Krishnamurti Subtitles

Meditaţia şi mintea sacră

San Diego - 28 February 1974

Conversation with A.W. Anderson 18



0:13 CONVERSAŢIA #18
cu dr. A.W. Anderson
  
0:37 MEDITAŢIA
Partea a II-a
  
0:42 Krishnamurti în dialog
cu dr. Allan W. Anderson.
  
0:44 J. Krishnamurti s-a născut în sudul
Indiei şi a fost educat în Anglia.
  
0:46 În ultimii 40 de ani a
ţinut discursuri în SUA,
  
0:48  
 
0:50 Europa, India, Australia
şi în alte zone ale lumii.
  
0:54 De la începutul muncii
sale de-o viaţă,
  
0:56 a repudiat orice conexiune cu
religiile organizate şi ideologiile
  
0:58  
 
1:01 şi a afirmat că singura sa grijă era de a
elibera omul, absolut şi necondiţionat.
  
1:03  
 
1:07 Este autorul multor cărţi,
 
1:09 printre care "The Awakening
of Intelligence",
  
1:12 "The Urgency of Change",
 
1:14 "Freedom from the Known" şi
"The Flight of the Eagle".
  
1:18 Acesta este unul dintr-o
serie de dialoguri
  
1:21 dintre Krishnamurti şi
dr. Allan W. Anderson,
  
1:24 care este profesor de studii religioase
la Universitatea de Stat din San Diego,
  
1:26  
 
1:28 unde predă scripturi indiene şi
chinezeşti şi tradiţia profetică.
  
1:30  
 
1:33 Dr. Anderson, un poet publicat,
 
1:35 deţine diplome de la
Universitatea Columbia
  
1:38 şi de la Union
Theological Seminary.
  
1:40 A fost premiat cu renumitul
"Teaching Award",
  
1:43 al Universităţii de
Stat a Californiei.
  
1:49 D-le Krishnamurti, noi dezbăteam, în
ultima noastră conversaţie, meditaţia.
  
1:52  
 
1:55  
 
1:56 Şi, chiar pe la final,
 
1:59 aţi menţionat analogia, foarte
frumoasă, a înfloririi unei plante
  
2:04 şi...
 
2:08 m-a frapat faptul că...
 
2:11 ordinea intrinsecă dinamicii
procesului de înflorire a plantei
  
2:14 este o imagine revelatoare
 
2:19 pentru ordinea
despre care discutaţi.
  
2:20 Şi discutam, de asemenea,
despre relaţia dintre meditaţie
  
2:25 şi înţelegere, pe de o parte şi
cunoaştere, pe de altă parte,
  
2:28  
 
2:30 o distincţie care este
făcută extrem de rar.
  
2:32  
 
2:34 Deşi în limbajul obişnuit facem
distincţia, poate că involuntar.
  
2:38 - E acolo.
- Avem cele două cuvinte,
  
2:39  
 
2:42 dar, prin urmare, să
analizezi distincţia în sine
  
2:44 era ceea ce începusem
să facem şi poate că...
  
2:46 - Am putea continua de acolo.
- Da.
  
2:51 Domnule, noi vorbeam, dacă îmi
amintesc corect, despre control.
  
2:55 Da.
 
2:59 Şi afirmasem că un
controlor este cel controlat.
  
3:04 Şi am analizat asta
suficient de mult.
  
3:07 Şi, atunci când există control,
 
3:10 există o direcţie.
 
3:17 Direcţia implică intenţie.
 
3:24 Controlul implică intenţie
 
3:26 şi, în dorinţa de a controla,
 
3:29 este stabilit un ţel
 
3:32 şi o direcţie.
 
3:36 Ceea ce înseamnă
să duci la bun sfârşit...
  
3:42 decizia luată cu intenţie
 
3:46 şi ducerea la bun sfârşit
implică o anumită durată.
  
3:50 Da.
 
3:51 Şi, ca atare, direcţia
înseamnă timp...
  
3:54 control,
 
3:58 intenţie
 
4:00 şi un final.
 
4:04 Toate acelea sunt implicate
în cuvântul "control".
  
4:09 - Nu-i aşa ?
- Da.
  
4:11 Deci, ce loc deţine intenţia...
 
4:15 în meditaţie şi, ca
atare, în viaţă ?
  
4:21 - Nu ştiu dacă...
- Da, da, da.
  
4:24 Sau nu are nici un loc ?
 
4:29 Ceea ce înseamnă că nu
există nici un loc pentru decizie !
  
4:35 Numai văzut-făcut.
 
4:39 Şi asta nu necesită intenţie...
 
4:43 nici direcţie.
 
4:48 - Înţelegeţi ?
- Da, înţeleg.
  
4:50 Frumuseţea acestui lucru, domnule,
constă în modul cum dă rezultate.
  
4:54 Când...
 
4:56 mintea înţelege
inutilitatea controlului...
  
5:02 fiindcă va fi înţeles că un
controlor este cel controlat,
  
5:08 că un fragment încearcă
să domine alte fragmente
  
5:11 şi că fragmentul dominant
este parte a altor fragmente...
  
5:20 atunci, ca atare,
 
5:21 e ca şi cum ai merge în cerc
- într-un cerc vicios -
  
5:26 fără a scăpa vreodată din el.
 
5:31 Deci, oare poate exista o
viaţă lipsită de control ?
  
5:35 Ascultaţi numai, domnule !
 
5:37 Fără...
 
5:38 intenţie...
 
5:41 şi fără direcţie ?
 
5:44 Trebuie să existe direcţie în
domeniul cunoaşterii, de acord.
  
5:45 Altminteri n-aş putea
ajunge acasă...
  
5:49 acolo unde locuiesc.
 
5:54 Aş pierde capacitatea
de a conduce o maşină,
  
5:57 a merge pe bicicletă,
a vorbi într-o limbă,
  
6:01 toate acele lucruri
tehnologice necesare în viaţă.
  
6:04 Acolo, direcţia,
 
6:06 calculul,
 
6:07 decizia...
 
6:10 în acel domeniu sunt necesare.
 
6:13 Este necesar să alegi
între una sau alta.
  
6:15 Aici...
 
6:17 unde există alegere,
 
6:19 există confuzie...
 
6:22 fiindcă nu există percepţie.
 
6:26 Unde există percepţie,
nu există alegere.
  
6:30 Alegerea există fiindcă
mintea e confuză,
  
6:32 între una sau alta.
 
6:36 Deci...
 
6:37 oare poate fi dusă o viaţă...
 
6:42 fără control...
 
6:44 fără intenţie,
 
6:47 fără direcţie, care
înseamnă timp ?
  
6:56 Şi aia este meditaţia !
 
6:58 Nu numai o întrebare
 
7:01 - o întrebare interesantă
poate, una stimulantă -
  
7:04 dar o întrebare, oricât de
stimulantă ar fi, n-are sens în sine.
  
7:07  
 
7:09 Are un sens în viaţă.
 
7:15 Mă gândeam, iar, la
folosirea limbajului obişnuit,
  
7:19 pe măsură ce vorbeaţi.
 
7:21 Este interesant, nu-i
aşa, că atunci când...
  
7:23 ţinem cont de faptul că
cineva a întreprins o acţiune...
  
7:31 pe care o numim intenţionată...
 
7:32 Desigur.
 
7:36 ... aceasta e o acţiune care
a fost întreprinsă fără gândire.
  
7:38 Desigur.
 
7:42 Deci, tocmai prin distincţia
dintre cuvântul "intenţie"
  
7:47 şi "intenţionat", ca adjectiv...
 
7:50 primim un indiciu
asupra acestei distincţii.
  
7:51 Dar aş vrea să vă
întreb, dacă se poate,
  
7:54 despre relaţia dintre
intenţie şi clipa prezentă,
  
7:57 chiar dacă discutăm
despre meditaţie.
  
8:03 Am ţinut cont de faptul că
informaţia, prin natura sa,
  
8:09 - ... are propria sa dezvoltare.
- Desigur.
  
8:12 Şi noi afirmăm că
decizia la asta se referă,
  
8:15 alegerea la asta se referă...
 
8:18 şi, ca atare, intenţia
acţionează acolo.
  
8:21 - Şi direcţia şi toate celelalte.
- Şi direcţia ş.a.m.d.
  
8:22 Deci facem o
distincţie, aici, între...
  
8:24  
 
8:29 intenţie
 
8:33 şi rolul său în relaţia cu întreg
domeniul aşa-numitei experienţe...
  
8:37 - Experienţă, cunoaştere.
- ... da...
  
8:40 şi confuzia care se produce,
 
8:44 când acea activitate, atât
de necesară prin natura sa...
  
8:49 - ... este suprapusă peste asta.
- Aşa este.
  
8:52 Şi, apoi, nu mai putem face
nici una din ele, de fapt.
  
8:55 Apoi, exact asta se întâmplă.
 
8:57 - Ca atare, devenim ineficienţi...
- Da.
  
8:59 - ... ca persoane.
- Dar, vedeţi, noi nu credem asta.
  
9:01  
 
9:03 Noi credem că putem fi grozav
de eficienţi prin cunoaştere
  
9:05  
 
9:07 şi putem fi ceea ce se
numeşte nespirituali.
  
9:10 Şi poţi acea succes aici şi
poţi să nu ai succes dincolo.
  
9:13 Pe când - dacă vă înţeleg corect -
 
9:16 eşuezi...
 
9:23 nu eşuezi în una sau alta, ci,
pur şi simplu, eşuezi, punct !
  
9:27 Este un eşec deplin, dacă
este făcută această confuzie.
  
9:30 Nu poţi opera eficient nici măcar aici,
indiferent cum ar părea pe termen scurt.
  
9:32 Atât timp cât nu eşti...
 
9:37 în deplină ordine în sinea ta.
 
9:40 Corect, întocmai.
 
9:42 Deci, tocmai separarea pe care
o facem între lăuntric şi exterior
  
9:45  
 
9:49 este, ea însăşi, un
simptom al acestei...
  
9:52 Al gândirii care a separat
exteriorul de lăuntric.
  
9:54 Da, da.
 
9:56 Sper că veţi fi indulgent cu mine,
trecând prin aceste probleme.
  
10:00 Da, de fapt, chiar
aveţi dreptate.
  
10:03 Ştiu că în gândirea religioasă...
 
10:06 - disciplina mea academică -
în gândirea religioasă această confuzie...
  
10:13 ei bine...
 
10:14 - Ce greutate poate avea.
- Ştiu.
  
10:17 - Te simţi...
- Oprimat.
  
10:19 Şi, imediat ce începi să faci vreun
comentariu, de orice natură, în sensul ăsta,
  
10:23 adică, pur şi simplu,
să ridici o problemă,
  
10:29 rigiditatea extremă şi
nervozitatea care apare...
  
10:31 - Exact, exact.
- ... sunt dramatice.
  
10:32 - Da, da.
- Vedeţi, domnule, ca atare întreb:
  
10:35  
 
10:38 Meditaţia acoperă întreg
domeniul existenţial,
  
10:39 nu un segment al lui,
 
10:43 ca atare...
 
10:45 să trăieşti o viaţă
fără control...
  
10:52 fără acţiunea intenţiei, deciziei,
 
10:53 direcţiei,
 
10:56 împlinirii... oare este posibil ?
 
11:00 Dacă nu-i posibil,
nu este meditaţie.
  
11:02 Ca atare, viaţa
devine superficială,
  
11:07 lipsită de sens.
 
11:13 Şi, pentru a scăpa din
acea viaţă fără sens,
  
11:16 ne vom ţine după toţi guru, după
"divertismentul" religios - circurile.
  
11:18 Înţelegeţi ?
 
11:23 Toate practicile de
meditaţie n-au nici un sens.
  
11:31 Ştiţi - ei bine,
desigur că ştiţi -
  
11:37 în tradiţia clasică avem
o definiţie a intenţiei.
  
11:42 Spunem că este manifestarea
rezonabilă a dorinţei,
  
11:46 manifestarea
rezonabilă a dorinţei.
  
11:48 Acum, desigur, că am pierdut
de multă vreme acea idee,
  
11:51 ceea ce au vrut să spună anticii,
 
11:54 în pofida pregătirii lor,
contemplative, prin cuvântul "raţiune".
  
11:56 Noi credem că înseamnă calcul, dar,
desigur că nu corespunde sensului clasic,
  
11:58 când spui "rezonabil".
 
12:01  
 
12:03 Sugerează, mai degrabă, acea
ordine, care nu este definită.
  
12:09 Şi...
 
12:10 mă gândesc că, dacă am
înţelege corect acea afirmaţie,
  
12:14  
 
12:17 am spune că intenţia
reprezintă focalizarea dorinţei,
  
12:22 fără, însă, a mă
focaliza conştient.
  
12:26 Da, aşa e.
 
12:27 Şi urmăreşti cum
înfloreşte dorinţa.
  
12:32 Şi, ca atare, urmăreşti intenţia
în acţiune şi o laşi să înflorească
  
12:35 şi, fiindcă înfloreşte, în timp ce o
urmăreşti, ea moare, se diminuează.
  
12:36  
 
12:39  
 
12:43 La urma urmei, e ca o floare:
 
12:45 îi permiţi să
înflorească şi dispare.
  
12:47 Capătă fiinţă şi moare...
 
12:49 Ca atare, dacă eşti
conştient, neselectiv,
  
12:52 de această evoluţie a dorinţei,
 
12:56 controlului,
 
12:57 intenţiei,
 
12:59 de focalizarea, în acţiune,
a acelei intenţii ş.a.m.d.
  
13:02 nu faci decât s-o observi.
 
13:06 Şi, pe măsură ce observi, vei
vedea cum îşi pierde vitalitatea.
  
13:12 Deci, nu există control.
 
13:17 Deci, din asta răsare
următoarea problemă şi anume:
  
13:21 direcţia înseamnă spaţiu.
 
13:26 - Da, desigur.
- Este foarte interesant ce urmează.
  
13:28  
 
13:30 Ce este spaţiul ?
 
13:34 Spaţiul, care a fost creat
de gândire, este un lucru...
  
13:39 spaţiul care există în ceruri...
 
13:40 cum să-i spun, în
Univers, în cosmos.
  
13:47  
 
13:51 Trebuie să fie spaţiu
pentru ca un munte să existe.
  
13:54 Trebuie să fie spaţiu pentru
ca un copac să se dezvolte.
  
13:55 Trebuie să fie spaţiu pentru
ca o floare să înflorească.
  
13:59  
 
14:06 Deci, ce anume este spaţiul ?
 
14:09 Şi, oare, avem spaţiu ?
 
14:13 Sau, oare, suntem, cu toţii,
atât de limitaţi, fizic vorbind,
  
14:17 locuind într-un mic apartament,
 
14:19 în căsuţe,
 
14:23 fără nici un fel de
spaţiu excedentar
  
14:26 şi, ca atare, neavând spaţiu,
devenim din ce în ce mai violenţi.
  
14:28 Da.
 
14:31 Nu ştiu dacă aţi privit seara,
 
14:32 când toate rândunicile
sunt aliniate pe un cablu.
  
14:34 Oh da.
 
14:38 Şi cât spaţiu anume au între ele.
 
14:39 Înţelegeţi, domnule ?
Aţi văzut asta ?
  
14:44 - Da, am văzut.
- E minunat să vezi acel spaţiu.
  
14:46  
 
14:50 Şi spaţiul este necesar.
 
14:53 Şi noi nu avem spaţiu fizic, cu o
populaţie tot mai mare ş.a.m.d.
  
14:55 şi, ca atare, există
tot mai multă violenţă,
  
15:00 din ce în ce mai mult trăim,
laolaltă, într-un mic apartament,
  
15:04 mii de oameni, înghesuiţi...
 
15:07 respirând acelaşi aer,
gândind acelaşi lucru,
  
15:10 privind acelaşi program
televizat, citind aceeaşi carte,
  
15:13 mergând la aceeaşi biserică,
având aceeaşi credinţă.
  
15:15  
 
15:17 Înţelegeţi ?
 
15:20 Acelaşi necaz, aceeaşi
anxietate, aceleaşi temeri,
  
15:21 ţara mea - toate acelea.
 
15:25 Deci, mintea...
 
15:27 - şi, ca atare, creierul -
deţine prea puţin spaţiu.
  
15:38 Şi spaţiul este necesar...
 
15:39 altminteri mă sufoc !
 
15:46 Deci...
 
15:47 oare mintea poate avea spaţiu ?
 
15:55 Şi nu va exista spaţiu,
dacă există o direcţie.
  
16:00 E clar, da.
 
16:01 - Înţelegeţi, domnule ?
- Desigur că da, înţeleg.
  
16:03  
 
16:06 Nu există spaţiu, dacă
direcţia înseamnă timp.
  
16:17 Şi, atunci când mintea
este ocupată...
  
16:18 - cu familie, cu afaceri,
cu Dumnezeu, cu băutură,
  
16:22 cu sex, cu experienţă -
 
16:26 e ocupată, plină,
 
16:31 nu există spaţiu.
 
16:37 Aşa e, întocmai.
 
16:38 Deci, când cunoaşterea ocupă întreg
domeniul mental, sub forma gândirii...
  
16:41 nu există spaţiu.
 
16:47 Şi...
 
16:54 gândirea a creat un
spaţiu în jurul său...
  
17:00 şi pe "mine", închistat
şi pe "tine", închistat...
  
17:01 noi şi ei.
 
17:10 Deci, sinele, "eul",
 
17:12 care reprezintă
însăşi esenţa gândirii,
  
17:13 are propriul său spaţiu redus.
 
17:16 Şi să ies din acel spaţiu
înseamnă groază, înseamnă frică,
  
17:22 înseamnă anxietate,
 
17:27 fiindcă...
 
17:31 sunt obişnuit numai
cu acel spaţiu redus.
  
17:38 Da, întocmai.
 
17:39 Asta ne readuce la o
conversaţie avută anterior,
  
17:40 când am atins problema groazei.
 
17:43  
 
17:45 Da, aşa e.
 
17:46 De a nu exista...
 
17:47 şi de-a exista în acel spaţiu
redus, pe care l-a creat gândirea.
  
17:51 Deci gândirea nu poate
oferi niciodată spaţiu.
  
17:58 Desigur că nu.
 
18:04 Deci...
 
18:06 meditaţia înseamnă...
 
18:11 eliberarea minţii de conţinutul
propriu - similar conştiinţei -
  
18:16 care creează
propriul spaţiu redus.
  
18:24 - Înţelegeţi, domnule ?
- Da, înţeleg.
  
18:25 Deci...
 
18:27 acestea fiind spuse,
oare asta este posibil ?
  
18:33 Fiindcă sunt ocupat cu soţia mea, cu
copiii mei, cu responsabilităţile mele,
  
18:36 am grijă de copac, am grijă de
pisică, am grijă de una sau alta
  
18:39 şi sunt ocupat, ocupat, ocupat.
 
18:43  
 
18:48 Asta aruncă o lumină minunată
asupra acelei afirmaţii a lui Iisus,
  
18:52 la care lumea a cugetat
şi s-a minunat de ea
  
18:53  
 
18:56 şi a crezut că
este foarte stranie:
  
18:59 "Vulpile au vizuini şi
păsările cerului cuiburi;
  
19:03 dar Fiul Omului n-are
unde să-Şi plece capul."
  
19:07 Omul, ca atare,
 
19:10 care se înţelege
pe sine, pricepe...
  
19:16 nu a inventat un
spaţiu pentru el însuşi.
  
19:17 Asta se potriveşte perfect !
 
19:25 - E minunat !
- Nu ştiu ce...
  
19:29 Nu, înţeleg, dar gândeam în
contextul discursului integral.
  
19:31 Pur şi simplu m-a frapat.
 
19:35 Şi...
 
19:37 conversaţiile noastre au fost o
asemenea revelaţie pentru mine,
  
19:43 în ce priveşte scrierile în care
m-am scufundat atât de mulţi ani.
  
19:45  
 
19:49 Şi, pentru mine, asta e demonstrarea
spuselor dumneavoastră.
  
19:52 De exemplu, pe măsură ce eu...
 
19:54 îmi pun, personal,
aceste întrebări...
  
20:00 exact aşa îşi şi primesc răspuns.
 
20:01 - Exact, domnule.
- Deci toate lucrurile de aici...
  
20:05 îşi capătă răspunsul.
 
20:09 Şi ce altă demonstraţie empirică
ar putea exista pentru un individ,
  
20:10 că eu sunt lumea şi
lumea înseamnă eu.
  
20:13 - Aşa e, domnule.
- Deci nu fac decât să dau un raport,
  
20:16 asupra călătoriei
lipsită de direcţie.
  
20:19 Deci, uitaţi domnule !
 
20:23 Lumea devine, din ce în ce
mai mult, suprapopulată.
  
20:28 Oraşele cresc tot mai mult,
răspândindu-se, răspândindu-se,
  
20:30 prin suburbii ş.a.m.d.
 
20:32 Omul capătă din ce
în ce mai puţin spaţiu
  
20:34 şi, ca atare, alungă
animalele, omorându-le.
  
20:37 - Înţelegeţi ?
- Oh da.
  
20:40 Omorând indienii americani,
 
20:41 omorând indienii
din Brazilia ş.a.m.d.
  
20:44 - Fac asta, de fapt, continuă acum !
- Oh da.
  
20:47 Şi...
 
20:53 nu am spaţiu acolo,
 
20:58 în exterior,
 
21:00 cu excepţia ocaziilor
când merg la ţară
  
21:01 şi-mi spun în sinea mea:
"Doamne, aş vrea să pot trăi aici."
  
21:05 Dar nu pot fiindcă am...
 
21:09 Deci...
 
21:12 oare poate exista
spaţiu lăuntric ?
  
21:17 Când există spaţiu lăuntric,
există şi spaţiu extern.
  
21:21 Întocmai.
 
21:22 Dar spaţiul exterior nu ne
va oferi şi spaţiu lăuntric.
  
21:23 Spaţiul lăuntric, al minţii care
se eliberează de sub ocupaţie,
  
21:28  
 
21:33 deşi este ocupat la acel moment...
 
21:35 - cu ceea ce trebuie
să facă, care îl ocupă -
  
21:36 odată eliberat, din clipa în
care se întâmplă, s-a terminat !
  
21:39 Nu-mi mai car biroul acasă.
 
21:43 S-a terminat !
 
21:48 Deci...
 
21:51 spaţiu...
 
21:54 în minte, înseamnă
golirea conştiinţei,
  
22:00 de întreg conţinutul său
 
22:01 şi, ca atare, conştiinţa,
 
22:02 pe care gândirea a
creat-o ca pe un "eu",
  
22:04 ia sfârşit şi, ca
atare, există spaţiu.
  
22:08 Şi acel spaţiu nu-i
al tău sau al meu.
  
22:13 E spaţiu !
 
22:19 Da, da, mă gândeam la
povestea Creaţiei din Geneză.
  
22:21  
 
22:25 Aparenţa spaţiului
se produce atunci când...
  
22:27 cerurile sunt separate de ape...
 
22:33 Da, da.
 
22:38 ... şi avem bolta, acum,
prin care zboară păsările...
  
22:45 şi acest spaţiu este numit rai.
 
22:53 - Este raiul, aşa este.
- Este raiul, da, da, desigur.
  
22:54 Dar, apoi, citim
asta, vedeţi, şi nu...
  
22:58 Din fericire, eu nu citesc
nici unul dintre acele lucruri.
  
23:01 - Înţelegeţi ?
- Exact, Dumnezeule !
  
23:05 Deci spaţiu,
 
23:06 direcţie...
 
23:09 timp,
 
23:10 intenţie,
 
23:13 alegere, control.
 
23:15 Înţelegeţi, domnule ?
 
23:17 Acum toate acelea au importanţă...
 
23:19 în viaţa mea...
 
23:26 în traiul meu cotidian,
al fiecărei fiinţe umane.
  
23:29 Dacă omul nu ştie
semnificaţia meditaţiei,
  
23:31  
 
23:34 nu trăieşte decât în acel
domeniu al cunoaşterii,
  
23:38 care, ca atare,
devine o închisoare.
  
23:40 Şi, ca atare, fiind în închisoare,
el spune că trebuie să evadeze,
  
23:42 prin divertisment, prin zei,
prin una sau alta, prin distracţie.
  
23:45  
 
23:48 Exact asta se întâmplă, de fapt.
 
23:50 - Cuvântul "vacanţă"...
- Vacanţă, aşa e.
  
23:54 - ... spune totul, nu-i aşa ?
- Da, categoric.
  
23:56 A lăsa vacant înseamnă
să părăseşti un spaţiu.
  
23:58 Spaţiu.
 
24:06 Dar, în acest caz, mergem
dintr-o gaură în alta.
  
24:07 - În altă gaură.
- Da.
  
24:09 Dacă acest lucru este perceput
în sinea mea, cu claritate,
  
24:12  
 
24:17 văd cum acest lucru funcţionează
în traiul meu cotidian,
  
24:21 atunci ce se întâmplă ?
 
24:22 Spaţiu înseamnă tăcere.
 
24:24  
 
24:29 Dacă nu există
tăcere, există direcţie...
  
24:35 există acţiunea intenţiei:
"trebuie să fac, să nu fac,
  
24:37 trebuie să practic asta, să
obţin asta" - înţelegeţi ?
  
24:42 Ar trebui, n-ar trebui, ce a fost,
ce n-ar trebuie să fie, regrete.
  
24:43 Toate acelea acţionează.
 
24:46 Ca atare, spaţiu înseamnă
tăcere lăuntrică.
  
24:49 E ceva foarte profund,
 
24:56 extrem de profund.
 
25:02 Ca un arhetip, asociem manifestarea,
ca opus al stării de aşteptare...
  
25:07 - ... cu sunetul.
- Da, sunetul.
  
25:10 Şi...
 
25:13 ceea ce aţi afirmat
pune totul într-o...
  
25:17 Tăcerea nu este spaţiul
dintre două zgomote.
  
25:21 Tăcerea nu este...
 
25:25 încetarea zgomotului.
 
25:30 tăcerea nu este
ceva creat de gândire.
  
25:31 Survine natural,
 
25:38 inevitabil,
 
25:40 pe măsură ce te deschizi,
observi, examinezi...
  
25:44 cercetezi.
 
25:46 Deci, în acest caz,
se ridică problema:
  
25:48 tăcerea...
 
25:53 fără vreo mişcare.
 
25:56 Mişcare pe o direcţie, mişcare
a gândirii, mişcare a timpului.
  
25:58 Numai tăcere.
 
26:00  
 
26:01 Acum, oare acea tăcere poate
opera în traiul meu cotidian ?
  
26:03 Trăiesc în domeniul zgomotului
reprezentat de cunoaştere.
  
26:13 Asta trebuie să fac.
 
26:19 Şi...
 
26:22 oare poate exista
un trai în tăcere
  
26:27 şi, în acelaşi timp, celălalt ?
 
26:29 Cele două mişcându-se
împreună, două râuri curgând.
  
26:31 În echilibru, nu în dezbinare.
Înţelegeţi ?
  
26:37 În armonie nu există dezbinare.
 
26:39 Oare este posibil ?
 
26:42 Fiindcă altminteri,
dacă nu este posibil,
  
26:44  
 
26:48 ca să fiu cu adevărat sincer, nu pot trăi
decât acolo, în domeniul cunoaşterii.
  
26:52 - Nu ştiu dacă înţelegeţi ?
- Oh da, da.
  
26:54 Deci...
 
26:57 pentru mine e posibil.
 
27:02 Nu spun asta din vanitate,
ci cu mare modestie.
  
27:04 Spun că este posibil, chiar este.
 
27:05 Atunci, ce se întâmplă ?
 
27:08  
 
27:12 Atunci, ce este creaţia ?
 
27:17 Oare creaţia este ceva
ce trebuie exprimat,
  
27:18 în pictură, în poezie,
în sculptură, în scrieri,
  
27:23 în a face un copil ?
 
27:26 Oare aceea este creaţie ?
 
27:31 Oare creaţia necesită...
 
27:33 sau...
 
27:37 trebuie să fie exprimată ?
 
27:42 Pentru noi trebuie să fie exprimată,
pentru majoritatea oamenilor.
  
27:44 Altminteri cineva se simte
frustrat, anxios: "parcă nu trăiesc".
  
27:46  
 
27:50 Înţelegeţi ?
Toate acelea.
  
27:53 Deci, ce anume este creaţia ?
 
28:01 Cine poate răspunde, numai dacă a
trecut, de fapt, prin toate acestea.
  
28:03 Înţelegeţi, domnule ?
 
28:05 Altminteri creaţia devine,
mai degrabă, ceva ieftin.
  
28:08 Da, devine corelată cu
cuvântul "exprimată"...
  
28:12 - ... pur şi simplu ceva forţat.
- Forţat, desigur.
  
28:16 - Atâta tot.
- Atâta tot.
  
28:18 La fel ca literaţii
- unii dintre ei -
  
28:20  
 
28:24 care sunt într-o bătălie eternă
cu ei înşişi, sub tensiune ş.a.m.d.
  
28:27 Şi prin asta scriu o
carte, devin faimoşi ?
  
28:28  
 
28:33 Da, teoria psihologică spune că
opera de artă e bazată pe nevroză...
  
28:35 - ... însemnând că sunt motivat.
- Da.
  
28:39 Deci, ce anume este creaţia ?
 
28:50 Oare este ceva...
 
28:52 o înflorire,
 
28:57 în care floarea nu
ştie că înfloreşte ?
  
29:02 - Nu ştiu...
- Întocmai, întocmai.
  
29:08 - M-am exprimat clar ?
- Da, v-aţi exprimat extrem de clar.
  
29:10 În decursul
conversaţiilor noastre,
  
29:14 unicul cuvânt care
a fost, pentru mine...
  
29:16 precum lama curată a
unei sabii cu două tăişuri,
  
29:20 a fost acest cuvânt: "acţionează".
 
29:26 Da, domnule.
 
29:28 Dar nu să acţionezi...
 
29:30 în opoziţie cu inacţiunea.
 
29:35 Nu, nu.
 
29:38 Nu să acţionezi în opoziţie cu...
 
29:42 termenul filozofic pentru
opusul său, pasiunea,
  
29:45 care este folosit diferit, faţă de modul
cum îl folosiţi în conversaţiile noastre,
  
29:48 ci să acţionezi totalmente.
 
29:51 Acţionezi.
 
29:56 Să acţionezi totalmente.
 
29:59 Deci, domnule,
uitaţi ce se întâmplă.
  
30:04 Creaţie în viaţa mea.
 
30:10 Înţelegeţi, domnule ?
Nu o exprimare...
  
30:11 prin crearea unui scaun frumos.
 
30:14 Asta se poate întâmpla,
asta se va întâmpla,
  
30:15 dar în viaţă.
 
30:22 Şi din asta se ridică
o altă problemă,
  
30:24 care este mult mai
importantă, de fapt:
  
30:27 gândirea înseamnă măsură.
 
30:32 Şi...
 
30:37 atât timp cât cultivăm gândirea...
 
30:42 - şi toate acţiunile noastre se bazează
pe gândire, aşa cum este acum -
  
30:44 căutarea necuprinsului
nu are nici un sens.
  
30:50 Îi pot acorda o semnificaţie,
 
30:58 spunând: "Există necuprinsul,
 
31:02 există nenumitul, există eternul,
 
31:04 să nu vorbim despre
asta, fiindcă există."
  
31:06 Nu are sens.
 
31:09 Nu este decât o
presupunere, o speculaţie
  
31:12 sau afirmaţia câtorva
oameni, care cred că ştiu.
  
31:15 Cineva trebuie să
respingă toate astea.
  
31:20 Ca atare, cineva întreabă:
 
31:22 Când mintea este
complet liniştită...
  
31:26 ce anume este necuprinsul ?
 
31:31 Înţelegeţi, domnule ?
 
31:34 Ce anume este veşnicul ?
 
31:36 Ce anume este eternul ?
 
31:41 Nu în ceea ce-l priveşte pe Dumnezeu,
toate aceste lucruri inventate de om.
  
31:43 De fapt, să...
 
31:45 să fii asta.
 
31:50 Nu ştiu dacă...
 
31:57 Acum...
 
31:59 tăcerea, în sensul
profund al acelui cuvânt,
  
32:02 deschide uşa.
 
32:04 Fiindcă ţi-ai concentrat
acolo întreaga ta energie.
  
32:07  
 
32:09 Nimic nu este irosit.
 
32:11 Nu există nici un fel
de risipă de energie.
  
32:15 Ca atare, în acea tăcere,
există o însumare a energiei.
  
32:20 Întocmai.
 
32:28 Nu o energie stimulată, nu o
energie auto proiectată ş.a.m.d.
  
32:31 toate acelea sunt
prea copilăreşti.
  
32:32 Fiindcă nu există conflict...
 
32:35  
 
32:41 nu există control...
 
32:43 nu trebuie să atingi vreun
ţel sau să nu-l atingi...
  
32:45 căutând, întrebând, contestând,
 
32:52 cerând, aşteptând, rugându-te
 
32:55 - nici unul dintre ele.
 
32:58 Ca atare...
 
33:00 toată acea energie,
care era risipită,
  
33:05 este acum acumulată,
 
33:07 în acea tăcere.
 
33:12 Acea tăcere a devenit sacră.
 
33:14 - Este evident.
- Desigur că este.
  
33:18 Nu acel lucru sacru pe
care l-a inventat gândirea.
  
33:20 - Nu sacrul ca opus al profanului.
- Nu, nici unul dintre ele.
  
33:24  
 
33:26 - Nu, nu.
- Deci...
  
33:27 numai o asemenea minte sacră
 
33:28 poate observa sacrul suprem...
 
33:33  
 
33:38 esenţa a tot ceea ce înseamnă
sacrul, care este frumuseţea.
  
33:39 - Înţelegeţi, domnule ?
- Înţeleg.
  
33:41 Deci, asta este.
 
33:43 Dumnezeu nu înseamnă
ceva inventat de om...
  
33:46 sau creat după chipul său
şi dorinţa sa şi eşecul său.
  
33:51 Ci...
 
33:57 atunci când mintea,
însăşi, devine sacră,
  
34:04 atunci deschide uşa către
ceva necuprins de sacru.
  
34:05 Aceea este religia.
 
34:09  
 
34:12 Şi asta afectează
traiul cotidian...
  
34:16 modul cum vorbesc,
modul cum tratez oamenii,
  
34:18 conduita, comportamentul
- toate acelea.
  
34:21 Aceea este viaţa religioasă.
 
34:26 Dacă asta nu există,
 
34:30 atunci vor exista toate
relele posibile...
  
34:32 oricât de isteţi sau de
inteligenţi am fi - toate acelea.
  
34:38 Şi meditaţia nu se produce...
 
34:43 în contextul acestei
dezordini depline.
  
34:49 - Nu.
- Categoric nu.
  
34:51 Dar, în continuitatea sa,
 
34:52 la modul cum aţi menţionat,
 
34:56 cineva se află exact
în acea stare...
  
34:58 către care cuvântul
dumneavoastră "religie"...
  
35:05 indică.
 
35:11 Acela este cel mai profund
religios mod de a trăi.
  
35:12 Uitaţi, domnule ce se
întâmplă, încă un lucru.
  
35:14 Pe măsură ce se
întâmplă acest lucru,
  
35:18 fiindcă energia ta
este acumulată...
  
35:21 energia este acumulată
- nu a ta -
  
35:26 ai alte feluri de puteri:
 
35:29 puteri extrasenzoriale...
 
35:31 poţi face miracole - ceea
ce mi s-a întâmplat mereu -
  
35:35 poţi exorciza şi alte
chestii de genul ăsta
  
35:37 şi vindeca.
 
35:43 Dar ele devin complet irelevante.
 
35:50 Nu că n-ai iubi oamenii, ci, din
contră, religia este esenţa iubirii !
  
35:52  
 
35:55 Dar toate astea sunt
probleme secundare.
  
36:00 Şi oamenii se lasă prinşi în
capcana problemelor secundare.
  
36:06 Uite ce s-a întâmplat: omul care
chiar poate vindeca, devine...
  
36:07 oamenii îl venerează !
 
36:13 Pentru puţină vindecare.
 
36:14 Înţelegeţi ?
 
36:19 Îmi aduce aminte de o poveste
pe care mi-aţi spus-o, cândva.
  
36:20 A fost cu un an în urmă, când...
 
36:22 era vorba despre...
 
36:27  
 
36:32 de bătrânul ce stătea
pe malul unui râu.
  
36:33 Şi...
 
36:35  
 
36:39 tânărul a venit la el, după
ce bătrânul îl trimisese departe,
  
36:43 pentru a învăţa tot ce
trebuia ca să înveţe
  
36:46 şi a revenit făcând un anunţ minunat,
că putea merge pe apă, acum.
  
36:48 Şi aţi spus că bătrânul
s-a uitat la el şi a zis:
  
36:50  
 
36:56 "Despre ce este vorba ?
Deci, acum, poţi merge pe apă.
  
36:57 Şi ţi-au trebuit toţi anii ăştia
ca să înveţi cum să mergi pe apă.
  
36:59  
 
37:01 Tu n-ai văzut
barca aia de acolo ?"
  
37:02 - Aşa este, domnule.
- Desigur, desigur.
  
37:05 Vedeţi, domnule, este
ceva foarte important.
  
37:11 Religia, aşa cum am spus, este
acumularea tuturor energiilor,
  
37:18 care înseamnă atenţia.
 
37:23 În acea atenţie, multe
lucruri se întâmplă.
  
37:26 Unii dintre oameni
au acest dar al...
  
37:30 vindecării, al miracolelor.
 
37:34 L-am avut şi ştiu
despre ce vorbesc.
  
37:36 Şi...
 
37:39 omul religios nu se
atinge niciodată de el.
  
37:41 Înţelegeţi ?
 
37:43 Poate că zice, ocazional,
fă una sau alta,
  
37:45 dar este un lucru ce
trebuie dat la o parte...
  
37:47 ca pe un dar, ca pe un talent.
 
37:53 Trebuie dat la o parte,
fiindcă este un pericol !
  
37:56 Întocmai.
 
38:01 Deoarece, cu cât eşti mai talentat,
cu atât mai mult "eu" se manifestă:
  
38:02 "Eu sunt important, eu am
acest talent, veneraţi-mă !"
  
38:06  
 
38:08 Cu acel talent capăt
bani, rang, putere.
  
38:10 Deci şi acest lucru este printre
cele mai periculoase lucruri.
  
38:17 Deci, o minte care este religioasă
este conştientă de toate acestea...
  
38:21 şi duce o viaţă...
 
38:29 În acest spaţiu, în
acest spaţiu minunat.
  
38:31 Mi-a trecut ceva
prin minte, despre...
  
38:36 discuţia noastră anterioară,
 
38:40 legată de energie
 
38:45 şi remarca dumneavoastră că...
 
38:51 energia, atunci când îşi
stabileşte singură tipare,
  
38:55 - am uitat ce cuvânt aţi folosit pentru a
desemna ce anume era tiparul energetic,
  
39:00 dar bănuiesc că e ceea ce
numim, adesea, materie.
  
39:02 - Materie, da, exact.
- Deci e corect.
  
39:05 În ce priveşte această
direcţionare către acţiune,
  
39:09 pe care aţi menţionat-o,
 
39:13 aruncă o lumină
extrem de diferită,
  
39:16 asupra...
 
39:21 naturii unei energii
ce are un tipar
  
39:24 şi...
 
39:27 ne distrage atenţia
de la acel tipar...
  
39:30 - ... şi ne reaminteşte...
- Exact.
  
39:32 ... că materia...
 
39:34 sau mai degrabă
elementul material...
  
39:38 - nu vreau să folosesc cuvântul
substanţă, din motive filozofice -
  
39:46 elementul material asupra
căruia atragem atenţia...
  
39:49 - ... nu este tiparul, ci energia.
- Da domnule, exact.
  
39:50 Vedeţi, domnule, asta e
iubirea, nu-i aşa ?
  
39:53  
 
39:56 Când există sentimentul acestei
însumări religioase a energiei,
  
39:59 care este iubirea, care
este compasiunea şi grija,
  
40:02 acela acţionează în
traiul cotidian.
  
40:05  
 
40:09 În iubire, tiparul nu
rezistă niciodată schimbării.
  
40:14 Deci, vedeţi, domnule, cu
acea iubire puteţi face ce vreţi
  
40:15 şi tot iubire va fi.
 
40:19 Dar...
 
40:20 acolo iubirea devine...
 
40:21 senzaţie.
 
40:26 - Înţelegeţi ?
- Da.
  
40:29 În domeniul cunoaşterii.
 
40:33 Şi, ca atare, nu
există iubire, acolo.
  
40:39 Da, acea imagine a trenului Lionel,
jucăria care tot merge în cerc.
  
40:42 Nu-i aşa că e extraordinar ?
 
40:47 Vedeţi, domnule, asta înseamnă:
 
40:50 Oare mintea poate...
 
40:55 - folosesc cuvântul "minte" în sensul
minte, creier, trup, ca un ansamblu -
  
40:58 oare mintea poate fi,
cu adevărat, tăcută ?
  
41:01 Nu o tăcere indusă,
 
41:08 nu o tăcere impusă...
 
41:12 nu tăcerea pe care gândirea
şi-o imaginează ca fiind tăcere.
  
41:14 Nu tăcerea unei biserici
sau a unui templu.
  
41:21 Ele au propria lor tăcere, când
intri într-un templu sau într-o...
  
41:25 - Oh da.
- ... veche catedrală.
  
41:26  
 
41:28 Există o senzaţie
extraordinară de tăcere.
  
41:30 Mii de oameni au psalmodiat,
au vorbit, s-au rugat ş.a.m.d.
  
41:33 dar asta e ceva mai
presus de toate acelea.
  
41:37 Nu este nici acea tăcere.
 
41:40 Deci...
 
41:45 această tăcere nu este
ceva născocit de om...
  
41:53 şi ca atare este reală.
 
41:55 Nu este: "Am produs-o
prin practicarea unei tăceri."
  
42:02 Nu e ceea ce aţi menţionat anterior,
spaţiul dintre două zgomote.
  
42:03 - Aşa e.
- Fiindcă acela ar deveni un interval.
  
42:05 - Da, aşa este.
- Şi, ca interval,
  
42:06 devine, pur şi simplu,
o succesiune.
  
42:09 O succesiune, aşa e.
 
42:11  
 
42:21 Asta e ceva extraordinar, în contextul
revenirii continue la întrebare.
  
42:24 Mi se pare că...
 
42:27 numai din modul de
formulare a întrebării,
  
42:32 se manifestă orice oportunitate
de-a intui, chiar cu mult timp înainte,
  
42:38 posibilitatea tăcerii,
 
42:46 din moment ce
răspunsul este deja...
  
42:50 este un zgomot.
 
42:53 Deci, domnule, staţi puţin,
fiindcă este ceva foarte interesant.
  
42:54  
 
43:00 Oare acestea apar prin
punerea de întrebări ?
  
43:05 Nu, n-am vrut să sugerez asta,
că întrebarea le generează.
  
43:08 Am vrut să spun că...
 
43:10 numai să faci un pas înapoi,
 
43:14 ferindu-te de înrobirea ei
 
43:16 şi de încântarea de a răspunde...
 
43:19 - ... este, în sine, un pas necesar.
- Desigur.
  
43:22 Şi acel pas, în sine,
provoacă propria groază.
  
43:25 Desigur.
 
43:27 Dar eu întreb:
 
43:28 Oare tăcerea,
 
43:31 oare sentimentul necuprinsului,
 
43:33 oare acestea apar
prin întrebarea mea ?
  
43:37 - Nu.
- Nu.
  
43:41 Percepţia observă falsul
 
43:46 şi respinge falsul.
 
43:52 Nu există dubiu.
Îl observă şi s-a terminat !
  
43:55 Dar, dacă îmi tot pun întrebări,
 
44:02 continui să am îndoieli.
 
44:05 Îndoiala are rolul ei,
 
44:08 dar trebuie ţinută în lesă !
 
44:10 Acum, lăsaţi-mă să vă pun
o întrebare, dacă se poate.
  
44:15  
 
44:24 Actul perceperii...
 
44:27 este, aşa cum aţi spus, "făcutul".
 
44:30 Nu există nici un
interval între unul...
  
44:33 - Domnule, văd pericolul şi acţionez !
- Şi acţionez, întocmai.
  
44:36 Acum...
 
44:42 în această percepere...
 
44:43 acţiunea...
 
44:48 - ... este, pe deplin, liberă...
- Da, domnule.
  
44:52 şi, atunci, fiecare
tipar energetic
  
44:53 este liber să poată fi schimbat.
 
44:59 - Da, exact, domnule.
- Da, întocmai.
  
45:02 - Nu mai strângi comori...
- Fără regrete.
  
45:06 ... toate alea pentru care
ai muncit toată viaţa.
  
45:09 Şi, totuşi, mi se pare uimitor,
dacă v-am înţeles corect,
  
45:15 că există un corolar la asta.
 
45:18 Nu numai că tiparul
este liber să fie schimbat,
  
45:21 dar energia este liberă
să-şi stabilească tipare.
  
45:24  
 
45:28 - Sau să nu stabilească tipare !
- Sau să nu stabilească tipare, da.
  
45:31 Asta este, cunoaşterea
trebuie să aibă tipare.
  
45:33 - Desigur.
- Dar, aici, nu poate avea tipare.
  
45:35 La ce i-ar servi tiparele ?
 
45:42 Dacă are tipare,
devine din nou gândire.
  
45:47 Şi, ca atare, gândirea produce
dezbinare, gândirea este superficială.
  
45:49  
 
45:54 Nu ştiu dacă v-am spus, deunăzi,
ceea ce-mi spunea cineva.
  
45:55 Profesorul Bohm, de fapt,
spunea că, în limbajul eschimoşilor,
  
46:00 gândirea înseamnă afară.
 
46:02 Foarte interesant.
 
46:10 Exteriorul: când spui "du-te afară",
cuvântul folosit este "gândire".
  
46:12  
 
46:14 Deci gândirea a creat
exteriorul şi lăuntricul.
  
46:20 Dacă gândirea nu există,
 
46:24 atunci nu există nici
exterior, nici lăuntric.
  
46:26 Acela este spaţiul !
 
46:31 Nu e ceva de genul:
"Posed un spaţiu lăuntric."
  
46:38 Nu.
 
46:41 Vorbim despre meditaţie,
 
46:43 în corelaţie cu religia
 
46:45 şi...
 
46:47 pur şi simplu simt că
trebuie să vă solicit,
  
46:48 să...
 
46:53 să vorbiţi despre...
 
46:58 corelaţia dintre
rugăciune şi meditaţie,
  
47:01 deoarece, convenţional, ne referim
mereu la rugăciune şi meditaţie.
  
47:04 Nu, pentru mine rugăciunea
nu-şi are locul în meditaţie.
  
47:06 Cui mă rog eu ?
 
47:12 La cine mă rog fierbinte ?
 
47:14 Implor ?
 
47:15 Cer ?
 
47:17 Rugăciunea ca cerere...
 
47:22 - ... nu-şi are locul în asta.
- Cerere, corect.
  
47:23 Oare există vreo utilizare
a cuvântului "rugăciune"
  
47:26 care ar fi...
 
47:31  
 
47:36 în armonie cu ceea ce discutăm ?
 
47:40 Dacă nu există cerere...
 
47:44 - Înţelegeţi ? - profund,
lăuntric, nu există cerere...
  
47:46 - Nu există înhăţare, acaparare.
- Nu.
  
47:47 Fiindcă cel care
înhaţă este înhăţat !
  
47:49 Întocmai.
 
47:51 Dacă nu există cerere,
ce se întâmplă ?
  
47:54 Cer ceva numai
atunci când nu înţeleg,
  
48:07 când sunt în conflict,
când sunt în suferinţă.
  
48:10 Înţelegeţi ?
 
48:11 Atunci când spun: "Oh,
Doamne, am pierdut totul !
  
48:14 Sunt terminat, nu mai am
succes, nu mai am realizări."
  
48:17 Atunci când nu există
cerere, pot observa.
  
48:22 Da, întocmai.
 
48:26 O femeie a venit la mine
odată, cu ceva timp în urmă.
  
48:30 Ea a spus: "M-am
rugat, enorm, ani de zile.
  
48:33 Şi m-am rugat pentru
frigiderul meu şi l-am primit !"
  
48:36 Da, domnule !
 
48:41 Mă rog pentru pace
 
48:47 şi trăiesc o viaţă plină
de violenţă, tot timpul.
  
48:49 Spun: "Mă rog pentru ţara mea."
 
48:58 Şi mi-am separat ţara,
 
49:01 opusă fiind unei alte ţări.
 
49:06 Şi mă rog pentru ţara mea.
 
49:09 Devine ceva atât de copilăresc !
 
49:13 În rugăciunile convenţionale există,
de regulă, atât cererea cât şi elogiul.
  
49:14  
 
49:20 - Ambele sunt acolo.
- Desigur, elogiezi şi primeşti.
  
49:21 Trebuie să ştiţi că în
sanscrită încep întotdeauna
  
49:26 - unele dintre ele -
cu elogiul, apoi cerşitul.
  
49:29  
 
49:37 Există un psalm minunat,
care solicită protecţia zeilor.
  
49:39 Protecţie şi zice: "Te
rog veghează-mi paşii !"
  
49:45 Da.
 
49:49 Îl lauzi pe Dumnezeu şi apoi
îl rogi să-ţi vegheze paşii.
  
49:52 Deci...
 
49:56 dacă nu există cererea,
 
49:58 fiindcă cel care cere
este cel solicitat,
  
50:02 cerşetorul este cel cerşit...
 
50:07 este cel ce primeşte,
 
50:09 atunci ce se întâmplă în minte ?
 
50:10 Nu soliciţi.
 
50:17 O imensă linişte.
 
50:22 Imensă linişte.
 
50:25 Sensul adecvat...
 
50:27 - ... indicat de cuvântul "tăcere".
- Aşa e, domnule.
  
50:30  
 
50:32 Aceea este adevărata pace,
 
50:34 nu pacea falsă despre care vorbesc cu
toţii, politicienii şi oamenii religioşi.
  
50:36  
 
50:39 Adică să nu ceri absolut nimic.
 
50:41 Există o expresie
biblică, foarte frumoasă...
  
50:46  
 
50:50 "Pacea care covârşeşte
orice minte."
  
50:52 Am auzit acea expresie,
pe când eram un băieţel.
  
50:55 Întotdeauna m-am întrebat,
eu însumi, încă din copilărie...
  
51:03 cum se face că se
vorbeşte atât de mult...
  
51:08 despre un asemenea lucru
 
51:13 şi există atât de puţine
dovezi ale existenţei lui.
  
51:16 Domnule, în opinia mea...
 
51:19 cărţile au devenit
extrem de importante.
  
51:22 Ceea ce au scris ei,
ceea ce au spus ei.
  
51:29 Şi, astfel, mintea umană a
devenit ceva de mâna a doua.
  
51:32 Sau mintea care a acumulat
atât de multă cunoaştere,
  
51:40 despre ceea ce au experimentat
alţi oameni în privinţa realităţii,
  
51:44 oare cum ar putea o asemenea minte
să experimenteze sau să descopere
  
51:47 sau să ajungă la acel
lucru care este original ?
  
51:51 - Nu pe acea cale.
- Nu, domnule.
  
51:58 Şi...
 
51:59 oare mintea se poate
goli de propriul conţinut ?
  
52:01 Dacă n-o poate face, nu
poate decât să acumuleze,
  
52:07 apoi poate respinge,
apoi poate primi.
  
52:09 - Înţelegeţi ?
- Da.
  
52:13 De ce ar trebui să trec
prin toate acele lucruri ?
  
52:15 De ce să nu pot spune:
"Ei bine, voi observa !"
  
52:22 Nu există vreo carte în
lume care să mă înveţe.
  
52:25 Nu există vreun profesor
care să mă înveţe,
  
52:29 fiindcă profesorul a fost învăţat.
 
52:31 Discipolul este profesorul.
 
52:35 Numai acea frază în
sine este o declaraţie.
  
52:39 Dacă cineva...
 
52:42 dacă cineva va...
 
52:43 - aşa cum aţi spus într-o
conversaţie anterioară,
  
52:47 la iniţierea observării -
 
52:49 dacă va lua în considerare
 
52:52 exact acea declaraţie,
 
52:53 "eu sunt lumea şi
lumea mă reprezintă",
  
52:59 în acest fel aşa
şansa să se vindece.
  
53:04 - Da, domnule.
- Dar exact acea declaraţie,
  
53:06 "eu sunt lumea şi lumea
mă reprezintă" sună...
  
53:09 - aşa cum aţi spus atât
de des - atât de absurdă,
  
53:13 încât, la acel moment,
cineva o ia la goană, iarăşi.
  
53:16 - Da, ştiu.
- Intră iar în panică.
  
53:19  
 
53:23 Meditaţia, atunci
când este întreprinsă...
  
53:28 aşa cum trebuie să fie, continuu,
fiindcă am vorbit despre acea mişcare...
  
53:31 Asta înseamnă că cineva
trebuie să fie extrem de serios.
  
53:33 - Nu e un lucru cu care să te joci.
- Nu.
  
53:36 Nu e ceea ce se numeşte,
acum, "ceva distractiv".
  
53:40 - Nu, domnule.
- În nici un sens.
  
53:43 Nu, nu, nu.
 
53:47 Discuţia pe care am purtat-o,
 
53:49 în această privinţă...
 
53:56 este atât de completă.
 
53:59 Meditaţia nu este un lucru
pe care-l faci "printre altele".
  
54:03 - Oh, pentru Dumnezeu !
- Nu.
  
54:09 Adică meditaţia
necesită atenţie, grijă.
  
54:12 Fac parte din ea: grija pentru
copiii mei, pentru aproapele meu,
  
54:20 pentru ţara mea, pentru Pământ.
 
54:23 Pentru Pământ !
 
54:28 Pentru copaci, pentru
animale, să nu ucizi animale.
  
54:30 - Înţelegeţi ? -
Să nu le ucizi ca să le mănânci.
  
54:31 Este atât de inutil !
 
54:34 Face parte din tradiţia voastră, care
spune că trebuie să mâncaţi carne.
  
54:36 Ca atare, domnule, toate
acestea se reduc la...
  
54:45 un sentiment de seriozitate
lăuntrică, profundă
  
54:49 şi însăşi acea seriozitate
aduce, cu sine, atenţie, grijă
  
54:54 şi responsabilitate şi
tot ceea ce am discutat.
  
55:00 Nu e ca şi cum cineva trebuie
să treacă prin toate astea.
  
55:04 Cineva le observă !
 
55:07 Şi însăşi percepţia înseamnă
acţiune, care înseamnă înţelepciune.
  
55:10 Nu ştiu dacă...
 
55:14 Fiindcă înţelepciunea
înseamnă sfârşitul suferinţei.
  
55:17 Nu înseamnă împietrire,
 
55:25 ci este sfârşitul ei.
 
55:26 Şi...
 
55:31 sfârşitul ei
 
55:32 înseamnă observarea,
sesizarea suferinţei.
  
55:39 Nu să treci dincolo
de ea, s-o negi,
  
55:41 s-o raţionalizezi
sau să fugi de ea.
  
55:44 Numai s-o observi,
s-o laşi să înflorească.
  
55:46 Şi, fiindcă eşti conştient,
neselectiv, de această înflorire,
  
55:51 devine natural să se diminueze.
 
55:56 Nu trebuie să fac
ceva în privinţa ei.
  
56:01 E uimitor, uimitor,
 
56:07 cum energia se poate elibera
 
56:11 de necesitatea de a
avea sau nu tipare.
  
56:12 Tiparul este liber să
fie energizat sau...
  
56:18  
 
56:22 Absolut totul se înscrie,
pur şi simplu, într-un cerc.
  
56:28 Da, domnule, acoperă
întreaga strădanie umană,
  
56:31 gândurile sale, neliniştile sale
- absolut totul este acoperit.
  
56:35 Deci, după toate
conversaţiile noastre,
  
56:38 am ajuns la momentul
împlinirii, aici,
  
56:43 când totul este rotund.
 
56:47 Mă întreb dacă Shakespeare a
avut vreo intuiţie în privinţa asta,
  
56:58 când a spus: "Perfecţiunea
este în toate."
  
57:02 Trebuie să se fi gândit
la asta, nu numai...
  
57:05 stabilind limita unei
cariere fructuoase.
  
57:07 Nu, domnule, timpul
ajunge la un final,
  
57:12 timpul se opreşte.
 
57:15 În tăcere timpul se opreşte.
 
57:18 În tăcere...
 
57:21 timpul se opreşte.
 
57:23 Desigur.
 
57:26 Enorm de frumos.
 
57:30 Trebuie...
 
57:32 să-mi exprim...
 
57:33 recunoştinţa, din adâncul inimii.
 
57:39 Sper că-mi veţi permite asta,
 
57:40 fiindcă...
 
57:42 în decursul tuturor
conversaţiilor noastre...
  
57:44 am suferit eu însumi
o transformare.
  
57:53 Exact.
 
57:56 Fiindcă aţi fost suficient de dispus să
ascultaţi, suficient de bun să ascultaţi.
  
57:57 Majoritatea oamenilor nu
sunt aşa, ei n-ar asculta.
  
57:59  
 
58:01 Dumneavoastră v-aţi rezervat timp,
efort şi atenţie, pentru a asculta.
  
58:05 Am văzut deja...
 
58:12 în relaţia cu clasele mele,
 
58:16 în activitatea pe care o
împărtăşesc cu studenţii mei...
  
58:18 - ... începutul unei înfloriri.
- Înflorire, exact.
  
58:22 - Începutul unei înfloriri.
- Exact.
  
58:25  
 
58:29 Vă mulţumesc din inimă, din nou,
vă mulţumesc, vă mulţumesc.