folosit expresia |
"credeam că gândesc", anterior, | |
37:38 | ar fi trebuit să-mi aleg |
mai grijuliu cuvintele | |
37:41 | şi m-am referit la a fi |
preocupat de imagine. | |
37:44 | Care ar fi fost o exprimare |
mult mai potrivită, nu-i aşa ? | |
37:46 | - Da. |
- Deci... | |
37:47 | oare poate... |
37:52 | un copil... |
37:55 | să fie educat astfel încât |
să nu fie rănit, niciodată ? | |
38:03 | Şi am auzit profesori |
şi cărturari spunând: | |
38:07 | "Copilul trebuie să fie rănit pentru |
a învăţa să trăiască în lume". | |
38:14 | Şi, când l-am întrebat: |
38:16 | "Dumneata doreşti |
să-ţi fie rănit copilul ?" | |
38:20 | a rămas absolut tăcut. |
38:23 | El vorbea numai teoretic. |
38:27 | Acum... |
38:32 | din nefericire, prin educaţie, |
38:35 | prin structura socială şi |
natura societăţii în care trăim, | |
38:38 | am fost răniţi |
38:40 | avem imagini despre noi înşine, |
38:43 | care vor fi rănite. |
38:46 | Şi... |
38:48 | oare este posibil să nu |
creăm, deloc, imagini ? | |
38:53 | - Nu ştiu dacă am fost clar. |
- Ba da, aţi fost. | |
38:55 | Să presupunem că am o |
imagine despre mine însumi... | |
39:01 | pe care n-o am, din fericire. |
39:04 | Dacă am o imagine, oare |
este posibil s-o elimin... | |
39:13 | s-o înţeleg şi, ca |
atare, s-o anulez | |
39:16 | şi să nu mai creez, vreodată, o |
nouă imagine despre mine însumi ? | |
39:22 | Înţelegeţi ? |
39:23 | Trăind într-o societate, |
fiind educat, | |
39:26 | mi-am clădit o imagine, |
39:30 | inevitabil. |
39:36 | Oare acea imagine |
poate fi eliminată ? | |
39:38 | Oare n-ar dispărea prin |
acest act, deplin, al atenţiei ? | |
39:39 | Acolo vreau să ajung, treptat. |
39:41 | Va dispărea complet ! |
39:44 | Dar trebuie să înţeleg cum |
s-a născut acea imagine. | |
39:50 | Nu pot numai să spun: |
"Ei bine, o voi elimina !" | |
39:55 | - Da, trebuie să... |
- Foloseşte atenţia, | |
39:56 | |
40:00 | ca mijloc de-a o elimina |
- nu merge în acel mod. | |
40:03 | Prin înţelegerea imaginii, |
prin înţelegerea suferinţei, | |
40:06 | prin înţelegerea educaţiei, |
40:09 | pe care cineva a primit-o în |
familie, în societate ş.a.m.d. | |
40:11 | |
40:14 | prin înţelegerea acelor lucruri, |
40:16 | exact din acea |
înţelegere apare atenţia. | |
40:19 | Nu apare mai întâi atenţia şi |
apoi le eliminăm pe celelalte. | |
40:24 | Şi nu poţi fi atent, |
dacă eşti rănit. | |
40:29 | Dacă sunt rănit, cum |
aş putea fi atent ? | |
40:35 | Fiindcă acea suferinţă |
mă va împiedica | |
40:37 | - la modul conştient |
sau inconştient - | |
40:40 | să fiu, pe deplin, atent. |
40:45 | Lucrul uimitor, dacă |
vă înţeleg corect, | |
40:48 | este că, chiar prin studierea |
istoriei, disfuncţionale... | |
40:56 | - presupunând că-i acord |
o atenţie deplină - | |
41:00 | va exista o relaţie non-temporală |
între acel act al atenţiei... | |
41:02 | |
41:04 | - ... şi vindecarea ce are loc. |
- Da, corect. | |
41:07 | În timp ce sunt atent... |
41:09 | - Problema dispare. |
- ... problema dispare. | |
41:11 | - Da, aşa e. |
- E o "dematerializare" în timp. | |
41:12 | Da, întocmai. |
41:15 | Deci... |
41:17 | sunt implicate două probleme: |
41:26 | Oare rănile pot fi vindecate, |
41:29 | astfel încât să nu mai |
rămână nici o urmă ? | |
41:34 | Şi... |
41:37 | oare traumele viitoare ar |
putea fi prevenite, pe deplin, | |
41:42 | fără a opune vreo rezistenţă ? |
41:44 | Înţelegeţi ? |
41:47 | Sunt două probleme. |
41:49 | Şi pot fi înţelese şi rezolvate, |
41:53 | numai atunci când acord atenţie... |
41:58 | înţelegerii traumelor mele. |
42:02 | Când le observ, |
42:04 | nu le analizez, nu |
doresc să le elimin, | |
42:07 | ci numai le observ - aşa cum am |
dezbătut acea problemă a percepţiei - | |
42:09 | numai să-mi observ rănile. |
42:12 | Suferinţele care |
mi-au fost provocate: | |
42:16 | insultele, |
42:20 | neglijenţa... |
42:21 | cuvintele obişnuite... |
42:27 | gesturile... |
42:30 | toate acelea rănesc. |
42:32 | Şi limbajul folosit de cineva, |
42:39 | mai ales în această ţară. |
42:42 | - Înţelegeţi ? |
- Oh da, da. | |
42:44 | Pare să existe o relaţie |
între ceea ce afirmaţi | |
42:46 | şi unul dintre... |
42:49 | sensurile cuvântului "mântuire". |
42:55 | "Salvare" - a salva. |
42:56 | - A salva. |
- A salva. | |
42:58 | - A reîntregi. |
- A reîntregi. | |
43:01 | Cum poţi fi întreg, |
domnule, dacă eşti rănit ? | |
43:05 | Imposibil. |
43:06 | Ca atare, este extraordinar de |
important să înţelegi această problemă. | |
43:08 | |
43:09 | Da, este. |
43:11 | Dar mă gândesc la copilul |
ce ajunge la şcoală | |
43:13 | şi care a primit, deja, o |
porţie integrală de traume. | |
43:15 | Ştiu, răni. |
43:17 | Nu mai avem de-a face cu |
micuţul din pătuţ, acum... | |
43:20 | - ... ci este deja... |
- Este deja rănit. | |
43:24 | Deja rănit. |
43:26 | Şi suferă, fiindcă e rănit. |
43:28 | - Şi se multiplică, la nesfârşit. |
- Desigur. | |
43:31 | - Prin acea traumă, devine violent. |
- Da. | |
43:33 | Prin acea traumă, este înspăimântat |
şi, ca atare, se retrage în sinea sa, | |
43:39 | prin acea traumă, va face |
lucruri specifice nevrozelor. | |
43:43 | Prin acea traumă, va accepta |
orice lucru care-i oferă siguranţă... | |
43:45 | Dumnezeu. |
43:50 | Ideea lui, despre Dumnezeu, este |
a unui zeu ce nu va răni niciodată. | |
44:00 | Uneori se face o distincţie între |
noi şi animale, în această privinţă. | |
44:03 | |
44:06 | Un animal, de exemplu, |
care a fost grav rănit... | |
44:13 | va... |
44:18 | va fi dispus să atace pe |
oricine, în caz extrem. | |
44:22 | - Atac, corect. |
- Dar, după o vreme | |
44:25 | - s-ar putea să dureze 3-4 ani - |
44:27 | dacă animalul este iubit... |
44:30 | şi... |
44:31 | Deci vedeţi, domnule, |
aţi spus "iubit". | |
44:35 | Nu am primit aşa ceva. |
44:40 | - Nu. |
- Adică părinţii nu şi-au iubit copiii. | |
44:44 | Poate că au vorbit despre iubire. |
44:48 | Dar... |
44:49 | din momentul în care compară |
copilul mai mic cu cel mai mare, | |
44:54 | deja au rănit copilul. |
44:59 | "Tatăl tău era atât de deştept, |
45:02 | tu eşti un copil atât de prost." |
45:05 | Atunci a şi început. |
45:07 | În şcoli, atunci |
când îţi pun note, | |
45:09 | este o rănire, nu o notare, |
ci o rănire deliberată ! | |
45:18 | Şi asta se acumulează şi |
de acolo apare violenţa, | |
45:22 | apar tot felul de agresiuni, |
45:23 | ştiţi toate câte se întâmplă. |
45:25 | Deci, cum poate o minte... |
45:31 | O minte nu poate fi întregită |
sau nu este întreagă | |
45:34 | decât dacă se înţelege |
asta, extrem de profund. | |
45:42 | Întrebarea care-mi venise |
în minte, mai devreme, | |
45:46 | privind ceea ce discutăm... |
45:49 | este că acest animal, |
dacă este iubit | |
45:53 | - presupunând că n-avem de-a face |
cu leziuni cerebrale sau ceva similar - | |
45:56 | va returna, în timp, |
aceeaşi iubire. | |
46:03 | Dar întrebarea este dacă, |
în cazul persoanei umane, | |
46:06 | iubirea nu poate |
fi, în acel sens... | |
46:10 | impusă ? |
46:11 | Cineva nu poate obliga |
animalul să iubească, | |
46:14 | ci animalul, fiindcă este inocent, |
46:16 | în timp, pur şi simplu, |
acceptă, răspunde. | |
46:22 | Dar, apoi, o fiinţă umană face ceva, |
ceea ce animalul nu cred că face. | |
46:26 | |
46:28 | Nu, fiinţa umană este |
rănită şi răneşte tot timpul. | |
46:32 | Întocmai, întocmai. |
46:35 | În timp ce cugetă |
la propriile răni, | |
46:40 | atunci este posibil să interpreteze eronat |
simplul act al generozităţii şi al iubirii, | |
46:45 | la care este supus. |
46:46 | Deci suntem implicaţi în |
ceva foarte îngrozitor, aici: | |
46:50 | până când copilul ajunge la |
şcoală, are deja şapte ani... | |
46:53 | Este deja dus, terminat, torturat. |
46:56 | Asta este tragedia, |
domnule, la asta mă refer. | |
46:59 | Da, ştiu. |
47:02 | Şi atunci puneţi întrebarea, |
aşa cum o faceţi: | |
47:05 | Oare există vreo cale |
de a educa acel copil, | |
47:10 | astfel încât acel copil... |
47:11 | Să nu fie niciodată rănit ! |
47:17 | Asta face parte din educaţie, |
face parte din cultură. | |
47:22 | Civilizaţia răneşte ! |
47:29 | Uite, domnule... |
47:32 | observaţi asta peste |
tot, în întreaga lume... | |
47:37 | această comparare constantă, |
47:40 | imitare constantă, |
47:41 | spunându-se, constant, tu |
eşti aşa şi trebuie să fiu ca tine. | |
47:49 | Trebuie să fiu ca Krishna, |
ca Buddha, ca Iisus. | |
47:52 | Înţelegeţi ? |
47:53 | Aia e o traumă ! |
47:58 | Religia a rănit oameni. |
48:02 | Copilul este născut de |
un părinte traumatizat | |
48:05 | şi este trimis la o şcoală, unde este |
educat de un profesor traumatizat. | |
48:10 | Acum întrebaţi: |
"Oare există o cale, | |
48:14 | de a educa acest copil... |
48:17 | astfel încât copilul |
să-şi revină ?" | |
48:21 | - Afirm că este posibil, domnule. |
- Da, vă rog ! | |
48:22 | Adică... |
48:24 | atunci când profesorul |
îşi dă seama, | |
48:26 | atunci când educatorul |
îşi dă seama, | |
48:28 | că atât el cât şi copilul |
sunt traumatizaţi... | |
48:32 | este conştient de |
propria sa traumă | |
48:35 | şi este conştient şi |
de trauma copilului, | |
48:37 | atunci relaţia se schimbă. |
48:41 | Atunci el, tocmai |
prin actul educării | |
48:45 | - în matematică sau orice ar fi - |
48:47 | nu numai că se eliberează, |
singur, de trauma sa, | |
48:52 | dar ajută şi copilul să se |
elibereze de trauma sa. | |
48:56 | La urma urmei, asta |
este educaţia ! | |
48:59 | Să văd că eu, care sunt profesor, |
49:03 | sunt traumatizat, |
49:05 | am trecut prin agonia rănirii mele |
49:07 | şi vreau să ajut acel |
copil ca să nu fie rănit | |
49:12 | şi el ajunge la şcoală |
fiind traumatizat. | |
49:15 | Deci, spun: "În regulă, |
amândoi avem traume, prietene... | |
49:21 | hai să vedem, hai să ne |
ajutăm reciproc să le eliminăm." | |
49:28 | Acesta este actul iubirii. |
49:38 | Comparând organismul uman... |
49:43 | cu cel animal, |
49:45 | mă întorc la problema: |
49:47 | Dacă... |
49:49 | este cazul... |
49:52 | ca această relaţie cu |
o altă fiinţă umană... | |
49:59 | să producă obligatoriu |
această vindecare ? | |
50:03 | Evident, domnule, |
dacă relaţia există. | |
50:05 | Noi spunem că |
relaţia poate exista, | |
50:07 | numai atunci când nu există |
o imagine între tine şi mine. | |
50:10 | |
50:12 | Hai să zicem că există |
un profesor, care a... | |
50:17 | realizat asta, în sinea |
sa, extrem de profund, | |
50:21 | a intrat, aşa cum v-aţi exprimat, |
tot mai profund în acea problemă... | |
50:26 | a ajuns la un moment în care... |
50:29 | nu mai este afectat |
de acea traumă. | |
50:33 | Da, domnule. |
50:36 | Copilul pe care-l întâlneşte sau |
tânărul elev pe care-l întâlneşte | |
50:39 | sau chiar un student |
de propria sa vârstă | |
50:44 | - fiindcă avem şi |
educaţia adulţilor - | |
50:49 | este o persoană |
afectată de traumă... | |
50:54 | - ... şi oare el nu va... |
- Transmite acea traumă altcuiva ? | |
50:56 | Nu, el n-o va face, fiindcă |
este afectat de traumă... | |
51:01 | dar va fi înclinat să interpreteze eronat |
activitatea celui neafectat de traumă ? | |
51:05 | Dar nu există... |
51:08 | persoană neafectată de traumă... |
51:14 | decât cu extrem de |
puţine excepţii. | |
51:21 | Uite, domnule, multe lucruri |
mi s-au întâmplat, personal, | |
51:24 | dar n-am fost rănit niciodată. |
51:28 | Spun asta cu toată... |
51:34 | umilinţa, în adevăratul |
sens al cuvântului, | |
51:38 | că nu ştiu ce înseamnă |
să fii rănit. | |
51:39 | Mi s-au întâmplat destule, oamenii |
mi-au făcut tot felul de lucruri: | |
51:43 | m-au aclamat, m-au flatat, |
m-au dat afară, de toate. | |
51:49 | Este posibil ! |
51:51 | Şi... |
51:53 | ca profesor, |
51:55 | ca educator... |
52:00 | trebuie să observi copilul. |
52:04 | Şi este responsabilitatea mea, de dascăl, |
să mă asigur că nu este rănit niciodată, | |
52:07 | nu doar să-i predau |
vreun subiect nesuferit. | |
52:11 | Este cu mult mai important. |
52:15 | Cred că înţeleg, |
cumva, la ce vă referiţi. | |
52:19 | Cred că n-aş putea spune, vreodată, nici |
în cele mai îndrăzneţe vise ale mele, | |
52:25 | că n-am fost rănit niciodată. |
52:27 | Deşi... |
52:29 | chiar am probleme - şi asta |
încă de când eram copil | |
52:33 | şi am fost chiar luat |
la rost pentru asta - | |
52:38 | fiindcă am stăruit |
pe acest subiect. | |
52:42 | Îmi aduc aminte de un coleg, |
care mi-a spus, cumva irascibil, | |
52:46 | atunci când discutam o situaţie |
conflictuală, apărută la facultate: | |
52:49 | "Ei bine, problema ta este, |
vezi tu, că nu poţi urî !" | |
52:54 | Şi era considerat ceva |
în genul unei dereglări, | |
52:59 | ca fiind incapabil să mă |
focalizez asupra inamicului, | |
53:04 | în asemenea manieră încât să acord |
deplina mea atenţie acelui fapt. | |
53:07 | Echilibrul mental este |
considerat dezechilibru. | |
53:10 | Da. |
53:12 | Deci, răspunsul pe care i |
l-am dat a fost simplu: | |
53:16 | "Ei bine, aşa e şi ar |
trebui să acceptăm asta | |
53:19 | şi nu intenţionez să fac |
nimic în privinţa asta." | |
53:21 | - Exact. |
- Dar n-a ajutat situaţia în sine, | |
53:23 | ca relaţie reciprocă. |
53:25 | Problema se pune, atunci: "Oare, în |
educaţie, poate un profesor, un educator, | |
53:27 | să-şi observe traumele, să |
devină conştient de ele | |
53:32 | şi... |
53:34 | în... |
53:37 | relaţia sa cu elevul, |
53:39 | să elimine atât traumele |
sale cât şi ale elevului ?" | |
53:43 | Asta e o problemă. |
53:45 | E posibil, dacă profesorul chiar este |
educator, în sensul profund al cuvântului... | |
53:48 | |
53:52 | adică este cultivat. |
53:58 | Şi din asta, domnule, |
apare următoarea problemă: | |
54:01 | Oare mintea este... |
54:03 | capabilă să nu fie rănită, |
54:07 | ştiind că a fost rănită ? |
54:10 | Înţelegeţi ? |
54:11 | Să nu adauge mai multe traume. |
54:14 | - Corect ? |
- Da. | |
54:16 | Am aceste două probleme: |
54:18 | una, că sunt traumatizat... |
54:22 | - acesta-i trecutul - |
54:23 | şi să nu mai fiu rănit, niciodată. |
54:27 | Ceea ce nu înseamnă clădirea |
unui zid de rezistenţă, | |
54:29 | că mă închid în sinea mea, |
că mă retrag la mănăstire | |
54:32 | sau că devin dependent de droguri |
sau vreo prostie de genul ăsta, | |
54:37 | ci fără traume. |
54:38 | Oare e posibil ? |
54:41 | Observaţi cele două probleme ? |
54:43 | Acum... |
54:49 | ce anume este trauma ? |
54:52 | Ce este acel lucru |
care este rănit ? | |
54:56 | Înţelegeţi ? |
55:00 | Am afirmat că trauma fizică |
nu este la fel cu cea psihică. | |
55:01 | Nu. |
55:04 | Avem de-a face cu |
trauma psihologică. | |
55:06 | Ce este acel lucru |
care este rănit ? | |
55:11 | Psihicul ? |
55:14 | Imaginea pe care o am |
despre mine însumi ? | |
55:19 | Am investit ceva în asta. |
55:21 | Da, este investiţia |
mea în mine însumi. | |
55:25 | Da. |
55:27 | - M-am separat singur de mine însumi. |
- Da, în sinea mea. | |
55:31 | Asta înseamnă: |
55:32 | De ce aş investi în mine însumi ? |
55:35 | Ce anume este sinele ? |
55:38 | - Înţelegeţi ? |
- Da, înţeleg. | |
55:40 | În care trebuie să investesc ceva. |
55:45 | Ce-i sinele ? |
55:46 | Toate cuvintele, numele, |
calităţile, educaţia, | |
55:50 | conturile bancare, |
mobila, casa, traumele | |
55:52 | - toate acelea sunt eu. |
56:00 | Încercând să răspund |
întrebării "Ce este sinele ?", | |
56:03 | trebuie să mă refer, imediat, |
la toate aceste chestii. | |
56:05 | - Evident. |
- Nu există nici o altă cale. | |
56:08 | Şi atunci tot n-am priceput. |
56:10 | Apoi, mă laud singur, fiindcă |
trebuie că sunt atât de minunat, | |
56:14 | că am scăpat, cumva, de asta. |
56:16 | - Exact, exact. |
- Înţeleg la ce vă referiţi. | |
56:20 | Mă gândeam, doar |
cu o clipă în urmă, | |
56:24 | când vă întrebaţi dacă |
este posibil ca profesorul | |
56:28 | să intre într-o |
relaţie cu elevul... | |
56:32 | astfel încât... |
56:37 | să aibă loc efortul |
sau actul vindecării... | |
56:39 | Vedeţi, domnule, asta aş |
face eu, dacă aş fi la clasă. | |
56:41 | Exact cu asta aş începe, nu |
cu vreun subiect oarecare ! | |
56:43 | Aş spune: "Uite, şi tu şi eu suntem |
traumatizaţi, amândoi suntem." | |
56:46 | |
56:47 | Şi aş arăta ce anume |
face acea traumă... | |
56:51 | cum omoară oameni, |
cum distruge oameni, | |
56:54 | cum face să apară |
violenţa şi brutalitatea, | |
56:55 | |
56:57 | cum mă face să vreau |
să rănesc oameni. | |
56:59 | Înţelegeţi ? |
Toate acelea urmează. | |
57:01 | Aş petrece zece minute |
vorbind despre asta... | |
57:05 | în fiecare zi, în |
diferite moduri... | |
57:10 | până când amândoi |
am înţelege asta. | |
57:13 | Apoi... |
57:17 | ca educator voi folosi cuvântul potrivit |
şi elevul va folosi cuvântul potrivit, | |
57:19 | nu vor mai exista gesturi, iritări, |
am fi implicaţi, amândoi, în aşa ceva. | |
57:21 | |
57:27 | Dar nu facem asta. |
57:28 | Imediat ce intrăm în clasă, punem |
mâna pe o carte şi totul o ia razna. | |
57:30 | |
57:34 | Dacă aş fi fost un educator, |
57:38 | fie pentru adulţi, |
fie pentru tineri, | |
57:39 | aş fi stabilit această relaţie. |
57:44 | E datoria mea, e meseria |
mea, este funcţia mea... | |
57:50 | nu numai să transmit |
nişte informaţii. | |
57:58 | Da, este cu adevărat profund. |
58:04 | Cred că unul dintre |
motivele pentru care... | |
58:09 | ceea ce aţi afirmat |
este atât de dificil... | |
58:15 | pentru un educator prins în |
întreg angrenajul academic... | |
58:17 | Da, fiindcă suntem |
atât de orgolioşi. | |
58:21 | Întocmai. |
58:24 | Vrem nu numai să auzim că este |
posibil să aibă loc această transformare, | |
58:27 | dar am dori să fie considerată |
ca fiind demonstrată, la propriu | |
58:31 | şi, ca atare, nu numai posibilă, |
ci sigură şi previzibilă. | |
58:35 | - Sigură. |
- Şi, apoi, revenim la ce a fost. | |
58:36 | |
58:38 | - Revenim la vechea putreziciune. |
- Aşa e ! | |
58:40 | Data viitoare am putea analiza |
relaţia dintre iubire şi acest lucru ? | |
58:41 | - Da. |
- Mi-ar plăcea mult acest lucru | |
58:43 | - ... şi am senzaţia... |
- Că toate se vor potrivi. | |
58:47 | ... se vor potrivi, |
adunându-se laolaltă. | |
58:52 | |
58:53 | |