Krishnamurti - Meditaţia, o calitate a vieţii atotprezentă în întreaga viaţă a unui om

Krishnamurti Subtitles

SD74CA17 - Meditaţia, o calitate a vieţii atotprezentă în întreaga viaţă a unui om
A şaptesprezecea conversaţie cu Allan W. Anderson
San Diego, California, SUA
28 februarie 1974

0:13	CONVERSAŢIA #17 cu dr. A.W. Anderson 28 februarie 1974 San Diego, California MEDITAŢIA Partea I Krishnamurti în dialog cu dr. Allan W. Anderson.
0:42	J. Krishnamurti s-a născut în sudul Indiei şi a fost educat în Anglia. În ultimii 40 de ani a ţinut discursuri în SUA, Europa, India, Australia şi în alte zone ale lumii. De la începutul muncii sale de-o viaţă, a repudiat orice conexiune cu religiile organizate şi ideologiile şi a afirmat că singura sa grijă era de a elibera omul, absolut şi necondiţionat. Este autorul multor cărţi, printre care "The Awakening of Intelligence", "The Urgency of Change", "Freedom from the Known" şi "The Flight of the Eagle". Acesta este unul dintr-o serie de dialoguri dintre Krishnamurti şi dr. Allan W. Anderson, care este profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, unde predă scripturi indiene şi chinezeşti şi tradiţia profetică. Dr. Anderson, un poet publicat, deţine diplome de la Universitatea Columbia şi de la Union Theological Seminary. A fost premiat cu renumitul "Teaching Award", al Universităţii de Stat a Californiei.
1:48	D-le Krishnamurti, în ultima noastră conversaţie am ajuns aproape de momentul în care urma să începem alta, având ca subiect meditaţia. Şi speram ca astăzi să putem împărtăşi acel subiect.
2:05	Exact, domnule. Domnule, nu ştiu dacă aveţi cunoştinţă... de cât de multe şcoli de meditaţie există... în India... în Japonia, în China, şcoala Zen şi diversele ordine creştine contemplative... cele care se roagă la nesfârşit, continuând s-o facă, zi după zi şi cei care... aşteaptă să primească... clemenţa lui Dumnezeu sau oricum i-ar spune. Cred că, dacă pot sugera asta... ar trebui să începem... nu cu care este genul corect de meditaţie, ci cu ce anume este meditaţia. Da, da. Apoi, putem continua şi investiga, împreună şi, ca atare, să şi împărtăşim, această problemă a... meditaţiei... cuvântul însemnând a cugeta, a ţine laolaltă, a cuprinde... a studia extrem de profund. Toate acele semnificaţii sunt implicate în acel unic cuvânt: "meditaţie". Dacă am putea începe... spunând că nu ştim, de fapt, ce anume este meditaţia.
4:10	Foarte bine.
4:18	Dacă acceptăm... meditaţia ortodoxă, tradiţională, creştină sau hindusă sau budistă - şi există, desigur, meditaţia şi la musulmani şi sufişti - Da. dacă acceptăm asta, atunci toată se bazează pe tradiţie. Da. Ceea ce unii au experimentat şi ei stabilesc metoda sau sistemul, pentru a practica ceea ce ei au realizat. Şi, ca atare, poate că există mii de şcoli de meditaţie. Şi ele proliferează în această ţară... impunând să meditezi de trei ori pe zi, să te gândeşti la un cuvânt, la un slogan, la o mantra. Şi pentru asta plăteşti 35$ sau 100$ şi apoi capeţi vreun cuvânt sanscrit sau vreun alt cuvânt grecesc şi repeţi, repeţi, repeţi. Apoi, există toţi acei oameni care practică diverse forme de respiraţie... şi practica Zen. Şi... toate acelea reprezintă... o formă de... instaurare a unei rutine... şi a unei practici care, în esenţă, va face ca mintea să fie anostă. Fiindcă dacă practici, practici, practici... vei căpăta o minte mecanică. Deci... n-am făcut niciodată vreunul dintre acele lucruri, fiindcă... personal - dacă pot vorbi puţin despre mine însumi -
6:27	- Chiar vă rog ! - ... am... urmărit, am frecventat, am intrat în anumite grupuri de diverse orientări, numai pentru a privi. Şi am spus: "Nu-i asta !" Am respins acest lucru, instantaneu. Deci, poate am putea... respinge toate acelea... să respingem meditaţia hindusă... cea budistă, creştină şi diversele forme de meditaţie importate de guru din India şi formele de contemplaţie, toate acelea, ca pe o continuare a unei tradiţii, care înseamnă să duci mai departe spusele altora şi experienţele altora, iluminările altora... revelaţiile altora ş.a.m.d. dacă putem respinge, complet, toate acelea... metodele lor, sistemele lor, practicile lor, disciplinele lor, fiindcă toate spun că adevărul sau Dumnezeu - sau oricum ar vrea să-i spună - este ceva aflat undeva, acolo. Le practici pentru a putea ajunge acolo. Aceea este o poziţie fixă, potrivit opiniei lor. Desigur, trebuie să fie fixă. Dacă tot continui să practic, pentru a putea ajunge acolo, atunci acea destinaţie trebuie să fie statică.
7:59	Da, desigur. - Nu ştiu... - Da, vă urmăresc. Deci adevărul nu este ceva static, nu este un lucru mort.
8:10	Nu, chiar înţeleg asta.
8:14	Deci... dacă am putea... cu onestitate... să dăm la o parte toate acelea şi să ne întrebăm ce anume este meditaţia. - Bine. - Nu cum anume să medităm. Punând acea întrebare - Ce anume este meditaţia ? - vom începe să descoperim... vom începe să medităm, noi înşine. - Nu ştiu dacă... - Da, v-aţi exprimat foarte clar.
8:42	Revenim la distincţia dintre o activitate şi ţelul care se află în afara acelei activităţi, - ... în contrast cu activitatea... - În sine.
8:52	al cărei scop final este ceva intrinsec.
8:54	- Da, domnule. - Da.
8:57	Deci... oare am putea începe, spunând că nu ştim ce anume este meditaţia ?
9:06	Da, sunt dispus să încep de acolo.
9:09	Este cu adevărat minunat, dacă începi de acolo. - Cu siguranţă că e. - Produce o senzaţie grozavă de smerenie.
9:18	De asemenea, cineva... intuieşte, chiar şi de la distanţă, o anumită libertate.
9:25	Da, aşa este. Nu ştiu ! Aceea este o confirmare extraordinară a unei eliberări, de cunoscutul consacrat, de tradiţiile consacrate, de metodele consacrate, de şcolile şi practicile consacrate. - Întocmai. - Încep cu ceva ce nu cunosc.
9:51	Pentru mine, este o mare frumuseţe în asta. Apoi, sunt liber să mă mişc. - Întocmai. - Sunt liber să... "curg" sau să "înot", odată cu cercetarea în sine. Deci, nu ştiu. Acum, deci, putem pleca de la acel punct. În primul rând... oare meditaţia este ruptă de traiul cotidian ? De conduita zilnică... de dorinţele zilnice de împlinire, de ambiţie, lăcomie, invidie... de spiritul cotidian competiţional, mimetic, conformist... de poftele zilnice, senzuale, sexuale... intelectuale ş.a.m.d. ? Oare meditaţia este separată de toate acelea ? Sau poate că meditaţia... curge prin toate acelea... le acoperă pe toate, le include pe toate ? Altminteri meditaţia nu are nici un sens. - Înţelegeţi ? - Da, înţeleg. Asta ridică o întrebare interesantă, pe care aş vrea să v-o pun. Poate că aţi fi amabil să mă ajutaţi să clarific asta. Eu n-am practicat niciodată, personal, meditaţia, în sensul... caracterului său ritual, din anumite tradiţii, sau...
11:49	- Monastic. - ... monastic... şi al abordării sale radicale, metodice. Am studiat subiectul, destul de profund, în scrieri, care au emanat din acele practici. Şi mă gândesc, de exemplu, la ceea ce am înţeles din studiul meu... asupra... a ceea ce se numeşte tradiţia isihastă, în care ceea ce se numeşte rugăciunea lui Iisus este rostită de călugări, mai ales pe muntele Athos. "Doamne, Iisuse Hristoase, ai milă de mine, păcătosul." Asta este repetată, într-una, aşa cum am înţeles eu, în speranţa că, într-o bună zi, va deveni o deprindere atât de mecanică, încât - poate aşa cum s-ar exprima psihologii vremurilor moderne - inconştientul... intră în posesia sa, astfel încât ceea ce fac, indiferent ce ar fi acea activitate, se focalizează, în întregime, pe acea rugăciune. Se pretinde că, atunci când s-a realizat asta - când nu mai trebuie să rostesc rugăciunea, în acel sens - rugăciunea se rosteşte singură, în mine.
13:13	Acelaşi lucru, domnule, este exprimat în India, într-un mod diferit şi anume prin mantra. - Ştiţi asta ? - Da.
13:20	Repetarea unei propoziţii sau a unui cuvânt... şi... se repetă cu voce tare, mai întâi... apoi în tăcere. Atunci... s-a intrat într-o anumită stare... şi tocmai... sunetul ei continuă.
13:46	Da.
13:48	Şi, plecând de la acel sunet, acţionezi, trăieşti. Dar toate acestea sunt auto impuse, pentru a putea ajunge într-un anumit punct. Să spunem, de exemplu, când zici... în rugăciunea pe care tocmai aţi repetat-o: păcat. Eu nu accept păcatul. Nu ştiu ce este păcatul.
14:13	Îmi pot doar imagina oroarea, de pe feţele acelora, ale căror urechi vă aud cuvintele.
14:19	Ceea ce înseamnă că sunt condiţionaţi... potrivit unei credinţe... cum că există un Iisus, cum că există un păcat, de care trebuie să fie iertaţi - toate acelea. Asta nu e decât perpetuarea unei tradiţii.
14:38	Asta mi se adresează, la modul foarte personal. Temeiul deciziei pe care am luat-o, cu ani în urmă, de a nu face vreunul din aceste lucruri, a fost întruchipat în afirmaţia dumneavoastră, de mai devreme şi anume că se aşteaptă ca din acest cuvânt... - ... sau din aceste cuvinte... - Din respiraţie şi toate celelalte.
14:59	se va ajunge, cumva, la această pătrundere a întregii mele fiinţe. Şi problema pe care mi-am pus-o, pe atunci, a fost - şi aş vrea să clarific, dacă credeţi că această problemă era corectă - ce mi-a trecut prin minte a fost dacă acea afirmaţie, în sine, dacă mantra sau rugăciunea adresată lui Iisus, sunt, ele însele, expresii finite. Categoric.
15:29	Ca atare, oare nu fac ceva ciudat, aici ? - Da. - Şi dacă, cumva...
15:34	ajung la ceva ce merită a fi atins, ar putea fi, mai degrabă, în pofida expresiei, decât din cauza ei. Poate că asta se referă numai la gândire, dar nu asta am simţit pe atunci. Am crezut că obţinusem un răspuns, intuitiv, la acea problemă. Şi, ca atare, pur şi simplu n-aş fi mers mai departe. - Da, vă rog să continuaţi. - E adevărat, domnule. Deci, vedeţi, toate acelea sugerează că... există o cale către adevăr... - calea creştină, calea hindusă, calea Zen, diverşi guru şi diverse sisteme - există o cale către acea iluminare sau acel adevăr sau către acel necuprins - una sa alta. Şi este undeva, acolo tot ce trebuie să faci fiind să tot mergi, să mergi, să mergi către el. Asta înseamnă că acel lucru este ceva stabilit, fix, static, nu se mişcă, nu e viu.
16:34	Mi-a trecut prin minte textul biblic, în care Dumnezeu este descris ca lampă pentru picioarele mele şi lumina de pe calea mea. Nu spune că el este calea. Ci, mai degrabă, este lampa. - De pe cale, exact. - Corect.
16:52	Ca pe o lampă pentru picioare şi o lumină pe cale. Dar nu spune că Dumnezeu este calea. - Este foarte interesant. - Foarte. Dar poate că nimeni n-a analizat, cu atenţie, acele cuvinte.
17:05	Vedeţi, domnule, cum le analizaţi, deja.
17:16	Sesizaţi adevărul acelui enunţ. - Esenţa sa. - Da, da. Deci... ăsta-i un aspect.
17:26	Oare meditaţia... acoperă întreg domeniul existenţial ? Sau este ceva complet în afara vieţii ? Viaţa însemnând afaceri, politică, sex, plăcere, ambiţie, lăcomie, invidie, anxietatea, moartea, teama - toate acelea înseamnă viaţa mea, traiul. Oare meditaţia este ceva aparte de toate acelea sau oare le include pe toate ? Dacă nu include toate acelea, atunci meditaţia n-are sens. Tocmai mi-a trecut ceva prin minte,
18:12	care sunt sigur că va fi considerat ca incredibil de eretic. Dar ştiţi că şi cuvintele lui Iisus, însuşi: "eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa"... atunci când sunt înţelese în contextul a ceea ce s-a revelat, în decursul acestor conversaţii ale noastre, conduce, pe mai departe, în relaţie cu alte afirmaţii ale sale, la o semnificaţie incredibil de diferită de ceea ce am fost învăţaţi. De, exemplu, atunci când îl întreabă pe Petru cine este el, - adică "Cine sunt eu, Iisus ?" - şi Petru spune: "Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu cel viu", el se întoarce imediat şi spune: "nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta" - n-are nimic de-a face cu trup şi sânge - "ci Tatăl Meu, Cel din ceruri", cel care, aşa cum afirmă în alt loc, este totuna cu el şi el este totuna cu Tatăl. Şi, apoi, el afirmă, în predica sa către discipoli, să fie totuna cu el, aşa cum el şi tatăl lui sunt totuna, adică toţi ar putea fi "una". Deci, dacă vă uitaţi la... Aproape că mă bâlbâi, fiindcă ceea ce am de gând să spun sunt conştient că, teologic vorbind, va fi considerat ceva fantastic. Când el spune "eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa", dacă se analizează asta, în contextul acelei unicităţi, ca o acţiune, ca acţiune, atunci absolut totul se transformă complet. - Nu-i aşa ? - Exact, exact.
19:50	Nu mă va înghiţi lumea pentru asta, mult timp. Vă rog să continuaţi ! Deci, dacă este separată de viaţă, atunci meditaţia n-are sens.
20:00	Nu este decât o evadare din viaţă... o evadare din toată truda şi toate suferinţele, durerile, confuziile. Şi, ca atare, nici măcar nu merită să te atingi de ea. Da. Corect.
20:18	Dacă nu este
20:20	- şi pentru mine nu este - atunci... ce este meditaţia ? Mă urmăriţi, domnule ? Oare este... o realizare... o atingere a unui ţel ? Sau este un parfum... o frumuseţe care pătrunde în toate activităţile mele... având, ca atare, o importanţă extraordinară ? Meditaţia are o importanţă extraordinară. Atunci, următoarea întrebare este: Oare este... rezultatul unei căutări ? Alăturându-te unui grup Zen, apoi unui alt grup - Înţelegeţi ? - unul după altul, unul practică asta, altul practică aia, nu practică nimic, depune jurământ de celibat, sărăcie sau nu vorbeşte deloc, posteşte... pentru a putea ajunge acolo. Pentru mine toate acelea sunt... complet inutile. Fiindcă... important este să observi - aşa cum am spus ieri - falsul. Nu ca eu să judec falsul, ca fiind adevărat sau fals, ci însăşi percepţia revelează adevărul sau falsitatea sa. Trebuie să-l privesc. Ochii mei trebuie să-l privească, fără nici o prejudecată, fără nici o reacţie. Atunci pot spune că este fals şi nu mă voi atinge de el. Asta e ceva ce... N-o voi face ! Oamenii au venit la mine şi au spus - n-aveţi idee de toate aceste lucruri - au spus "trebuie", iar eu am spus "nu-i de mine". Pentru mine asta este fals, fiindcă nu include viaţa voastră. - Da. - Nu v-aţi schimbat !
22:51	Puteţi spune: "Sunt plin de iubire, sunt plin de adevăr, sunt plin de cunoştinţe, sunt plin de înţelepciune." Eu zic: "E numai un nonsens ! Te şi comporţi aşa ? Te-ai eliberat de teamă ? Te-ai eliberat de... ambiţie, lăcomie, invidie şi de dorinţa de a obţine succes, în orice domeniu ? Dacă nu, atunci nu faci decât să joci un joc, nu eşti serios." Deci, putem pleca de la acel punct. Da. Adică meditaţia include...
23:31	întreg domeniul existenţial... fie că e vorba de domeniul artistic... sau de domeniul afacerilor. Fiindcă, pentru mine, separarea ca artist, afacerist, politician... preot, cărturar şi om de ştiinţă - ştiţi cum le-am fragmentat pe toate, ca fiind cariere - pentru mine... fiindcă fiinţele umane sunt fragmentate, aceasta este expresia acestei fragmentări: afacerist, savant, cărturar, artist. - Mă urmăriţi ? - Da, da, da. Mă gândeam la ceea ce se întâmplă în academie, în privinţa asta. Întotdeauna ne spunem, unul altuia, ca academicieni: "Pentru numele lui Dumnezeu, haideţi să găsim un principiu ordonator, prin care să aducem toate astea la o oarecare integrare, pentru ca studentul, realmente... să poată simţi că face ceva cu adevărat semnificativ. Şi nu numai că adaugă alt vagon de marfă, la un lung tren pe care nici măcar nu-l vede." - Exact, exact. - Da.
24:53	Şi...
24:54	meditaţia... trebuie să fie... sau este, atunci când respingi toate acestea, sisteme, metode, guru, autorităţi... devine o problemă religioasă. Da.
25:13	- Profund religioasă. - Profund religioasă. Oh da.
25:18	Acum, ce loc deţine un artist... în... nu numai în structura socială... ci şi în exprimarea sa religioasă ? Înţelegeţi ? Ce anume este un artist, domnule ? Oare este ceva separat de traiul nostru cotidian, de frumuseţea vieţii, de calitatea unei minţi care este, cu adevărat, religioasă ? Înţelegeţi ? Oare face parte din ele ? Sau e vreun ciudat, aflat în afara lor ? Fiindcă are anumite talente... şi exprimarea acelui talent devine extraordinar de importantă, pentru el şi pentru oameni. În cultura noastră, se pare, adesea,
26:29	că exprimarea acelui talent îl aduce în conflict cu anumite convenţii. Şi exprimă acel conflict chiar şi în el însuşi.
26:38	Desigur.
26:41	Da, avem o lungă tradiţie, în civilizaţia occidentală, a artistului ca un nechemat, nu-i aşa ? Da, ceva aflat în exterior.
26:51	Dar el este mult mai sensibil mult mai atent la frumuseţe, la frumuseţe, la natură... dar... în afară de asta, este doar un om obişnuit. Da, desigur.
27:11	Pentru mine, asta este o contradicţie.
27:17	Mai întâi, fii o fiinţă umană completă... şi, apoi, orice ai crea, orice ai face, va fi frumos. Desigur. Fie că pictezi sau orice ai face. Hai să nu mai separăm artistul ca pe ceva extraordinar sau afaceristul ca pe ceva urât. Cărturarul care trăieşte numai într-o lume a intelectului sau, pentru savant, într-o lume a fizicii ş.a.m.d. Ci, mai întâi, trebuie să existe fiinţa umană. Înţelegeţi ? Fiinţe umane, în sensul unei înţelegeri depline a vieţii... a morţii, iubirii... frumuseţii, relaţiilor, responsabilităţii, să nu ucidă - toate acestea sunt implicate în viaţă. Ca atare, omul stabileşte o relaţie cu natura. Şi expresia acelei relaţii, dacă este întreagă, sănătoasă, este creatoare. Este ceva extrem de diferit de ceea ce mulţi artişti concep a fi sarcina lor.
28:35	Mai ales în vremurile moderne, artiştii au această concepţie că ei sunt, într-un anumit sens, cei care reflectă dezbinarea din vremea lor. - Categoric. - Şi, astfel, ei fac o declaraţie,
28:47	care ne arată dezbinarea ca pe o oglindă îndreptată spre noi şi asta n-are nimic de-a face decât cu consolidarea dezbinării. Categoric. Da, chiar că înţeleg la ce vă referiţi.
29:01	Vedeţi că...
29:03	meditaţia acoperă întreg domeniul existenţial. Meditaţia implică să te eliberezi de... metodă, sistem, fiindcă nu ştiu ce este meditaţia. - De acolo încep. - Da. Şi, ca atare, încep cu libertatea, nu cu poverile lor.
29:27	E minunat: începi cu libertatea şi nu cu poverile lor.
29:32	Această problemă a menţinerii dezbinării noastre, din acea perspectivă, nu e nimic altceva decât o formă de jurnalism. - Jurnalism, categoric. - Nu-i aşa ? Da, desigur.
29:41	- Propagandă. - Desigur, da.
29:43	Ca atare, minciună.
29:47	Deci eu resping toate acelea, încât să nu am nici o povară. Ca atare, mintea este liberă să cerceteze ce anume este meditaţia. Minunat.
30:00	Am făcut asta, înţelegeţi, domnule ?
30:03	Nu este numai teorie pură. Nu mă refer la nimic ce nu am trăit eu însumi. Oh, asta e extrem de evident pentru mine,
30:12	stând şi conversând cu dumneavoastră, da. N-aş face asta, fiindcă e ipocrizie.
30:17	Nu sunt interesat de asta, de fapt, ci sunt interesat să văd ce este meditaţia. Deci cineva începe cu această libertate. Şi libertate înseamnă să-ţi eliberezi mintea, golind-o de poverile altora... de metodele, de sistemele lor, de acceptarea lor a autorităţii, de credinţele lor, de speranţele lor, fiindcă fac parte din mine, toate acelea. Ca atare, le resping pe toate. Şi... acum încep prin a spune că nu ştiu... ce anume este meditaţia. Încep, adică mintea... are sentimentul unei mari smerenii. Neştiind, nu pun întrebări ! Fiindcă, atunci, cineva îmi va răspunde ! Întocmai. Vreo carte, vreun cărturar, vreun profesor,
31:19	vreun psiholog vine şi spune: "Tu nu ştii, dar, uite, eu ştiu ! Îţi spun eu !" Şi eu zic: "Te rog, nu !" Eu nu ştiu nimic şi nici tu nu ştii nimic ! Fiindcă repeţi ceea ce au spus alţii. Deci, resping toate acele lucruri. Acum încep să cercetez. Mă aflu în poziţia de a cerceta. Nu... pentru a obţine un rezultat... nu pentru a ajunge la ceea ce ei numesc iluminare. Nimic - nu ştiu dacă există sau nu iluminare. Încep cu acest sentiment de mare smerenie, neştiutor. Ca atare, mintea este capabilă să facă o cercetare adevărată. Aşa că cercetez. Mai întâi, îmi analizez viaţa, fiindcă am spus, la început: meditaţia implică... acoperirea întreg domeniului existenţial. Viaţa mea, viaţa noastră, constau, în primul rând, din traiul conştient cotidian. Am examinat-o, am analizat-o, există contradicţii ş.a.m.d. Am vorbit despre asta. Şi, de asemenea, există problema somnului. Merg la culcare... opt, nouă, zece ore. Ce anume este somnul ? Am început neştiutor fiind, ignorând ceea ce au spus alţii. - Înţelegeţi, domnule ? - Da, înţeleg. Cercetez, în corelaţie cu meditaţia,
33:12	care este adevăratul spirit al religiei. Adică, adunarea tuturor energiilor... pentru a te deplasa... dintr-o anumită dimensiune, către o dimensiune complet diferită. Ceea ce nu înseamnă să mă separ de această dimensiune. Nu, deci nu e ca acei călugări care urcă pe munţi.
33:39	Nu. Am fost pe acei munţi.
33:43	Da.
33:46	Deci, ce anume este somnul ?
33:50	Şi ce anume este trezirea ? Oare sunt treaz ? Sau sunt treaz numai atunci când există o criză, când există un şoc, când există o provocare, când există un incident... moarte, respingere, eşec. Înţelegeţi ? Sau sunt treaz permanent, în starea de veghe, din timpul zilei ? Deci, ce înseamnă să fii treaz ? - Mă înţelegeţi, domnule ? - Da, vă înţeleg. Din moment ce spuneţi că meditaţia trebuie să ne pătrundă, evident că, a fi treaz, nu poate fi ceva episodic. Asta e ! Nu poate fi ceva episodic.
34:37	Nu poate fi ceva stimulator. Nu poate fi descris ca experienţe extreme.
34:43	Nu, nu.
34:45	Orice formă de stimulare, externă sau internă... nu implică decât faptul că eşti adormit şi că ai nevoie de un stimulent, fie că e vorba de cafea, sex sau vreun calmant... sau o pastilă care ca să te ţină treaz. Să ai un şoc ca să adormi şi să ai un şoc ca să te trezeşti.
35:07	Deci, în cercetarea mea, mă întreb: "Oare sunt treaz ?"
35:12	Ce înseamnă să fii treaz ? Nu să fii treaz funcţie de ceea ce se întâmplă, politic, economic, social. Asta e ceva evident. Ci treaz, oare ce înseamnă ? Nu sunt treaz, dacă am vreo povară. Corect, domnule ? N-are sens să spun că sunt treaz, atunci când există orice formă de teamă. Dacă trăiesc aşa ceva, este o iluzie, nu e ceva real. Dacă acţiunile mele sunt nevrotice, nu mă aflu în starea de trezie. Deci, cercetez... şi nu pot cerceta decât devenind foarte sensibil la ceea ce se întâmplă, în mine sau exterior mie. Deci, oare mintea este conştientă, în timpul zilei, pe deplin, la ceea ce se întâmplă în interiorul sau în afara mea ? - În fiecare clipă. - Da, asta e.
36:23	Altminteri nu sunt treaz. Tocmai mă gândeam la ceva,
36:28	care întotdeauna mi-a provocat mare uimire. Acasă, avem câteva păsări, dar şi o pisică. - Desigur. - Dar se iubesc între ele.
36:38	Adică păsările nu zburdă prin aceeaşi încăpere cu pisica, dar pisica supraveghează păsările. Când păsările sunt duse la culcare, seara, pisica intră în acea încăpere şi stă cu ele, poate o oră sau două, supraveghează. Pur şi simplu pare să simtă că trebuie să aibă grijă de păsări. Şi, în timpul zilei, am privit adesea pisica şezând şi privind păsările... cu o intensitate imensă. Şi reacţia obişnuită este: "Pentru numele lui Dumnezeu, nu le-ai mai văzut până acum ?" Ce înseamnă această intensitate veşnică ? - Dar ea le priveşte. - Aşa e, domnule. Şi ochii ei au, întotdeauna, ca o bijuterie...
37:25	- Claritate. - ... intensitate şi claritate.
37:28	Mai puri decât flacăra.
37:30	Şi nu se opreşte niciodată. Şi, atunci când doarme, chiar că doarme. Când m-aţi întrebat ce este somnul... trebuie să existe vreo relaţie cu uimirea pe care o simţim, faţă de capacitatea pisicii de-a adormi, pe deplin. Şi, când e trează, e complet trează. Aşa e, domnule. Deci, atunci când întrebăm şi cercetăm ce anume este somnul,
37:57	trebuie, de asemenea, să întreb: Ce înseamnă să fii treaz ? - Desigur. - Desigur. Oare sunt treaz sau oare trecutul este... atât de viu, încât îmi dictează viaţa din prezent ? Drept urmare, sunt adormit. Aţi vrea să repetaţi asta ? E foarte important !
38:27	Nu ştiu cum... mă voi exprima diferit.
38:30	Oare sunt treaz ? Oare mintea mea este împovărată de trecut ? Şi, ca atare, purtând o povară... - ... nu sunt treaz în prezent. - Nu sunt treaz în prezent. Întocmai. - Nu sunt treaz când vorbesc. - Aşa e.
38:48	Fiindcă vorbesc din fundalul trecutului meu...
38:55	al experienţei mele, eşecurilor mele, traumelor mele, depresiilor mele. Ca atare, trecutul mă domină... şi mă... - ... adoarme acum. - Adoarme. - E un narcotic. - Narcotic. Ca atare, ce am de făcut cu trecutul ? - Mă înţelegeţi, domnule ? - Da, vă înţeleg, da, da. Trecutul este necesar.
39:21	- Desigur, e întreg domeniul cunoaşterii. - Cunoaştere.
39:24	Trecutul este necesar, dar, atunci când trecutul acoperă prezentul...
39:31	atunci sunt adormit.
39:37	Deci, oare este posibil să ştiu ce anume este trecutul şi să nu-l las să se reverse în prezent ? Acea problemă şi realismul ei produce propria sa disciplină. Ca atare, spun că da, ştiu ce înseamnă. Pot trăi, pot fi pe deplin treaz şi în mare măsură şi, cu toate acestea, pot opera în domeniul cunoaşterii. Deci, nu există nici o contradicţie. - Nu ştiu dacă transmit asta ? - Oh, o faceţi. Deci amândoi ne mişcăm în armonie.
40:23	Unul nu rămâne în urma celuilalt,
40:26	unul nu se contrazice cu celălalt. Există echilibru. Ce observ eu aici, dacă vă înţeleg corect,
40:35	este... că, pe de o parte, avem cunoaşterea şi perceperea necesităţii sale, ca experienţă practică în chestiunile curente. Pe de altă parte avem observarea,
40:48	înţelegerea. Şi actul meditaţiei este legătura... - Aşa e, domnule. - ... dintre ele,
40:56	astfel încât să nu existe nici o întrerupere a fluxului, în activitatea de înţelegere şi cunoaştere. - Asta face parte din meditaţie. - Desigur.
41:06	Înţelegeţi ? Hai să vedem ce se întâmplă.
41:10	Atunci, ce-i somnul ?
41:11	Am înţeles, acum, ce înseamnă să fii treaz. Asta înseamnă că observ. Sunt conştient. Sunt conştient total neselectiv, conştientizare neselectivă, supraveghind, privind, observând, auzind, ce se întâmplă, ce are loc în exterior, ce anume îmi spun oamenii, fie că mă laudă, fie că mă insultă. Eu observ ! Deci sunt foarte conştient ! Acum, ce anume este somnul ? Ştiu ce este somnul: odihnă, să-ţi închizi ochii, să mergi la culcare, la ora 9 sau 10 sau mai târziu. Ce e somnul ? Şi, în somn, visele, ce sunt visele ? Nu ştiu ce spun alţii. Nu mă interesează ce spun alţii. Înţelegeţi, domnule ? Fiindcă cercetarea mea o fac pentru a afla dacă meditaţia acoperă întreg domeniul existenţial, nu numai un singur fragment. Cercetarea mea începe din punctul în care spun "nu ştiu".
42:20	Nu ştiu, aşa e.
42:21	Aşa că încep: visez. Există vise. Ce sunt visele ? De ce aş visa ? Deci, trebuie să aflu de ce visez, ce sunt visele. Visele sunt... continuarea somnului meu diurn. Pe care nu l-am înţeles. Uitaţi ce se întâmplă, domnule ! Nu mi-am înţeles traiul cotidian. Îmi privesc traiul cotidian. Traiul meu cotidian este în dezordine... aşa că mă duc la culcare şi dezordinea continuă. Şi creierul spune: "Trebuie să am ordine ! Altminteri nu pot funcţiona !" Deci, dacă mintea nu face ordine în timpul zilei, creierul încearcă să facă ordine în timpul nopţii. - Nu ştiu dacă... - Prin vis. Prin vise, prin...
43:33	sugestii.
43:34	Când mă trezesc, spun: "Da, am senzaţia certă că trebuie să fac asta." Deci... uitaţi ce se întâmplă ! Atunci când mintea este trează, în timpul zilei, are parte de ordine... face ordine, în sensul pe care l-am discutat anterior. - Da, ordine în acel sens. - Ordine care...
43:59	care se naşte din înţelegerea dezordinii.
44:03	Negarea dezordinii înseamnă ordine... nu să te ţii după un plan. Nu. Sau un tipar, fiindcă toate acelea înseamnă dezordine. Deci, în timpul zilei, mintea, creierul a stabilit ordinea. Ca atare, atunci când dorm, creierul nu mai funcţionează, încercând să stabilească ordinea, în el însuşi, pentru a putea avea siguranţă. Ca atare, creierul devine odihnit. - Înţeleg. - Ca atare, creierul devine...
44:39	liniştit, doarme fără vise. Poate avea vise superficiale, când mâncăm ce nu trebuie, ştiţi la ce mă refer, dar nu despre asta vorbesc, acum. Deci, abia atunci somnul înseamnă regenerarea creierului. - Nu ştiu... - Da, vă înţeleg. Mă întreb dacă vă pot pune o întrebare despre vise, aici, care ar putea introduce o distincţie între vise, funcţie de natura lor. Uneori relatăm că am avut un vis, care indică un eveniment viitor. - Asta-i altceva. - E complet diferit de ce discutam ?
45:23	Da. Domnule, cred că putem înţelege asta, foarte simplu.
45:28	Ştiţi... deunăzi... am mers până sus în munţi, în India şi exista un râu, care curgea pe dedesubt. Şi două bărci veneau, din direcţii opuse şi ştiam unde se vor întâlni. Desigur. Când urci suficient de sus, vezi bărcile care se vor întâlni, într-un anumit punct. Dar e ceva foarte obiectiv,
46:01	ce n-are nimic de-a face cu afacerile mele subiective, neterminate. Adică celălalt lucru la care v-aţi referit.
46:07	Da, chiar înţeleg.
46:10	Ce lucru uimitor ar fi să-ţi fi terminat toate afacerile şi să adormi. Şi dacă ordinea ar trebui să... - ... ţi se prezinte cu... - Da, domnule. - ... o înţelegere... - Desigur. atunci înţelegerea nu se mai opreşte, de la trezire la culcare.
46:27	- Culcare, aşa e. - Da, desigur.
46:30	- Minunat. - Deci, vedeţi...
46:32	în acel mod creierul este regenerat, rămâne tânăr. Fără conflicte. Conflictele uzează creierul. Da. Deci... somnul înseamnă nu numai ordine... întinerire... inocenţă... ci, de asemenea, în somn există stări în care există libertatea absolută de a cerceta, să priveşti ceva ce nu ai văzut, niciodată, cu ochii tăi fizici. - Da. - Desigur. Da.
47:19	Deci, am descris suficient acest lucru.
47:23	Văd asta.
47:25	Deci, oare mintea trăieşte acel gen de viaţă, în timpul zilei ? - Ar fi ceva rar. - Altminteri nu este meditaţie.
47:36	Altminteri nu este meditaţie, desigur, desigur, desigur.
47:38	Şi nu vreau să joc un joc ipocrit, fiindcă nu păcălesc pe nimeni.
47:42	Mă păcălesc pe mine însumi şi nu vreau să mă păcălesc singur.
47:45	Nu văd ce sens ar avea să mă înşel singur... fiindcă nu vreau să fiu un mare om, un mic om, să am succes. Toate acelea sunt prea infantile. Deci, spun, oare aşa trăiesc ? Dacă nu, ce se întâmplă ? Şi îmi oferă energia de a trăi în acel mod, fiindcă nu port poverile altora. Nu ştiu... - Corect ? - Este foarte remarcabil. Îmi aduce aminte de o poveste care este spusă...
48:21	despre un spadasin şi cei trei fii ai săi. Şi exista un bătrân... un bătrân spadasin, în Japonia medievală şi... a vrut să transfere responsabilitatea artei sale asupra fiilor săi. Şi... le-a cerut fiilor să vină, fiecare, în camera lui, unde urma să le vorbească şi urma să decidă. Exact, exact. Era un om cu vaste cunoştinţe în mânuirea sabiei,
48:55	dar era, de asemenea, un om înţelept.
48:59	Şi... fără ştirea lor, a pus o minge pe pragul de sus al uşii, urmând ca ei să intre, desigur, fără a fi conştienţi de asta. Cel mai mic a fost chemat primul şi, atunci când cel mai mic a intrat, tatăl lui a aranjat ca această minge să cadă şi mingea a căzut şi fiul... într-o clipă a tăiat-o în două, cu sabia sa, bucăţile căzând pe podea. Şi tatăl i-a spus: "Te rog aşteaptă în cealaltă cameră !" Al doilea fiu a intrat... mingea i-a căzut în cap, dar, chiar când să-i atingă capul, a ridicat mâna şi a prins-o şi tatăl i-a spus: "Te rog aşteaptă în cealaltă cameră !" Cel mai mare fiu a intrat. A deschis uşa şi, deschizând-o, s-a întins şi a luat mingea. Şi tatăl i-a chemat pe toţi înăuntru şi i s-a adresat fiului cel mai mic, spunându-i: "Foarte bine. Ai stăpânit tehnica. Nu înţelegi nimic." I-a zis celui de-al doilea: "Ei bine... ai fost pe aproape. Ţine-o tot aşa." Şi i-a spus fiului cel mare: "Ei bine, acum poţi începe." Şi mi se pare că este exact... Imaginaţi-vă că era... Este ca în cazul cuvântului "prajna", care înseamnă... "pra" - înainte, "jna" - a şti, a şti anticipat, nu în sensul vreunui efort profetic - pe care-l facem în baza studierii cobailor, în laborator - ci să înţelegi ceva înseamnă... - Da, domnule. - ... înainte şi înapoi, în mişcarea totală a acelei unice acţiuni.
50:57	Oh da, desigur ! Deci... înţeleg asta...
51:03	fiindcă nu separ meditaţia de traiul cotidian. Altminteri nu are sens. Deci înţeleg importanţa ordinii, în timpul stării de veghe. Şi... ca atare... eliberez creierul de conflicte - toate acelea - în timpul somnului, astfel încât există o odihnă deplină a creierului. Ăsta e un aspect. Apoi... ce anume este controlul ? De ce aş controla ? Cu toţii s-au referit la control. Toate religiile s-au referit la control. Control, să exişti fără dorinţe, să nu te gândeşti la tine însuţi. Înţelegeţi ? Toate acelea. Mi-am spus, în sinea mea, dacă asta e ceea ce afirmă ei: Oare pot trăi fără control ? - Înţelegeţi, domnule ? - Oh da, da. Cineva trebuie să înceapă exact cu acea întrebare, încă de la început. - Asta şi facem ! - Da, afirmaţia mea e o reflecţie.
52:22	- Doar o oglindă, de fapt, da. - Da.
52:26	Oare este posibil să trăieşti fără control ? Fiindcă, ce anume este controlul ? Şi cine este controlorul ? Controlorul este cel controlat. Când spun "trebuie să-mi controlez gândirea"... controlorul este creaţia gândirii. Şi gândirea controlează gândirea. N-are nici un sens. Un fragment controlează un fragment mai mic... şi, ca atare, rămân fragmente. Aşa că spun: "Oare există un mod de a trăi fără control ?" Ca atare, fără conflict. Ca atare, fără contrarii. Fără vreo dorinţă opusă altei dorinţe, un gând opus altui gând. O... realizare opusă altei realizări. Deci, fără control. Oare e posibil ? Fiindcă trebuie să aflu ! Înţelegeţi, domnule ? Nu înseamnă numai... să-ţi pui o întrebare, apoi s-o abandonezi. Am energie, acum... fiindcă nu le mai port poverile. Nu-mi mai car nici propria povară. Fiindcă povara lor e povara mea. Şi, când am renunţat la aia, am renunţat şi la asta. Aşa că am energie şi spun: Oare e posibil să trăieşti fără control ? Şi, ca atare, este un lucru extraordinar. Trebuie să aflu. Fiindcă oamenii care deţin controlul au spus că, prin control, ajungi în Nirvana... în rai. Pentru mine asta e ceva greşit, complet absurd. Deci spun: "Oare pot trăi o viaţă de meditaţie, în care să nu existe control ?" Atunci când inteligenţa erupe,
54:46	aşa cum am analizat-o anterior... atunci odată cu ea vine ordinea... - ... şi acea ordine... - Inteligenţa înseamnă ordine ! Şi inteligenţa înseamnă acea ordine.
55:01	- Văzutul înseamnă făcut. - Făcut, da. Ca atare, nu există nici un conflict.
55:06	Ca atare, oare trăiesc o viaţă - nu numai dacă este posibil -
55:10	dar oare o trăiesc ? Am dorinţe... văd o maşină, o femeie, o casă, o grădină minunată, haine frumoase - sau orice ar fi - şi, instantaneu, se ivesc toate dorinţele. Şi să nu existe conflict. Şi totuşi să nu cedez. Dacă am bani, mă duc şi cumpăr. Ceea ce este evident, dar nu este un răspuns. Dacă n-am bani, zic: "Îmi pare atât de rău că n-am bani, şi îi voi avea cândva, vreodată şi, atunci, voi reveni ca să-l cumpăr." Este aceeaşi problemă. Dar dorinţa este stârnită. Văzutul, contactul, senzaţia şi dorinţa. Acum... acea dorinţă există şi... s-o retez înseamnă s-o suprim. S-o controlez înseamnă s-o suprim. Să-i cedez este o altă formă... de fragmentare a vieţii, în a obţine şi a pierde. - Nu ştiu dacă... - Da, da, da. Deci... să permiţi înflorirea dorinţei... fără a o controla. - Înţelegeţi, domnule ? - Da, înţeleg. Deci, însăşi înflorirea ei înseamnă sfârşitul acelei dorinţe.
57:04	Dar, dacă o retezi, va reveni. - Nu ştiu... - Da, da. Este diferenţa dintre o limitare şi consumarea ei.
57:14	Exact, deci las dorinţa să vină,
57:19	să înflorească, o privesc. O privesc, dar nu-i cedez sau nu-i opun rezistenţă. Pur şi simplu o las să înflorească. Şi să fii pe deplin conştient de ceea ce se întâmplă. Atunci nu există control. - Şi nici dezordine. - Nu, desigur. Din momentul în care controlezi, apare dezordinea.
57:48	Fiindcă o suprimi sau o accepţi, deci aia e dezordine. Însă atunci îi permiţi să înflorească şi o priveşti... s-o priveşti în sensul de a fi pe deplin conştient de ea... de "petalele" ei, de formele subtile de dorinţă: să posed, să nu posed, să posed e o plăcere, să nu posed e o plăcere toate acea dinamică a dorinţei. Întocmai. Şi trebuie să fii foarte sensibil în vegherea ta,
58:23	o veghere neselectivă, foarte sensibilă.
58:28	Această imagine, la care v-aţi referit metaforic,
58:32	cu planta însăşi, am putea-o dezbate în conversaţia următoare printr-o continuare a acestei preocupări, de a continua analiza meditaţiei ? N-am terminat subiectul, fiindcă implică mult mai multe. Bine, bine.
0:00