Krishnamurti - Un mod diferit de a trăi

Krishnamurti Subtitles

SD74CA13 - Un mod diferit de a trăi
A treisprezecea conversaţie cu Allan W. Anderson
San Diego, California, SUA
26 februarie 1974

0:13	CONVERSAŢIA #13 cu dr. A.W. Anderson 26 februarie 1974 San Diego, California UN MOD DIFERIT DE A TRĂI Krishnamurti în dialog cu dr. Allan W. Anderson.
0:43	J. Krishnamurti s-a născut în sudul Indiei şi a fost educat în Anglia. În ultimii 40 de ani a ţinut discursuri în SUA, Europa, India, Australia şi în alte zone ale lumii. De la începutul muncii sale de-o viaţă, a repudiat orice conexiune cu religiile organizate şi ideologiile şi a afirmat că singura sa grijă era de a elibera omul, absolut şi necondiţionat. Este autorul multor cărţi, printre care "The Awakening of Intelligence", "The Urgency of Change", "Freedom from the Known" şi "The Flight of the Eagle". Acesta este unul dintr-o serie de dialoguri dintre Krishnamurti şi dr. Allan W. Anderson, care este profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, unde predă scripturi indiene şi chinezeşti şi tradiţia profetică. Dr. Anderson, un poet publicat, deţine diplome de la Universitatea Columbia şi de la Union Theological Seminary. A fost premiat cu renumitul "Teaching Award", al Universităţii de Stat a Californiei.
1:51	D-le Krishnamurti, la finalul ultimei noastre conversaţii, dacă-mi amintesc corect, analizam relaţiile dintre... viaţă şi iubire şi moarte. Adică tocmai începusem s-o facem, când a trebuit să punem capăt discuţiei noastre. Speram ca astăzi să putem dezvolta asta, în contextul grijii noastre, permanente, pentru transformarea omului.
2:26	Ca de obicei, domnule, este o problemă atât de complexă, acest trai... ce anume înseamnă şi ce este, de fapt... şi iubirea, despre care am discutat, deunăzi, destul de... detaliat şi îndeaproape... şi, de asemenea... această problemă enormă... a morţii. Fiecare religie a oferit o... credinţă încurajatoare... idei încurajatoare, sperând că va exista... o soluţie pentru... teamă, durere şi tot ceea ce implică ele. Deci, cred că poate ar trebui să începem cu ce anume este traiul şi, apoi, să trecem, mai departe, la iubire şi moarte. Bun.
3:38	Oare n-ar trebui... să analizăm, de fapt, ceea ce numim trai, acum, ceea ce se întâmplă ? Da.
3:51	Ce anume se întâmplă, de fapt, lucru pe care-l denumim existenţă, trai... acele două cuvinte care acoperă... acest întreg domeniu... al strădaniilor omului de a deveni mai bun. Nu numai în lumea tehnologică... ci şi psihologic, el doreşte să fie diferit, vrea să fie mai mult decât este ş.a.m.d. Deci, când analizăm asta, oricare ar fi ţara şi oricare ar fi rasa sau oricare ar fi religia căreia îi aparţii... este o problemă de luptă continuă. Din momentul în care te naşti, până în clipa în care mori, este o bătălie continuă. Nu numai în relaţiile cu alte fiinţe umane - fie că sunt intime sau nu - ci şi economic, social, moral, totul este o enormă bătălie. Cred că oricine este de acord cu asta. Şi este ceva evident. Conflictul, lupta, suferinţa, durerea, frustrările, agonia, deznădejdile, violenţa, brutalitatea, omorurile reciproce, toate acelea... reprezintă ceea ce se întâmplă, de fapt. Să petreacă... 40, 50 de ani într-un birou, într-o fabrică... concedii ocazionale... de o lună şi un gen nebunesc de concedii, fiindcă... acele concedii nu sunt decât o reacţie la viaţa lor monotonă.
5:48	- Un răgaz. - Un răgaz sau oricum îi mai spune. Îi observi în întreaga Europă, americani mergând din muzeu în muzeu, uitându-se la una sau la alta, grăbindu-se şi... e o evadare din monotonia rutinei lor cotidiene. Şi merg în India şi există, cred eu, circa 15.000 de aşa-numiţi hippie... în diverse... vestimentaţii, în diverse mănăstiri, în diverse oraşe făcând cele mai fantastice lucruri, vânzând droguri, unii dintre ei şi punându-şi veşminte indiene, îmbrăcându-se ca nişte călugări ş.a.m.d. Este un fel de colosală evadare romantică, sentimentală, din rutina traiului lor cotidian, monoton. Asta este ceea ce noi numim trai... bătălia din relaţii, bătălia din afaceri, din mediul economic. Este o luptă continuă.
7:08	Ceea ce aţi afirmat... pare să fie imprimat în însăşi înţelegerea acestui mod de trai. Avem o expresie: viaţa e o luptă. O interpretăm exact în sensul a ceea ce aţi afirmat.
7:27	Şi nimeni... nu pare să zică: De ce ar trebui să fie astfel ? Şi am acceptat asta, cu toţii. Spunem că, da, face parte din existenţa noastră. Dacă nu ne luptăm, suntem distruşi. Este o parte a moştenirii noastre naturale. Observăm cum luptă un animal, deci suntem parţial animale, parţial maimuţe şi trebuie să continuăm să luptăm, să luptăm, să luptăm. Nu am spus niciodată: Oare e corect ? Oare ăsta e un mod de trai ? Oare ăsta este modul de-a te comporta, de a... de-a aprecia frumuseţea vieţii ?
8:21	Întrebarea uzuală se dovedeşte a fi: Cum să porţi, mai eficient, acea bătălie ?
8:26	Eficient, cu succes, cu cele mai mici daune, cu cel mai mic efort, cele mai puţine crize cardiace ş.a.m.d. - Da. - Dar... terenul este pregătit pentru luptă. Călugării o fac - Înţelegeţi, domnule ? - clericii o fac, afaceristul, artistul pictorul, fiecare... fiinţă umană, oricât de "compartimentată" ar fi, se află în bătălie. Şi asta noi numim trai. Şi un om analizează asta - unul inteligent - şi zice: "Pentru numele lui Dumnezeu, ăsta nu e trai ! Hai să aflăm dacă nu există un mod diferit de a trăi !" Şi nimeni nu solicită asta. Am vorbit cu foarte mulţi mari politicieni, din întreaga lume şi... cu... mulţi guru grozavi. Vom ajunge la asta, este foarte interesant ce înseamnă acel cuvânt. Vom analiza asta. Şi am vorbit cu artişti, cu afacerişti, cu artizani, cu muncitori, cu oameni extrem de săraci: Este o unică bătălie constantă. Bogatul, săracul, clasa mijlocie, savantul. - Înţelegeţi, domnule ? - Oh da, înţeleg.
10:04	Şi nimeni nu zice:
10:05	Asta e ceva greşit ! Asta nu-i viaţă. E sângerare !
10:15	Mă gândeam la literaturile lumii, de natură vizionară, care tind să fie divizate, în baza a trei enunţuri fundamentale, din punctul de vedere al formei şi conţinutului lor. Pe de o parte avem subiecte care au de-a face întocmai cu reprezentarea vieţii ca o luptă.
10:41	Avem Odiseea, avem Mahabharata, avem atât de multe alte cărţi, toate elogiind aceste lucruri.
10:49	Apoi, altele tratează ceea ce numim călătoria vieţii. Odiseea ar fi înrudită în special cu asta; sunt multe bătălii de acest gen în ea... în sensul de confruntări între indivizi. Şi, apoi, există noţiunea de viaţă ca o împlinire. Dar... abia dacă ajungem, vreodată, la problema împlinirii. Şi, când acestea sunt studiate, sunt studiate din punct de vedere al formei literare. Iar problema pe care aţi ridicat-o - care mie mi se pare că ar fi... o problemă care ar trebui prezentată studentului, în genere...
11:29	Şi este o problemă autentică, este... o întrebare care trebuie să fie pusă.
11:37	Reflectam, în timp ce vorbeaţi, că, până şi în sala de clasă, este luat de bun faptul că această bătălie este aşa cum e prezentată. Trebuie să fie asociată cu tăria de caracter ş.a.m.d., dar problema implicată de ea nu este ridicată.
11:54	Nu, dar pentru unii tineri problema s-a pus deja, dar ei o tratează tangenţial.
12:02	Întocmai. Fie că e o conversaţie oarecare, fie că doresc să devină hinduşi - Înţelegeţi ? - să meargă în vreo ţară străveche şi, pur şi simplu, să se dezintegreze, să nu facă nimic, să nu gândească nimic, ci numai să trăiască acolo.
12:19	- Ceea ce e, de fapt, o mişcare laterală. - Da, laterală.
12:21	- Şi nu una verticală. - Aşa este.
12:23	În cadrul problemei, da.
12:25	Deci... este o întrebare validă şi trebuie să aibă un răspuns valid, nu unul teoretic, ci să zici: "Ei bine, voi trăi în acel mod ! Voi trăi fără conflicte. Ca să văd ce înseamnă asta. Poate că voi fi sufocat." Mă întreb dacă nu vei fi eliminat de către societate... dacă nu te vei lupta. Eu personal n-am luptat, niciodată. Nu m-am gândit, niciodată, să mă lupt cu mine însumi sau cu altcineva. Deci... cred că... o întrebare de acea natură nu trebuie pusă numai la modul teoretic, ci, prin exprimarea acelui cuvânt, cineva trebuie să vadă dacă este posibil, pentru fiecare dintre noi, să trăim astfel, să trăim fără nici măcar un conflict. Asta înseamnă fără dezbinare. Conflictul înseamnă dezbinare. Conflictul înseamnă lupta contrariilor. Conflictul înseamnă tu şi eu... noi şi ei, americani, ruşi, ştiţi voi, dezbinare, dezbinare, dezbinare. O fragmentare nu numai lăuntrică, ci şi una exterioară. Acolo unde există fragmentare, trebuie să existe o bătălie. Un fragment care-şi asumă puterea şi domină celelalte fragmente. Deci... un om inteligent - dacă există o asemenea persoană - trebuie să descopere un mod de trai... care nu înseamnă să doarmă... care nu înseamnă numai să vegeteze... care nu înseamnă numai să evadeze în vreo viziune mistică, exaltată şi toate chestiile astea... ci un mod de trai, în viaţa cotidiană... în care... să fi pus capăt conflictelor, de orice natură. Este posibil ! Şi am urmărit asta, peste tot, în jurul meu... în ultimii 50 de ani, bătălia ce are loc în jurul meu, spirituală, economică, socială, o clasă socială luptându-se cu alta... şi dictaturile, fasciştii, comuniştii, naziştii. - Înţelegeţi, domnule ? - Da.
15:15	Absolut toţi... îşi trag rădăcinile din asta: încurajând obedienţa, descurajând obedienţa... imitând, conformându-se, supunându-se, toată această bătălie. Ca atare, viaţa a devenit o luptă. Şi pentru mine, personal... să trăieşti astfel este cel mai distrugător şi anost mod de a trăi. N-aş trăi în acel mod ! Mai degrabă aş dispărea !
15:58	Cred, poate... - şi mă întreb dacă aţi fi de acord - că... s-a produs un fel de confuzie, aici, în minţile noastre... când ne identificăm, noi înşine, cu această luptă, aşa cum o descrieţi dumneavoastră. Când începem să ne gândim la întrebarea: "Oare asta trebuie să continue ?" şi avem imaginea luptei, în faţa noastră... avem tendinţa de... a ne imagina, noi înşine, că lucrul despre care vorbim, de fapt, este echivalentul uman a ceea ce este numit: "natura neîmblânzită, ce este, în mod inerent, violentă".
16:44	- Exact. - Dar, dacă vă înţeleg corect,
16:47	asta este o greşeală fundamentală, fiindcă, în conversaţiile noastre anterioare, aţi... indicat, cel puţin pentru mine, extrem de clar, că... trebuie să facem distincţia dintre teamă şi pericol... Da. şi animalele, în propriul lor mediu, acţionează cu o promptitudine, clară şi instantanee, în prezenţa pericolului, pe când... noi se pare că facem o greşeală, dacă încercăm să studiem ceea ce denumim conflict uman, la nivelul acestei analogii, fiindcă analogia, dacă v-am înţeles corect, nu se aplică. - Nu, nu se aplică. - Dar...
17:33	nu sunteţi de acord că asta tindem să facem ?
17:35	Oarecum, domnule.
17:36	Noi studiem animalele sau păsările... - ... pentru a putea înţelege omul. - Corect.
17:42	Pe când ai putea studia omul, adică pe tine însuţi. Nu trebuie să analizezi animalul pentru a cunoaşte omul. Deci, aceasta este, domnule, o problemă foarte importantă, de fapt, fiindcă... am... - dacă pot vorbi puţin despre mine însumi - am urmărit totul, am urmărit asta în India.
18:06	Pe sannyasi, călugării, guru, discipolii, politicienii din întreaga lume. Aşa s-a întâmplat, cumva, să-i întâlnesc pe toţi - scriitorii, oamenii celebri, pictorii, care sunt binecunoscuţi... sau majoritatea lor au venit să mă vadă. Şi... există... un sentiment de profundă... anxietate, că, dacă nu s-ar lupta, n-ar mai reprezenta nimic. Ar fi rataţi... ar fi... adică, acel mod de trai, este unicul şi corectul mod de a trăi. Să impulsionezi pe cineva să fie, cum se spune, productiv.
18:57	- Productiv, progresist. - Progresist.
19:00	Şi suntem învăţaţi, astfel, încă din copilărie.
19:04	- Oh da. - Asta ne este educaţia !
19:08	Să te lupţi, nu numai cu tine însuţi, ci cu aproapele tău... şi, totuşi, să-ţi iubeşti aproapele, înţelegeţi ? Devine ceva mult prea ridicol. Deci... odată stabilit acest lucru... oare există vreun mod de a trăi fără conflicte ? Afirm că există, evident. Ceea ce înseamnă să înţelegi dezbinarea, să înţelegi conflictul, să observi cât de fragmentaţi suntem. Nu să încerci să integrezi fragmentele, ceea ce este imposibil... ci... prin acea înţelegere, acţiunea devine complet diferită de integrare. Să observi divizarea, care produce conflict, care produce dezbinare, care produce această bătălie continuă, anxietate, sforţare, criză cardiacă. Înţelegeţi, domnule ? Asta se întâmplă. Să observi... să percepi şi exact acea percepere produce o acţiune, care este complet diferită de acţiunea conflictului. Fiindcă acţiunea conflictului are propria sa energie, produce propria sa energie... care învrăjbeşte... care este distrugătoare, violentă. Dar energia percepţiei şi a acţiunii este complet diferită. Şi acea energie este energia Creaţiei. Orice a fost creat nu poate să se afle în conflict. Un artist, care se află în conflict cu propriile sale culori, nu este o fiinţă umană creatoare. S-ar putea să aibă o îndemânare perfectă, o tehnică perfectă, să fie dăruit pentru a picta, dar numai atât. Mă interesează foarte mult faptul că aţi folosit cuvântul "energie", aici,
21:24	corelat cu ambele activităţi. Ambele activităţi, da. Şi nu aţi spus că energia, prin rădăcinile sale, este diferită.
21:33	Nu, nu. - Fenomenul este diferit. - Da.
21:38	S-ar părea...
21:41	că... atunci când cineva obţine succes, prosperitate... victorie, în obiectul activităţii sale şi se angajează în acest conflict, în care el interpretează că este antrenat, de fapt, întotdeauna tinde să creadă că "lucrurile mi se întâmplă"... atunci când întreprinde asta, - dacă v-am înţeles corect - este eliberată o energie, dar este eliberată... în tipare fragmentate. - Invers, da. - Da.
22:19	Pe când energia care este eliberată prin percepere, aceeaşi energie... - ... este mereu întreagă. - Da domnule, aşa este, întreagă. - Nu asta... - Da, aşa este.
22:30	Ca atare e echilibrată, ca atare e sănătoasă, ca atare e întreagă, - î-n-t-r-e-a-g-ă. Da. Am sentimentul că... această eliberare de energie, care se sfărâmă în... tipare de energie, specifice fragmentării, este chiar ceea ce înţelegem prin cuvântul "demonic". Demonic, aşa este.
23:00	- Asta îi conferă un nume dur. - Dar e un nume bun.
23:02	- E un nume excelent. - Dar chiar asta spuneţi, nu-i aşa ? - Dar eu asta spun. - Da.
23:07	Dar sunt total de acord cu dumneata, o consider a fi demonică. Este cel mai distrugător lucru. Întocmai.
23:19	Şi exact aşa este societatea noastră,
23:22	aşa este cultura noastră. Ce am putut face cu acel cuvânt, "demonic" !
23:30	Tocmai mă gândeam la Socrate, care se referă la al lui "daimon"... însemnând energia... - ... care operează în întregime. - Aşa e, domnule.
23:42	Şi noi am luat acel cuvânt, din limba greacă,
23:45	l-am scos din contextul apologiei teoretice şi l-am întors cu susu-n jos şi acum înseamnă... - Diavolul. - Corect.
23:54	Şi acelaşi lucru s-a întâmplat cu... folosirea... cuvântului... "asuras". Original, în Vede... nu era o referire la ceva demonic... - ... nu existase vreo polarizare radicală. - Nu, nu, nu, întocmai. Şi, într-un final, ne-am trezit cu Dumnezeu şi cu demonii.
24:18	Exact.
24:19	Ce înţeleg eu că sugeraţi
24:21	nu e nimic altceva decât pura noastră proiecţie, a propriului nostru comportament demonic... - ... pe care l-am generat singuri. - Aşa este. Are un sens fantastic pentru mine.
24:33	- Da, vă rog, continuaţi ! - Deci...
24:37	modul în care trăim este cel mai nepractic, cel mai nebunesc mod de a trăi. Da. Şi vrem să facem modul nebunesc de a trăi să fie cât mai practic.
24:56	Da, şi nu există vreo cerinţă în acest sens. Dar exact asta solicităm, tot timpul.
25:01	Nu spunem, niciodată: "Haideţi să găsim un mod de trai... care să fie întreg... şi, ca atare, echilibrat, sănătos şi sfânt." Şi prin asta, prin percepere, acţiune, este eliberată întreaga energie... care nu este fragmentară, care nu înseamnă... artistul, afaceristul, politicianul, preotul, profanul, toţi aceştia nu mai există deloc. Acum, pentru a produce o asemenea minte, un asemenea mod de trai, cineva trebuie să observe ce se întâmplă, de fapt, lăuntric şi extern... în noi, adică lăuntric şi extern. Şi să observe, nu să încerce să schimbe ceva, nu să încerce să transforme ceva, nu să încerce să... producă diferite ajustări, ci numai să observe ceea ce există, de fapt. Mă uit la un munte: nu-l pot schimba. Nici măcar cu un buldozer nu-l pot schimba. Dar... noi vrem să schimbăm ceea ce vedem. Observatorul este cel observat, înţelegeţi, domnule ? Ca atare, nu există schimbare în asta. Pe când, în percepţie nu există observator. Nu există decât observare... şi, ca atare, acţiune. Asta ne obligă să reflectăm la o conversaţie anterioară, pe care am avut-o,
26:48	când v-aţi referit la... frumuseţe, pasiune, suferinţă. Da, suferinţă şi acţiune, da.
26:57	Şi îmi amintesc că v-am pus problema:
27:00	Pentru a putea reface relaţia corectă dintre ele, trebuie să începem cu suferinţa, care, dacă e percepută, aşa cum trebuie să fie percepută... generează pasiune. - Aşa este. - Cineva nu trebuie să facă eforturi.
27:16	Se întâmplă astfel. Şi iată că, în acelaşi moment... apare frumuseţea şi iubirea. Deci pasiunea, prin ea însăşi... înseamnă com-pasiune. Prefixul "com" vine chiar odată cu pasiunea. - Cu pasiunea, aşa este. - Da. Acum, domnule, dacă aţi putea,
27:41	ca profesor sau ca educator sau ca părinte, să subliniaţi acest lucru... ineficacitatea modului în care trăim... caracterul lui distrugător, totala indiferenţă faţă de soarta Pământului. Distrugem tot ce atingem. Şi să indicaţi... un mod de trai în care să nu existe conflict. Aceea mi se pare mie că este funcţia celei mai înalte forme de educaţie. Da...
28:24	implică o cerinţă, totuşi, că... - ceva ce mi se pare foarte clar - anume că profesorul, însuşi, trebuie să nu se afle în conflict. Este un punct de plecare extrem de diferit, faţă de ceea ce se întâmplă în structura noastră educaţională, în genere, în special în activităţi educative profesionale, în care cineva capătă o diplomă de educator profesionist şi nu într-un anumit domeniu academic. Suntem învăţaţi, de exemplu... şi vorbesc despre asta cumva ca un profan, fiindcă nu deţin o calificare în educaţie, ci într-un anumit domeniu academic, dar am observat ce anume se întâmplă cu colegii mei din domeniul educaţional, că se pune un accent extraordinar pe tehnicile de predare. Desigur. Şi problema profesorului, ca individ,
29:22	care să fi suferit o transformare, de genul celei pe care aţi amintit-o... nu este un factor de importanţă primordială. Ceea ce este, desigur, în sens altruist, o problemă importantă este faptul că profesorul poartă... interesul elevilor, în suflet şi lucruri de genul ăsta, ceea ce, desigur, este lăudabil, în sine, dar este ceva ce se întâmplă ulterior acestei prime transformări. Da domnule, dar, vedeţi...
29:58	mai întâi trebuie să mă transform eu însumi... - ... ca să pot preda. - Exact. Da, dar, vedeţi, asta e puţin...
30:05	ceva din asta nu este tocmai corect. Asta înseamnă că trebuie să aştept până mă schimb. De ce nu mă pot schimba, dacă sunt un educator, tocmai prin actul predării ? Băieţii, elevii, trăiesc în conflict. Educatorul trăieşte în conflict. Acum... dacă eram un educator, cu o mulţime de elevi, aş fi început cu asta şi aş fi spus: Şi eu şi voi suntem în conflict ! Haideţi să vedem, prin... discuţii, devenind conştienţi de relaţia noastră, prin actul predării, dacă nu este, cumva, posibil, pentru mine şi pentru voi, să eliminăm acest conflict. Apoi s-ar produce acţiunea. Dar, dacă trebuie să aştept până când mă eliberez de orice conflicte, atunci pot să aştept până-n ziua de apoi. Înţeleg, acum, cu exactitate, la ce vă referiţi.
31:11	Ceea ce spuneţi este, literalmente, asta: profesorul... care, în prezent, se află în conflict, pur şi simplu îşi dă seama de asta. - Intră în clasă... - Corect, domnule. nu ca cineva care s-a eliberat de conflicte.
31:29	- Corect. - Nu...
31:31	ci el intră în clasă - şi uite că ne şi confruntăm cu asta. Şi se uită la elevii săi şi îşi expune opinia. Acesta e primul lucru pe care l-aş discuta, nu subiectele tehnice.
31:45	Fiindcă asta-i viaţa ! Da. Şi, apoi, aş discuta, de asemenea, în însuşi actul predării unui subiect tehnic, aş spune: "În regulă, haideţi să vedem cum îl abordăm." Pot învăţa din asta, astfel încât atât elevul, cât şi educatorul... îşi cunosc conflictele şi sunt interesaţi în eliminarea conflictelor şi, ca atare, sunt extrem de preocupaţi de asta. Asta produce o relaţie extraordinară. Fiindcă am observat asta: merg în câteva şcoli din India şi Anglia şi asta are loc. Când se produce acest lucru, iubirea se dezlănţuie.
32:34	Desigur, desigur, este însăşi esenţa ei.
32:37	Fiindcă îmi pasă, mă simt responsabil. Pot insista pe asta, numai puţin ?
32:49	Unul dintre lucrurile care m-au preocupat, în această serie de dialoguri, este că poate cineva... n-a observat asta... la fel de clar cât cred eu că mi l-aţi explicat mie... că... în discuţiile noastre despre gândire şi cunoaştere, ceea ce am afirmat este... că... există o oarecare... disfuncţie în gândire şi în cunoaştere, corelată cu natura lor proprie, natura gândirii şi natura cunoaşterii, care ar putea, foarte bine, să dea impresia că... gândirea este o boală sau cunoaşterea este o boală, în loc să lase impresia - aşa cum am înţeles eu de la dumneavoastră - că gândirea şi cunoaşterea au propriile lor aplicaţii. - Desigur. - Natura lor nu e chiar atât de coruptă.
33:50	- Evident că nu. - Întocmai.
33:51	- Aplicarea lor este. - Corect.
33:53	Drept urmare, devine extrem de important
33:57	- cred eu, înţelegând ceea ce afirmaţi - să fim conştienţi de corecţia pe care o punem în mişcare, atunci când examinăm, împreună, aplicaţiile gândirii şi aplicaţiile cunoaşterii. Pe când, în acelaşi timp, nu presupunem că principiile gândirii, principiile cunoaşterii, sunt corupte prin natura lor. - Nu, aşa este. - Deci, într-o clasă, am putea...
34:23	am putea studia un text, în care se face o afirmaţie, se face o expunere pozitivă, fără a gândi că... numele şi forma sunt, prin ele însele, - Corupte. - ... corupte.
34:37	Evident că nu.
34:40	Un microfon e un microfon, nu e nimic corupt în el. Întocmai, dar...
34:48	ştiţi, acest lucru mi se dezvăluie cu o forţă extraordinară, că cineva trebuie să înceapă, în relaţia sa cu elevii, prin a face asta. Trebuie să spun o mică poveste despre mine, aici. Cu ani în urmă, am mers să ascult o prezentare de-a dumneavoastră şi... am ascultat, cred eu, extrem de atent. Şi, desigur... o singură prezentare nu este, prin ea însăşi... cel puţin pentru cineva ca mine, nu a fost suficientă. Sau un alt mod de-a o spune, poate mult mai cinstit, ar fi: Eu nu eram suficient la vremea acelei prezentări, fiindcă se pare, aşa cum îmi amintesc acum, că principiile, pe care le-am discutat, le-aţi enunţat extrem de clar. Am plecat, de la acea prezentare, cu impresia că exista o relaţie foarte apropiată între ceea ce afirmaţi şi budism şi mă gândeam la toate aceste etichetări, pe care cărturarii doresc să le facă: ştiţi dumneavoastră cum împărţim noi lumea pe specii. Şi... în seria noastră de conversaţii, de acum... am ajuns să înţeleg că mă înşelam profund, mă înşelam profund. Şi... mă ciupesc singur pentru a gândi, ştiţi dumneavoastră... că aş fi putut continua să gândesc aşa cum o făceam anterior, fără a avea nimic de-a face cu vreo preocupare de-a dumneavoastră. Este o revelaţie, să te confrunţi cu asta, că... cineva nu trebuie să aibă vreo acreditare, în prealabil, înainte de a intra în încăpere. Nu trebuie decât să înceapă să... se uite exact la acel lucru care el crede că-l va conduce la o relaţie ostilă cu clasa sa, pentru că noi credem că există lucruri despre care trebuie să evităm să vorbim, fiindcă ele creează disensiuni, perturbări şi nu ne fac plăcere. Ca atare, hai să nu vorbim despre conflict ! Exact. Sau, chiar dacă vom vorbi despre el, hai să vorbim despre el de parcă... noi am fi cei care deţin lumina, spre deosebire de toţi ceilalţi, care n-o deţin şi noi trebuie să le dăm ştirea cea bună. - E ca în cazul unui guru. - Corect.
37:22	Dar, pur şi simplu să intri în încăpere
37:25	şi să spui: "Hai să analizăm, fără nici un fel de prejudecăţi, fără a gândi că eu am asta la îndemână şi tu nu sau tu o ai şi eu nu. Nu vom face decât să analizăm împreună." Corect domnule, să împărtăşim.
37:41	Să împărtăşim şi, iată...
37:45	- Chiar vă înţeleg ? - Perfect. Oh, asta e...
37:50	minunat. Am de gând să fac asta... după ce conversaţia noastră va ajunge la final, voi intra în acea încăpere. Continuaţi, vă rog ! Deci, domnule, energia, care este creată prin conflict,
38:15	este distrugătoare. Energia care este creată prin conflict, luptă, bătălie, produce violenţă... isterie, acţiuni nevrotice ş.a.m.d. Pe când acţiunea percepţiei... este întreagă, nefragmentată şi, ca atare, este sănătoasă, echilibrată şi... şi produce o preocupare şi o responsabilitate atât de intensă. Acum... ăsta e modul de-a trăi ! Văzând-acţionând, văzând-acţionând, tot timpul. Nu pot vedea, dacă există un observator diferit de obiectul observării. Observatorul este cel observat. Asta face ceva foarte minunat cu ceea ce numim confruntarea noastră cu moartea.
39:21	Şi vom ajunge la asta, da. - Da, văd că am făcut un... - Salt.
39:25	Nu, nu, domnule e în regulă.
39:30	Deci, vedeţi... întreg conţinutul conştiinţei noastre... este bătălia, este câmpul de bătălie... şi această bătălie noi o numim viaţă. Şi... în acea bătălie, cum poate exista iubire ? Dacă te lovesc, dacă sunt în competiţie cu tine, dacă încerc să trec peste tine... ca succes, cu duritate, unde anume... flacăra iubirii sau compasiunea, tandreţea, blândeţea, intervin în toate acestea ? N-o fac ! Şi de aceea societatea noastră, aşa cum este acum, nu are nici un sentiment al responsabilităţii morale, în ce priveşte acţiunea sau în ce priveşte iubirea. Nu există ! Revin la contextul propriei mele experienţe,
40:36	de la clasă, din nou. Întotdeauna mi s-a părut că prima... prima strofă din Gita, prima strofă a primului capitol din Gita, care începe astfel: dharmaksettre Kuruksettre - în câmpul Dharma, în câmpul Kuru, acel "în câmpul Kuru" este o expresie aflată în apoziţie şi acel câmp este unic. Am intrat în clasă, când am început să studiem Gita şi am încercat să demonstrez, atât lingvistic, care mi se părea că este posibil, din text, cât şi în spiritul ei de ansamblu, că exact asta se afirma, de fapt, că este un câmp unic, că nu există două câmpuri, deşi avem o armată aici şi cealaltă aici, dar ele nu ocupă două câmpuri. - Cumva este un câmp unic. - Este Pământul nostru. - Corect, este ansamblul lui. - Da, domnule.
41:38	Dar, vedeţi, cred că aş fi făcut mai bine, acum că vă ascult,
41:41	dacă aş fi intrat în clasă şi, în loc să fi făcut acea afirmaţie şi să-i fi invitat să analizeze textul, cu atenţie şi să ţină minte acel lucru, pe măsură ce continuam predarea şi să urmărească orice interpretare eronată a lui, care ar fi intervenit în fel şi fel de comentarii, ar fi fost mai bine dacă aş fi început exact pe dos. Ar fi fost mai bine, dacă aş fi început prin a spune: "Haideţi să analizăm şi să discernem, împreună, dacă există un câmp unic sau este un câmp al conflictului." Nu aveam de gând să citim cartea, deloc, la acel moment... ci aveam numai de gând să pornim de la acest punct: "Acesta e câmpul !" Sala de clasă este câmpul. Acum, hai să analizăm ! - Ar fi fost mai bine. - Dacă aţi fi înţeles asta, domnule,
42:38	clasa este câmpul şi aţi fi înţeles asta, aţi fi înţeles tot. Întocmai.
42:46	Dar... am intrat având ideea că... deşi înţelesesem asta... credeam eu... era suficient de simplu să demonstrez asta, teoretic. - Dar e limpede că nu era. - Exact. E limpede că nu era şi e ceva înfricoşător. Deoarece, chiar dacă afirmi în clasă, ceea ce... trece, ostentativ, ca fiind ceea ce noi denumim "lucrul corect"... tot nu va triumfa, din punctul de vedere al acestei acţiuni - ... la care ne referim. - Acţiune, exact. Putem pleca, domnule... de la acel punct. - Am discutat despre viaţă, trai... - Da. în care iubirea nu există deloc. Iubirea poate exista numai atunci când observatorul este obiectul observării şi acţionează... aşa cum am spus. Apoi, acea flacără, acea compasiune, acel sentiment că ţii Pământul în braţele tale, ca să zicem aşa... dacă acest lucru este înţeles, atunci, plecând de acolo, apare comportamentul - fiindcă el constituie fundaţia. Dacă nu există comportament, în sensul unui comportament non-conflictual... atunci... după ce am stabilit asta, în noi înşine sau am observat asta, putem trece, mai departe, la problema morţii. Fiindcă problema morţii este o chestiune imensă. Pentru mine, viaţa, iubirea şi moartea nu sunt separate. Sunt o unică dinamică. Nu există moartea, undeva, acolo, cu care mă voi întâlni peste 20 de ani sau în ziua următoare. Este aici ! Este laolaltă cu iubirea şi cu viaţa. Este o mişcare continuă... nefragmentată. În acest mod trăiesc, gândesc, simt. Asta mi-e viaţa ! Exact asta vreau să spun, nu sunt simple cuvinte pentru mine. Deci... înainte de-a aborda problema morţii, trebuie să ne punem întrebarea: Ce anume este conştiinţa ? Fiindcă, dacă... cineva nu înţelege ce anume este conştiinţa, nu ca simplă explicaţie... nu ca descriere, nu cuvântul în sine, ci realitatea conştiinţei: Oare sunt eu, ca om, conştient vreodată ? Şi ce înseamnă să fii conştient ? Ce înseamnă percepţie conştientă ? Oare sunt conştient, în totalitate, sau sunt conştient numai ocazional, atunci când apare o criză... altminteri fiind adormit ? Deci, de aceea devine foarte important să aflăm ce anume este conştiinţa. - Corect, domnule ? - Da. Ceea ce tocmai aţi afirmat mi se pare că indică faptul că facem o distincţie între... conştiinţă, care înseamnă o mişcare continuă... integrată pe deplin în acţiune, prin contrast cu aceste sclipiri, aceste izbucniri, practic, în cadrul cursului somnolent al naturii. - Aşa este. - Da. Înţeleg asta, da, da.
47:11	- Continuaţi, vă rog ! - Deci, ce este conştiinţa ?
47:17	Conştiinţa înseamnă conţinutul său. O exprim foarte simplu. Prefer să vorbesc foarte simplu despre aceste lucruri... nu prin descrieri elaborate, lingvistice şi prin teorii şi presupuneri şi toate celelalte. Asta n-are sens pentru mine, personal. - Dacă e adevărat, va fi simplu. - Simplu.
47:40	Da, desigur.
47:43	Conştiinţa înseamnă conţinutul său.
47:47	Conţinutul său înseamnă conştiinţă. Cele două nu sunt separate. Adică... gândurile, grijile, identificările, conflictele, neliniştea, ataşamentele, detaşările, temerile, plăcerile, agonia, suferinţa... credinţele, acţiunile nevrotice, toate acelea înseamnă conştiinţa mea. Fiindcă acesta este conţinutul ei. Asta este o afirmaţie...
48:27	echivalentă... cu "Lumea sunt eu şi eu sunt lumea". - Aşa este. - Deci, există o continuitate aici. - Corect. - Da, da. Deci... conţinutul care spune: "Ăsta e mobilierul meu... ăsta e Dumnezeul meu, asta e credinţa mea"... - cu toate nuanţele şi subtilităţile lor - toate acelea fac parte din conştiinţa mea. Fac parte din conştiinţa care spune: "Eu sunt !". Corect ? Eu sunt asta, eu sunt mobilierul. Atunci mă identific singur, spunând: "Asta e mobila mea, trebuie s-o păstrez !" - Înţelegeţi ? Când mă ataşez de el, eu sunt acel lucru. Eu sunt acea cunoaştere, care spune: "Am acumulat cunoaştere, m-am dezvoltat prin ea, am avut succes prin ea, îmi oferă un mare comfort, îmi oferă o casă, un rang, o putere." Acea casă sunt eu. Bătălia prin care am trecut - suferinţa, agonia - sunt eu, aceea este conştiinţa mea. Deci conţinutul... conştiinţei... este conştiinţa însăşi. Ca atare, nu există separare, conştiinţa să fie separată de conţinutul său. Pot extinde sau îmi pot lărgi conştiinţa, lateral sau orizontal... adică orizontal sau vertical, dar rămânem tot în acel domeniu. O pot extinde spunând: "Dumnezeu este imens". Asta e credinţa mea. Şi mi-am extins conştiinţa, imaginându-mi că este extinsă. Orice... gând care a fost creat... în lume şi înlăuntrul meu, face parte din conţinut. Întreaga lume, în special Occidentul, se bazează pe gândire. Activităţile sale, explorările sale... realizările sale, religiile sale ş.a.m.d. sunt, în esenţă, rezultatul gândirii... cu imaginile sale ş.a.m.d. Deci acela este conţinutul conştiinţei. - Corect ? - Corect. Acum... din asta se pune problema:
51:18	Ce anume este moartea ? Oare moartea înseamnă finalul conştiinţei... - cu întreg conţinutul său - sau moartea înseamnă o continuitate a acelei conştiinţe ? Conştiinţa ta nu este diferită de a mea. Ar putea avea mici variaţii, mici modificări, mai puţină expansiune, o contracţie mică ş.a.m.d., dar, în esenţă, conştiinţa este a ta, în aceeaşi măsură în care este a mea, fiindcă sunt ataşat de casa mea, la fel ca tine. Sunt ataşat de cunoaşterea mea, sunt ataşat de familia mea, sunt disperat, fie că trăiesc în India, fie în Anglia, fie în America sau oriunde o fi. Deci acea conştiinţă este comună. Este de necontestat. - Mă urmăriţi, domnule ? - Oh da, da, vă urmăresc cu atenţie. Deci, uitaţi ce se întâmplă.
52:30	Nu am examinat niciodată acest conţinut. Nu l-am analizat niciodată, îndeaproape şi sunt înspăimântat... înspăimântat de ceva ce numesc moarte... necunoscutul. Hai s-o numim, pe moment, necunoscutul ! Deci... sunt înspăimântat. Nu există soluţie pentru asta. Cineva vine şi spune: "Da, prietene... există viaţă după moarte. Am dovada ei. Ştiu că există fiindcă mi-am întâlnit fratele, fiul..." vom analiza asta de îndată. Deci... eu, cel înspăimântat, neliniştit, temător, bolnav - Înţelegeţi ? - accept asta, în mod uluitor... spunând, instantaneu: "Da... există reincarnare. Voi renaşte în următoarea viaţă." Şi acea viaţă are legătură cu karma. Cuvântul "karma" înseamnă "a acţiona". Da. Nu toate elucubraţiile implicate în el, ci numai "a acţiona".
53:48	Da. Uitaţi ce anume implică. Adică, dacă eu cred în reincarnare, asta înseamnă că această conştiinţă... cu întreg conţinutul său... care este "eul" - ego-ul meu, sinele meu, activităţile mele, speranţele mele, plăcerile, toate acelea înseamnă conştiinţa mea - acea conştiinţă va renaşte în viaţa următoare... care este conştiinţa comună, a ta şi a mea şi a lui şi a ei. Va renaşte în următoarea viaţă. Şi ei spun că, dacă te comporţi corespunzător acum... vei fi recompensat în următoarea viaţă. E parte a cauzalităţii. E o parte a conţinutului conştiinţei.
54:39	- Cauzalitate şi efect. - Da.
54:42	Şi, ca atare, comportă-te frumos, fiindcă vei fi pedepsit în viaţa următoare.
54:49	Vei fi recompensat în viaţa următoare. Întreaga lume orientală se bazează pe asta, crede în reincarnare. Deci, ce se întâmplă ? Am găsit alinare într-o credinţă... dar, de fapt, nu o respect... fiindcă spune: "Comportă-te frumos, acum... fii bun, acum, nu răni pe altul, acum." Nu, de fapt ideea este că...
55:26	ar trebui să mă comport bine, acum - am trecut prin chestia asta, "trebuie" - şi ar trebui să fac una sau alta, din cauza a ceea ce se va întâmpla ulterior. Dar, apoi, mă las alinat de gândul că este un proces nesfârşit şi că este, cumva, implicat în el, faptul că voi obţine o altă şansă. - Altă şansă. - Deci mă pot eschiva, cumva. Mă pot eschiva, pot amâna, mă pot purta urât.
55:50	Da, fiindcă toţi suntem destinaţi să reuşim, într-un final.
55:53	În cele din urmă. Da.
55:56	Ceea ce arată că nu s-a înţeles ceea ce aţi afirmat în decursul acestor conversaţii,
56:02	caracterul urgent şi stringent al acţiunii. - Al acţiunii, aşa este. - Da, da, înţeleg. Deci, vedeţi, hinduşii...
56:11	probabil că au emis, iniţial, această idee: cauză, efect. Efectul va fi modificat de următoarea cauzalitate. Deci există acest lanţ nesfârşit. Şi ei spun că e nesfârşit, dar va fi sfărâmat, cândva. Ca atare, nu contează ce faci acum. Credinţa îţi conferă o mare alinare, lăsându-te să crezi... că vei continua, că vei fi alături de fratele, soţia, soţul sau oricine o fi. Dar, între timp, nu te chinui să iei viaţa prea în serios. Întocmai, da, da. Distrează-te bine, de fapt.
57:00	Bucură-te sau fă orice vrei să faci, vei plăti niţel în viaţa următoare, dar continuă. Vorbeam cu un binecunoscut învăţător hindus, despre asta
57:10	şi am făcut exact remarca la care v-aţi referit, acum şi am crezut că va avea ceva forţă. Şi am spus: Vedeţi... nu există speranţa de a te opri din această repetiţie, dacă nu se acţionează, imediat, în acest sens. Ca atare, în ceea ce priveşte conţinutul conştiinţei, pentru o mulţime de oameni care se lasă încălziţi de această noţiune, nu poate exista decât o repetiţie infinită, fără vreo preocupare reală. - El ce a spus ? - N-a făcut decât să râdă,
57:45	de parcă aş fi perceput un lucru, oarecum, pe care majoritatea oamenilor nu prea îşi bat capul să-l analizeze. Dar pentru mine a fost extraordinar că n-a arătat nici un interes, pentru ceva ce a discernut, teoretic vorbind. Domnule, exact asta sunt, nişte ipocriţi, înţelegeţi domnule ?
58:07	Sunt ipocriţi, atunci când cred aşa ceva şi fac ceva exact opus. Exact, înţeleg la ce vă referiţi. Ceea ce afirmaţi, este uzul noţiunii biblice de ipocrit, în cel mai strict sens.
58:20	- În sensul cel mai strict, desigur. - Da, exact în sensul cel mai strict.
58:23	În următoarea conversaţie, am putea continua cu asta, - ... fiindcă mi se pare... - Sunt multe lucruri implicate aici. - Splendid, abia aştept s-o facem. - Da, vom analiza asta.
0600
0600
0600