Krishnamurti - Religie, autoritate şi educaţie

Krishnamurti Subtitles

SD74CA16 - Religie, autoritate şi educaţie – Partea a II-a
A şaisprezecea conversaţie cu Allan W. Anderson
San Diego, California, SUA
27 februarie 1974

0:13	CONVERSAŢIA #16 cu dr. A.W. Anderson 27 februarie 1974 San Diego, California RELIGIE ŞI AUTORITATE Partea a II-a Krishnamurti în dialog cu dr. Allan W. Anderson.
0:43	J. Krishnamurti s-a născut în sudul Indiei şi a fost educat în Anglia. În ultimii 40 de ani a ţinut discursuri în SUA, Europa, India, Australia şi în alte zone ale lumii. De la începutul muncii sale de-o viaţă, a repudiat orice conexiune cu religiile organizate şi ideologiile şi a afirmat că singura sa grijă era de a elibera omul, absolut şi necondiţionat. Este autorul multor cărţi, printre care "The Awakening of Intelligence", "The Urgency of Change", "Freedom from the Known" şi "The Flight of the Eagle". Acesta este unul dintr-o serie de dialoguri dintre Krishnamurti şi dr. Allan W. Anderson, care este profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, unde predă scripturi indiene şi chinezeşti şi tradiţia profetică. Dr. Anderson, un poet publicat, deţine diplome de la Universitatea Columbia şi de la Union Theological Seminary. A fost premiat cu renumitul "Teaching Award", al Universităţii de Stat a Californiei.
1:51	D-le Krishnamurti, în seria noastră de conversaţii am ajuns, mi se pare, la un anumit punct critic. În ultima noastră... conversaţie... am atins problema autorităţii... nu numai în relaţie cu ceea ce există în exterior - ceea ce noi proiectăm - şi ceea ce se află în lume şi cu care ne confruntăm, literalmente, ci şi cu problema, mai profundă, a relaţiilor mele lăuntrice. Şi în punctul în care, în acea cercetare, ce abordează profunzimile mele lăuntrice - printr-o autoexaminare - există un moment de ezitare, când cineva şovăie, devine ezitant şi se înfioară. Există o teamă reală în acea înfiorare, care se produce la limita acelei cercetări. Şi... cred că, la finalul conversaţiei noastre anterioare... ne îndreptam către dezbaterea acestei probleme, în ceea ce priveşte rolul său în viaţa religioasă.
3:14	- Aşa este. - Da.
3:22	Domnule, de ce ezităm ? La asta se ajunge, prin ceea ce afirmaţi. De ce oare nu plonjăm, pur şi simplu ? - Asta întrebaţi, de fapt ? - Da.
3:36	De ce oare ajungi, întotdeauna, la margine şi te retragi, fugi de acolo ? De ce nu vedem lucrurile aşa cum sunt şi acţionăm ? Oare este, domnule, din cauza educaţiei noastre... care a cultivat funcţia, la modul enorm ? Acordăm o importanţă extraordinară funcţiei, în sine... cea de inginer, de profesor, de doctor ş.a.m.d. funcţionării după o anumită tehnică. Şi niciodată... n-am cultivat sau încurajat sau n-am analizat ce anume este inteligenţa. Unde există inteligenţă, nu va exista această... ezitare. Există acţiune ! Adică, atunci când cineva este foarte sensibil... acţionează ! Acea sensibilitate este inteligenţa. Acum, în educaţie - aşa cum am observat eu, atât aici, cât şi în India şi în alte zone ale lumii - educaţia nu este decât antrenarea minţii pentru a funcţiona... în baza directivelor societăţii. Atât de mulţi ingineri sunt necesari, atât de mulţi doctori sunt necesari. Dacă ajungi într-o profesie cu puţini membri, ai putea face mai mulţi bani.
5:24	- Trebuie să ai grijă de excedent. - Excedent, da.
5:27	Nu deveni om de ştiinţă, fiindcă sunt suficienţi savanţi sau orice ar fi. Vai Doamne, da !
5:33	Deci suntem încurajaţi şi pregătiţi să funcţionăm, într-un anumit domeniu de activitate, ca funcţii, cariere. Acum... ezităm să intrăm... sau să plonjăm în ceva care ne solicită întreaga atenţie... Da. nu un fragment, ci întreaga atenţie... fiindcă nu ne ştim măsura. Ştim cum să apreciem o funcţie. Aici nu avem etalon. Ca atare depind de ceva. Ca atare, aici nu voi raţiona, fiindcă nu ştiu cum să raţionez. Nu-i spun unui om care zice "Eu ştiu !", nu-i spun: "Dar ce ştii tu ?" Tu nu cunoşti decât ceva care s-a dus, e terminat, e mort. Nu poţi spune: "Ştiu ceva care este viu." Şi, ca atare, treptat, din câte văd eu... mintea devine... plictisită... neliniştită. Curiozitatea sa se manifestă numai pe direcţia de funcţionare. Şi... nu are capacitatea de a cerceta. Pentru a putea cerceta, trebuie să ai libertate, mai întâi. Altminteri nu pot cerceta. Dacă ajung să cercetez ceva anume, lucru pe care sunt obligat să-l fac, dacă am prejudecăţi, nu pot cerceta. Dacă am tras, deja, concluzii în acea privinţă, nu pot cerceta. Ca atare, trebuie să existe libertatea de a cerceta. Şi aceea ne este negată... fiindcă societatea şi cultura au acordat o importanţă extraordinară funcţiei. Şi funcţia are propriul său statut.
7:45	Oh da, da. Este proslăvit, la urma urmei, de procesul în sine.
7:49	- Da, printr-un statut profesional. - Corect.
7:53	Deci, statutul contează mult mai mult decât funcţia.
7:56	Da.
7:58	Şi, ca atare, activez în acel domeniu, în acea structură şi... şi, dacă vreau să cercetez religia, ce este religia, ce înseamnă Dumnezeu, ce este nemurirea, ce este frumuseţea, n-o pot face ! Depind de o autoritate. Şi nu am... temeiuri pentru a raţiona... - Înţelegeţi, domnule ? - în acest domeniu vast al religiei. Deci... parţial este vina educaţiei noastre, parţial... este vina incapacităţii noastre de-a analiza orice lucru, obiectiv. Incapacitatea noastră de a privi un copac, fără vorbe de prisos, cunoştinţe, filtre, blocaje, care mă împiedică să privesc copacul. Nu mi-am privit, niciodată, soţia... dacă am o soţie sau o fiică sau orice altceva. Nu privesc niciodată ! Mă uit la ea sau la el, prin imaginea pe care o am despre el sau ea. Deci, imaginea este acel lucru mort. Deci, nu privesc niciodată un lucru viu. Nu privesc niciodată natura, cu toată minunăţia sa, frumuseţea sa, farmecul său. Dar, întotdeauna, o interpretez, încercând s-o pictez, scriind despre ea sau bucurându-mă - înţelegeţi ?
9:41	Da.
9:43	Deci... Din asta răsare întrebarea: De ce oare acceptă fiinţele umane... autoritatea... obedienţa ? Oare din cauză că au fost instruiţi, să funcţioneze în cadrul funcţiei... în care trebuie să te supui pentru a învăţa ? - Nu poţi numai... înţelegeţi ? - Oh da. Nu, sunt incluse propriile sale legi.
10:14	- Are propriile sale reguli. - Întocmai.
10:16	Are propriile sale legi, propriile căi de acţiune. Fiindcă am fost instruit în acel mod, transfer totul aici, în domeniul religiei, într-un anumit domeniu care necesită libertate. Libertate nu la final, ci chiar de la început. Mintea trebuie să se elibereze de autoritate, de la început. Dacă vreau să aflu... ce este Dumnezeu - nu să cred în Dumnezeu, asta nu are nici un sens - dacă există Dumnezeu, dacă nu există Dumnezeu, chiar vreau să aflu. Sunt teribil de serios. Şi, dacă sunt cu adevărat serios, dacă sunt chiar preocupat de perceperea lui, de a afla despre Dumnezeu, dacă există Dumnezeu, trebuie să dau la o parte, complet, toate credinţele, toate structurile, toate bisericile, toţi preoţii, toate cărţile, tot ceea ce a imaginat gândirea despre religie. - Înţelegeţi, domnule ? - Da, înţeleg. Mă gândeam, foarte intens, la cuvântul dumneavoastră "inteligenţă" şi la cuvântul "adevăr ", corelate cu ceea ce afirmaţi. Şi mi-a venit în minte un pasaj din evanghelie, care s-ar termina cu o explicaţie foarte diferită privind afirmaţiile dumneavoastră, dacă cineva ar aplica indicaţiile dumneavoastră acestui text: "Iar când va veni acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul şi adevărul vă va elibera." Adevărul este numit un duh, aici. Şi, exact în aceeaşi evanghelie a Sf. Ioan, Dumnezeu este, de asemenea, numit duh. Un act radical, nu acel spirit de acolo, din exterior, de undeva, unde l-am proiectat eu. Dacă cineva ia în serios... Groaznic este că n-a fost luat în serios.
12:25	Fiindcă nu ni se permite să fim serioşi, domnule.
12:29	Nu putem fi nici măcar atunci când se pretinde că trebuie să fim cei mai serioşi.
12:34	- Exact asta e. - Da, ştiu la ce vă referiţi.
12:36	Adică nu suntem serioşi în privinţa copiilor noştri !
12:41	Nu ne simţim responsabili pentru ei... în toată viaţa. Numai până au patru, cinci, şase ani, ne simţim responsabili. După aceea, pot face orice doresc. Deci... libertatea... şi autoritatea nu pot exista împreună. Libertatea şi inteligenţa pot coexista. Şi inteligenţa are propria sa disciplină, înnăscută, naturală, facilă. Disciplină în sensul... nu al oprimării, controlului, mimetismului ş.a.m.d. ci o disciplină care este şi actul învăţării, tot timpul.
13:32	- Constă în atenţie. - Da, în atenţie.
13:36	Această inteligenţă, despre care vorbiţi, este asociată cu măreţia, nu-i aşa ? Da.
13:46	Apariţia sa este... instantanee, nu treptată.
13:50	Nu, desigur că nu. Percepţia înseamnă inteligenţă !
13:53	- Percepţia înseamnă inteligenţă ? - Şi, ca atare, acţiune !
13:56	- Înseamnă acţiunea. - Desigur.
13:58	Deci acţiunea, inteligenţa, frumuseţea... - Toate acelea. - ... iubirea, adevărul, libertatea...
14:04	- Moartea, toate acelea sunt una. - ... ordinea,
14:06	toate acelea formează... constituie o mişcare a acţiunii, completă, deplină, integrală. Corect.
14:17	Acel lucru, în sine, examinat la modul pozitiv... este echilibrat. Odată ce este transpus într-un concept...
14:25	- Oh, atunci nu mai este asta. - ... devine el însuşi...
14:28	- ... un mijloc de a teroriza, din nou. - Desigur.
14:31	Fiindcă pare să se depărteze prea repede de tine.
14:34	- Da. - Dar, imediat ce... da, înţeleg. Nu-i aşa că e minunat ? De parcă cele pe care le-aţi menţionat: frumuseţe, inteligenţă, iubire... - ... libertate... - ... şi moarte. s-au
14:50	să zicem aşa, protejat, ele însele, de orice aiureli.
14:54	Da, domnule, chiar aşa.
14:59	Sunt atât de pure, în esenţă, încât orice aiureală...
15:03	Deci, domnule, asta înseamnă: Oare mintea poate... da la o parte, în totalitate, întreaga structură a gândirii... în ceea ce priveşte religia ? Nu poate da... la o parte... funcţia gândirii, manifestată în domeniul cunoaşterii. Asta am înţeles şi este foarte clar. Dar, aici, există ceva ce nu cunosc. Nu cunoaştem ! Înţelegeţi, domnule ? Pretindem că ştim. Când un om spune că există Iisus Mântuitorul sau orice altceva, asta e numai o pretenţie. E ca şi cum ai spune: "Eu ştiu, iar tu nu ştii." Ce anume ştii tu, Dumnezeule ? Nu ştii nimic ! Nu faci decât să repeţi ceea ce ai aflat de la altcineva ! Deci, oare mintea poate face asta, în domeniul religiei ? Fiindcă religia este, aşa cum am spus de la început, acumularea tuturor energiilor în acea calitate a atenţiei. Şi exact acea calitate a atenţiei este cea care regenerează omul... cea care produce o adevărată transformare în om, în ceea ce priveşte conduita sa, comportamentul său, întreg modul în care-şi tratează relaţiile. Religia este acel factor ! Nu toate aceste aiureli care se petrec acum. Acum... pentru a cerceta... mintea mea trebuie să dea la o parte toată acea... structurare a gândirii, clădită în jurul acelui cuvânt. - Înţelegeţi, domnule ? - Da, înţeleg.
17:05	Oare cineva o poate face ? Dacă nu, atunci ne prefacem, vorbind despre Dumnezeu, nu Doamne, da Doamne. Înţelegeţi ? Tot acel nonsens actual. Deci, asta e prima întrebare: Oare mintea se poate elibera de autoritatea altcuiva, oricât de grozav, oricât de sublim, oricât de divin sau non-divin ar fi ? Înţelegeţi ?
17:34	Şi fiindcă este necesară o acţiune pentru a răspunde acestei întrebări... Categoric. individul trebuie să facă asta de unul singur.
17:44	Altminteri, nu face decât să trăiască în rutina funcţiei,
17:49	ceea ce şi face, ceea ce încă face şi, ca atare, evadează în toate aceste circuri... pe care el le numeşte religie. Asta mi-a venit în gând, cu o mare forţă dramatică, ieri, la clasă.
18:05	Pe de o parte avem manuale... manuale care au supravieţuit peste secole, din cauza valorii lor clasice, în acea privinţă. Şi... modalitatea uzuală de predare a acestui material... este ca cineva să înveţe, să zicem, ceva despre viziunea chineză asupra vieţii. Apoi avem viziunea hindusă asupra vieţii şi, astfel, acumulăm, pe parcursul unei lungi perioade de timp, în şcoală, chiar şi pe parcursul masteratului, dacă stai pe acolo suficient de mult, dacă rezişti, ajungi să posezi...
18:50	- Ceea ce alţi oameni au spus. - ... ceea ce au spus alţii.
18:53	- Dar tu nu ştii nimic despre asta. - Întocmai. Acumulezi anumite aptitudini, pentru a putea funcţiona, aşa cum aţi menţionat. Acum profesorul are o problemă. Mă gândesc la aceste şcoli, la care aţi făcut referire, din India şi cea care va exista în Ojai. Există o serie de materiale aici, e clar că profesorul trebuie să posede cunoştinţe, de genul funcţionării operaţionale, tehnicilor procedurale ş.a.m.d. Pur şi simplu trebuie să le ştie. - Copilul va urma să citească unele cărţi. - Desigur. - În aceste şcoli menţionate, va citi... - Oh, dar o fac.
19:31	Deci chiar citesc cărţi.
19:33	Şi toate nu au fost scrise, neapărat, de cineva anume, care să fi întreprins ceea ce se petrece între elevi şi profesori, în aceste şcoli. Acum profesorul trebuie să mânuiască acest material, scris în cărţi, într-un mod... care va indica... unui copil, elevului mai tânăr sau mai matur, că este posibil să citeşti acest material, fără a avea dubii personale atunci când o faci. Şi, de asemenea, ce anume aţi fi făcut,
20:07	dacă n-ar fi existat nici o carte ? Ai fi fost în aceeaşi poziţie.
20:15	Nu, dacă nu ar fi existat vreo carte...
20:19	nimeni care să spună "tradiţie"... ar fi trebuit să afli totul de unul singur. Dar asta îi cerem să facă, folosind această carte.
20:31	- Nu-i aşa ? - Chiar aşa ? Nu, nu, nu în general vorbind, ci în această nouă abordare.
20:37	Desigur. În această nouă abordare, trebuie, cumva...
20:41	- Să folosim şi cartea şi materialul. - Să folosim cartea şi materialul, împreună.
20:44	- Şi libertatea, cartea şi libertatea. - Da
20:47	Asta m-a contrariat atât de mult, ieri, la clasă.
20:52	Şi m-am simţit, imediat, responsabil, radical,
20:55	să fac asta, în măsura în care aş putea. Şi am fost surprins să observ că... deşi studenţii erau... extrem de şovăitori... - era tare multă nelinişte acolo, teamă adevărată şi tremurat - atâta vigoare câtă le rămăsese, s-a manifestat, singură şi a existat... un interes extraordinar privind... această posibilitate. Dar, apoi, a existat ezitarea, care nu dispăruse, cumva. - Dispăruse, exact. - Ezitarea era prezentă.
21:44	Am acest sentiment, că asta s-a întâmplat, în decursul secolelor, cu... cu persoanele care au studiat, cu seriozitate, scripturile, din moment ce vorbim despre religie. Uneori poţi detecta asta exact în comentariile lor, chiar în scrisul lor. - Ajung exact lângă subiect... - Şi îl ratează. - ... şi, apoi, n-o pot... - Face.
22:09	- ... impune.
22:10	Nu pot trece... - Înţeleg. - ... dincolo de acel punct.
22:14	Adică, domnule...
22:17	a fost norocul sau ghinionul meu, să vorbesc foarte mult despre asta. Şi fiecare ajunge la acel punct. Şi zice: "Vă rog, ce trebuie să fac ? Am atins acel punct şi nu pot trece mai departe." Domnule, hai să privim astfel problema, dacă pot sugera asta: dacă eu aş avea o clasă, nu aş vorbi despre carte, din prima. Aş spune: "Libertate !" Sunteţi oameni de mâna a doua. Să nu pretindeţi că nu sunteţi. Sunteţi oameni de mâna a doua, oameni neglijenţi şi inferiori. Şi încercaţi să aflaţi ceva ce este original, fiindcă Dumnezeu şi realitatea sunt originali. Nu sunt lucruri zugrăvite de toţi preoţii lumii. Sunt originali ! Ca atare, trebuie să ai o minte originală, ceea ce înseamnă o minte liberă. Nu original prin a picta o nouă pictură sau altceva, toate astea-s baliverne. Ci o minte liberă ! O minte liberă ce poate funcţiona în domeniul cunoaşterii şi o minte liberă ce poate privi, observa, învăţa. Acum, oare cum poţi ajuta o altă persoană - sau nu este posibil - să se elibereze ? - Înţelegeţi ? - Da. Uite ! N-am aparţinut, niciodată, de ceva anume. Nu am nici biserică, nici credinţă - toate acelea. Un om care chiar vrea să afle dacă există eternul, cel nenumit, ceva mai presus de orice gând, el trebuie, fireşte, să dea la o parte orice este clădit pe gândire: mântuitorul, maeştrii, guru, cunoaşterea - Înţelegeţi ? - toate acelea. Oare există oameni care să facă asta ? Oare va întreprinde cineva acea călătorie ? Sau oare vor spune: "Ei bine, spune-mi tu tot despre asta, bătrâne ! Eu voi sta confortabil şi tu-mi vei spune." Da, da, exact asta se întâmplă.
24:53	Eu zic: "Nu voi descrie asta.
24:56	Nu-ţi voi spune nimic despre asta !" Să pui aşa ceva în cuvinte, înseamnă să-l distrugi. Deci... haideţi să vedem dacă nu vă puteţi elibera, cumva. Ce anume vă înspăimântă ? Sunteţi înspăimântaţi de autoritate ? Înspăimântaţi că ceva va merge prost ? Dar tu greşeşti total, aşa cum trăieşti acum... este complet stupid modul în care procedezi, nu are nici un sens. Înţelegeţi, domnule ? Contestă autoritatea spirituală... de orice natură ! De ce anume te temi ? Că vei greşi, spiritual vorbind ? Ei greşesc şi nu tu, fiindcă tu abia înveţi. Ei sunt cei consacraţi... în nelegiuire.
26:01	Asta-i minunat, da. Şi, ca atare, de ce-i urmezi ? De ce-i accepţi ?
26:09	Sunt nişte degeneraţi ! Şi, oare te poţi elibera de toate acelea, pentru ca mintea ta... prin meditaţie - pe care poate că o vom discuta, domnule, cu altă ocazie - să priceapă ce înseamnă să fii liber, ce înseamnă să elimini toate lucrurile pe care lumea le-a pus în tine ? Înţelegeţi ? Pentru a putea fi inocent. Mintea ta nu e rănită, niciodată, este incapabilă de a fi rănită. Exact asta înseamnă inocenţa. Şi, plecând de la acel punct, cercetează, hai să facem o călătorie, de aici încolo ! Înţelegeţi, domnule ? Plecând de la acest sentiment al negării, a tot ceea ce a imaginat gândirea. Fiindcă gândirea înseamnă timp... gândirea înseamnă materie. Şi, dacă trăieşti în domeniul gândirii... nu va exista libertate, niciodată ! Trăieşti în trecut. Poate crezi că trăieşti în prezent, dar, de fapt, trăieşti în trecut, atunci când funcţionează gândirea, fiindcă gândirea înseamnă amintire, răspunsul la amintiri, cunoaştere, experienţă, stocate în creier. Şi acelea... cunoaşterea, experienţa, sunt expresii ale gândirii. Dacă nu înţelegi asta şi nu cunoşti limitarea gândirii, nu poţi intra în domeniul a ceea ce tu numeşti religie. Înţelegeţi, domnule ? Dacă acestea nu le sunt spuse, repetate, arătate lor, ei... pot vorbi, la nesfârşit, despre cărţi. Asta e prima, ca importanţă, apoi poţi citi cărţile. - Da. - Domnule, Buddha n-a citit nici o carte.
28:14	El a ascultat, a urmărit, a privit, a observat... a postit, spunând "Toate sunt prostii !" şi le-a dat la o parte. Tocmai m-am gândit la un lucru pe care l-aţi afirmat:
28:28	cineva trebuie să continue, să tot repete asta. - În diferite moduri. - În diferite moduri şi repetat.
28:38	Mă refer, acum, la activitatea de predare. Acest moment de ezitare... este punctul în care ceva se va naşte sau nu. Aşa este, domnule.
28:57	Acea minunată expresie,
28:59	pe care aţi folosit-o într-o conversaţie anterioară... - ... "incarnează-te acum" ! - Acum, da. Deci suntem la limită.
29:08	Noi, potrivit lui Ortega, menţionat anterior, ne clătinăm înainte şi înapoi pe marginea unui nou eveniment. Şi nu am trecut încă linia. Nimeni nu poate face nimic, la acel moment, în privinţa groazei persoanei care aude asta... inclusiv a mea. Nu mă sustrag, eu însumi, de la a face asta, împreună cu studentul, din moment ce şi eu sunt un student, în această activitate. Exact. Deci iată-ne - studenţi printre studenţi ! Şi... există această... această ezitare... această teamă şi acest tremurat şi nu poţi face nimic mai mult decât să... încurajezi. Şi să le spui: "Aşteptaţi, staţi acolo !"
30:06	- Rezistaţi ! - Rezistaţi.
30:09	Nu contează că ezitaţi, ci continuaţi să ezitaţi ! - N-o luaţi la goană ! - Nu fugiţi !
30:19	Şi, ca atare, asta se spune în diferite moduri,
30:22	în repetate rânduri. Acum înţeleg ce aţi intenţionat, spunând: "Acum, haideţi să începem lecţia... timp de zece minute... - Cu asta. - ... cu asta".
30:32	- Nu deschidem cartea. - Aşa e, domnule. Nu deschidem cartea, ci începem cu asta.
30:37	Şi, apoi, când e deschisă cartea, poate că cuvântul, de dragul schimbării, se va dezvălui singur. Aşa e.
30:44	Fiindcă inteligenţa a ieşit la iveală.
30:46	- Aşa este. - Şi iată, totul e minunat !
30:50	Da, da, vă rog, n-am vrut să vă întrerup. N-am vrut decât să mă asigur că am... - E extrem de important să înţelegi asta. - Fiindcă, vedeţi, domnule...
31:02	studenţii se grăbesc să treacă de la un curs la altul, fiindcă timpul e scurt, fug de la matematică la geografie, de la geografie la istorie, chimie, biologie. Aleargă, aleargă ! Şi... dacă aş fi fost unul dintre profesori, aş fi zis: "Uite... ia loc ! Stai liniştit... cinci minute. Stai liniştit. Uită-te pe fereastră, dacă asta doreşti. Observă frumuseţea luminii, a apei, a unei frunze şi priveşte una sau asta, dar fă-o în linişte." Predăm în clase care nu mai au ferestre, acum.
31:45	- Desigur, fireşte. - Da, eram ironic doar.
31:48	- Desigur, domnule. - Dar nu numai ironic.
31:50	- E o grozăvie ! - Grozăvie. Sunteţi pregătiţi pentru a funcţiona ! Înţelegeţi, domnule ? Ştiu.
32:00	Nu priviţi nimic altceva, ci fiţi maimuţe !
32:06	Şi copilul meu a fost educat în acel mod. Da. Este revoltător !
32:15	Sala de clasă e un cavou. Da. Deci, zic: "Stai liniştit !"
32:23	Apoi, după ce se linişteşte, vorbesc despre asta, în primul rând. Am făcut asta în şcoli. Vorbesc despre asta: libertate, autoritate, frumuseţe, iubire, tot ce am discutat. Apoi, ridicaţi-vă cartea ! Dar aţi învăţat mult mai multe de aici, decât din carte. Oh da, desigur.
32:44	Ca atare, cartea arată ce eşti de fapt, înţelegeţi ?
32:47	Da.
32:48	Întocmai. Cartea este considerată... Cartea devine un lucru la mâna a doua.
32:55	Da, este privită cu ochiul limpede.
33:02	De aceea, domnule,
33:04	eu, personal, n-am citit nici măcar una dintre cărţile astea... nici Gita, nici Upanişadele, nimic din ceea ce a spus Buddha. Cumva m-au plictisit, scuze c-o spun. N-au însemnat nimic pentru mine. Ceea ce a însemnat ceva a fost să observ: să-i observ pe cei mai săraci din India... să-i observ pe bogaţi... pe dictatori, alde Mussolini sau Hitler sau Hruşciov sau Brejnev, să-i observ pe toţi şi pe politicieni. Şi înveţi teribil de multe, fiindcă adevărata carte eşti tu însuţi. Înţelegeţi, domnule ? Dacă-ţi poţi citi propria carte, care eşti tu însuţi, ai aflat tot, cu excepţia cunoaşterii funcţionale. Deci... atunci când există autocunoaştere, autoritatea nu are nici un sens. Nu o voi accepta ! De ce aş accepta aceşti... oameni care aduc adevărul din India ? Nu-i adevăr, ceea ce aduc ei ! Ei aduc o tradiţie... ceea ce cred ei. Deci... oare mintea poate... da la o parte tot ceea ce omul a învăţat sau a inventat sau şi-a imaginat... despre... religie, Dumnezeu, una sau alta ? Adică, oare poate această minte, care este mintea lumii, care este mintea conştiinţei... comune, oare acea conştiinţă se poate goli, ea însăşi, de toate aceste lucruri pe care omul le-a spus despre realitate ? - Altminteri, nu poţi, înţelegeţi domnule ? - Nu poţi începe.
35:21	Nu numai să încep, dar oare ce descopăr ?
35:23	Ce au spus alţi oameni ? Ce a spus Buddha, Hristos... De ce aş accepta asta ? Ei bine, problema e că nu mă aflu în poziţia de a percepe
35:35	orice ar fi spus ei, care merita reţinut, până când... se întâmplă asta. Deci libertatea, domnule, este o necesitate absolută.
35:50	Oh da, categoric.
35:51	Dar nici unul dintre ei nu spune asta. Din contră... ei spun că libertatea va apărea mult mai târziu. Fii în închisoare, pentru restul vieţii tale şi, când mori, vei avea libertate. Asta predică ei, în esenţă. Deci... oare e posibil ca mintea.. inima... şi tot ce s-a depozitat în creier... să se elibereze de lucrurile pe care omul le-a spus despre realitate ? Domnule, asta e o întrebare minunată. - Înţelegeţi, domnule ? - Oh înţeleg, înţeleg.
36:39	Unul dintre lucrurile care mi se pare... că are forţa remarcabilă a unui argument, din discuţiile noastre, din conversaţiile noastre, a fost... modul continuu în care aţi revenit la o întrebare. Da.
36:59	Aţi revenit la întrebare.
37:02	Şi noţiunea revenirii, în profunzimea sa... a fost, se pare, dacă v-am înţeles corect... a fost... prezentată destul de eronat. Revenirea a fost prezentată drept o deplasare către un răspuns. Exact, exact.
37:28	- Dar nu este o re-venire. - Nu, desigur că nu.
37:31	Nu, fiindcă întoarcerea s-a făcut către acel aspect original,
37:35	pe care l-aţi menţionat. Ca atare, cea care contează este întrebarea, iar răspunsul nu contează deloc. Exact aşa este, domnule.
37:48	Ştiţi, stăteam cândva în Kashmir, chiar între munţi. Şi un grup, de călugări, a venit să mă vadă... proaspăt îmbăiaţi ş.a.m.d. după ce au executat toate ceremoniile ş.a.m.d. Au venit să mă vadă. Şi mi-au spus că tocmai se întorseseră de la... un grup de... oameni nelumeşti, care erau nişte super-călugări, ce locuiau la mari înălţimi, în munţi. Şi au spus că erau, pe deplin, nelumeşti. Am spus: "Ce înţelegeţi prin acel cuvânt, domnilor ?" Au spus: "Pur şi simplu au părăsit lumea asta, nu mai sunt tentaţi de această lume. Şi au... această cunoaştere grozavă a lumii." Şi am spus: "Când au părăsit lumea, au abandonat şi amintirea lumii ?" Amintirea, cunoaşterea, pe care lumea a acumulat-o... - Înţelegeţi, domnule ? - pe care guru, dascălii, au pus-o laolaltă. Au spus: "Aia e înţelepciune. Cum poţi abandona înţelepciunea ?" Am spus: "Vreţi să spuneţi că înţelepciunea este produsă de o carte, de un profesor, de o altă persoană, prin sacrificiu, tortură, abstinenţă ?" Le înţelegeţi, domnule, ideea ? Adică... înţelepciunea este ceva ce poţi cumpăra de la altcineva. S-au dus în munţi, cu tot acel bagaj după ei.
39:38	Bagaj, aşa e, exact asta am spus.
39:41	Tot bagajul pe care l-ai dat la o parte. Probabil că ai abandonat lumea, dar încă îi mai cari bagajul. - Înţelegeţi, domnule ? - Oh Dumnezeule ! Deci este un lucru cu adevărat important,
39:57	dacă o minte este foarte serioasă, realmente... să afli ce anume înseamnă religia. Nu toate aceste prostii. Tot repet asta, fiindcă problema pare să se amplifice, ştiţi voi, să se dezvolte. Dar trebuie să eliberezi mintea de toate adaosurile, acumulările... şi, ca atare, asta înseamnă: să observi acumulările, să observi toate absurdităţile ! Asta aruncă o lumină extrem de diferită asupra cuvântului nostru "lumesc".
40:39	Da, exact aşa e. Ei urcă pe munte
40:43	pentru a putea părăsi lumea. - Dar poartă cu ei imense dureri. - Aşa este, domnule. - Asta fac când se duc la mănăstire. - Desigur.
40:57	Dumnezeule !
41:00	Acumulări, cruste. Acum revin:
41:04	Oare mintea poate fi complet singură ? Nu izolată... nu retrasă, nu să construieşti un zid în jurul tău zicând: "Şi acum sunt singur !" Ci singur în sensul... acelei singurătăţi care apare când dai la o parte toate acestea... toate lucrurile create de gândire. Înţelegeţi, domnule ? Fiindcă gândirea e atât de... isteaţă, vicleană. Poate... clădi o structură minunată şi poate numi acel lucru realitate. Dar gândirea este răspunsul trecutului, deci ţine de timp. Gândirea, depinzând de timp, nu poate crea ceva care să fie atemporal. Gândirea poate funcţiona în acel domeniu al cunoaşterii, este necesar, dar nu şi în celălalt. Şi... asta nu necesită curaj, nu necesită sacrificiu, nu necesită tortură... ci numai perceperea falsului. Să observi falsul, înseamnă să vezi adevărul din fals. - Nu ştiu dacă... - Să observi falsul... .. înseamnă să vezi adevărul din fals.
42:42	- Desigur. - Trebuie să repet asta.
42:44	Să observi falsul, înseamnă să vezi adevărul din fals. Desigur. Şi... să observi ceea ce este considerat adevăr,
42:57	ca fiind fals. Da.
43:03	Da. Deci ochii mei sunt deposedaţi de tot ceea ce este fals...
43:12	astfel încât să nu existe nici o înşelătorie lăuntrică... fiindcă nu există dorinţa de a vedea ceva anume, de a realiza ceva anume. Fiindcă, din momentul în care există o dorinţă, de-a experimenta, de a realiza, de-a ajunge la iluminare - toate acelea... atunci va exista o iluzie... ceva ce a fost creat de către dorinţă. Ca atare, mintea trebuie să fie liberă de această urmărire a dorinţei şi de satisfacerea ei, lucru pe care l-am discutat anterior. Trebuie să înţelegi care este structura dorinţei. Am ajuns să discutăm, în mare detaliu, această problemă. Deci, se ajunge la acest punct: Oare mintea poate fi liberă... şi liberă de toate lucrurile care sunt născute din teamă şi dorinţă şi plăcere ? Asta înseamnă că cineva trebuie să se înţeleagă, pe sine însuşi, în mare profunzime. Problema care se tot iveşte...
44:41	este... că cineva poate repeta acele întrebări... - Da, domnule. - ... şi...
44:53	să înceapă să creadă că le-a înţeles semnificaţia.
44:58	- Sesizezi cuvintele. - Întocmai.
45:02	Dar este ceva ce trebuie parcurs de la un capăt la altul. Chiar aşa.
45:08	Dar...
45:11	repetarea întrebării chiar are o valoare funcţională. Da, ştiu. - Aşa mi se pare. - Da, domnule, chiar are.
45:22	Adică, dacă persoana e dispusă să asculte. Dacă este dispusă să asculte...
45:28	fiindcă gândirea este incredibil de înşelătoare. - Foarte. - Aşa cum aţi subliniat.
45:43	Dumnezeule ! Tocmai mă gândeam la cuvintele bietului bătrân Ieremia: "Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată !" Cu siguranţă trebuie ca el să fi... - ... gustat ceva anume. - Da şi desigur...
46:01	că am minimalizat întregul verset. Dar îmi puneam singur această întrebare... legată de motivul pentru care am mers mai departe pentru... a continua educaţia mea formală. Şi urmărind asta, cu mare atenţie, se pare că revin la ceva ce va suna foarte absurd, dar are ceva de-a face cu tot ceea ce am discutat. Când eram foarte mic, copilărind în Anglia, am fost trimis la şcoală, ceva mai devreme decât mulţi copii americani şi... am citit foarte multă poezie. Nu ştiu ce ni s-a întâmplat, în ţara asta, dar poezia nu prea mai este la îndemâna... - ... întregii populaţii. - Nu, domnule, ştiu. Dar, slavă Domnului, am fost educat cu ea...
47:03	zilnic. Da. În Anglia, desigur, toată lumea citeşte poezie
47:08	- greacă, latină - am trecut, cu toţii, prin ea. Şi...
47:14	mi s-a citit mereu poezie, de către tânăra femeie angajată de părinţii mei, ca să aibă grijă de mine şi surioara mea ş.a.m.d. N-am mers niciodată la culcare fără poezie. Într-o zi, când eram foarte mic, la şcoală, profesoara a citit "Bufniţa şi pisica, au mers pe mare într-o frumoasă barcă dintr-o păstaie verde", acel minunat lucru nebunesc scris de Edward Lear. Edward Lear, da.
47:41	Şi, ştiţi...
47:44	n-am mai fost niciodată la fel. Şi ştiu, acum, de ce anume - sună absolut absurd - am ajuns să experimentez, prin limbaj, ceva splendid, cu care nu am pierdut, niciodată, contactul, în pofida tuturor luptelor pe care le-am avut cu profesorii mei. Am dus-o tare rău la şcoală, ca să ajung la finalul educaţiei mele oficiale şi trebuie să spun că asta nu sună prea bine, dar aşa a fost. Am trecut prin nişte vremuri destul de sumbre. Şi unul dintre motivele necazurilor mele a fost refuzul meu de a renunţa la asta... - ... la această... - Exact, la pisica din barcă.
48:21	La faptul că exista o pasăre şi o pisică în aceeaşi barcă.
48:25	Şi... omul descrie ceea ce aţi denumit acţiune, o mişcare, în care adevărul şi frumuseţea ş.a.m.d. avansează. Oh, Dumnezeule ! Domnule, cred că trebuie, odată ajunşi la acest punct...
48:46	trebuie să pătrundem, din nou, foarte profund, în problema meditaţiei. Da. Fiindcă religia...
48:57	- în sensul discutat de noi - şi meditaţia merg laolaltă. Asta înseamnă că religia nu este numai o idee, ci este, de fapt, o conduită în traiul cotidian. Gândurile tale, vorbirea ta... comportamentul tău... reprezintă exact esenţa religiei. Înţelegeţi, domnule ? Dacă asta nu există, atunci religia nu poate exista. - Întocmai. - Sunt numai cuvinte. Poţi merge prin lume învârtind o mulţime de cuvinte, în diverse corturi de circ. Dar aia nu este religie ! Deci, după ce stabileşti asta, profund, în sinea cuiva, plus înţelegerea religiei, atunci următorul lucru este: Ce anume este meditaţia ? E un lucru de o importanţă extraordinară... fiindcă meditaţia este... de fapt, dacă este înţeleasă corespunzător, este cel mai extraordinar lucru pe care-l poate avea omul. Meditaţia nu este ceva separat de traiul cotidian. Ceea ce-mi trecea prin minte, era...
50:25	cred că nu greşesc, că relaţia de bază cu cuvântul... "medesti", "medeo". "Medeo" înseamnă să gândeşti,
50:36	să cugeţi, să reflectezi. Dar la Homer poartă, de fapt, sensul de "a întreţine",
50:45	în sensul de a avea grijă de ceva. Foarte frumos. Ridică problema pe care aţi amintit-o anterior, a... - ... grijii reale. - Da, domnule. Adică cineva nu meditează, dacă nu este...
51:05	- Grijuliu. - ... grijuliu şi sensibil.
51:09	- Mai degrabă sensibil decât grijuliu. - Da.
51:14	Totul se află acolo, în cuvânt, dar nu ne uităm... nu am arunca o privire. Da, continuaţi vă rog ! Vedeţi, atunci când am separat...
51:29	conduita de religie, ceea ce am făcut... această relaţie separată de religie, pe care o avem, această separare a morţii de religie, pe care o avem... această separare a iubirii... de religie... atunci când am transformat iubirea în ceva senzual, ceva care oferă plăcere... atunci religia, care este mediatorul regenerării... dispare din om. Şi de aceea suntem atât de degeneraţi. Şi, dacă pot fi foarte categoric, dacă nu posezi această calitate a unei minţi cu adevărat religioase, degenerarea este inevitabilă. Înţelegeţi, domnule ? Uitaţi-vă la politicienii care ar trebui să fie conducătorii, ghizii, ajutoarele poporului - sunt nişte degeneraţi. Vedeţi ce se întâmplă în această ţară şi peste tot. Sunt atât de corupţi ! Şi ei vor să facă ordine. Sunt atât de necredincioşi. Pot merge la biserică, ca baptişti sau orice ar fi şi, totuşi, sunt cu adevărat necredincioşi, fiindcă nu se comportă ca atare. Deci... omul devine din ce în ce mai degenerat. O puteţi vedea, domnule. Fiindcă religia este acel factor care determină o nouă calitate a energiei. Este aceeaşi veche energie, dar a devenit o nouă calitate. Deci creierul nu se atrofiază. Pe măsură ce îmbătrânim, avem tendinţa de a ne atrofia. Dar el n-o face, fiindcă... există eliberarea de orice fel de securitate... a eului. Nu mai are loc. Am remarcat asta la clasă, ieri, problema asta a energiei, despre care tocmai aţi vorbit.
53:57	A existat o însufleţire... - Da, domnule. - ... care s-a produs.
54:05	A fost pe la finalul orei şi a fost ceva dificil, din cauza acestei teribile ezitări. Dar, chiar şi aşa, a existat o eliberare... de... energie... care nu are nimic de-a face cu divertismentul, oameni care se străduiesc să-şi ia gândul de la problemele proprii - aşa cum se zice, ceea ce, desigur, e un nonsens - fiindcă se macină mai mult în sinea lor, în acest mod. Dar, în acest caz particular, a existat demonstrarea empirică a afirmaţiilor dumneavoastră. Este ceva acolo, ce poate fi văzut, este observabil. - Aşa este, domnule. - Şi iată...
54:51	a răsărit brusc, ca un dafin verde. Da, continuaţi vă rog ! Vedeţi, domnule, exact din acest motiv, preoţii, din lumea întreagă,
55:03	au transformat religia în ceva profitabil... atât adoratorul cât şi intermediarul. Religia a devenit o afacere... o afacere intelectuală... sau a devenit o adevărată reclamă comercială, nu numai la modul fizic, ci şi lăuntric, profund: fă asta şi vei obţine aia ! Utilitară în esenţă. - Ceea ce este o reclamă. - Da.
55:40	Şi, ca atare, dacă nu se pune capăt acestui lucru,
55:45	vom degenera din ce în ce mai mult.
55:49	De aceea mă simt atât de imens responsabil... - personal - extraordinar de responsabil... pentru auditoriu, atunci când vorbesc. Atunci când mă duc în diverse şcoli din India, mă simt responsabil pentru acei copii. - Înţelegeţi, domnule ? - Da, cu siguranţă, că înţeleg. Spun: "Pentru numele lui Dumnezeu, fii diferit ! Nu te maturiza astfel. Uite..." Intru în foarte multe amănunte, le vorbesc foarte mult. Şi încep să vadă, dar lumea este prea puternică pentru ei. Trebuie să-şi câştige traiul. Trebuie să le reziste părinţilor, care-i vor la casa lor şi să aibă o slujbă bună şi să se căsătorească, să aibă o casă. Ştiţi dumneavoastră, toate problemele alea. Şi opinia publică, suprapopularea, sunt mult prea puternice. Extraordinara greutate a acelei tradiţii, a celor patru etape ale vieţii.
56:51	- Desigur. - Deci, le spun: "Haideţi să aflăm dacă există câţiva de elită
56:57	- citez cuvântul 'elită', dacă pot folosi acel cuvânt, fără nici un snobism - haideţi să creem câţiva... care sunt preocupaţi, cu adevărat... câţiva profesori, câţiva studenţi." Până şi asta devine ceva foarte greu, fiindcă majoritatea profesorilor... nu sunt buni să facă una sau alta şi, ca atare, devin profesori. - Ştiţi ce sunt. - Oh da. Vai Doamne, da ! Deci, totul, domnule, este împotriva ta.
57:44	Totul ! Guru sunt împotriva ta... preoţii sunt împotriva ta... oamenii de afaceri... profesorii, politicienii, toţi sunt împotriva ta. Luaţi de bună chestia asta ! Nu te vor ajuta nici cu o iotă măcar. Nu vor decât să mergi pe calea lor. Şi-au investit toate interesele în asta. Da, chiar înţeleg asta, cu mare claritate.
58:19	În conversaţia noastră viitoare, credeţi că am putea explora activitatea de meditaţie, în contextul acestei întregi orori... - Da, domnule, o vom face. - Oh, asta-i minunat, da.
0:00
0:00