Krishnamurti Subtitles home


SD74CA14 - Moartea, viaţa şi iubirea sunt indivizibile
A patrusprezecea conversaţie cu Allan W. Anderson
San Diego, California, SUA
26 februarie 1974



0:38 Krishnamurti in Dialogue with Dr. Allan W. Anderson CONVERSAŢIA #14 cu dr. A.W. Anderson 26 februarie 1974 San Diego, California MOARTEA Krishnamurti în dialog cu dr. Allan W. Anderson.
0:43 J. Krishnamurti was born in South India and educated in England. For the past 40 years he has been speaking in the United States, Europe, India, Australia, and other parts of the world. From the outset of his life's work he repudiated all connections with organised religions and ideologies and said that his only concern was to set man absolutely unconditionally free. He is the author of many books, among them The Awakening of Intelligence, The Urgency of Change, Freedom From the Known, and The Flight of the Eagle. This is one of a series of dialogues between Krishnamurti and Dr. Allan W. Anderson, who is professor of religious studies at San Diego State University where he teaches Indian and Chinese scriptures and the oracular tradition. Dr. Anderson, a published poet, received his degree from Columbia University and the Union Theological Seminary. He has been honoured with the distinguished Teaching Award from the California State University. J. Krishnamurti s-a născut în sudul Indiei şi a fost educat în Anglia. În ultimii 40 de ani a ţinut discursuri în SUA, Europa, India, Australia şi în alte zone ale lumii. De la începutul muncii sale de-o viaţă, a repudiat orice conexiune cu religiile organizate şi ideologiile şi a afirmat că singura sa grijă era de a elibera omul, absolut şi necondiţionat. Este autorul multor cărţi, printre care "The Awakening of Intelligence", "The Urgency of Change", "Freedom from the Known" şi "The Flight of the Eagle". Acesta este unul dintr-o serie de dialoguri dintre Krishnamurti şi dr. Allan W. Anderson, care este profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, unde predă scripturi indiene şi chinezeşti şi tradiţia profetică. Dr. Anderson, un poet publicat, deţine diplome de la Universitatea Columbia şi de la Union Theological Seminary. A fost premiat cu renumitul "Teaching Award", al Universităţii de Stat a Californiei.
1:49 A: Mr. Krishnamurti, in our last conversation we were beginning to talk about consciousness and its relation to death in the context of living as a total movement.

K: Yes. 		D-le Krishnamurti, în ultima noastră conversaţie... începusem să vorbim despre... conştiinţă şi relaţia sa cu moartea, în contextul unei vieţi ca o mişcare totală.
2:06 A: And we even touched on the word 'reincarnation' toward the end, when we had to draw our conversation to its conclusion. I do hope that we can begin to continue there. Da. Şi ne-am atins chiar şi de cuvântul "reincarnare", către final, când a trebuit să punem capăt conversaţiei noastre. Chiar sper că am putea începe, continuând de la acel punct.
2:21 K: You see, one of the factors in death is the mind is so frightened. We are so frightened of that very word and nobody talks about it. I mean it isn't a daily conversation. It is something to be avoided, something that is inevitable, for God's sake, keep it as far away as possible. Vedeţi, unul dintre... factorii implicaţi în moarte este... faptul că mintea e atât de înspăimântată. Suntem atât de înspăimântaţi, exact de acel cuvânt şi nimeni nu vorbeşte despre ea. Adică nu este o conversaţie cotidiană. Este ceva ce trebuie evitat, un lucru ce este inevitabil, dar, pentru numele lui Dumnezeu, ţineţi-l cât mai departe posibil.
2:54 A: We even paint corpses to make them look as if they are not dead.

K: That's the most absurd thing. Now, what we are discussing, sir, is, isn't it, the understanding of death, its relation to living, and this thing called love. One cannot possibly understand the immensity - and it is immense, this thing called death - unless there is a real freedom from fear. That's why we talked sometime ago about the problem of fear. Unless the mind frees itself from fear, there is no possibility of understanding the extraordinary beauty, strength, and the vitality of death. 		Chiar machiem cadavre pentru a le face să arate... - ... de parcă n-ar fi morţi. - E cel mai absurd lucru. Da. Acum... ceea ce discutăm noi, domnule, este, nu-i aşa... înţelegerea morţii... relaţia sa cu viaţa... şi cu acest lucru numit iubire. Cineva nu-i poate înţelege imensitatea - şi este imens, acest lucru numit moarte - decât dacă există o eliberare reală de teamă. De aceea am vorbit, cu ceva vreme în urmă, despre problema fricii. Dacă mintea nu se eliberează singură de teamă, nu există posibilitatea de-a înţelege extraordinara frumuseţe, forţa şi vitalitatea morţii.
4:02 A: That's a very, very remarkable way to put it: the vitality of death. And yet, normally, we regard it as the total negation of life.

K: The negation of life. That's right. So, if we are enquiring into this question of death, fear must be completely non-existent in us. Then I can proceed. Then I can find out what death means. We have touched a little bit on reincarnation, the belief that is maintained throughout the East, which has no reality in daily life. It is like going to church every Sunday and being mischievous for the rest of the six days. So - you follow? - a person who is really serious, really attentive, goes into this question of death, he must understand what it means, the quality of it, not the ending of it. That's what we are going to a little bit discuss. The ancient Egyptians, the pharaohs, and all the first dynasty till the 18th, and so on, they prepared for death. They said, we will cross that river with all our goods, with all our chariots, with all our belongings, with all our property, and therefore their caves, their tombs were filled with all the things of their daily life - corn, you know all that. So, living was only a means to an ending, dying. That's one way of looking at it. The other is reincarnation, which is the Indian, Asiatic outlook. And there is this whole idea of resurrection, of the Christians. Reborn, carried by Gabriel Angel,etc., to heaven, and you will be rewarded. Now, what is the fact? These are all theories, suppositions, beliefs, and non-facts. I mean, supposed to be born, Jesus comes out of the grave, resurrected physically. That is just a belief. There were no cameras then, there were no ten people to say, yes, I saw it. It is only somebody imagined. We will go into that a little bit later. So, there is this living and preparing for death as the ancient Egyptians did. Then there is the reincarnation. Then there is resurrection. Now, if one isn't frightened - you follow, sir? - deeply, then what is death? What is it that dies, apart from the organism? The organism may continue, if you look after it very carefully, for eighty, or ninety, or one hundred years. If you have no disease, if you have no accidents, if there is a way of living sanely, healthily, perhaps you will last one hundred years or 110 years. And then what? You follow, sir? You will live one hundred years, for what? For this kind of life? Fighting, quarrelling, bickering, bitterness, anger, jealousy, futility, a meaningless existence. It is a meaningless existence as we are living now. 		Este un mod extrem de remarcabil de-a o spune: "vitalitatea" morţii. Şi, totuşi, în mod normal, o privim ca pe negarea totală a vieţii. - Negarea vieţii, corect. - Da. Deci... dacă cercetăm această problemă a morţii, teama trebuie să fie complet... inexistentă în noi. Apoi, pot începe, apoi, pot descoperi... ce înseamnă moartea. Am atins, puţin, problema reincarnării, credinţa care este menţinută în întreg Orientul... care nu are nici o veridicitate în viaţa cotidiană. E ca şi cum te-ai duce la biserică, în fiecare duminică şi ai fi malefic în restul de şase zile. Deci, înţelegeţi, o persoană care este cu adevărat serioasă, cu adevărat atentă şi abordează această problemă a morţii, trebuie să înţeleagă ce înseamnă, natura sa, nu finalitatea sa. Asta vom discuta un pic. Egiptenii antici... faraonii şi toţi cei din... prima dinastie, până în secolul XVIII ş.a.m.d. se... pregăteau pentru moarte. Ei spuneau: "Vom traversa acel râu, cu toate bunurile noastre, cu toate carele noastre, cu toate lucrurile noastre, cu toate proprietăţile noastre." Şi, ca atare, cavourile lor erau pline cu toate lucrurile lor din viaţa cotidiană, cu cereale, ştiţi voi, cu toate celelalte. Deci, viaţa... era numai mijlocul de a ajunge la final, la moarte. E un mod de a privi problema. Celălalt este reincarnarea, care este perspectiva indiană, asiatică. Şi mai există această întreagă idee a învierii, a creştinilor. Renăscut, purtat de arhanghelul Gabriel şi toţi ceilalţi spre rai, unde vei fi recompensat. Acum, care este realitatea ? Acestea toate sunt teorii, presupuneri, credinţe şi nu fapte. Adică, presupus a se fi născut, Iisus a ieşit din mormânt, a reînviat, fizic vorbind, asta nu e decât o credinţă. Nu erau aparate de filmat pe atunci... n-au existat vreo zece indivizi care să zică: "Da, l-am văzut !" Este numai ceea ce şi-a imaginat cineva. Vom aprofunda asta, un pic mai târziu. Deci, există acest trai şi pregătirea pentru moarte, aşa cum făceau egiptenii antici. Apoi, există reincarnarea, apoi există învierea. Acum, dacă cineva nu este înspăimântat - Înţelegeţi, domnule ? - profund înspăimântat, atunci ce este moartea ? Ce anume moare... exceptând organismul ? Organismul poate rezista, dacă ai grijă de el, foarte atent, timp de 80, 90 sau 100 de ani. Dacă nu te îmbolnăveşti, dacă nu ai accidente, dacă există un mod de a trăi echilibrat, sănătos, probabil că vei rezista 100 de ani sau 110 ani. Şi, apoi, ce se întâmplă ? Înţelegeţi, domnule ? Trăieşti 100 de ani, pentru ce anume ? Pentru genul ăsta de viaţă ? Luptând, certându-te... ciorovăindu-te, cu amărăciune şi furie, gelozie, vanitate, o existenţă lipsită de sens. Este o existenţă fără sens, aşa cum trăim acum.
8:36 A: And in terms of our previous remarks, this is all the content of our consciousness.

K: Our consciousness. That's right. So, what is it that dies? And what is it one is frightened of? You follow? What is it, one is frightened of in death? Losing the known? Losing my wife? Losing my house? Losing all the things I have acquired? Losing this content of consciousness? You follow? So, can the content of consciousness be totally emptied? You follow, sir? 		Şi în contextul remarcilor noastre anterioare, acesta e întreg conţinutul... - ... conştiinţei noastre. - Al conştiinţei noastre, corect. Deci... ce anume moare ? Şi ce anume ne înspăimântă ? Înţelegeţi ? De ce, oare, cineva este înspăimântat de moarte ? Pierderea cunoştinţelor ? Pierderea soţiei ? Pierderea casei ? Pierderea tuturor lucrurilor pe care le-am acumulat ? Pierderea acestui conţinut al conştiinţei ? Înţelegeţi ? Deci... oare conţinutul conştiinţei poate fi golit, în totalitate ? - Înţelegeţi, domnule ? - Da.
9:28 A: Yes, I do.

K: Which is the living. The dying is the living, when the content is totally emptied. That means no attachment. It isn't a brutal cutting off, but the understanding of attachment, the understanding of dependency, the understanding of acquisition, power, position, anxiety - all that. The emptying of that is the real death. And therefore the emptying of consciousness means the consciousness, which has created its own limitation by its content, comes to an end. I wonder if I have...

A: Yes, you have. I was following you very carefully, and it occurred to me that there is a radical relation between birth and death, that the two, when they are looked upon as moments in a total cycle, are not grasped at the depth level that you are beginning to speak about. 		Exact ceea ce este... viaţa. Moartea înseamnă viaţă, atunci când conştiinţa este golită, în totalitate. Asta înseamnă fără ataşament. Nu înseamnă o retezare brutală, ci înţelegerea ataşamentului, înţelegerea dependenţei... înţelegerea acumulării: putere, rang, nelinişte, toate acelea. Golirea acelor lucruri... este adevărata moarte. Şi, ca atare, golirea conştiinţei... înseamnă conştiinţa, care şi-a creat propriile sale limitări, prin conţinutul său, ce ajunge la final. - Mă întreb dacă... - Da, da, aţi reuşit. V-am... urmărit cu foarte mare atenţie şi... mi-a trecut prin minte că există... o relaţie radicală între naştere şi moarte, adică cele două... atunci când sunt considerate ca momente ale unui ciclu complet, nu sunt percepute la nivelul profund, despre care începeţi să vorbiţi.
11:09 K: Yes, sir.

A: Am I correct? 		- Da, domnule. - Am dreptate ?
11:10 K: Correct.

A: Good, please do go on. 		- Aveţi dreptate. - Vă rog, continuaţi !
11:13 K: So, death becomes a living when the content of consciousness, which makes its own frontier, its own limitation, comes to an end. And this is not a theory, not a speculative intellectual grasp, but the actual perception of attachment. I am taking that as an example. Being attached to something - property, man, woman, the book I have written, or the knowledge I have acquired. The attachment. And the battle to be detached. Because attachment brings pain. Therefore I say to myself, I must be detached. And the battle begins. And the whole content of my consciousness is this - the battle which we described previously. Now, can that content be emptied - empty itself? Not emptied by an act of perception, you understand? - empty itself. Which means: can this whole content be observed with its unconscious content? You follow, sir?

A: Yes, I do. I'm thinking... 		Deci... moartea devine viaţă... atunci când conţinutul conştiinţei, care îşi creează propriile frontiere, propriile limite, ajunge la un final. Şi aceasta nu este o teorie, nu este o percepţie intelectuală, speculativă... ci este perceperea efectivă a ataşamentului. Iau asta drept exemplu. Fiind ataşat de ceva - de proprietate, bărbat, femeie... cartea pe care am scris-o sau cunoaşterea pe care am acumulat-o - ataşamentul... şi bătălia dusă pentru a te detaşa. Fiindcă ataşamentul produce durere. Ca atare, îmi spun în sinea mea: "Trebuie să fiu detaşat !" Şi bătălia începe ! Şi acesta este întreg conţinutul conştiinţei mele - bătălia pe care am descris-o anterior. Acum, oare acel conţinut poate fi golit, să se golească singur ? Nu să fie golit prin acţiunea percepţiei... Înţelegeţi ? să se golească singur. Ceea ce înseamnă: "Oare acest întreg conţinut poate fi observat... împreună cu conţinutul său inconştient ?" - Mă urmăriţi, domnule ? - Da, o fac. Mă gândesc...
13:00 K: I can be consciously aware of the content of my consciousness - my house, my property, my wife, my children, my job, the things I have acquired, the things I have learned. I can be consciously aware of all that. But also there is a deeper content in the very recesses of my mind, which is racial, collective, acquired, the things that unconsciously I have gathered, the influences, the pressures, the strains of living in a world that is corrupt. All that has seeped in, all that has gathered in there. Pot avea percepţia conştientă a conţinutului conştiinţei mele - casa mea, proprietatea mea, soţia mea, copiii mei, slujba mea... lucrurile pe care le-am acumulat, lucrurile pe care le-am învăţat. Pot fi conştient de toate acelea. Dar mai există un profund... conţinut, exact în cotloanele minţii mele... care este rasial... colectiv... dobândit... lucrurile pe care le-am adunat, la modul inconştient: influenţele, presiunile, tensiunile, create de traiul într-o lume care e coruptă, tot ceea ce s-a infiltrat acolo, tot ceea ce s-a adunat acolo.
13:50 A: Both personal and impersonal. - Atât personal, cât şi impersonal. - Impersonal... da, aşa este.
13:52 K: Impersonal, yes, that's right. Asta include, atunci, ceea ce psihologii numesc...
13:54 A: This includes then what the depth psychologists are calling 'collective unconscious'.

K: I don't know what they call it. 		- ... "inconştientul colectiv"... - Nu ştiu cum îi spun.
14:00 A: As well as the personal consciousness. dar şi conştiinţa personală.
14:03 K: Collective as well as... So there is that. Now, can all that be exposed? Because this is very important. If the mind really wants to understand, grasp the full meaning of death, the vastness of it, the great quality of a mind that says, yes, that's empty! - you follow? It gives a tremendous vitality, energy. So, my question is: can the mind be aware totally of all the content, hidden as well as the open, the collective, the personal, the racial, the transitory? You follow? The whole of that. Now, we say it is possible through analysis. Colectivă dar şi... Deci asta este. Acum, oare toate acelea pot fi expuse ? Fiindcă este ceva foarte important. Deoarece, dacă mintea chiar doreşte să înţeleagă şi să perceapă întreaga semnificaţie a morţii... imensitatea ei, marea calitate a unei minţi care spune: "Da, este gol !" asta îţi oferă o vitalitate extraordinară, energie. Deci, întrebarea mea este: Oare poate mintea să fie pe deplin conştientă de întreg conţinutul... atât cel ascuns, cât şi cel aflat la vedere... de cel colectiv, cel personal, cel rasial... de cel tranzitoriu ? Înţelegeţi ? De toate acelea. Noi spunem că aşa ceva este posibil, prin analiză.
15:07 A: Yes, we do. Da, aşa e.
15:08 K: I said analysis is paralysis. Because every analysis must be perfect, complete. And you are frightened that it might not be complete. And if you have not completed it, you carry it over as a memory, which will then analyse the next incident. So each analysis brings its own incompleteness. Eu spun că analiza înseamnă paralizie. Fiindcă... fiecare analiză trebuie să fie perfectă, completă. Şi eşti înspăimântat că s-ar putea să nu fie completă. Şi, dacă n-ai completat-o, o porţi după tine, ca pe o amintire, care, atunci, va analiza următorul incident. Deci fiecare analiză produce propria sa neîmplinire.
15:41 A: Oh, certainly, yes.

K: Therefore it is a total paralysis. 		- Oh, cu siguranţă, da. - Ca atare, e o paralizie totală.
15:48 A: In following what you are saying I'm very taken with what we usually regard as death, which has a very clear relationship to what you've said about the endless series of analytical acts.

K: Acts. Yes, sir. 		Urmărind ceea ce afirmaţi, sunt... foarte surprins de... ceea ce considerăm, de regulă, ca fiind moarte, care are o... o relaţie foarte clară cu ceea ce aţi afirmat despre... - ... seria nesfârşită a actelor analitice. - Acte, da domnule.
16:07 A: We regard death as terminus in terms of a line. Noi considerăm moartea ca pe un punct terminus... - ... al unei linii. - Exact, fiindcă noi gândim plat.
16:12 K: Quite, because we think laterally. Gândim plat, întocmai, dar ceea ce afirmaţi dumneavoastră este:
16:15 A: We think laterally, exactly. But what you're saying is: on the contrary, we must regard this vertically.

K: Yes. 		din contră trebuie să privim asta pe verticală. - Da. Şi, privind acest lucru pe verticală...
16:25 A: And in the regarding of it vertically we no longer see - please check me if I am off here - we no longer see death as simply a moment of termination to a certain trajectory of repetition. But there is a total qualitative change here, which is not the cessation of something that we have to regret as though we had lost something valuable. nu mai vedem... - corectaţi-mă dacă sunt pe alături, aici - nu mai vedem... moartea... ca pe numai... un moment... o finalizare a unei sigure... traiectorii constând din repetiţii. Dar, aici, există o totală schimbare calitativă... care... nu înseamnă încetarea a ceva anume, pe care trebuie să-l regretăm, de parcă am pierdut ceva valoros.
17:08 K: Yes, I am leaving my wife and children.

A: Right. 		- Da, îmi părăsesc soţia şi copiii. - Corect.
17:11 K: And my property, my blasted bank account. Şi proprietatea mea, blestematul meu de cont bancar.
17:18 A: Yes, yes.

K: You see, sir, if one can go very deeply into this: there is this content, which is my consciousness, acquired, inherited, imposed, influenced, propaganda, attachment, detachment, anxiety, fear, pleasure - all that, and also the hidden things. I'm asking myself, since analysis is really paralysis, - not an intellectual supposition but, actually, it is not a complete act, analysis can never produce a complete act. The very word 'analysis' means to break up, you know, the breaking up. 		- Da, da. - Vedeţi, domnule, e ceva cu adevărat... Dacă cineva poate analiza asta, foarte profund... există acest conţinut... care înseamnă conştiinţa mea... dobândită, moştenită... impusă, influenţată: propagandă, ataşare, detaşare, nelinişte, frică, plăcere - toate acelea - şi, de asemenea, lucrurile ascunse. Mă întreb, eu însumi, din moment ce analiza este o paralizie efectivă... Nu este o presupunere teoretică, ci, realmente, nu este un act complet... analiza nu poate produce, vreodată, o acţiune completă. Însuşi cuvântul "analiză" înseamnă să desparţi, ştiţi dumneavoastră, despărţirea forţată.
18:11 A: To loosen up.

K: Loosen up, break it up. Therefore I reject that totally. I won't analyse, because I see the stupidity, the paralytic process of it. Then what am I to do? You are following? Because that's the tradition, introspective, or analysis by myself or by a professional, which is now the fashion, and so on, so on, so on. So if the mind sees the truth of it, and therefore analysis falls away, then what is the mind to do with the content? You... 		- Să slăbeşti ceva. - Să slăbeşti, să desparţi. Ca atare, resping asta, în totalitate. Nu voi analiza, fiindcă îi observ stupiditatea, procesul paralitic pe care-l implică. Atunci, ce am de făcut ? Mă urmăriţi ? Fiindcă aceasta este tradiţia, o introspecţie... sau... analiza efectuată de mine sau de către un profesionist... aşa cum este moda acum ş.a.m.d. Deci, dacă mintea sesizează acest adevăr şi, ca atare, analiza pierde din importanţă, atunci ce are mintea de făcut cu conţinutul ? Înţelegeţi ? Da, chiar înţeleg asta.
19:04 A: Yes, I do see that. Ştim care este conţinutul, nu trebuie să-l descriem veşnic.
19:07 K: We know what the content is. We don't have to eternally describe. Now, what is it to do? It has to be emptied. Otherwise it is mere continuity. Acum, ce-i de făcut ? Trebuie să fie golit ! Altminteri, nu e decât o continuitate. Da, n-are rost să analizezi ceea ce există, deja,
19:21 A: No, there is no use analysing what is already there, because that will not change what is there in any way, shape or form. That seems to be very, very plain. Perhaps you would for a moment explain why we simply refuse to see that. We do believe that an analytical enquiry is ordered to a revelation. We do believe that.

K: No, sir. You can see it in a minute. Analysis implies the analyser and the analysed.

A: Yes. 		fiindcă asta nu va schimba ceea ce există acolo, în nici un fel, ca aspect sau formă. Asta pare să fie extrem de clar. - Clar. - Deşi, noi... Poate că aţi putea, pentru un moment... să explicaţi... de ce... noi refuzăm, pur şi simplu, să observăm asta. Noi chiar credem că o cercetare analitică este necesară unei revelaţii. - Nu, domnule, puteţi vedea într-o clipă. - Chiar credem asta. Analiza implică existenţa analistului şi a obiectului analizei. Da.
20:06 K: The analyser is the analysed. Analistul este cel analizat. Da, am revenit la observator şi obiectul observării.
20:12 A: Yes, we are back to the observer and the observed. Îmi analizez mânia.
20:15 K: Obviously! I am analysing my anger. Who is the analyser? Part of the fragment, which is anger. So, the analyser pretends to be different from the analysed. But when I see the truth that the analyser is the analysed, then a totally different action takes place. Then there is no conflict between the analyser and the analysed. There is instant action, a perception, which is the ending and going beyond the 'what is'. Cine este analistul ? O parte a fragmentului, care este mânia. Deci, analistul pretinde că este diferit... de obiectul analizei. Dar, atunci când percep adevărul, că analistul este cel analizat, atunci are loc o acţiune complet diferită. Atunci nu există conflict între analist şi obiectul analizei. Există o acţiune instantanee, o percepere, care este finalul şi trece dincolo de "ceea ce există". Motivul pentru care am solicitat explicaţia
20:54 A: The reason I asked for the explanation was because of the concern raised earlier about knowledge. a fost preocuparea apărută, mai devreme, privind cunoaşterea. Da.
21:01 K: Yes. After all, the observer is knowledge. La urma urmei, observatorul înseamnă cunoaşterea. Da.
21:06 A: Yes, I was concerned that study, in its proper form was not regarded - in the context of our discussion - as unprofitable as such.

K: No, no, of course not. 		Eram îngrijorat că... studiul, în... forma sa adecvată, n-a fost... privit, în contextul discuţiei noastre, ca... - ... fiind neprofitabil, ca atare. - Nu, nu, desigur că nu. - Nu la asta ne referim. - Nici măcar nu l-am discutat.
21:24 A: We don't mean that.

K: We didn't even discuss it. That's so obvious.

A: Exactly. Yes, fine, do go. Well, yes, it is obvious in terms of our discussion, but the thing that concerns me is that so ingrained is the notion that... For instance, in the story I told you about, when I came to hear you years ago, I began doing analysis while I was listening to your words, and consequently I could hardly end up with anything qualitatively different from what I came in with. But you see, I didn't see that at the time. And in our videotaping our conversations here, this will be listened to, and when we say 'yes' about knowledge, this is obvious - in the context of our conversation it is. But then I'm thinking of... 		- Este evident. - Întocmai, da, continuaţi ! Ei bine, da, este evident în contextul discuţiei noastre, dar problema care mă preocupă este că e atât de imprimată noţiunea... - Desigur. - ... că... De exemplu, în povestea pe care v-am spus-o, când am venit să vă ascult, cu ani în urmă, am început să fac analize, în timp ce vă ascultam cuvintele şi, în consecinţă, abia dacă am ajuns la ceva diferit, calitativ vorbind... - ... faţă de ce aveam deja. - Da, exact. Dar, vedeţi, n-am observat asta, pe atunci. Şi, prin filmarea conversaţiilor noastre de aici, acest lucru va fi ascultat şi, când vom spune "da", despre cunoaştere, că e ceva evident, chiar este în contextul conversaţiei noastre. Dar, apoi, mă gândesc la... Nu numai în contextul conversaţiei noastre...
22:14 K: Not only in the context of our conversation, it is so.

A: It is as such. 		- ... ci aşa este. - Aşa şi este. - Viaţa este aşa. - Întocmai, nu pot decât să fiu de acord,
22:18 K: Life is that.

A: Exactly, I couldn't agree, but immediately I flashed back to my own behaviour, and I know that I was not alone in that, because I listened to other conversations regarding it at the time. But, yes, I see what you mean now about analysis as such. It seems to me very clear.

K: Analysis implies, sir, the analyser and the analysed. 		dar, imediat, privesc retrospectiv, la propriul meu comportament şi... ştiu că nu eram singurul care gândea astfel, fiindcă am ascultat alte conversaţii pe acelaşi subiect, pe atunci. Da, dar îmi dau seama ce afirmaţi, acum, despre analiza ca atare. - Mi se pare foarte clar. - Analiza implică, domnule... analistul şi obiectul analizei. - Întocmai. - Analistul este obiectul analizei.
22:44 A: Precisely.

K: The analyser is the analysed. And also analysis implies time, duration. I must take time to unearth, to uncover, and it will take me rest of my life. 		Şi, de asemenea, analiza implică timp, o durată. Îmi trebuie timp... ca să dezgrop... ca să descopăr şi îmi va lua tot restul vieţii. Asta e tot o confuzie pe care o avem despre moarte: relaţia morţii cu timpul.
23:00 A: This is a confusion we have about death too, death's relation to time. - Aşa e, voi ajunge la asta. - Da, desigur.
23:04 K: That's right. I'm coming to that. Da, vă rog să continuaţi !
23:06 A: Yes, of course, yes, please do, please. Deci...
23:09 K: So, the mind, perceiving, discards analysis completely. Not because it's not profitable, not because it doesn't get me where I want, but I see the impossibility of emptying the consciousness of its content, if the mind approaches through that channel: analyser, time, and the utter futility - at the end of 40 years I am still analysing. mintea, care percepe, respinge analiza, totalmente. Nu... fiindcă nu e profitabilă, nu fiindcă nu-mi oferă ce doresc, ci observ... imposibilitatea golirii conştiinţei de conţinutul său, dacă mintea abordează asta prin acel canal: analist, timp şi deplina sa inutilitate. După 40 de ani eu încă mai analizez. Şi conţinutul conştiinţei mele...
23:50 A: And the content of my consciousness has not qualitatively changed at all.

K: Changed at all. 		- ... nu s-a schimbat deloc, calitativ. - Absolut deloc. Nu, ci numai şi-a intensificat propria corupere.
23:54 A: No, it's becoming intensified in its corruption. - Aşa este. - Da.
23:58 K: That's right. That's right. But the mind must see its content, must be totally aware of it, not fragments of it. How is that to be done? You follow, sir?

A: Yes, I do. 		Deci... mintea trebuie să-i observe conţinutul... trebuie să fie pe deplin conştientă de el şi nu de fragmente ale lui. Cum se poate face aşa ceva ? - Mă urmăriţi, domnule ? - Da, o fac. Fiindcă este ceva foarte important,
24:19 K: Because that's very important in relation to death. Because the content of my consciousness is consciousness. That consciousness is me, my ego, my saying, 'I and you, we and they', whether they the communists, they the Catholics, they the Protestants, or they the Hindus - they and we. So, it is very important to find out whether it is possible to empty consciousness of its content. Which means the dying to the me. You follow? legat de moarte. Deoarece... conţinutul conştiinţei mele este conştiinţa însăşi. Acea conştiinţă sunt eu... ego-ul meu, eu care spun: "Eu şi tu... noi şi ei"... fie că vorbim de ei, comuniştii, de ei, catolicii, de ei, protestanţii sau de ei, hinduşii - ei şi noi. Deci este foarte important să descoperi... dacă este posibil să goleşti conştiinţa de conţinutul său. Ceea ce înseamnă moartea sinelui. - Înţelegeţi ? - Da, înţeleg.
25:14 A: Yes, I do.

K: Because that is the me. 		Fiindcă acela este eul. - Aici începe teroarea. - Aici începe teroarea.
25:19 A: This is where the terror starts. Întocmai, există intuiţia că, dacă las să moară acest conţinut al conştiinţei...
25:21 K: That's where the terror starts. - ... atunci încetez să mai exist. - Da.
25:22 A: Precisely. There's the intuition that, if I die to the content of this consciousness, that I am wiped out. Deci eu, care m-am străduit...
25:29 K: Yes. I, who have worked, who have lived a righteous life - or unrighteous life - who have done so much, mischief or good, I have struggled to better myself, I've been so kind, so gentle, so angry, so bitter - you follow? - and when you say empty your consciousness, it means you are asking me to die to all that! So, you are touching at the very root of fear. care am trăit o viaţă corectă - sau o viaţă incorectă - care am făcut atât de multe... rele sau bune... am luptat să mă autoperfecţionez... am fost atât de bun, de blând, de furios, de amărât - Înţelegeţi ? - şi, când tu spui să-mi golesc conştiinţa, înseamnă că-mi ceri moartea tuturor acelor lucruri ? Deci... acţionezi exact asupra rădăcinilor fricii. Da, întocmai.
26:10 A: Yes, exactly.

K: At the root of terror of not being. Oh yes, that's it, sir. And I want to immortalise that me. I do it through books, writing a book, and say, famous book. Or I paint. Or through paint, through works, through good acts, through building this or that, I immortalise myself. 		La rădăcinile groazei de-a nu mai exista. Oh da, asta este, domnule. Iar eu doresc să imortalizez acel eu. - Da. - O fac... prin cărţi, scriind o carte, să zicem că una faimoasă. Sau pictez. Sau prin pictură, prin operele mele, prin acte caritabile, prin a clădi una sau alta, mă imortalizez pe mine însumi. Acest lucru are efecte foarte dăunătoare în cadrul familiei,
26:55 A: This has very pernicious effects within the family, because we must have a son in order to... fiindcă trebuie să am un fiu pentru... - ... a continua. - ... a-mi imortaliza numele, în timp.
27:03 K: ...carry on.

A: ...immortalise the name in time. 		Ca atare, familia devine un pericol.
27:06 K: Therefore the family becomes a danger.

A: Exactly. 		Întocmai. Deci, uitaţi ce am făcut, domnule:
27:15 K: So, look what we have done, sir: the ancient Egyptians immortalised themselves, made their life immortal by thinking, carrying on. egiptenii antici s-au imortalizat, ei înşişi, şi-au făcut viaţa nemuritoare, gândind că o vor continua. - Veşnicie. - Veşnicie.
27:27 A: Perpetuity.

K: Perpetuity. And the robbers come and tear it all to pieces. Tutankhamen is merely a mask now, a golden mask with a mummy, and so on. So, man has sought immortality through works, through every way to find that which is immortal, that is, beyond mortality. Right? 		Şi... au venit jefuitorii şi au făcut totul bucăţi. Din Tutankamon n-a mai rămas decât o mască, acum, o mască de aur asociată unei mumii... şi aşa mai departe. Deci, omul a căutat nemurirea prin opere de artă, prin orice cale de a descoperi ceva nemuritor... adică... mai presus de moarte. Corect ? Este un lucru foarte remarcabil, că acel cuvânt "nemuritor" e o negaţie.
28:05 A: It's a very remarkable thing that the word 'immortal' is a negative.

K: Yes, not mortal. 		Da, non muritor. Da, nu spune ceea ce este, de fapt.
28:10 A: Yes, it's not saying what it is. - Vom afla ce anume este. - Bine.
28:17 K: We are going to find out what it is.

A: Good. 		Înţelegeţi, domnule ? E un lucru foarte serios.
28:21 K: You follow, sir? This is a very, very serious thing. It isn't a plaything between two people enjoying a discussion, It is tremendously important! Nu este joaca a doi oameni, care apreciază o discuţie. Este ceva extrem de important ! Da, râdeam de ironia situaţiei în sine,
28:31 A: Yes, I was laughing at the irony of it. That, inherent in the structure of that word, there is a warning, and we just go right through the red light. că, inerent, în structura acelui cuvânt, există un avertisment, iar noi, pur şi simplu, l-am ignorat. - Corect. - Da, continuaţi vă rog !
28:44 K: Right.

A: Yes, please do go on. 		Deci...
28:47 K: So, what is immortality? Not the book.

A: Oh no. 		ce anume este nemurirea ? - Nu cartea. - Oh nu. Nu tabloul pe care l-am făcut,
28:55 K: Not the painting which I have done, not, going to the moon and putting some idiotic flag up there. Not, living a righteous life, - or not living a righteous life. So, what is immortality? The cathedrals are beautiful, marvellous cathedrals, in stone; an earthquake comes - gone. You carve out of marble a marvellous thing of Michelangelo, an earthquake, fire - destroyed. Some lunatic comes along with a hammer and breaks it up. So, it is in none of those. Right?

A: Right. 		nu să mergi pe Lună şi să plantezi vreun drapel idiot, acolo. Nu să duci o viaţă corectă... sau să nu duci o viaţă corectă. Deci, ce anume este nemurirea ? Catedralele sunt frumoase... minunate catedrale... în piatră. Vine un cutremur şi s-au dus. Sculptezi în marmură un lucru minunat, aşa cum a făcut Michelangelo... un cutremur, un incendiu şi e distrus. Vine vreun lunatic, cu un ciocan şi îl sfărâmă. Deci... nu constă în nici unul dintre acele lucruri ! - Corect ? - Corect. Fiindcă este posibil să fie distruse.
29:47 K: Because that is capable of being destroyed. Every statue becomes a dead thing, every poem, every painting. So, then one asks, what is immortality? It's not in the building - just see it, sir - It's not in the cathedral. It's not in the Saviour, which you have invented, which thought has invented. Not in the gods that man has created out of his own image. Then what is immortality? Because that is related to consciousness and to death. Unless I find that out, death is a terror. Fiecare statuie devine un lucru mort... fiecare poezie, fiecare pictură. Ca atare, cineva se întreabă ce anume este nemurirea ? Nu constă într-o clădire... - Numai observaţi asta, domnule ! - nu constă într-o catedrală nu constă într-un mântuitor, pe care tu l-ai inventat... pe care gândirea l-a inventat, nu în zeii pe care omul i-a creat după chipul său. Atunci ce este nemurirea ? Fiindcă asta se leagă cu conştiinţa şi cu moartea. Dacă nu aflu asta, moartea este o teroare. Desigur, desigur.
30:41 A: Of course, of course. Am încercat să mă fac nemuritor,
30:45 K: I have tried to immortalise myself, become immortal by the thought that there is a Brahman, there is a God, there is eternality, there is a nameless one, and I will do everything to approach him. Therefore I'll lead a righteous life. Therefore I will pray, I will beg, I will obey. I will live a life of poverty, chastity, and so on, so on, so on, in order to have that immortal reality with me. But I know all that is born of thought. Right, sir?

A: Yes, as soon as...

K: Wait a minute, sir, see what happens. So I see thought and its products are the children of barren women. 		să devin nemuritor prin... concepţia că există un Brahman, există un Dumnezeu, există eternitate, există cineva ce nu poate fi numit şi fac tot posibilul pentru a-l aborda. Ca atare, voi duce o viaţă corectă. Ca atare, mă voi ruga, voi implora, mă voi supune, voi duce o viaţă în sărăcie, castitate ş.a.m.d... pentru a putea concretiza acea nemurire, pentru mine. Dar ştiu că toate acelea sunt rodul gândirii. - Corect, domnule ? - Da, imediat ce... - Aşteptaţi, să vedeţi ce se întâmplă. - Da. Deci văd că gândul... şi produsele sale sunt copiii unor femei sterpe. Exact.
31:42 A: Precisely. Observaţi ce se întâmplă ! Atunci ce este nemurirea ?
31:45 K: See what's taken place. Then what is immortality? The beauty in the church - not I built the church - the beauty in the cathedral, the beauty in the poem, the beauty in the sculpture. The beauty, not the object of beauty. I wonder... Frumuseţea din biserică - nu faptul că eu am clădit biserica - frumuseţea catedralei, frumuseţea poeziei, frumuseţea... sculpturii. Frumuseţea... nu obiectul frumuseţii. - Mă întreb... - Frumuseţea în sine.
32:16 A: The beauty itself.

K: Itself. That is immortal. And I cannot grasp that, the mind cannot grasp it, because beauty is not in the field of consciousness. 		În sine. Aceea este nemuritoare ! Şi nu pot pricepe asta, mintea n-o poate pricepe... fiindcă... frumuseţea nu se află în domeniul conştiinţei. Vedeţi, ceea ce aţi afirmat, din nou,
32:39 A: You see, what you have said, again, stands it all on its head. We think when something dies that we have cherished, that is beautiful, that beauty dies, in some sense, with that which has passed away.

K: Passed away, yes. 		întoarce totul cu susu-n jos. Noi gândim, atunci când ceva moare, că l-am preţuit fiindcă era frumos. Acea frumuseţe moare, într-un anumit sens, odată cu ceea ce a dispărut. Cu ceea ce a murit, da. De fapt...
33:00 A: Actually it's the feeling of being bereft of that beauty that I regarded as my privilege to have personal access to. The belief that that has perished, not simply being lost, because what is lost is by its nature predisposed to be found. But to perish is to be wiped out utterly, isn't it? And so the belief is deep.

K: Oh, very, very. 		este vorba de sentimentul de a fi deposedat... de acea frumuseţe, pe care eu o consider ca privilegiul meu, de-a o accesa personal, credinţa că acel lucru a pierit, nu numai că s-a pierdut, fiindcă ceea ce se pierde... este, prin natura sa, predispus de a fi descoperit. Dar să piară înseamnă să fie eliminat complet, nu-i aşa ? - Şi, ca atare, credinţa este profundă. - Oh, extrem de profundă. Extrem de profundă, legată de ceea ce înţelegem noi prin a pieri.
33:36 A: Extremely deep with respect to what we mean by perish. In fact, the word isn't used very often, it's frightening, it's a very frightening word. We always talk about losing things, hardly ever do we say something perishes. Now back to what I mentioned about standing it on its head. The image came to my mind as a metaphor - I hope not one of those images we've been talking about. That beauty, rather than being imprisoned and therefore taken down to the utter depths of nullity, when the thing perishes, has simply let it go. In some sense beauty has let this expression go. That is upside down from what is usually thought. De fapt, cuvântul nu e folosit prea des. E un cuvânt foarte înfricoşător. Mereu vorbim despre a pierde lucruri, abia dacă amintim vreodată că ceva piere. Acum, să revenim la ceea ce am menţionat, ca întoarcere cu susu-n jos. Imaginea mi-a răsărit în minte... ca o metaforă. Sper că nu e una dintre acele imagini, despre care am vorbit. Acea... frumuseţe... în loc să fie întemniţată şi, ca atare... doborâtă în adâncimile profunde ale anulării, atunci când lucrul piere... doar... este lăsată să plece. Într-un anume sens, frumuseţea şi-a lăsat expresivitatea să plece. Asta înseamnă cu susu-n jos, faţă de ce se gândeşte, de regulă. Ştiu, ştiu.
34:33 K: I know, I know. Şi probabil că a lăsat-o să plece exact la timp.
34:35 A: And it has probably let it go precisely on time. - Aşa e. - De aceea e atât de minunat.
34:41 K: That's right.

A: That's what's so marvellous. Yes, yes. 		Da, da. Deci...
34:45 K: So, immortality, we have said, is within the field of time. nemurirea, am spus noi, se manifestă în domeniul temporal. În acel domeniu unic.
34:55 A: In the one field. - Corect ? - Da.
34:58 K: Right?

A: Yes. 		- În domeniul temporal. - Da.
34:59 K: The field of time.

A: Yes. 		Şi moartea se află, atunci, tot în domeniul temporal.
35:01 K: And death is also then in the field of time. Because I have created, through thought, the things of time. And death is the ending or the beginning of a state which is timeless. Of that I am frightened. So, I want everything preserved in the field of time. You follow, sir?

A: Yes, yes, we think it could... 		Fiindcă... am creat... prin gândire, caracteristicile temporale. Şi... moartea este finalul... sau începutul... unei stări care este atemporală. De ea mă tem. Deci... vreau... ca totul să rămână în acel domeniu temporal. - Înţelegeţi, domnule ? - Da, da, credem c-ar putea... Şi acel lucru e ceea ce noi numim nemuritor...
35:42 K: And that is what we call immortal - the statue, the poem, the church, the cathedral. And I see also all that is corruptible, destroyed by one accident, or by an earthquake - everything is gone. So, immortality is not within the field of time. And time is thought - of course. statuia, poemul, catedrala, biserica. Şi observ, de asemenea, că toate acelea sunt coruptibile... pot fi distruse... de un singur accident... sau de un cutremur - şi totul s-a dus. Deci... nemurirea nu se află în domeniul temporal. Şi timpul e doar un gând... desigur. - Desigur, da, asta rezultă. - Desigur.
36:22 A: Of course, yes, that follows.

K: Of course. So, anything that thought creates must be within the field of time. And yet thought is trying to seek immortality, which is, immortality of itself - and the things it has created. You...

A: Yes. 		Deci, tot ceea ce creează gândirea... trebuie să se afle în... domeniul temporal. Şi, totuşi, gândirea încearcă să descopere nemurirea... care este propria sa nemurire... şi a lucrurilor pe care le-a creat. - Mă urmăriţi ? - Da. Deci...
36:51 K: So, then the problem is, can the mind see all this, - see it! Not imagine that it is seeing it. atunci problema este, oare mintea poate vedea toate acestea ? Să vadă ! Nu să-şi imagineze că le vede. - Nu, ci să le vadă efectiv. - Să le vadă efectiv.
37:07 A: No, actually see it.

K: Actually see it. 		Da, prin remarca pe care am făcut-o anterior,
37:13 A: Yes, the remark I made before, when you began saying the field of time and I said the one field, I didn't mean that the field of time, as you've described it, is the one field, but that we could be so appallingly... când aţi început să spuneţi "domeniul temporal" şi eu am spus "unicul domeniu", nu am vrut să spun că domeniul temporal, aşa cum l-aţi descris, este unicul domeniu, ci că noi putem fi atât de îngrozitor... - ... de orbi. - ... confuzi şi orbi...
37:28 K: ...blind.

A: ...mistaken and blind... 		- Ignoranţi. - ... fiindcă...
37:30 K: Ignorant. domeniul temporal este un alt fragment şi...
37:31 A: ...that the field of time is another fragment and... - Aşa e. - ... este unicul domeniu.
37:36 K: That's right.

A: ...it's the only field. And what really struck me was: this misuse of thought generates the most appalling avarice. 		Şi ceea ce m-a frapat, cu adevărat... a fost... că această folosire eronată a gândirii generează cea mai îngrozitoare avariţie. Da, domnule.
37:51 K: Yes, sir. Mă zidesc singur în piatră.
37:57 A: I'm walling myself up in stone. Yes, please. - Da, vă rog. - Deci...
38:03 K: So, the mind, perceiving all this, if it is alert, if it has been watchful all the time that we have been discussing, must inevitably see the whole content exposed, without any effort. It's like reading a map. You spread it out and look. But if you want to go in a direction, then you don't look at the whole map. Then you say, I want to go from here to there, the direction is there, so many miles, and... you don't look at the rest. What we are asking is, no direction but just look. Look at the content of your consciousness, without direction, without choice. Be aware of it without any exertion of discernment. Be choicelessly aware of this extraordinary map. Then that choiceless awareness gives you that tremendous energy to go beyond it. But you need energy to go beyond it. mintea, care percepe toate acestea, dacă este vigilentă, dacă a fost atentă tot timpul cât am discutat noi... trebuie să observe, inevitabil, cum este expus întreg conţinutul... fără nici un efort. E ca şi cum ai citi o hartă: o desfăşori şi te uiţi. Dar, dacă vrei să mergi într-o anumită direcţie, atunci nu te uiţi pe toată harta. Atunci spui: "Vreau să merg de aici până acolo, aia e direcţia, sunt atâtea mile." şi nu te mai uiţi în rest. Ceea ce solicităm noi, nu este o direcţie, ci numai observarea. Observă conţinutul conştiinţei tale, fără direcţie... fără alegere. Fii conştient de el, fără vreun... efort de a discerne. Fii conştient, fără a selecta, de această hartă extraordinară. Atunci, acea conştientizare, neselectivă, îţi oferă acea energie extraordinară de a trece dincolo de ea. Dar ai nevoie de energie pentru a trece dincolo de ea. Asta mă conduce...
39:39 A: This leads me to the notion of reincarnation that we began to touch on a little earlier: I see the demonic root in that.

K: Yes, sir. You see, reincarnate next life. Nobody says, incarnate now.

A: Yes, exactly. 		la... conceptul reincarnării, pe care începusem să-l abordăm, puţin mai devreme. - Observ rădăcinile sale demonice. - Da, domnule. Vedeţi... vă reincarnaţi... în viaţa următoare. - Nimeni nu spune să te incarnezi acum. - Da, întocmai. - Mă urmăriţi, domnule ? - Da, vă urmăresc.
40:04 K: You follow, sir?

A: Yes, I do, I do. 		Te poţi incarna acum,
40:06 K: You can only incarnate now, when you die to the content. You can be reborn, regenerated totally, if you die to the content. când renunţi la conţinut. Poţi fi renăscut, complet regenerat, dacă renunţi la conţinut. Da.
40:19 A: Yes. Yes. Yes. And there is a terrible truth on the dark side, the demonic side to this doctrine of reincarnation, because, if that content of consciousness is not emptied out, then it must prevail!

K: So what happens? 		Da, da. Şi... există un teribil... adevăr, pe partea întunecată, partea demonică, în această doctrină a reincarnării, fiindcă, dacă acel conţinut al conştiinţei nu este golit... - ... atunci trebuie să triumfe. - Deci, ce se întâmplă ? - Apoi chiar triumfă, da. - Triumfă.
40:45 A: Then it really does, yes!

K: It prevails. So what happens? I do not know, as a human being, how to empty this thing. I'm not even interested, I'm only frightened. 		Deci, ce se întâmplă ? Nu cunosc, ca fiinţă umană, cum să golesc acest lucru. Nici măcar nu sunt interesat, sunt numai înfricoşat. - Doar speriat de moarte. - Speriat de moarte.
41:01 A: Only scared to death.

K: Scared to death. And I preserve something, and I die, am burned, or buried under ground. The content goes on. As we said, the content of me is your content also, it's not so very different.

A: No, no, no. 		Şi păstrez ceva şi mor, sunt incinerat sau îngropat. Conţinutul continuă să existe. Aşa cum am spus, conţinutul... meu, este şi conţinutul tău, nu e atât de diferit. Nu, nu, nu. Puţin modificat, puţin exagerat,
41:27 K: Slightly modified, slightly exaggerated, given certain tendencies, which depend on your conditioning of environment, and so on, so on, but it is essentially same consciousness. Unless a human being empties that consciousness, that consciousness goes on like a river, collecting, accumulating - all that's going on. And out of that river comes the expression or the manifestation of the one that is lost. When the mediums, seances, all those say your brother, your uncle, your wife is here, what has happened is they have manifested themselves out of that stream which is the continuous consciousness of struggle, pain, unhappiness, misery - all that. And a man who has observed and has looked at the consciousness, and empties it, he doesn't belong to that stream at all. Then he is living each moment anew, because he is dying each moment. You understand, sir? având anumite tendinţe, de care depinde, condiţionarea ta dată de mediu ş.a.m.d., dar, în esenţă, este aceeaşi conştiinţă. Dacă o fiinţă umană nu goleşte acea conştiinţă, acea conştiinţă merge mai departe ca un râu... colectând, acumulând - tot ceea ce se întâmplă. Şi, din acel râu, apare exprimarea... sau manifestarea persoanei care s-a rătăcit. Atunci când un medium... un clarvăzător, toţi aceia spun că fratele tău, unchiul tău, soţia ta se află aici, ceea ce s-a întâmplat este că s-au manifestat, ei înşişi, ieşind din acel flux, care este conştiinţa continuă a... luptei, durerii, nefericirii, sărăciei - toate acelea. Şi un om... care a observat şi a analizat conştiinţa şi o goleşte nu mai aparţine, deloc, acelui flux. Atunci el trăieşte fiecare moment din nou... fiindcă moare în fiecare moment. - Înţelegeţi, domnule ? - Oh da, înţeleg, da, înţeleg.
43:02 A: Oh yes, I do, yes, I do. Nu există acumulare a sinelui, care trebuie să fie exprimată.
43:04 K: There is no accumulation of the me which has to be expressed. He is dying every minute, living every minute, and dying every minute. And therefore in that there is - what shall I say? - there is no content. You follow, sir?

A: Yes. 		El moare... în fiecare minut, trăieşte în fiecare minut şi moare în fiecare minut. Şi, ca atare, în asta există... - Cum să-i spun ? - nu există conţinut. - Mă urmăriţi, domnule ? - Da. E ceva ca o energie extraordinară, aflată în acţiune.
43:26 K: It is like a tremendous energy in action. Asta oferă o înţelegere complet diferită
43:30 A: This gives a totally different understanding of what we mean by the phrase 'in the afterlife'. On the one hand, there is this continuity in disordered content of consciousness...

K: It is totally disordered. 		pentru ceea ce înţelegem prin... expresia "în viaţa de apoi". Pe de o parte, există această... continuitate a unui conţinut dezordonat al conştiinţei... - Este complet dezordonat. - ... care nu este...
43:53 A: ...which is not radically affected qualitatively with respect to its nature, simply because somebody has stopped breathing for good. No. It's on its way.

K: On its way. 		afectat radical, calitativ vorbind, din punct de vedere al naturii sale, numai fiindcă cineva a încetat, pe veci, să mai respire. - Nu, continuă să existe. - Continuă să existe. Şi, ca atare...
44:07 A: And therefore the attempt that is often made on the part of persons to contact this stream of consciousness after the death of a person, when made within the same quality of consciousness, attains nothing but a reinforcement... încercarea, făcută, adesea, de unele persoane, de a contacta acest flux al conştiinţei, după moartea unei persoane, atunci când este făcută în cadrul aceleiaşi calităţi a conştiinţei, nu obţine decât o amplificare... - Da, aşa este. - ... în cadrul propriei lor vieţi
44:34 K: Yes, that's right.

A: ...within their own personal life. And it does a terrible thing to their content of consciousness which has gone on, since it also feeds that some more. 		şi dăunează teribil acelui conţinut al conştiinţei, care a persistat, din moment ce-l alimentează în continuare. Aşa e. Da, chiar înţeleg acest lucru.
44:44 K: That's right. O persoană a venit să mă vadă...
44:46 A: Yes, I do see that. şi soţia lui murise.
44:48 K: A person came to see me, and his wife was dead. And he really thought he loved her. So he said, I must see my wife again. Can you help me? I said, which wife do you want to see? The one that cooked? The one that bore the children? The one that gave you sex? The one that quarrelled with you? The one that dominated you, frightened you? He said, I don't want to meet any of those. I want to meet the good of her. You follow, sir?

A: Yes, yes, yes, yes. 		Şi el chiar credea că o iubise. Aşa că a spus: "Trebuie să-mi văd soţia, din nou ! Mă puteţi ajuta ?" Am spus: "Pe care soţie vrei s-o vezi ? Cea care-ţi gătea ? Ce care-ţi plictisea copiii ? Cea care-ţi oferea sex ? Cea care se certa cu tine ? Cea care te domina, care te înspăimânta ?" A zis: "Nu vreau s-o întâlnesc pe nici una dintre ele. Vreau să mă întâlnesc cu binele din ea." - Înţelegeţi, domnule ? - Da, da, da. Imaginea binelui pe care el şi-o clădise din ea.
45:37 K: The image of the good he has built out of her. None of the ugly things, or what he considered ugly things, but the idea of the good which he had culled out of her, and that is the image he wants to meet. I said, don't be infantile. You are so utterly immature. When you have slept with her, and got angry with her, all that you don't want, you want just the image which you have about her goodness. I said... And you know, sir, he began to cry, really cry for the first time. He said afterwards, I have cried when she died, but the tears were of self-pity, my loneliness, my sense of - you follow? - lack of things. Now I have cried because I see what I have done. You understand, sir? Nici unul dintre lucrurile urâte... sau ce considera el ca lucruri urâte, ci ideea binelui pe care el... a cules-o din ea şi aia era imaginea pe care dorea s-o întâlnească. Am spus: "Nu fi infantil ! Eşti atât de imatur. Când te culcai cu ea şi te enervai pe ea, pe toate acelea nu le vrei, nu vrei decât imaginea pe care ţi-ai făcut-o despre bunătatea ei." Asta am spus... şi, ştiţi, domnule... a început să plângă, să plângă, cu adevărat, pentru prima dată. A zis: "La urma urmei, am plâns când a murit... dar lacrimile erau de autocompătimire, pentru singurătatea mea... pentru sentimentul meu de... - Înţelegeţi ? - de neîmplinire. Acum plâng, fiindcă îmi dau seama ce-am făcut." Înţelegeţi, domnule ? Da, înţeleg.
46:43 A: Yes, I do. Deci... pentru a înţelege moartea,
46:50 K: So, to understand death there must be no fear. The fear exists and the terror of it exists only when the content is not understood. And the content is the 'me'. And the 'me' is the chair - you follow, sir? trebuie să nu existe teamă. Frica există şi groaza de ea există numai atunci când conţinutul conştiinţei nu este înţeles. Şi conţinutul este "eul". Şi "eul" este scaunul. - Mă urmăriţi, domnule ? - - Oh da. - Lucrul de care m-am ataşat.
47:19 A: Oh yes.

K: The thing I am attached to. It is so stupid! And I am frightened of that, the bank account, the family - you follow? 		Este atât de prostesc ! Şi sunt înfricoşat de asta... de contul bancar, de familie, înţelegeţi ? Oh da, da, înţeleg.
47:34 A: Oh yes, yes, I do. Deci...
47:36 K: So unless one is really, deeply serious in this matter, you can't incarnate now in the deep sense of that word, and therefore immortality is in the book, in the statue, in the cathedral, in the things I have put together, the things I have put together by thought. That's all the field of time.

A: Right. It just occurred to me what a terrible thing we have been doing so often over and over again to Plato by this perennial attempt at academic analysis of the text, when he plainly said that the business of the philosopher, by which he didn't mean the analyser in this mad way that we have been observing it goes on, the business of the philosopher, namely the one who is concerned with a radical change and rebirth, which he associates with wisdom, the business of the philosopher is to practise dying, to practise dying.

K: Not practice. 		dacă nu eşti, cu adevărat, profund interesat de această problemă, nu te poţi incarna acum... în sensul profund al acelui cuvânt şi, ca atare, nemurirea constă într-o carte, în statuie, în catedrală, în lucrurile pe care le-am adunat laolaltă, lucrurile pe care le-am pus laolaltă, prin gândire. Toate acelea sunt în domeniul temporal. Corect. Tocmai... mi-am dat seama ce lucru îngrozitor i-am tot făcut... atât de des, în repetate rânduri... lui Platon... prin această încercare perenă a analizei scolastice a textului... când el a afirmat, pe faţă, că sarcina filozofului, prin care el nu înţelegea analistul ce procedează atât de nebuneşte, aşa cum observăm că se întâmplă... sarcina filozofului şi anume cel care este preocupat de o schimbare radicală şi o renaştere, pe care el o asocia cu înţelepciunea, sarcina filozofului este de exersa moartea... - ... de-a exersa moartea. - Nu de-a exersa. Nu cred că el se referea la rutină, la repetiţie:
49:00 A: I don't think he meant routine, repetition: die, die, die, die, die. I think he puts it with an 'ing', because he doesn't want to fall out of act. I know I use this phrase all the time, but it came to me early in our conversations, and it seems to say, for me, what I want to say. I have to say I learned it from you, - though I don't want to put the words in your mouth. But it's possible to fall out of act into the terror and the demonic stream of time, but when one is in act, the whole thing is an ongoing move. să mori, să mori, să mori. Cred că el o gândise la prezentul continuu, deoarece... nu dorise să renunţe la acţiune. Ştiu că folosesc mereu expresia asta, dar am adoptat-o, devreme, în conversaţiile noastre şi pare să exprime, în opinia mea, ceea ce doresc să afirm. Trebuie să spun c-am învăţat-o de la dumneavoastră, deşi nu doresc să v-o atribui, forţat. Dar... este posibil să renunţi la acţiune, ajungând în groaza şi fluxul demonic al timpului. Dar, atunci când cineva acţionează, absolut totul se află într-o continuă mişcare. - Deci, domnule, timpul este un blocaj. - Întocmai.
49:50 K: So, sir, time has a stop.

A: Precisely. 		Observaţi-i frumuseţea, domnule ! Şi exact acea frumuseţe este ceea ce este nemuritor,
49:54 K: See the beauty of it, sir. And it is that beauty which is immortal, not the things which thought has created. nu lucrurile pe care le-a creat gândirea. Corect.
50:04 A: Right. Deci, a trăi înseamnă a muri.
50:07 K: So, living is dying. Corect. Şi iubirea este în esenţă moartea...
50:12 A: Right. eului.
50:13 K: And love is essentially dying to the me. Not the things which thought has said: this is love, love-sex, love-pleasure. You follow? All that. Nu... lucrurile despre care gândirea a spus: asta este iubirea... iubire-sex, iubire-plăcere. Înţelegeţi ? Toate acelea. Ci moartea...
50:31 A: Yes. timpului înseamnă iubire.
50:32 K: It is: the dying to time is love. So, living, love, and death are one thing, not divisive, not separated, not divorced, not in the field of time, but it is completely a living, moving thing, indivisible. And that is immortal.

A: Yes. 		Deci... viaţa... iubirea şi moartea sunt acelaşi lucru, nu sunt dezbinate, nu sunt separate, nu sunt divorţate, nu sunt... în domeniul temporal, ci este un lucru pe deplin viu, dinamic, indivizibil. Şi acela este nemuritor ! Deci...
51:07 K: So, Now, most of us are educated wrongly. acum, majoritatea dintre noi suntem educaţi greşit. Cât de adevărat este asta !
51:16 A: How true that is! Încă din copilărie nu suntem învăţaţi, niciodată, să fim serioşi.
51:19 K: From childhood we are never taught to be serious. From childhood we are taught the cultivation of thought, cultivation of thought and the expression and the marvels of thought. All our philosophies, books, everything is based on that. And when you say, die to all that, you really awaken the terror of not knowing. This, gives me security in knowing. Încă din copilărie suntem învăţaţi... să cultivăm gândirea... să cultivăm gândirea şi exprimarea şi minunile gândirii. Toate filozofiile noastre, cărţile, absolut totul se bazează pe asta. Şi... atunci când spui să laşi să moară toate acelea... trezeşti, cu adevărat, groaza necunoaşterii. Asta îmi conferă securitate, prin cunoaştere. Atunci cunoaşterea devine...
52:10 A: Yes. terenul siguranţei mele.
52:11 K: Then knowledge becomes the field of my safety. And you ask me, give all that up, die to all that. And I say you are insane. How can I die to that, that's part of me. Şi îmi cer să renunţ la toate acelea, să le las pe toate să moară. Iar eu spun că eşti nebun ! Cum să le las pe toate să moară, când fac parte din mine ? Există o extrem de frumoasă...
52:31 A: There's a very, very beautiful Zen saying that seems to relate to this, when it's understood correctly. It speaks of jumping off the cliff with hands free. Jumping off the cliff with hands free. The hands... o extrem de frumoasă zicală Zen, care pare să aibă legătură cu asta, atunci când este înţeleasă corect. Spune să sari de pe o stâncă, având mâinile libere. Să sari de pe o stâncă, având mâinile libere. Mâinile... - Care ţin. - ... care ţin...
52:53 K: ...that hold.

A: ...that hold, always grasping the past or reaching out towards the future, and we never get off that horizontal track. It's like a Lionel train, it forever goes on. 		agăţându-se, permanent, de trecut sau întinzându-se către viitor şi nu ne eliberăm niciodată de acea cale orizontală. E ca un tren Lionel, care merge la nesfârşit. Deci, atunci se pune întrebarea:
53:08 K: So, then it comes to the question: what is living in the present? Death is the future. And I've lived for 40 years, all the accumulated memories. What is the present? The present is the death of the content. You follow, sir?

A: Yes. 		Ce înseamnă să trăieşti în prezent ? Moartea înseamnă viitorul. Da. Şi... am trăit vreme de 40 de ani, acumulând toate amintirile. Ce este prezentul ? Prezentul înseamnă moartea... conţinutului. - Înţelegeţi, domnule ? - Da. Nu ştiu cum s-o zic, dar s-a acumulat o imensă frumuseţe în asta.
53:37 K: I don't know, it has got immense beauty in that. Because that means no conflict - you follow, sir? - no tomorrow. If you tell a man who loves, who is going to enjoy that man or woman tomorrow, when you say there is no tomorrow, he says, what are you talking about? Fiindcă înseamnă fără conflicte. Înţelegeţi, domnule ? Fără ziua de mâine. Dacă îi spui unui om, care iubeşte, care ar urma să se bucure de compania acelui om sau femei, mâine, dacă îi spui că nu există mâine, el zice: "Ce tot spui acolo ?" Da, ştiu, uneori s-ar zice, când aţi afirmat ceva, că sună absurd.
54:02 A: Yes, I know. Sometimes you will say, when you have said something, it sounds absurd. - Desigur. - Şi, desigur...
54:07 K: Of course. corelat cu modul în care am fost învăţaţi să facem analize, sună absurd.
54:08 A: And, of course, in relation to the way we have been taught to do analysis, it sounds absurd. Ca atare, domnule, oare ne putem educa copiii...
54:14 K: Therefore, sir, can we educate children, students, to live totally differently? Live and understand, and act with this sense of understanding the content and the beauty of it all. elevii... să trăiască complet diferit ? Să trăiască... şi să înţeleagă şi să acţioneze cu acest sentiment al... înţelegerii conţinutului şi a întregii sale frumuseţi. Dacă v-am înţeles corect, nu există decât un răspuns la acea întrebare:
54:41 A: If I've understood you correctly, there's only one answer to that question: yes, yes. I think the word here wouldn't be 'absurd', it would be something like 'wild'. Yes, I see now what you mean about death and birth as non-temporally related, in terms of the question that we raised about their relation earlier, because when you say there is this incarnation... Da ! Da ! Cred că cuvântul potrivit n-ar fi "absurd", ci ar fi ceva gen "sălbatic". Da. Înţeleg acum la ce vă referiţi legat de moarte... şi naştere... ca fiind... înrudite atemporal, în contextul întrebării pe care ne-am pus-o, anterior, despre relaţia lor, deoarece, când spuneţi... că există această "incarnare" - Acum. - ... acum, la moment...
55:21 K: ...now.

A: ...now, upon the instant...

K: Yes, sir. 		- Da, domnule. - ... atunci... Nu, dacă-i observaţi frumuseţea, domnule...
55:24 A: ...then... - ... atunci are loc. - Atunci se întâmplă.
55:25 K: No, if you see the beauty of it, sir, the thing takes place.

A: Then it's happened. 		- Nu este rezultatul gândirii. - Nu.
55:31 K: It is not the result of mentation.

A: No. 		Nu este rezultatul unei imense gândiri, gândiri, gândiri.
55:34 K: Not the result of immense thinking, thinking, thinking. It is actual perception of 'what is'. Este perceperea efectivă... a "ceea ce există". Şi ce uimitor este că are aceeaşi energie la rădăcină.
55:44 A: And the amazement that it is the same energy at root. - Da, domnule. - Nu ia ceva de aici,
55:50 K: Yes, sir. care e o energie diferită, numită Dumnezeu.
55:51 A: It doesn't take something over here that's a different energy called God. Nu, nu este implicată vreo autoritate externă.
55:55 K: No, that's an outside agency brought in here. Este vorba despre aceeaşi energie risipită, energie disipată,
55:58 A: No.

K: It is the same wasted energy, dissipated energy, which is no longer dissipated. 		care nu mai este risipită. - Întocmai. - Ca atare, este... Întocmai.
56:06 A: Exactly.

K: Therefore it is... 		Asta...
56:08 A: Exactly. This throws a totally... I'm beginning now to use the words 'absolutely' and 'totally', which in the Academy, you know, we're advised to be very careful of. aruncă o totală... Încep acum să folosesc cuvintele "absolut" şi "total", cu care suntem sfătuiţi să fim foarte atenţi, în Academie. Ştiu.
56:24 K: I know. Dar... îmi pare rău de toate acelea.
56:27 A: But I'm sorry about all that. The fact remains that it is total. It is total.

K: Yes. 		Fapt este că... e total. - Este total. - Da. Există o schimbare totală.
56:36 A: There is a total change. And the transformation of each individual is a total one. Şi transformarea fiecărui individ este una totală. - Nu e în domeniul timpului şi cunoaşterii. - Nu e în domeniul timpului şi cunoaşterii.
56:44 K: It is not within the field of time and knowledge. Observaţi relaţia, acum !
56:47 A: Is not within the field of time and knowledge. Da, şi profunda ei seriozitate,
56:49 K: You see now the relation. care apare atunci când cineva observă restul propoziţiei dumneavoastră:
56:50 A: Yes, and then the profound seriousness of it that attends when one sees the rest of that sentence of yours: it is the responsibility of each. And if I may add just one other thing here, because it seems to me that it is coming together: that it isn't the responsibility of one over against the other to do something. It is to come with and to, as the other is coming to and with, and we begin together... este responsabilitatea... fiecăruia. Şi dacă pot adăuga numai un lucru aici, fiindcă mi se pare că merg împreună: că nu este responsabilitatea unuia faţă de altul, de a face ceva anume. Înseamnă să vii... împreună şi către el, aşa cum celălalt vine către şi împreună cu tine şi începem împreună... - Da, domnule, împărtăşiţi. - ... să aruncăm o privire.
57:30 K: Yes, sir. Share together.

A: ...to have a look. 		- Învăţaţi împreună. - Numai să observăm, în linişte.
57:33 K: Learn together.

A: Just quietly having a look. And in that activity, which is not planned, one of the amazing things about this conversation is that it - to use your beautiful word - flowers. 		Şi în acea activitate, care nu este planificată... Unul dintre lucrurile uimitoare din această conversaţie este... - ca să folosesc frumosul dumneavoastră cuvânt - - ... că înfloreşte. - Înfloreşte, da. Nu necesită...
57:50 K: It flowers, yes.

A: It doesn't require an imposition without of a contrivance. 		o impunere, e lipsit de vreo concepţie anume. Nu. - Fără vreo administrare. - Administrare, exact.
57:59 K: No. Cumva...
58:00 A: Of a management.

K: Management, quite. 		se dezvoltă de la sine.
58:03 A: Somehow it grows out of itself. It's this thing of growing out of itself that relates to this thing that you've been talking about in consciousness. By pointing to the head I don't mean consciousness is up here, no, but it's the 'out of itself', it's like that water that turns in on itself. Exact această dezvoltare, de la sine, are legătură cu acest lucru la care vă refereaţi, vorbind despre conştiinţă. Arătând spre cap, nu înseamnă că conştiinţa e aici, sus, nu, dar este exact acel "de la sine"... care e ca apa ce revine în ea însăşi. - Dar rămâne tot apă. - Rămâne tot apă, întocmai.
58:27 K: But it remains water.

A: It remains water. Exactly. This has been a wonderful revelation, the whole thing about death, living and love. I do hope, when we have our next conversation, that we could begin to pursue this in relation to education even further. 		Asta a fost o revelaţie minunată, tot acest lucru despre moarte, viaţă şi iubire. Chiar sper ca atunci... când vom avea conversaţia următoare, să putem începe... să tratăm asta, în corelaţie cu educaţia, pe mai departe. Mai profund, da.
58:53 K: Further, yes, sir.