Krishnamurti Subtitles

Să fii rănit şi să-i răneşti pe alţii

San Diego - 25 February 1974

Conversation with A.W. Anderson 11



0:12 CONVERSAŢIA #11
cu dr. A.W. Anderson
  
0:37 NATURA TRAUMEI
 
0:41 Krishnamurti în dialog
cu dr. Allan W. Anderson.
  
0:44 J. Krishnamurti s-a născut în sudul
Indiei şi a fost educat în Anglia.
  
0:46 În ultimii 40 de ani a
ţinut discursuri în SUA,
  
0:48  
 
0:50 Europa, India, Australia
şi în alte zone ale lumii.
  
0:54 De la începutul muncii
sale de-o viaţă,
  
0:56 a repudiat orice conexiune cu
religiile organizate şi ideologiile
  
0:58  
 
1:01 şi a afirmat că singura sa grijă era de a
elibera omul, absolut şi necondiţionat.
  
1:03  
 
1:07 Este autorul multor cărţi,
 
1:09 printre care "The Awakening
of Intelligence",
  
1:12 "The Urgency of Change",
 
1:15 "Freedom from the Known" şi
"The Flight of the Eagle".
  
1:18 Acesta este unul dintr-o
serie de dialoguri
  
1:21 dintre Krishnamurti şi
dr. Allan W. Anderson,
  
1:24 care este profesor de studii religioase
la Universitatea de Stat din San Diego,
  
1:26  
 
1:27 unde predă scripturi indiene şi
chinezeşti şi tradiţia profetică.
  
1:30  
 
1:32 Dr. Anderson, un poet publicat,
 
1:35 deţine diplome de la
Universitatea Columbia
  
1:38 şi de la Union
Theological Seminary.
  
1:40 A fost premiat cu renumitul
"Teaching Award",
  
1:43 al Universităţii de
Stat a Californiei.
  
1:48 D-le Krishnamurti...
 
1:51 din conversaţiile noastre, pentru
mine a ieşit la iveală un lucru,
  
1:58 cu...
 
2:01 cu o forţă izbitoare, aş spune.
 
2:03 Adică, pe de o parte, am vorbit
despre gând şi cunoaştere,
  
2:06 în sensul existenţei unei
relaţii disfuncţionale între ele,
  
2:09 dar n-aţi spus niciodată, măcar,
că ar trebui să eliminăm gândul
  
2:11 şi n-aţi spus, niciodată, că
această cunoaştere, ca atare,
  
2:13 în esenţa ei,
 
2:19 are ceva profund
problematic în ea.
  
2:22 Ca atare, apare relaţia
dintre inteligenţă şi gândire...
  
2:25 şi problema a ceea
ce pare să fie...
  
2:29 cea care...
 
2:35 menţine o relaţie creatoare
între inteligenţă şi gândire,
  
2:39  
 
2:41 probabil o activitate
primordială, care persistă.
  
2:47 Şi, gândindu-mă la asta,
m-am întrebat dacă...
  
2:51 aţi fi poate de acord...
 
2:56 că, în istoria existenţei umane...
 
3:01 conceptul de Dumnezeu
a fost generat dintr-o...
  
3:08 relaţie cu această
activitate persistentă,
  
3:12 de al cărei concept s-a
abuzat extrem de mult.
  
3:16 Şi ridică întreaga problemă a
fenomenului religios, în sine.
  
3:18 Mă întreb dacă am
putea discuta asta, azi ?
  
3:21 Da, domnule.
 
3:27 Ştiţi...
 
3:30 un cuvânt ca "religie"...
 
3:34 "iubire" sau "Dumnezeu",
 
3:37 şi-a pierdut aproape
orice semnificaţie.
  
3:43 S-a abuzat atât de mult
de aceste cuvinte...
  
3:49 şi religia a devenit o
mare superstiţie...
  
3:54 o mare propagandă...
 
3:58 credinţe şi superstiţii
incredibile,
  
4:02 venerarea unor imagini create
de mâna sau de mintea omului.
  
4:09 Deci...
 
4:11 atunci când vorbim despre religie,
 
4:13 mi-ar plăcea, dacă se poate,
 
4:16 să fie foarte clar
că noi, amândoi...
  
4:22 folosim cuvântul "religie"...
 
4:26 în sensul real al acelui cuvânt,
 
4:29 nu în sensul creştin sau
hindus sau musulman sau budist
  
4:34 sau al tuturor acelor lucruri
stupide, care au loc în această ţară,
  
4:39 în numele religiei.
 
4:42 Cred că acest cuvânt, "religie"...
 
4:47 înseamnă...
 
4:49 să aduni laolaltă...
 
4:53 toate energiile...
 
4:56 de la toate nivelele - fizic,
moral, spiritual - toate nivelele,
  
5:02 să acumulezi toate
aceste energii...
  
5:07 care vor produce o mare...
 
5:13 atenţie.
 
5:15 Şi, în acea atenţie, nu
există vreo frontieră
  
5:19 şi, apoi, de acolo
treci mai departe.
  
5:24 Pentru mine aceea este...
 
5:28 semnificaţia acelui cuvânt...
 
5:32 acumularea tuturor energiilor,
 
5:35 pentru...
 
5:38 a înţelege...
 
5:42 ceea ce gândirea nu poate capta.
 
5:48 Gândirea...
 
5:50 nu e niciodată nouă,
niciodată liberă
  
5:53 şi, ca atare, este mereu
condiţionată şi fragmentată ş.a.m.d.
  
5:56 problemă pe care am discutat-o.
 
6:00 Deci, religia...
 
6:03 nu este...
 
6:05 un lucru generat de gândire
 
6:08 sau de teamă
 
6:10 sau de urmărirea
satisfacţiei şi a plăcerii,
  
6:17 ci ceva cu mult mai
presus de toate acestea,
  
6:22 care nu este un romantism...
 
6:28 o credinţă speculativă sau...
 
6:35 un sentimentalism.
 
6:39 Şi cred că, dacă vom rămâne
axaţi pe semnificaţia acelui cuvânt,
  
6:41 dând la o parte întreg
nonsensul superstiţiilor,
  
6:46 care au loc în lume,
în numele religiei,
  
6:49 care a devenit, de fapt, chiar
un circ, oricât de frumos ar fi,
  
6:51 atunci, cred eu că am putea...
 
6:55 să pornim de acolo...
 
7:02 dacă doriţi, dacă sunteţi de
acord cu semnificaţia celui cuvânt.
  
7:06 Mă gândeam, în timp
ce vorbeaţi, că...
  
7:10 în tradiţia biblică,
 
7:12 există, de fapt, declaraţii...
 
7:18 ale profeţilor,
 
7:20 care par să sugereze
ceea ce afirmaţi.
  
7:23 Îmi vin în minte asemenea lucruri,
ca Isaia luând partea divinului,
  
7:26  
 
7:30 când spune: "Gândurile mele nu sunt
ale tale, căile mele nu sunt ale tale,
  
7:33  
 
7:34 la fel de înalte precum cerul deasupra
Pământului, sunt gândurile mele."
  
7:36  
 
7:38 aşa că nu te mai gândi la
mine, ăsta ar fi sensul.
  
7:40  
 
7:41 Şi nu încerca să descoperi căi către
mine, pe care tu le-ai născocit,
  
7:43  
 
7:45 din moment ce căile mele
sunt superioare alor tale.
  
7:48 Şi, apoi, gândeam,
în timp ce vorbeaţi,
  
7:50 în ceea ce priveşte
acest act al atenţiei,
  
7:53 această acumulare, laolaltă, a
tuturor energiilor fiinţei umane...
  
7:59 ceva foarte simplu...
 
8:05 "Tăceţi şi aflaţi că
eu sunt Dumnezeu."
  
8:08 Tăceţi.
 
8:11 Este uimitor că i s-a dat atât de puţină
atenţie unui lucru din istoria religiei...
  
8:14 - ... prin comparaţie cu ritualul.
- Dar eu cred că...
  
8:15  
 
8:20 atunci când pierdem
contactul cu natura...
  
8:27 cu Universul...
 
8:31 cu norii, lacurile, păsările,
 
8:33 când pierdem contactul
cu toate acelea,
  
8:35 atunci intervin preoţii.
 
8:39 Atunci toate superstiţiile,
temerile, exploatările,
  
8:42 toate acestea au început.
 
8:48 Preotul a devenit mediatorul...
 
8:54 între om şi aşa-zisul divin.
 
9:01 Şi eu...
 
9:03 cred...
 
9:05 dacă aţi citit...
 
9:10 Rig Veda...
 
9:14 - mi s-a spus despre asta,
fiindcă eu nu citesc aşa ceva -
  
9:16 că acolo, în prima Veda,
 
9:19 nu este menţionat
Dumnezeu, absolut deloc.
  
9:25 Nu există decât această
veneraţie pentru ceva imens...
  
9:32 exprimat în natură,
 
9:34 în Pământ, în nori, în copaci,
 
9:37 în frumuseţea vederii.
 
9:40 Dar...
 
9:42 acest lucru fiind
extrem de simplu...
  
9:46 preoţii au spus că
este prea simplu.
  
9:51 - Hai să le răvăşim, un pic !
- Hai să le amestecăm,
  
9:52 hai să le zăpăcim niţel !
 
9:56 Şi, apoi, a început.
 
9:58 Cred că acest lucru
poate fi descoperit...
  
10:01 din vremurile vedice
antice şi până în prezent,
  
10:06 atunci când preotul a
devenit interpretul...
  
10:11 mediatorul,
 
10:15 cel ce explică,
 
10:20 exploatatorul...
 
10:23 omul care spune asta-i
corect, asta-i greşit,
  
10:26 trebuie să crezi asta, altfel o vei
lua pe calea pierzaniei ş.a.m.d.
  
10:28 El a generat frică...
 
10:34 nu adorarea frumuseţii...
 
10:39 nu adorarea...
 
10:44 vieţii,
 
10:45 trăită în întregime, pe
deplin, fără conflicte...
  
10:51 ci adorarea a ceva
aflat, undeva, în exterior,
  
10:55 dincolo şi mai presus de...
 
11:00 ceea ce considera
el a fi Dumnezeu
  
11:02 şi a făcut din asta o propagandă.
 
11:07 Deci, cred că am putea,
încă de la început...
  
11:14 să folosim cuvântul "religie"...
 
11:18 în cel mai simplu mod...
 
11:21 adică acumularea
tuturor energiilor,
  
11:24 astfel încât să existe
o atenţie deplină...
  
11:29 şi, prin acel atribut al atenţiei,
 
11:32 necuprinsul capătă fiinţă.
 
11:39 Fiindcă, aşa cum am spus deunăzi,
 
11:42 ceea ce se poate măsura
este ceva mecanic.
  
11:46 Da.
 
11:49 Pe care Occidentul l-a...
 
11:53 cultivat,
 
11:55 l-a transformat în ceva minunat,
 
11:57 tehnologic,
 
11:59 fizic
 
12:00 - medicină, ştiinţă,
biologie ş.a.m.d. -
  
12:05 care a făcut ca lumea să
fie atât de superficială,
  
12:10 mecanică, lumească...
 
12:12 materialistă.
 
12:15 Şi asta se răspândeşte
în lumea întreagă.
  
12:20 Şi...
 
12:22 ca reacţie la aşa ceva...
 
12:27 - la această atitudine
materialistă -
  
12:30 există toate aceste
religii, superstiţioase,
  
12:33 lipsite de sens...
 
12:35 nemotivate,
 
12:37 care există.
 
12:41 Nu ştiu dacă aţi
observat, deunăzi,
  
12:43 absurditatea acestor
guru, venind din India
  
12:47 şi care învaţă Occidentul cum să
mediteze, cum să-şi ţină respiraţia.
  
12:50 Ei spun: "Eu sunt
Dumnezeu, venerează-mă !"
  
12:54 şi să le cazi la picioare.
 
12:56 A devenit ceva atât de absurd...
 
12:59 Da.
 
13:02 ... şi copilăresc,
 
13:06 atât de imatur.
 
13:13 Toate acelea indică degradarea
cuvântului "religie"...
  
13:17 şi a minţii umane, care poate
accepta acest gen de circ prostesc.
  
13:24 Mă gândeam la o remarcă
a lui Sri Aurobindo,
  
13:29 dintr-un studiu făcut
de el despre Vede,
  
13:31 în care i-a subliniat declinul,
prin această propoziţie.
  
13:36 El a spus că a fost formulat,
ca limbaj, de către înţelepţi,
  
13:41 apoi a ajuns la
îndemâna preoţilor,
  
13:44 apoi, după preoţi, la îndemâna
cărturarilor sau a academicienilor.
  
13:46  
 
13:48 Dar, în acel studiu, n-am
descoperit nici o afirmaţie
  
13:53 privind modul în care a ajuns,
vreodată, la îndemâna preoţilor.
  
13:57 Şi mă întrebam dacă...
 
13:59 Cred că e foarte simplu, domnule.
 
14:03 Da, vă rog.
 
14:04 Cred că e foarte simplu cum au pus
preoţii mâna pe întreaga afacere,
  
14:09 fiindcă omul...
 
14:16 este atât de preocupat de
problemele sale mărunte...
  
14:19 de dorinţele şi ambiţiile sale
meschine, de superficialitatea sa,
  
14:23 încât doreşte ceva mai mult...
 
14:28 doreşte ceva puţin mai
romantic, ceva puţin mai...
  
14:35 sentimental,
 
14:36 ceva mai mult decât afurisita
de rutină a traiului zilnic.
  
14:40 Aşa că el caută
altundeva şi preoţii spun:
  
14:42 "Hei, ia vino încoace,
că zeii sunt la mine !"
  
14:47 Cred că modul în care au intervenit
preoţii este foarte simplu.
  
14:53 Îl puteţi observa în India,
 
14:56 îl puteţi observa în Occident,
 
14:57 îl puteţi observa în
orice loc în care omul...
  
15:02 începe să fie preocupat
de traiul zilnic...
  
15:08 de asigurarea mijloacelor
zilnice de trai,
  
15:12 de casă şi toate celelalte.
 
15:14 El solicită ceva mai mult de atât.
 
15:19 Ei zice, la urma urmei voi muri,
dar trebuie să existe ceva mai mult.
  
15:21  
 
15:24 Deci, în esenţă, este o problemă
de a-şi asigura, pentru sine...
  
15:27 ceva...
 
15:32 - Graţie divină.
- ... ceva graţie divină,
  
15:34 care-l va împiedica să cadă
 
15:35  
 
15:39 în acest ciclu jalnic al
naşterii şi al morţii.
  
15:42 Gândindu-vă la trecut, pe de o parte,
anticipând viitorul, pe de altă parte,
  
15:45  
 
15:47 afirmaţi că se exclude,
acum, din prezent.
  
15:50 - Da, aşa este.
- Înţeleg.
  
15:54 Deci, dacă am putea rămâne la acea
semnificaţie a cuvântului "religie"...
  
15:57 atunci, plecând de acolo...
 
16:01 se ridică problema:
 
16:07 Oare mintea poate...
 
16:12 să fie atât de atentă,
în sens deplin...
  
16:18 astfel încât nenumitul
să capete fiinţă ?
  
16:25 Vedeţi...
 
16:30 eu, personal, n-am citit
niciodată aceste lucruri:
  
16:32 Vede, Bhagavad Gita, Upanişade,
Biblie şi toate celelalte
  
16:34 sau vreo filozofie.
 
16:40 Dar am pus totul
sub semnul întrebării.
  
16:44 Da.
 
16:47 Nu numai le-am contestat,
ci le-am şi observat.
  
16:51 Şi...
 
16:58 cineva remarcă
necesitatea, absolută,
  
17:07 a unei minţi care să
fie complet tăcută.
  
17:10 Fiindcă, numai din acea linişte,
poţi percepe ceea ce se întâmplă.
  
17:15 Dacă flecăresc, nu vă voi asculta.
 
17:22 Dacă mintea mea
sporovăieşte, continuu,
  
17:25 nu voi da atenţie
la ceea ce spuneţi.
  
17:29 Să dai atenţie
înseamnă să fii tăcut.
  
17:35 Se pare că au existat unii preoţi
 
17:39 - care au ajuns în mare necaz,
de regulă, din cauza asta -
  
17:42 au existat unii preoţi care şi-au
dat seama de asta, se pare.
  
17:44  
 
17:48 Mă gândeam la remarca
lui Meister Eckhart,
  
17:52 că oricine este capabil să
citească din cartea naturii...
  
17:55 - ... n-are nevoie, deloc, de scripturi.
- Deloc, exact aşa este.
  
17:57  
 
17:58 Desigur, c-a ajuns să
aibă foarte mari probleme.
  
18:03 Desigur c-a avut probleme, spre
sfârşitul vieţii şi după ce a murit...
  
18:05  
 
18:09 - ... fiindcă biserica l-a acuzat public.
- Desigur, desigur.
  
18:11 Credinţa organizată, cum ar fi
biserica şi toate celelalte,
  
18:15 este ceva mult prea evident !
 
18:19 Nu e deloc subtilă, n-are calitatea
unei profunzimi sau spiritualităţi reale.
  
18:23  
 
18:26 - Ştiţi ce este.
- Da, ştiu.
  
18:28 Deci, întreb:
 
18:33 Care este însuşirea unei minţi...
 
18:36 - ca atare şi a inimii
şi a creierului -
  
18:39 care este însuşirea
unei minţi, ce...
  
18:44 poate percepe ceva aflat
dincolo de limitele gândirii ?
  
18:48  
 
18:56 Care este calitatea acelei minţi ?
 
18:59 Fiindcă acea însuşire
este mintea religioasă.
  
19:06 Acea însuşire a unei
minţi, care este...
  
19:12 capabilă,
 
19:18 care are, în ea însăşi,
acest sentiment al sacrului...
  
19:21 şi, ca atare, este capabilă să
observe ceva nemăsurat de sacru.
  
19:27 Cuvântul "evlavie" pare
să implice acest fapt,
  
19:30 atunci când este perceput
în sens adecvat,
  
19:34 ca să folosesc expresia
dumneavoastră, anterioară:
  
19:36 "acumularea, laolaltă,
către un unic sens...
  
19:44 atenţia."
 
19:47 Oare aţi spune că atenţia
are o unică direcţie ?
  
19:50 Nu, n-am dorit să sugerez o
focalizare, când am spus sens unic.
  
19:54 - Da, asta mă întrebam.
- Am sugerat, mai degrabă...
  
19:57 că e integrată, în ea însăşi,
 
20:01 fiind complet liniştită
 
20:02 şi...
 
20:05 nepreocupată de...
 
20:12 a gândi ce anume se află în
faţă şi ce a rămas în urmă.
  
20:16 Pur şi simplu există acolo.
 
20:19 Nici cuvântul "acolo" nu este bun,
 
20:21 fiindcă sugerează că există
un "acolo" şi un "aici"
  
20:23 şi toate celelalte.
 
20:28 Este foarte dificil să
descoperi, pare-se, un limbaj,
  
20:33 pentru a aprecia adecvat
ceea ce spuneţi...
  
20:37 tocmai din cauză că,
atunci când vorbim,
  
20:40 exprimarea se face în
timp şi în mod progresiv,
  
20:44 are o calitate observată mai mult
în muzică, decât în arta grafică.
  
20:47  
 
20:49 Poţi sta în faţa unei picturi,
 
20:52 în timp ce pentru a auzi
muzica şi a-i percepe tematica
  
20:56 practic trebuie să aştepţi să ajungi
la final şi să pui totul laolaltă.
  
20:58  
 
21:01 - Exact.
- Şi cu limbajul avem aceleaşi probleme.
  
21:02  
 
21:05 Nu, eu spun, domnule, nu-i aşa...
 
21:10 atunci când cercetăm
această problemă...
  
21:15 Care este natura şi
structura unei minţi...
  
21:23 şi, ca atare, însuşirea
unei minţi...
  
21:27 care este...
 
21:30 nu numai sacră şi
sfântă, în esenţa sa,
  
21:33 ci este capabilă să
observe ceva imens ?
  
21:43 Fiindcă vorbeam,
deunăzi, despre suferinţă...
  
21:50 - cea personală şi durerea lumii -
 
21:54 că nu înseamnă că
trebuie să suferim...
  
22:00 ci suferinţa se află acolo.
 
22:03 Fiecare fiinţă umană s-a
confruntat, teribil, cu aşa ceva.
  
22:08 Şi mai există şi suferinţa lumii.
 
22:11 Şi...
 
22:12 nu înseamnă că cineva
trebuie să treacă prin ea,
  
22:15 ci...
 
22:19 fiindcă există, cineva trebuie s-o
înţeleagă şi să treacă dincolo de ea.
  
22:21 Şi aceea este una
dintre calităţile...
  
22:24 unei minţi religioase,
 
22:27 în sensul în care
folosim acel cuvânt,
  
22:29 care...
 
22:31 este incapabilă să sufere.
 
22:37 A trecut dincolo de suferinţă.
 
22:40 Ceea ce nu înseamnă că
a devenit insensibilă.
  
22:47 Din contră, este o
minte pasională.
  
22:57 Unul dintre lucrurile la care m-am gândit
mult, în timpul conversaţiilor noastre,
  
23:01 este limbajul, în sine.
 
23:06 Pe de o parte spunem că o asemenea
minte, aşa cum aţi descris-o...
  
23:08 este una care...
 
23:12 se află în prezenţa suferinţei.
 
23:18 Nu face nimic pentru
a o da la o parte...
  
23:24 pe de o parte...
 
23:26 şi, totuşi...
 
23:29 este, cumva...
 
23:34 capabilă s-o conţină
 
23:38 - nu punând-o într-o vază sau un
butoi şi s-o conţină în acel sens -
  
23:41 şi, totuşi, însuşi acel
cuvânt, "a suferi",
  
23:43 înseamnă să suporte ceva.
 
23:49 Şi pare apropiat de "a înţelege".
 
23:53 Tot mereu, în conversaţiile
noastre, mă gândeam la...
  
23:55  
 
23:59 modul uzual în care
folosim limbajul,
  
24:03 ca utilizare care ne lipseşte de
capacitatea de a percepe, de fapt,
  
24:12 splendoarea modului în care cuvântul
îşi sugerează, el însuşi, înţelesul.
  
24:17 Mă gândeam la cuvântul "religie",
 
24:19 când discutam mai devreme.
 
24:22 Cărturarii se contrazic
privind originea lui:
  
24:25 pe de o parte, unii spun
că înseamnă a te ataşa.
  
24:29 - Ataşare - legare.
- Părinţii bisericii au menţionat asta.
  
24:32 Şi, apoi, alţii spun că
nu, înseamnă numinos
  
24:37 sau splendoarea care nu
poate fi cuprinsă prin gândire.
  
24:40 Mie mi se pare, nu-i aşa,
 
24:45 că...
 
24:51 că "legare" mai are un sens,
 
24:53 care nu este unul negativ,
 
24:56 în sensul că, dacă cineva...
 
25:01 se supune acestui act al atenţiei,
 
25:03 cineva nu este legat, ca
şi cum ar fi cu frânghii.
  
25:06 Ci acea persoană se
află acolo sau aici.
  
25:11 Domnule, repet,
haideţi să clarificăm.
  
25:15 Când folosim cuvântul "atenţie"...
 
25:19 există o diferenţă între
concentrare şi atenţie.
  
25:23 Da, da.
 
25:25 Concentrarea înseamnă excludere.
 
25:30 Mă concentrez !
 
25:34 Adică îmi îndrept întreaga
gândire într-o anumită direcţie...
  
25:42 şi, ca atare,
înseamnă excludere...
  
25:47 clădirea unei bariere,
 
25:49 astfel încât îşi poate focaliza întreaga
atenţie asupra acelei probleme,
  
25:52 întreaga concentrare
asupra acelei probleme.
  
25:56 Pe când atenţia...
 
26:00 este ceva total diferit
de concentrare.
  
26:03 În ea nu există excludere,
 
26:06 în ea nu se opune rezistenţă,
 
26:08 în ea nu se depune efort...
 
26:12 şi, ca atare, nu există
frontiere sau limite.
  
26:20 Ce aţi...
 
26:23 ce aţi spune despre cuvântul
"receptiv", în acest sens ?
  
26:27 Repet, cine anume este
persoana care este receptivă ?
  
26:35 - Am făcut deja o separare.
- Separare.
  
26:37 - Cu acel cuvânt.
- Da.
  
26:40 Cred că acel cuvânt, "atenţie",
este, de fapt, un cuvânt foarte bun...
  
26:46 fiindcă nu numai că
presupune concentrarea...
  
26:51 nu numai că sesizează
dualitatea receptării
  
26:55 - receptorul şi recepţia -
 
26:58 ci, de asemenea, sesizează
natura acelei dualităţi
  
27:02 şi conflictul contrariilor.
 
27:07 Şi atenţie înseamnă...
 
27:10 nu numai creierul
care-şi rezervă...
  
27:15 energia,
 
27:16 ci, de asemenea, mintea, inima,
nervii, întreaga entitate,
  
27:21 întreaga minte umană care-şi rezervă
întreaga energie pentru a percepe.
  
27:29 Cred că acela...
 
27:32 este sensul acelui cuvânt,
cel puţin pentru mine...
  
27:35 să fii atent,
 
27:37 să fii prezent.
 
27:40 Nu...
 
27:43 să te concentrezi,
ci să fii prezent.
  
27:44 Asta înseamnă să asculţi...
 
27:45 să vezi,
 
27:50 din toată inima,
 
27:52 cu întreaga minte,
 
27:54 cu întreaga ta fiinţă,
 
27:57 pentru a fi prezent.
 
27:59 Altminteri nu poţi fi prezent.
 
28:01 Dacă mă gândesc la
altceva, nu pot fi atent.
  
28:05 Nu.
 
28:06 Dacă-mi aud propria
voce, nu pot fi prezent.
  
28:13 Există o utilizare metaforică
a cuvântului "aşteptare",
  
28:17 în scriptură.
 
28:19 Este interesant că şi în limba
engleză folosim cuvântul "însoţitor"...
  
28:21  
 
28:26 în sensul persoanei care aşteaptă.
 
28:30 Încerc să percep sensul
noţiunii de aşteptare...
  
28:38 şi de răbdare, legat
de acest lucru.
  
28:41 Cred, domnule, că
aşteptare înseamnă, repet:
  
28:46 "cineva care aşteaptă ceva anume".
 
28:50 Din nou există o
dualitate în asta.
  
28:53 Şi, atunci când aştepţi,
speri ceva anume.
  
29:01 Din nou o dualitate.
 
29:04 Cel care aşteaptă este pe
cale să primească ceva.
  
29:11 Deci, dacă...
 
29:13 am putea, pe moment, să
ne rezumăm la acel cuvânt...
  
29:20 "atenţie",
 
29:22 apoi...
 
29:24 ar trebui să ne întrebăm:
 
29:26 Care anume este
însuşirea unei minţi,
  
29:29 care este atât de atentă...
 
29:32 încât a înţeles...
 
29:37 trăieşte,
 
29:38 acţionează...
 
29:41 în relaţii şi responsabilitate,
comportamental vorbind...
  
29:47 şi...
 
29:52 nu manifestă teamă, psihologică,
despre care am vorbit
  
29:54 şi, ca atare, înţelege
dinamica plăcerii ?
  
29:59 Apoi ajungem la întrebarea:
 
30:01 Ce anume este o asemenea minte ?
 
30:04 Cred că ar merita
să putem discuta...
  
30:09 natura traumei.
 
30:13 A traumei ?
 
30:15 Da.
 
30:22 De ce sunt rănite fiinţele umane ?
 
30:25 Toţi oamenii sunt răniţi.
 
30:27 - Vă referiţi şi fizic şi psihologic ?
- Psihologic, în special.
  
30:29 În special la latura
psihologică, da.
  
30:31 - Fizic vorbind, putem tolera.
- Da.
  
30:34 Putem face faţă durerii
 
30:37 şi să spunem că n-o vom
lăsa să ne afecteze gândirea.
  
30:40 N-o voi lăsa să-mi corodeze
calitatea psihologică a minţii.
  
30:47 Mintea se poate
proteja de aşa ceva.
  
30:49 Dar rănile psihologice
sunt mult mai importante
  
30:53 şi e mai dificil să lupţi
cu ele şi să le înţelegi.
  
30:56 Da, da, da.
 
30:57 Cred că este necesar, fiindcă...
 
31:01 o minte, care este rănită,
nu este o minte inocentă.
  
31:10 Însuşi cuvântul "inocent" vine
de la "innocere", a nu răni.
  
31:14  
 
31:16 O minte care este
incapabilă să fie rănită.
  
31:20 - Şi există o mare frumuseţe în asta.
- Da, există.
  
31:22 Este un cuvânt superb.
 
31:29 Noi l-am folosit, de regulă, pentru
a indica lipsa a ceva anume.
  
31:33 - Ştiu.
- Da şi a fost complet răstălmăcit.
  
31:36 Şi creştinii au făcut din el
un lucru atât de absurd.
  
31:39 Da, înţeleg asta.
 
31:42 Deci...
 
31:43 cred că este necesar, atunci
când dezbatem religia,
  
31:48 trebuie să cercetăm,
extrem de profund,
  
31:51 natura traumei...
 
31:53 fiindcă o minte,
care nu este rănită,
  
31:57 este o minte inocentă.
 
31:59 Şi ai nevoie de această
calitate, a inocenţei...
  
32:06 pentru a fi atât de
atent, pe deplin.
  
32:15 Dacă v-am înţeles
corect, cred că poate...
  
32:20 că aţi spune că
cineva devine rănit,
  
32:22  
 
32:24 când începe să
creadă că este rănit.
  
32:30 Uite, domnule, este ceva mai
profund de atât, nu-i aşa ?
  
32:34 Încă din copilărie...
 
32:38 părinţii compară copilul
cu un alt copil.
  
32:44 - Atunci apare acel gând.
- Aşa este.
  
32:48 - Atunci când compari, răneşti.
- Da.
  
32:52 - Nu, dar noi chiar o facem !
- Oh da, desigur c-o facem.
  
32:57 Ca atare, oare este posibil să educi
un copil fără a face comparaţii...
  
32:59  
 
33:04 fără imitaţie ?
 
33:08 Şi, ca atare, să nu fii
niciodată rănit, în acel mod ?
  
33:15 Şi cineva este rănit, fiindcă şi-a
clădit o imagine despre el însuşi.
  
33:17  
 
33:21 Imaginea, pe care cineva
a clădit-o despre sine,
  
33:23 este o formă de rezistenţă...
 
33:28 un zid între tine şi mine.
 
33:32 Şi, atunci când atingi acel zid,
în punctul său cel mai sensibil,
  
33:36 sunt rănit.
 
33:40 Deci...
 
33:42 să nu compari, în educaţie...
 
33:47 să nu...
 
33:50 ai o imagine despre tine însuţi,
 
33:53 acesta este unul dintre cele
mai importante lucruri în viaţă.
  
33:58 Să nu ai o imagine
despre tine însuţi.
  
34:01 Dacă ai, inevitabil vei fi rănit.
 
34:08 Să presupunem că cineva are o
imagine, despre sine, că este foarte bun
  
34:13 sau că ar trebui să
aibă mare succes
  
34:15 sau că cineva are
mari aptitudini, daruri
  
34:19 - ştiţi voi, imaginile pe
care şi le clădeşte cineva -
  
34:22 inevitabil va
ajunge să dea greş.
  
34:26 Inevitabil au loc accidente şi
incidente care vor afecta imaginea
  
34:31  
 
34:32 şi acea persoană este rănită.
 
34:36 Oare asta nu ridică
şi problema numelui ?
  
34:39 - Oh da.
- Folosirea numelui.
  
34:41 Nume, formă.
 
34:44 Copilului i se pune un nume, copilul
se identifică apoi cu acel nume.
  
34:46  
 
34:48 Da, copilul se poate
identifica cu acel nume,
  
34:52 dar, fără o imagine,
numai cu numele...
  
34:57 - Brown, domnul Brown -
 
35:00 nu-i nimic în asta.
 
35:01 Dar, din momentul în
care clădeşte o imagine,
  
35:04 că d-l Brown este
diferit, social, moral,
  
35:07 că este superior sau inferior,
 
35:12 are un nume vechi sau provine
dintr-o familie foarte veche,
  
35:17 aparţine vreunei
clase superioare...
  
35:21 aristocraţiei,
 
35:23 exact în acel moment
 
35:25 - şi asta atunci când este
încurajat şi sprijinit de gândire...
  
35:30 snobism, ştiţi cum se
manifestă aşa ceva -
  
35:33 va fi rănit, inevitabil.
 
35:39 Ceea ce afirmaţi, cred eu, este
că există o confuzie radicală, aici,
  
35:40 care este implicată în...
 
35:44 confundarea cuiva cu
propriul său nume.
  
35:51 Da, identificarea cu
numele, cu trupul,
  
35:54 cu ideea că eşti diferit, din
punct de vedere social...
  
36:00 că părinţii şi bunicii tăi au
fost lorzi sau una sau alta.
  
36:03  
 
36:04 Cunoaşteţi întreg
snobismul englez ş.a.m.d...
  
36:10 şi snobismul de alt gen,
ce există în această ţară.
  
36:14 Ne referim, în limbaj,
la păstrarea numelui.
  
36:17 Da.
 
36:20 Şi în India există brahmanii sau
non-brahmanii şi toate celelalte.
  
36:23 Deci...
 
36:25 prin educaţie,
 
36:27 prin tradiţie,
 
36:29 prin propagandă,
 
36:36 ne-am clădit o imagine
despre noi înşine.
  
36:37 Oare aţi spune că există vreo
relaţie aici, în ce priveşte religia,
  
36:40 cu refuzul, de exemplu,
din tradiţia ebraică,
  
36:46 de a pronunţa numele
lui Dumnezeu ?
  
36:50 Cuvântul nu înseamnă
oricum lucrul, în sine.
  
36:52 Da.
 
36:53 Aşa că poţi sau nu să-l pronunţi,
 
36:56 dacă ştii că acel cuvânt nu
reprezintă, niciodată, lucrul în sine.
  
37:00 Descrierea nu e, niciodată,
obiectul descris.
  
37:02 Atunci nu contează.
 
37:05 Nu, dar unul dintre motivele
pentru care am fost, în timp,
  
37:07 profund atras de studiul
rădăcinilor cuvintelor
  
37:10 a fost, pur şi simplu, fiindcă...
 
37:16 în mare parte, indică
ceva foarte concret.
  
37:21 Este vorba fie de un lucru,
 
37:23 fie de o...
 
37:26 postură...
 
37:28 fie, în mod obişnuit,
de o anumită acţiune.
  
37:31 - Exact.
- Vreo acţiune anume.
  
37:35 Când am folosit expresia
"credeam că gândesc", anterior,
  
37:38 ar fi trebuit să-mi aleg
mai grijuliu cuvintele
  
37:41 şi m-am referit la a fi
preocupat de imagine.
  
37:44 Care ar fi fost o exprimare
mult mai potrivită, nu-i aşa ?
  
37:46 - Da.
- Deci...
  
37:47 oare poate...
 
37:52 un copil...
 
37:55 să fie educat astfel încât
să nu fie rănit, niciodată ?
  
38:03 Şi am auzit profesori
şi cărturari spunând:
  
38:07 "Copilul trebuie să fie rănit pentru
a învăţa să trăiască în lume".
  
38:14 Şi, când l-am întrebat:
 
38:16 "Dumneata doreşti
să-ţi fie rănit copilul ?"
  
38:20 a rămas absolut tăcut.
 
38:23 El vorbea numai teoretic.
 
38:27 Acum...
 
38:32 din nefericire, prin educaţie,
 
38:35 prin structura socială şi
natura societăţii în care trăim,
  
38:38 am fost răniţi
 
38:40 avem imagini despre noi înşine,
 
38:43 care vor fi rănite.
 
38:46 Şi...
 
38:48 oare este posibil să nu
creăm, deloc, imagini ?
  
38:53 - Nu ştiu dacă am fost clar.
- Ba da, aţi fost.
  
38:55 Să presupunem că am o
imagine despre mine însumi...
  
39:01 pe care n-o am, din fericire.
 
39:04 Dacă am o imagine, oare
este posibil s-o elimin...
  
39:13 s-o înţeleg şi, ca
atare, s-o anulez
  
39:16 şi să nu mai creez, vreodată, o
nouă imagine despre mine însumi ?
  
39:22 Înţelegeţi ?
 
39:23 Trăind într-o societate,
fiind educat,
  
39:26 mi-am clădit o imagine,
 
39:30 inevitabil.
 
39:36 Oare acea imagine
poate fi eliminată ?
  
39:38 Oare n-ar dispărea prin
acest act, deplin, al atenţiei ?
  
39:39 Acolo vreau să ajung, treptat.
 
39:41 Va dispărea complet !
 
39:44 Dar trebuie să înţeleg cum
s-a născut acea imagine.
  
39:50 Nu pot numai să spun:
"Ei bine, o voi elimina !"
  
39:55 - Da, trebuie să...
- Foloseşte atenţia,
  
39:56  
 
40:00 ca mijloc de-a o elimina
- nu merge în acel mod.
  
40:03 Prin înţelegerea imaginii,
prin înţelegerea suferinţei,
  
40:06 prin înţelegerea educaţiei,
 
40:09 pe care cineva a primit-o în
familie, în societate ş.a.m.d.
  
40:11  
 
40:14 prin înţelegerea acelor lucruri,
 
40:16 exact din acea
înţelegere apare atenţia.
  
40:19 Nu apare mai întâi atenţia şi
apoi le eliminăm pe celelalte.
  
40:24 Şi nu poţi fi atent,
dacă eşti rănit.
  
40:29 Dacă sunt rănit, cum
aş putea fi atent ?
  
40:35 Fiindcă acea suferinţă
mă va împiedica
  
40:37 - la modul conştient
sau inconştient -
  
40:40 să fiu, pe deplin, atent.
 
40:45 Lucrul uimitor, dacă
vă înţeleg corect,
  
40:48 este că, chiar prin studierea
istoriei, disfuncţionale...
  
40:56 - presupunând că-i acord
o atenţie deplină -
  
41:00 va exista o relaţie non-temporală
între acel act al atenţiei...
  
41:02  
 
41:04 - ... şi vindecarea ce are loc.
- Da, corect.
  
41:07 În timp ce sunt atent...
 
41:09 - Problema dispare.
- ... problema dispare.
  
41:11 - Da, aşa e.
- E o "dematerializare" în timp.
  
41:12 Da, întocmai.
 
41:15 Deci...
 
41:17 sunt implicate două probleme:
 
41:26 Oare rănile pot fi vindecate,
 
41:29 astfel încât să nu mai
rămână nici o urmă ?
  
41:34 Şi...
 
41:37 oare traumele viitoare ar
putea fi prevenite, pe deplin,
  
41:42 fără a opune vreo rezistenţă ?
 
41:44 Înţelegeţi ?
 
41:47 Sunt două probleme.
 
41:49 Şi pot fi înţelese şi rezolvate,
 
41:53 numai atunci când acord atenţie...
 
41:58 înţelegerii traumelor mele.
 
42:02 Când le observ,
 
42:04 nu le analizez, nu
doresc să le elimin,
  
42:07 ci numai le observ - aşa cum am
dezbătut acea problemă a percepţiei -
  
42:09 numai să-mi observ rănile.
 
42:12 Suferinţele care
mi-au fost provocate:
  
42:16 insultele,
 
42:20 neglijenţa...
 
42:21 cuvintele obişnuite...
 
42:27 gesturile...
 
42:30 toate acelea rănesc.
 
42:32 Şi limbajul folosit de cineva,
 
42:39 mai ales în această ţară.
 
42:42 - Înţelegeţi ?
- Oh da, da.
  
42:44 Pare să existe o relaţie
între ceea ce afirmaţi
  
42:46 şi unul dintre...
 
42:49 sensurile cuvântului "mântuire".
 
42:55 "Salvare" - a salva.
 
42:56 - A salva.
- A salva.
  
42:58 - A reîntregi.
- A reîntregi.
  
43:01 Cum poţi fi întreg,
domnule, dacă eşti rănit ?
  
43:05 Imposibil.
 
43:06 Ca atare, este extraordinar de
important să înţelegi această problemă.
  
43:08  
 
43:09 Da, este.
 
43:11 Dar mă gândesc la copilul
ce ajunge la şcoală
  
43:13 şi care a primit, deja, o
porţie integrală de traume.
  
43:15 Ştiu, răni.
 
43:17 Nu mai avem de-a face cu
micuţul din pătuţ, acum...
  
43:20 - ... ci este deja...
- Este deja rănit.
  
43:24 Deja rănit.
 
43:26 Şi suferă, fiindcă e rănit.
 
43:28 - Şi se multiplică, la nesfârşit.
- Desigur.
  
43:31 - Prin acea traumă, devine violent.
- Da.
  
43:33 Prin acea traumă, este înspăimântat
şi, ca atare, se retrage în sinea sa,
  
43:39 prin acea traumă, va face
lucruri specifice nevrozelor.
  
43:43 Prin acea traumă, va accepta
orice lucru care-i oferă siguranţă...
  
43:45 Dumnezeu.
 
43:50 Ideea lui, despre Dumnezeu, este
a unui zeu ce nu va răni niciodată.
  
44:00 Uneori se face o distincţie între
noi şi animale, în această privinţă.
  
44:03  
 
44:06 Un animal, de exemplu,
care a fost grav rănit...
  
44:13 va...
 
44:18 va fi dispus să atace pe
oricine, în caz extrem.
  
44:22 - Atac, corect.
- Dar, după o vreme
  
44:25 - s-ar putea să dureze 3-4 ani -
 
44:27 dacă animalul este iubit...
 
44:30 şi...
 
44:31 Deci vedeţi, domnule,
aţi spus "iubit".
  
44:35 Nu am primit aşa ceva.
 
44:40 - Nu.
- Adică părinţii nu şi-au iubit copiii.
  
44:44 Poate că au vorbit despre iubire.
 
44:48 Dar...
 
44:49 din momentul în care compară
copilul mai mic cu cel mai mare,
  
44:54 deja au rănit copilul.
 
44:59 "Tatăl tău era atât de deştept,
 
45:02 tu eşti un copil atât de prost."
 
45:05 Atunci a şi început.
 
45:07 În şcoli, atunci
când îţi pun note,
  
45:09 este o rănire, nu o notare,
ci o rănire deliberată !
  
45:18 Şi asta se acumulează şi
de acolo apare violenţa,
  
45:22 apar tot felul de agresiuni,
 
45:23 ştiţi toate câte se întâmplă.
 
45:25 Deci, cum poate o minte...
 
45:31 O minte nu poate fi întregită
sau nu este întreagă
  
45:34 decât dacă se înţelege
asta, extrem de profund.
  
45:42 Întrebarea care-mi venise
în minte, mai devreme,
  
45:46 privind ceea ce discutăm...
 
45:49 este că acest animal,
dacă este iubit
  
45:53 - presupunând că n-avem de-a face
cu leziuni cerebrale sau ceva similar -
  
45:56 va returna, în timp,
aceeaşi iubire.
  
46:03 Dar întrebarea este dacă,
în cazul persoanei umane,
  
46:06 iubirea nu poate
fi, în acel sens...
  
46:10 impusă ?
 
46:11 Cineva nu poate obliga
animalul să iubească,
  
46:14 ci animalul, fiindcă este inocent,
 
46:16 în timp, pur şi simplu,
acceptă, răspunde.
  
46:22 Dar, apoi, o fiinţă umană face ceva,
ceea ce animalul nu cred că face.
  
46:26  
 
46:28 Nu, fiinţa umană este
rănită şi răneşte tot timpul.
  
46:32 Întocmai, întocmai.
 
46:35 În timp ce cugetă
la propriile răni,
  
46:40 atunci este posibil să interpreteze eronat
simplul act al generozităţii şi al iubirii,
  
46:45 la care este supus.
 
46:46 Deci suntem implicaţi în
ceva foarte îngrozitor, aici:
  
46:50 până când copilul ajunge la
şcoală, are deja şapte ani...
  
46:53 Este deja dus, terminat, torturat.
 
46:56 Asta este tragedia,
domnule, la asta mă refer.
  
46:59 Da, ştiu.
 
47:02 Şi atunci puneţi întrebarea,
aşa cum o faceţi:
  
47:05 Oare există vreo cale
de a educa acel copil,
  
47:10 astfel încât acel copil...
 
47:11 Să nu fie niciodată rănit !
 
47:17 Asta face parte din educaţie,
face parte din cultură.
  
47:22 Civilizaţia răneşte !
 
47:29 Uite, domnule...
 
47:32 observaţi asta peste
tot, în întreaga lume...
  
47:37 această comparare constantă,
 
47:40 imitare constantă,
 
47:41 spunându-se, constant, tu
eşti aşa şi trebuie să fiu ca tine.
  
47:49 Trebuie să fiu ca Krishna,
ca Buddha, ca Iisus.
  
47:52 Înţelegeţi ?
 
47:53 Aia e o traumă !
 
47:58 Religia a rănit oameni.
 
48:02 Copilul este născut de
un părinte traumatizat
  
48:05 şi este trimis la o şcoală, unde este
educat de un profesor traumatizat.
  
48:10 Acum întrebaţi:
"Oare există o cale,
  
48:14 de a educa acest copil...
 
48:17 astfel încât copilul
să-şi revină ?"
  
48:21 - Afirm că este posibil, domnule.
- Da, vă rog !
  
48:22 Adică...
 
48:24 atunci când profesorul
îşi dă seama,
  
48:26 atunci când educatorul
îşi dă seama,
  
48:28 că atât el cât şi copilul
sunt traumatizaţi...
  
48:32 este conştient de
propria sa traumă
  
48:35 şi este conştient şi
de trauma copilului,
  
48:37 atunci relaţia se schimbă.
 
48:41 Atunci el, tocmai
prin actul educării
  
48:45 - în matematică sau orice ar fi -
 
48:47 nu numai că se eliberează,
singur, de trauma sa,
  
48:52 dar ajută şi copilul să se
elibereze de trauma sa.
  
48:56 La urma urmei, asta
este educaţia !
  
48:59 Să văd că eu, care sunt profesor,
 
49:03 sunt traumatizat,
 
49:05 am trecut prin agonia rănirii mele
 
49:07 şi vreau să ajut acel
copil ca să nu fie rănit
  
49:12 şi el ajunge la şcoală
fiind traumatizat.
  
49:15 Deci, spun: "În regulă,
amândoi avem traume, prietene...
  
49:21 hai să vedem, hai să ne
ajutăm reciproc să le eliminăm."
  
49:28 Acesta este actul iubirii.
 
49:38 Comparând organismul uman...
 
49:43 cu cel animal,
 
49:45 mă întorc la problema:
 
49:47 Dacă...
 
49:49 este cazul...
 
49:52 ca această relaţie cu
o altă fiinţă umană...
  
49:59 să producă obligatoriu
această vindecare ?
  
50:03 Evident, domnule,
dacă relaţia există.
  
50:05 Noi spunem că
relaţia poate exista,
  
50:07 numai atunci când nu există
o imagine între tine şi mine.
  
50:10  
 
50:12 Hai să zicem că există
un profesor, care a...
  
50:17 realizat asta, în sinea
sa, extrem de profund,
  
50:21 a intrat, aşa cum v-aţi exprimat,
tot mai profund în acea problemă...
  
50:26 a ajuns la un moment în care...
 
50:29 nu mai este afectat
de acea traumă.
  
50:33 Da, domnule.
 
50:36 Copilul pe care-l întâlneşte sau
tânărul elev pe care-l întâlneşte
  
50:39 sau chiar un student
de propria sa vârstă
  
50:44 - fiindcă avem şi
educaţia adulţilor -
  
50:49 este o persoană
afectată de traumă...
  
50:54 - ... şi oare el nu va...
- Transmite acea traumă altcuiva ?
  
50:56 Nu, el n-o va face, fiindcă
este afectat de traumă...
  
51:01 dar va fi înclinat să interpreteze eronat
activitatea celui neafectat de traumă ?
  
51:05 Dar nu există...
 
51:08 persoană neafectată de traumă...
 
51:14 decât cu extrem de
puţine excepţii.
  
51:21 Uite, domnule, multe lucruri
mi s-au întâmplat, personal,
  
51:24 dar n-am fost rănit niciodată.
 
51:28 Spun asta cu toată...
 
51:34 umilinţa, în adevăratul
sens al cuvântului,
  
51:38 că nu ştiu ce înseamnă
să fii rănit.
  
51:39 Mi s-au întâmplat destule, oamenii
mi-au făcut tot felul de lucruri:
  
51:43 m-au aclamat, m-au flatat,
m-au dat afară, de toate.
  
51:49 Este posibil !
 
51:51 Şi...
 
51:53 ca profesor,
 
51:55 ca educator...
 
52:00 trebuie să observi copilul.
 
52:04 Şi este responsabilitatea mea, de dascăl,
să mă asigur că nu este rănit niciodată,
  
52:07 nu doar să-i predau
vreun subiect nesuferit.
  
52:11 Este cu mult mai important.
 
52:15 Cred că înţeleg,
cumva, la ce vă referiţi.
  
52:19 Cred că n-aş putea spune, vreodată, nici
în cele mai îndrăzneţe vise ale mele,
  
52:25 că n-am fost rănit niciodată.
 
52:27 Deşi...
 
52:29 chiar am probleme - şi asta
încă de când eram copil
  
52:33 şi am fost chiar luat
la rost pentru asta -
  
52:38 fiindcă am stăruit
pe acest subiect.
  
52:42 Îmi aduc aminte de un coleg,
care mi-a spus, cumva irascibil,
  
52:46 atunci când discutam o situaţie
conflictuală, apărută la facultate:
  
52:49 "Ei bine, problema ta este,
vezi tu, că nu poţi urî !"
  
52:54 Şi era considerat ceva
în genul unei dereglări,
  
52:59 ca fiind incapabil să mă
focalizez asupra inamicului,
  
53:04 în asemenea manieră încât să acord
deplina mea atenţie acelui fapt.
  
53:07 Echilibrul mental este
considerat dezechilibru.
  
53:10 Da.
 
53:12 Deci, răspunsul pe care i
l-am dat a fost simplu:
  
53:16 "Ei bine, aşa e şi ar
trebui să acceptăm asta
  
53:19 şi nu intenţionez să fac
nimic în privinţa asta."
  
53:21 - Exact.
- Dar n-a ajutat situaţia în sine,
  
53:23 ca relaţie reciprocă.
 
53:25 Problema se pune, atunci: "Oare, în
educaţie, poate un profesor, un educator,
  
53:27 să-şi observe traumele, să
devină conştient de ele
  
53:32 şi...
 
53:34 în...
 
53:37 relaţia sa cu elevul,
 
53:39 să elimine atât traumele
sale cât şi ale elevului ?"
  
53:43 Asta e o problemă.
 
53:45 E posibil, dacă profesorul chiar este
educator, în sensul profund al cuvântului...
  
53:48  
 
53:52 adică este cultivat.
 
53:58 Şi din asta, domnule,
apare următoarea problemă:
  
54:01 Oare mintea este...
 
54:03 capabilă să nu fie rănită,
 
54:07 ştiind că a fost rănită ?
 
54:10 Înţelegeţi ?
 
54:11 Să nu adauge mai multe traume.
 
54:14 - Corect ?
- Da.
  
54:16 Am aceste două probleme:
 
54:18 una, că sunt traumatizat...
 
54:22 - acesta-i trecutul -
 
54:23 şi să nu mai fiu rănit, niciodată.
 
54:27 Ceea ce nu înseamnă clădirea
unui zid de rezistenţă,
  
54:29 că mă închid în sinea mea,
că mă retrag la mănăstire
  
54:32 sau că devin dependent de droguri
sau vreo prostie de genul ăsta,
  
54:37 ci fără traume.
 
54:38 Oare e posibil ?
 
54:41 Observaţi cele două probleme ?
 
54:43 Acum...
 
54:49 ce anume este trauma ?
 
54:52 Ce este acel lucru
care este rănit ?
  
54:56 Înţelegeţi ?
 
55:00 Am afirmat că trauma fizică
nu este la fel cu cea psihică.
  
55:01 Nu.
 
55:04 Avem de-a face cu
trauma psihologică.
  
55:06 Ce este acel lucru
care este rănit ?
  
55:11 Psihicul ?
 
55:14 Imaginea pe care o am
despre mine însumi ?
  
55:19 Am investit ceva în asta.
 
55:21 Da, este investiţia
mea în mine însumi.
  
55:25 Da.
 
55:27 - M-am separat singur de mine însumi.
- Da, în sinea mea.
  
55:31 Asta înseamnă:
 
55:32 De ce aş investi în mine însumi ?
 
55:35 Ce anume este sinele ?
 
55:38 - Înţelegeţi ?
- Da, înţeleg.
  
55:40 În care trebuie să investesc ceva.
 
55:45 Ce-i sinele ?
 
55:46 Toate cuvintele, numele,
calităţile, educaţia,
  
55:50 conturile bancare,
mobila, casa, traumele
  
55:52 - toate acelea sunt eu.
 
56:00 Încercând să răspund
întrebării "Ce este sinele ?",
  
56:03 trebuie să mă refer, imediat,
la toate aceste chestii.
  
56:05 - Evident.
- Nu există nici o altă cale.
  
56:08 Şi atunci tot n-am priceput.
 
56:10 Apoi, mă laud singur, fiindcă
trebuie că sunt atât de minunat,
  
56:14 că am scăpat, cumva, de asta.
 
56:16 - Exact, exact.
- Înţeleg la ce vă referiţi.
  
56:20 Mă gândeam, doar
cu o clipă în urmă,
  
56:24 când vă întrebaţi dacă
este posibil ca profesorul
  
56:28 să intre într-o
relaţie cu elevul...
  
56:32 astfel încât...
 
56:37 să aibă loc efortul
sau actul vindecării...
  
56:39 Vedeţi, domnule, asta aş
face eu, dacă aş fi la clasă.
  
56:41 Exact cu asta aş începe, nu
cu vreun subiect oarecare !
  
56:43 Aş spune: "Uite, şi tu şi eu suntem
traumatizaţi, amândoi suntem."
  
56:46  
 
56:47 Şi aş arăta ce anume
face acea traumă...
  
56:51 cum omoară oameni,
cum distruge oameni,
  
56:54 cum face să apară
violenţa şi brutalitatea,
  
56:55  
 
56:57 cum mă face să vreau
să rănesc oameni.
  
56:59 Înţelegeţi ?
Toate acelea urmează.
  
57:01 Aş petrece zece minute
vorbind despre asta...
  
57:05 în fiecare zi, în
diferite moduri...
  
57:10 până când amândoi
am înţelege asta.
  
57:13 Apoi...
 
57:17 ca educator voi folosi cuvântul potrivit
şi elevul va folosi cuvântul potrivit,
  
57:19 nu vor mai exista gesturi, iritări,
am fi implicaţi, amândoi, în aşa ceva.
  
57:21  
 
57:27 Dar nu facem asta.
 
57:28 Imediat ce intrăm în clasă, punem
mâna pe o carte şi totul o ia razna.
  
57:30  
 
57:34 Dacă aş fi fost un educator,
 
57:38 fie pentru adulţi,
fie pentru tineri,
  
57:39 aş fi stabilit această relaţie.
 
57:44 E datoria mea, e meseria
mea, este funcţia mea...
  
57:50 nu numai să transmit
nişte informaţii.
  
57:58 Da, este cu adevărat profund.
 
58:04 Cred că unul dintre
motivele pentru care...
  
58:09 ceea ce aţi afirmat
este atât de dificil...
  
58:15 pentru un educator prins în
întreg angrenajul academic...
  
58:17 Da, fiindcă suntem
atât de orgolioşi.
  
58:21 Întocmai.
 
58:24 Vrem nu numai să auzim că este
posibil să aibă loc această transformare,
  
58:27 dar am dori să fie considerată
ca fiind demonstrată, la propriu
  
58:31 şi, ca atare, nu numai posibilă,
ci sigură şi previzibilă.
  
58:35 - Sigură.
- Şi, apoi, revenim la ce a fost.
  
58:36  
 
58:38 - Revenim la vechea putreziciune.
- Aşa e !
  
58:40 Data viitoare am putea analiza
relaţia dintre iubire şi acest lucru ?
  
58:41 - Da.
- Mi-ar plăcea mult acest lucru
  
58:43 - ... şi am senzaţia...
- Că toate se vor potrivi.
  
58:47 ... se vor potrivi,
adunându-se laolaltă.
  
58:52  
 
58:53