Krishnamurti Subtitles

Ce înseamnă comunicarea cu alţii ?

San Diego - 19 February 1974

Conversation with A.W. Anderson 3



0:13 CONVERSAŢIA #3
cu dr. A.W. Anderson
  
0:36 RESPONSABILITATE
 
0:41 Krishnamurti în dialog
cu dr. Allan W. Anderson
  
0:43 J. Krishnamurti s-a născut în sudul
Indiei şi a fost educat în Anglia.
  
0:45 În ultimii 40 de ani a
ţinut discursuri în SUA,
  
0:47  
 
0:49 Europa, India, Australia
şi în alte zone ale lumii.
  
0:53 De la începutul muncii
sale de-o viaţă,
  
0:55 a repudiat orice conexiune cu
religiile organizate şi ideologiile
  
0:57  
 
1:00 şi a afirmat că singura sa grijă era de a
elibera omul, absolut şi necondiţionat.
  
1:02 Este autorul multor cărţi,
 
1:06 printre care "The Awakening
of Intelligence",
  
1:09 "The Urgency of Change",
 
1:13 "Freedom from the Known" şi
"The Flight of the Eagle".
  
1:17 Acesta este unul dintr-o
serie de dialoguri
  
1:20 dintre Krishnamurti şi
dr. Allan W. Anderson,
  
1:23 care este profesor de studii religioase
la Universitatea de Stat din San Diego,
  
1:25  
 
1:27 unde predă scripturi indiene şi
chinezeşti şi tradiţia profetică.
  
1:29  
 
1:31 Dr. Anderson, un poet publicat,
 
1:35 deţine diplome de la
Universitatea Columbia
  
1:37 şi de la Union
Theological Seminary.
  
1:39 A fost premiat cu renumitul
"Teaching Award",
  
1:42 al Universităţii de
Stat a Californiei.
  
1:46 Domnule Krishnamurti, în
această serie de conversaţii
  
1:50 am explorat problema generală
a transformării omului.
  
1:52  
 
1:54 O transformare care, aşa cum aţi zis,
nu depinde de cunoaştere sau timp.
  
1:56  
 
2:00 Şi, din câte-mi amintesc, am ajuns la
un subiect, care era foarte important
  
2:02  
 
2:06 şi anume cel referitor la
relaţii şi comunicare.
  
2:08  
 
2:11 Îmi amintesc un moment
al conversaţiei noastre,
  
2:16 care a fost extrem de plin
de învăţăminte pentru mine,
  
2:19 un moment în care mi-aţi pus o
întrebare şi am început să răspund
  
2:22 şi dumneavoastră m-aţi întrerupt
 
2:24 şi aţi reamintit
telespectatorilor şi mie
  
2:29 că lucrul important, aici,
 
2:32 nu este să termini o
construcţie teoretică,
  
2:37 ci, mai degrabă, să atingi
punctul corect de început,
  
2:41 astfel încât să nu trecem mai
departe, înainte să fi început, deja.
  
2:46 Asta, repet, a fost extrem
de instructiv pentru mine
  
2:49 şi...
 
2:53 mă gândeam, dacă sunteţi de
acord, că ar fi util, astăzi,
  
2:57 dacă am putea începe cu subiectul de
interes al comunicării şi relaţiilor,
  
3:01 pentru a intra în acea problemă
şi a începe s-o dezvăluim.
  
3:04 S-o dezvăluim, corect.
 
3:09 Mă întreb, domnule,
 
3:11 ce înseamnă acel
cuvânt "comunicare".
  
3:17 Să comunici implică...
 
3:21 nu numai...
 
3:23 exprimarea verbală...
 
3:25 ci şi...
 
3:27 ascultarea...
 
3:32 în care există o împărtăşire,
 
3:36 o gândire în comun,
 
3:38 nu acceptarea a ceva ce eu
sau dumneata am afirmat,
  
3:42 ci împărtăşirea,
 
3:44 gândirea în comun,
crearea în comun
  
3:48 - toate acelea sunt implicate
în acel cuvânt "comunicare".
  
3:55 Şi...
 
3:58 în acel cuvânt este implicată,
de asemenea, arta ascultării.
  
4:05 Arta ascultării...
 
4:08 necesită...
 
4:09 o anumită calitate a atenţiei,
 
4:15 în care să existe o
ascultare reală,
  
4:21 sentimentul real al
apariţiei unei intuiţii,
  
4:22 pe măsură ce avansăm
în conversaţie,
  
4:31 cu fiecare secundă, nu
la final, ci la început.
  
4:36 - Astfel încât, amândoi...
- Să avansăm împreună, permanent.
  
4:40 Da, corect.
 
4:42 Ca să existe o activitate
concomitentă, aici.
  
4:45 Nu cineva face o afirmaţie,
celălalt se gândeşte la ea
  
4:49 şi, apoi, zice: "Ei bine, sunt de acord,
nu sunt de acord, accept, nu accept,
  
4:53  
 
4:55 acestea sunt motivele pentru
care nu accept sau accept."
  
4:56  
 
4:58 - Ci păşim împreună.
- Călătorim împreună, păşim împreună...
  
5:01 - ... pe aceeaşi cale.
- Umăr la umăr.
  
5:04 - Da.
- ... pe acelaşi drum,
  
5:06 cu aceeaşi atenţie, cu aceeaşi
intensitate, în acelaşi timp,
  
5:09 altminteri nu există comunicare.
 
5:14 Întocmai, întocmai.
 
5:15 Comunicarea implică faptul
că trebuie să ne aflăm...
  
5:19 la acelaşi nivel,
 
5:22 simultan,
 
5:26 cu aceeaşi intensitate.
 
5:29 Păşim împreună, gândim împreună,
observăm împreună, împărtăşind totul.
  
5:33 Oare aţi spune că asta
necesită o activitate
  
5:37 care să stea la baza
conversaţiei noastre
  
5:42 sau cineva se raliază acelei activităţi,
după ce altcineva a iniţiat conversaţia ?
  
5:45 Nu, domnule, nu afirm decât...
 
5:48 Ce anume este arta ascultării ?
 
5:51 - Nu-i aşa ?
- Da.
  
5:57 Arta ascultării implică, nu-i aşa,
 
6:01 nu numai faptul că există o
înţelegere verbală între noi doi,
  
6:06 fiindcă amândoi vorbim engleza...
 
6:10 şi cunoaştem semnificaţia fiecărui
cuvânt, mai mult sau mai puţin
  
6:15 şi, simultan, împărtăşim
aceeaşi problemă...
  
6:19  
 
6:23 împărtăşim acelaşi subiect.
 
6:27 Fiindcă, aşa cum aţi zis, e o
problemă de viaţă şi de moarte.
  
6:30 Dacă amândoi suntem serioşi,
 
6:33 împărtăşim acel lucru.
 
6:37 Deci...
 
6:39 în comunicare...
 
6:44 nu există numai o
comunicare verbală,
  
6:48 ci există şi o comunicare
non-verbală...
  
6:54 care ia, cu adevărat,
fiinţă sau se întâmplă
  
7:00 atunci când cineva deţine arta de-a
asculta, cu adevărat, pe altcineva,
  
7:04 în care nu există acceptare,
nu există negare
  
7:07 sau...
 
7:08 comparare sau judecare,
 
7:10 ci numai actul ascultării.
 
7:14 Mă întreb dacă sunt pe
calea cea bună, aici,
  
7:18 dacă...
 
7:20 sugerez că...
 
7:25 există o relaţie foarte
profundă între comunicare
  
7:27 şi ceea ce noi numim, în
engleză, "comuniune".
  
7:30 Comuniune, da.
 
7:32 Deci, dacă ne aflăm în comuniune,
 
7:35 şansa noastră de a comunica...
 
7:36 - Devine mai simplă.
- Corect.
  
7:38 Pentru a fi într-o comuniune,
 
7:41 trebuie să avem...
 
7:49 amândoi trebuie să tratăm
serios aceeaşi problemă,
  
7:53 în acelaşi timp, cu
aceeaşi pasiune.
  
7:56 Altminteri nu există comunicare.
 
7:59 Întocmai.
 
8:00 Dacă nu eşti interesat
de ceea ce se spune,
  
8:03 atunci te gândeşti la altceva
şi comunicarea încetează.
  
8:09 Deci există o comunicare
verbală şi una non-verbală.
  
8:12  
 
8:15 Ambele funcţionează
în acelaşi timp.
  
8:19 Una nu o precede pe cealaltă.
 
8:22 Sau îi urmează celeilalte.
 
8:24 Da, se mişcă împreună.
 
8:28 Ceea ce înseamnă că
amândoi, fiind serioşi...
  
8:34 acordăm o atenţie
deplină problemei.
  
8:41 Acel act al seriozităţii,
care are loc,
  
8:47 necesită, atunci, atenţia supremă.
 
8:52 Domnule...
 
8:56 cel care trăieşte este
omul cu adevărat serios,
  
8:59 nu omul care este frivol sau
nu vrea decât distracţie
  
9:01  
 
9:03 - el nu trăieşte.
 
9:07 Noţiunea generală privind seriozitatea,
într-o anumită problemă,
  
9:11 sugerează, de regulă, fie să suporţi o
anumită durere, în anumite privinţe,
  
9:19 fie sunt serios într-o anume problemă,
pentru a putea obţine altceva.
  
9:21  
 
9:24 Aceste două noţiuni...
 
9:28 ca o regulă, reprezintă ceea ce-şi
imaginează cineva în privinţa seriozităţii.
  
9:32 De fapt...
 
9:35 auzim adesea această expresie:
"Nu fi aşa serios !".
  
9:37 - Nu-i aşa ?
- Da.
  
9:38 De parcă ne-am teme,
cumva, să fim serioşi.
  
9:40 Uite, domnule !
 
9:44 Aşa cum am spus ieri...
 
9:47 lumea este într-o
totală dezordine...
  
9:53 şi este responsabilitatea
mea, trăind în această lume,
  
9:56 ca fiinţă umană care a
creat această dezordine,
  
10:00 este responsabilitatea
mea să fiu serios,
  
10:04 în rezolvarea acestei probleme.
 
10:08 Sunt serios şi asta nu înseamnă că
am faţa lungă, sunt trist, nefericit
  
10:10 sau că vreau să scap din asta.
 
10:14 Trebuie să fie rezolvată !
 
10:18 E ca şi cum, dacă
cineva ar avea cancer,
  
10:24 ar fi serios în privinţa asta,
fiindcă nu te joci cu cancerul.
  
10:28 Acţiunea, corelată cu această
seriozitate, atunci, este instantanee.
  
10:31 - Evident.
- Da.
  
10:33 Asta ridică...
 
10:35 nu o întrebare suplimentară
 
10:39 - nu vreau să trec mai departe, când
nici n-am început, aşa cum am spus -
  
10:41 dar...
 
10:44 timpul presupune, pentru
persoana serioasă...
  
10:54 ceva foarte diferit
faţă de suferinţa sa,
  
10:58 decât ar părea să fie
pentru persoana neserioasă.
  
11:02 Cineva n-ar avea, atunci,
sentimentul că ceva se rupe din el.
  
11:03  
 
11:06 Sau, cum spunem în engleză,
timpul trebuie să fie integrat.
  
11:09 Integrat, exact.
 
11:12 De fapt...
 
11:13 pe cineva...
 
11:16 în această comunicare
concomitentă...
  
11:20 în care comuniunea este
prezentă, permanent...
  
11:21 timpul, ca atare, nu l-ar
împovăra în nici un fel.
  
11:28 Nu, domnule.
 
11:33 - Deci am...
- Dreptate.
  
11:35 Dar vedeţi, domnule...
 
11:38 încerc să înţeleg...
 
11:39 ce anume înseamnă să fii serios.
 
11:48 Intenţia...
 
11:53 necesitatea...
 
11:56 sentimentul responsabilităţii
depline...
  
12:03 sentimentul acţiunii,
 
12:04 al facerii, nu al lui "voi face".
 
12:11 Toate acelea sunt implicate
în cuvântul "seriozitate".
  
12:16 Sau măcar am pus toate acele
lucruri în acel cuvânt.
  
12:22 Am putea analiza, o clipă, pe unul
dintre ele, pe care l-aţi implicat:
  
12:26 responsabilitate...
 
12:30 capacitatea de a fi responsabil ?
 
12:34 Aşa e, domnule:
a răspunde adecvat.
  
12:35 Da, a răspunde adecvat.
 
12:40 La orice provocare.
 
12:46 Provocarea de acum este că lumea
se află în dezordine, în confuzie,
  
12:49  
 
12:52 tristeţe, violenţă ş.a.m.d.
 
12:54 Ca fiinţă umană, care
a creat aşa ceva,
  
12:55 trebuie să răspund adecvat.
 
13:00 Adecvarea...
 
13:05 depinde de...
 
13:09 seriozitatea mea, în acel sens,
 
13:12 în observarea de către mine
a haosului existent...
  
13:21 şi de răspunsul, nu conform
prejudecăţilor mele,
  
13:23 conform înclinaţiilor sau tendinţelor
mele, a plăcerilor sau a temerilor,
  
13:26 ci de răspunsul la problemă,
 
13:29 nu potrivit traducerii mele
a semnificaţiei problemei.
  
13:32 Da.
 
13:38 Chiar mă gândeam, în
timp ce vorbeaţi,
  
13:43 la...
 
13:49 cât de dificil este să...
 
13:55 comunici asta acelei persoane
 
13:57 care gândeşte că modalitatea
adecvată de răspuns la acest haos
  
14:03 este de a avea un
plan, în acest sens,
  
14:06 pe care să-l suprapui
peste problemă.
  
14:10 Şi asta-i exact ceea
ce presupunem...
  
14:13 şi, dacă planul nu funcţionează,
ne blamăm singuri.
  
14:14 - Sau schimbăm planul.
- Sau schimbăm planul, da.
  
14:17 Dar nu răspundem provocării.
 
14:20 Nu.
 
14:22 Răspundem potrivit propriei noastre
concluzii în privinţa problemei.
  
14:23 Întocmai.
 
14:30 Ca atare, înseamnă,
de fapt, domnule...
  
14:31  
 
14:34 dacă o putem explora
ceva mai mult,
  
14:37 observatorul este
obiectul observării.
  
14:43 Drept urmare...
 
14:44 schimbarea, dacă apare,
este totală, nu parţială.
  
14:51 Cineva nu se mai află în afara
fenomenului asupra căruia acţionează.
  
14:54 Corect.
 
14:55 Şi fenomenul asupra căruia acţionează
nu se află în exteriorul lui.
  
14:59 Fiindcă, aşa cum am zis ieri
 
15:01 - ar fi foarte interesant dacă am
putea analiza ceva mai profund -
  
15:05 lumea înseamnă eu
şi eu sunt lumea.
  
15:10 Nu este ceva teoretic sau
emoţional, ci o realitate.
  
15:15 Atunci când abordez problema...
 
15:21 haosul, nefericirea, suferinţa,
 
15:24 violenţa ş.a.m.d.,
 
15:26 o abordez cu propriile mele
concluzii, propriile mele temeri,
  
15:30 propria mea deznădejde.
 
15:34 Nu analizez problema !
 
15:37 Oare aţi crede că este...
 
15:38 posibil s-o interpretăm astfel, că
cineva nu face loc acelei probleme ?
  
15:46 Da, interpretaţi-o astfel, da.
 
15:50 - Va fi în regulă ?
- Da.
  
15:54 Domnule, haideţi
să analizăm asta !
  
15:55 Ca fiinţă umană...
 
16:03 cineva a creat această nenorocire,
 
16:08 care este denumită
societatea în care trăim,
  
16:12 o societate imorală.
 
16:15 - Oh, da.
- Complet imorală !
  
16:19 Ca fiinţă umană,
cineva a creat asta.
  
16:22 Dar, acea fiinţă
umană, privind asta,
  
16:25 se separă pe sine, însăşi şi zice:
"Trebuie să fac ceva în privinţa asta !"
  
16:28 "Asta" sunt eu !
 
16:33  
 
16:38 Unii oameni răspund la
asta în modul următor.
  
16:39 Ei spun:
 
16:43 "Uite, dacă...
 
16:45 sunt cu adevărat serios,
cu adevărat responsabil,
  
16:51 acţionez în acest mod
 
16:52 şi, între mine şi lume, intervine
această relaţie concomitentă...
  
16:57 care este completă.
 
17:06 Toate acele lucruri care se petrec
prin lume, care sunt cumplite
  
17:08 - să zicem la 4.000 de
km distanţă de mine -
  
17:10 nu se opresc.
 
17:14 Ca atare, cum pot spune că întreaga
lume înseamnă eu şi eu sunt lumea ?
  
17:18 Această obiecţie
apare, la nesfârşit.
  
17:21  
 
17:26 Sunt interesat care ar putea fi
replica dumneavoastră, în acest sens.
  
17:29 Uite, domnule !
 
17:30 Suntem fiinţe umane, indiferent
de etichetările noastre:
  
17:34  
 
17:39 englez, francez, german ş.a.m.d.
 
17:44 O fiinţă umană, ce trăieşte
în America sau India,
  
17:46 are problema relaţiilor,
a suferinţei,
  
17:49 a geloziei, invidiei, lăcomiei,
ambiţiei, mimetismului, conformismului.
  
17:55 Şi toate acestea sunt problemele
noastre, comune amândurora.
  
18:00 Da.
 
18:08 Şi, atunci când spun că lumea
înseamnă eu şi că eu sunt lumea,
  
18:09  
 
18:17 văd asta ca pe o realitate,
nu ca pe un concept.
  
18:23 Responsabilitatea mea...
 
18:27 faţă de provocare...
 
18:28 pentru a fi adecvată,
 
18:32 trebuie să fie...
 
18:34 nu raportată la ceea
ce gândesc eu...
  
18:35 ci la natura problemei.
 
18:44 Da, sunt sigur că
vă înţeleg, aici.
  
18:45 Mă gândeam, în timp
ce spuneaţi asta,
  
18:49 că...
 
18:55 ar fi posibil să fi răspuns
întrebării pe care am pus-o
  
18:56  
 
18:58 şi pun întrebarea, pur şi simplu, deoarece
cunosc unele persoane care ar sesiza asta,
  
19:02  
 
19:05 care ar ridica problema şi ar vrea să
participe, cu noi, la această conversaţie.
  
19:07 Mă întreb...
 
19:11  
 
19:15 dacă aţi afirmat, cumva, că, imediat
ce cineva pune astfel problema,
  
19:18 cineva "s-a divorţat",
deja, de problema în sine.
  
19:19 Asta, din punct de vedere practic,
 
19:25 acea problemă...
 
19:27 este o interpunere,
 
19:31 care, pur şi simplu,
nu deţine vreun loc,
  
19:33 în activitatea
despre care vorbiţi.
  
19:38 Da, corect.
 
19:40 Acum este foarte interesant,
 
19:41 fiindcă înseamnă că persoana trebuie
să-şi suspende necredinţa.
  
19:44 - Sau credinţa sa !
- Sau credinţa sa.
  
19:50 Da.
 
19:54 - Şi să observe lucrul !
- Şi să observe lucrul.
  
19:57 Ceea ce nu este posibil, dacă observatorul
diferă de obiectul observării.
  
20:00 Acum...
 
20:06  
 
20:10 aţi vrea să exploraţi aspectul
practic al acestei probleme,
  
20:12 împreună cu mine,
pentru un moment ?
  
20:13 Oamenii vor zice...
 
20:20  
 
20:24 - cei care, până la acest
moment, au ascultat, se pare -
  
20:31 oamenii vor spune,
la acest moment:
  
20:32 "Ei bine, da, dar
nu pot s-o fac,
  
20:35  
 
20:40 cred că intuiesc ceea
ce vreţi să spuneţi"
  
20:43 - ar spune ei -
 
20:44 "dar...
 
20:46  
 
20:52 din momentul în care mă deschid
sau încep să mă deschid,
  
20:53 toate aceste lucruri par să
se năpustească asupra mea...
  
20:54  
 
21:00 şi ceea ce am sperat nu
pare să se întâmple."
  
21:05 Dacă vă înţeleg corect,
 
21:07 nu prea fac ceea ce pretind
că încearcă să facă.
  
21:09 Corect.
 
21:14 Domnule, putem formula
problema asta diferit ?
  
21:19 Ce trebuie să facă
o fiinţă umană...
  
21:20 confruntată fiind cu această
problemă a suferinţei, haosului,
  
21:26  
 
21:32 cu tot ce se întâmplă
în jurul nostru ?
  
21:33 - Da.
- Ce trebuie să facă ?
  
21:35 Omul le abordează, în genere,
trăgând deja o concluzie...
  
21:41  
 
21:47 ce ar trebui să facă
el în privinţa asta.
  
21:48 Şi această concluzie se
interpune între el...
  
21:52 Da, concluzia este un
factor al separării.
  
21:55 Corect.
 
22:01 Oare poate el...
 
22:02 observa realitatea
acestei confuzii,
  
22:08 fără să tragă vreo concluzie...
 
22:10 fără nici un plan,
 
22:13 fără vreo cale... predeterminată,
 
22:17 de a ieşi din acest haos ?
 
22:25 Fiindcă, concluziile
sale predeterminate...
  
22:27 ideile ş.a.m.d.
 
22:33 derivă toate din trecut...
 
22:42 şi trecutul este cel care
încearcă să rezolve problema...
  
22:51 şi, ca atare, el o transpune şi acţionează
potrivit concluziilor sale anterioare,
  
22:54  
 
22:58 pe când realitatea
necesită să fie analizată;
  
23:03 realitatea necesită să fie
observată, să fie ascultată.
  
23:05  
 
23:08 Realitatea, însăşi,
va deţine răspunsul,
  
23:12 nu trebuie să aduci
tu răspunsul în ea.
  
23:16 - Mă întreb dacă am fost clar ?
- Da, ascult cu foarte mare atenţie.
  
23:17 Chiar o fac.
 
23:22 Mă...
 
23:23 mă tem ca nu cumva să trec
prea departe, unde n-ar trebui,
  
23:30 fiindcă n-am început încă.
 
23:35 Următoarea întrebare, care şi-ar
face apariţia, firesc, aici...
  
23:43 - poate veţi simţi, când o voi pune,
că este întrebarea nepotrivită -
  
23:45 dar...
 
23:51 oare cineva poate comunica,
 
23:53 în sensul pe care
l-am dezvăluit aici ?
  
23:56 Cineva spune...
 
24:01  
 
24:04 "Nu ştiu...
 
24:06 nu mi se pare c-am
mai făcut aşa ceva."
  
24:09 Cineva spune: "N-am mai
făcut asta, până acum."
  
24:13 Pot recunoaşte toate lucrurile, care
au fost descrise, că sunt teribile.
  
24:15  
 
24:19 Nu recunosc toate lucrurile
care par să ne fie promise,
  
24:25 fără a sugera că mi le imaginez
şi le aduc în discuţie.
  
24:28 E clar că, dacă ar fi o schimbare, atunci
trebuie să fie una integral radicală.
  
24:29  
 
24:31 Acum trebuie să încep ?
 
24:33 - Ce fac ?
- Sunt două lucruri implicate, nu-i aşa ?
  
24:37 Mai întâi, trebuie să învăţ...
 
24:42 din problema în sine,
 
24:51 ceea ce înseamnă că
trebuie să am o minte
  
24:53 care deţine capacitatea umilinţei.
 
24:54 Nu abordează problema şi spune:
"Ştiu absolut totul despre ea !"
  
25:00  
 
25:05 Ceea ce cunoaşte el nu sunt
decât simple explicaţii,
  
25:09 raţionale sau iraţionale.
 
25:12 El abordează problema cu soluţii
raţionale sau iraţionale.
  
25:14 Ca atare, el nu învaţă
din acea problemă.
  
25:21  
 
25:28 Problema va revela un
număr infinit de lucruri,
  
25:32 dacă sunt capabil s-o
analizez şi să învăţ de la ea.
  
25:35 Şi, pentru asta, trebuie să
am un sentiment al umilinţei
  
25:39 şi să spun: "Nu cunosc, este
o problemă extraordinară,
  
25:41 lăsaţi-mă s-o analizez,
lăsaţi-mă să aflu despre ea."
  
25:43  
 
25:47 Nu s-o abordez cu
propriile mele concluzii.
  
25:52 Drept urmare, am încetat să mai
aflu ceva despre acea problemă.
  
25:57 Sugeraţi, cumva, că acest act
 
26:02 înseamnă să aştepţi ca problema
să se reveleze singură ?
  
26:05 Să se reveleze, corect !
 
26:08 Ca atare, trebuie să fiu
capabil s-o analizez.
  
26:13 Nu o pot analiza, dacă o
abordez cu idei preconcepute,
  
26:15 cu un anume mod de a gândi,
un proces al gândirii,
  
26:19  
 
26:21 cu tot felul de concluzii.
 
26:22 Trebuie s-o abordez spunând:
"Uite, care e problema ?"
  
26:24 Trebuie să învăţ din ea, nu să învăţ
potrivit opiniilor vreunui profesor,
  
26:30 vreunui psiholog, vreunui filozof.
 
26:34 În privinţa celui care ar
avea o asemenea capacitate,
  
26:45 unele persoane ar...
 
26:50 Cred că fiecare ar avea, fiindcă,
domnule, suntem atât de orgolioşi.
  
26:52 Dar asta nu înseamnă nimic
pentru acţiunea în sine,
  
26:56 pentru ceea ce trebuie făcut,
dacă există capacitatea.
  
27:00 Nu...
 
27:03 însuşi învăţatul este acţiunea !
 
27:08 Întocmai, da, da.
 
27:09 Am vrut să clarific asta, fiindcă ne
alinăm singuri cu o noţiune curioasă
  
27:12 - dacă v-am înţeles bine -
 
27:14 că...
 
27:16 avem la dispoziţie
o posibilitate
  
27:20 şi...
 
27:22 fiindcă o deţinem, gândim că, poate,
într-o zi, se va concretiza de la sine.
  
27:25 Aşa e !
 
27:29 Dar, dacă...
 
27:30 am dreptate în ambele cazuri,
 
27:37 nici o posibilitate nu se
poate concretiza de la sine
  
27:39 şi, în practică, asta nu
se întâmplă niciodată,
  
27:40 dar, cumva, se crede
asta, nu-i aşa ?
  
27:44  
 
27:47 - Mă tem că da.
- Se crede asta.
  
27:48 Domnule, de fapt este
destul de simplu.
  
27:50 Există această
suferinţă, confuzie,
  
27:55  
 
28:00 o tristeţe imensă în lume,
 
28:01 violenţă ş.a.m.d.
 
28:03 Fiinţele umane le-au
creat pe toate.
  
28:07 Fiinţele umane...
 
28:11 au clădit o structură socială
care întreţine acest haos.
  
28:17 Asta-i realitatea !
 
28:22 Acum, o fiinţă umană
abordează această problemă,
  
28:24 încercând s-o rezolve,
potrivit planului său,
  
28:27 potrivit prejudecăţilor sale,
 
28:32 idiosincraziilor sau
cunoştinţelor sale...
  
28:34 ceea ce înseamnă că el a
înţeles problema, deja...
  
28:39  
 
28:47 în timp ce problema
este întotdeauna nouă.
  
28:51 Deci, trebuie s-o abordez
dintr-o nouă perspectivă.
  
28:52 Unul dintre lucrurile care
m-au preocupat pe mine,
  
28:59 timp de foarte mulţi ani, ca...
 
29:03 cititor, ca student,
 
29:09 ca pe cineva a cărui...
 
29:10 activitate zilnică implică
studierea scripturilor,
  
29:21 este o declaraţie periodică,
cu care se confruntă cineva,
  
29:27 uneori într-o formă
foarte dramatică.
  
29:29 De exemplu, să luăm slujirea
profetică a lui Iisus,
  
29:32 în care...
 
29:36 el...
 
29:39 vorbeşte...
 
29:43 şi el afirmă că...
 
29:45 ei aud, dar nu ascultă...
 
29:48 că ei observă, dar nu văd.
 
29:52 - Şi nici n-o fac.
- Dar, apoi...
  
29:55 dar, apoi...
 
30:00 se pare...
 
30:05 că el nu spune:
 
30:08 "Pentru a ajunge la aia,
trebuie să faci asta !"
  
30:10 Nu.
 
30:14 Şi cât mai aproape de asta se poate
ajunge prin analogia cu un copil,
  
30:16  
 
30:21 să ai credinţa unui copilaş.
 
30:24 Nu vreau să vorbesc despre cuvinte,
aici, fiindcă ar fi dezastruos,
  
30:26  
 
30:29 deci ceea ce se înţelege prin "credinţă",
aici, nu este ceva ce aş vrea să analizez,
  
30:33 dar analogia cu copilul sugerează
că acesta face ceva anume,
  
30:34  
 
30:37  
 
30:40 care s-a pierdut, pe undeva
pe drum, în anumite privinţe.
  
30:44 Sunt sigur că el n-a menţionat că există o
continuitate perfectă, de la copil la adult.
  
30:47 Dar, de ce oare, de-a
lungul secolelor,
  
30:48 omul a repetat asta, la nesfârşit
 
30:52 şi anume că nu asculţi,
 
30:55 că nu vezi
 
31:00 şi, apoi...
 
31:02 nu s-au referit la o acţiune,
ci s-au referit la o analogie.
  
31:06 Iar unii nici măcar la o
analogie nu s-au referit.
  
31:09 - Ci numai au arătat o floare !
- Uite, domnule !
  
31:11 Trăim în baza cuvintelor.
 
31:16 Majoritatea oamenilor
trăiesc pe baza cuvintelor.
  
31:19 Nu trec mai departe de cuvânt.
 
31:21 Şi...
 
31:25 ceea ce comentăm noi nu
este numai cuvântul,
  
31:29 semnificaţia cuvântului,
 
31:31 comunicarea care există
folosind cuvinte,
  
31:33 ci şi comunicarea non-verbală
 
31:36 şi anume să ai o intuiţie.
 
31:40 Despre asta am tot
vorbit, până acum.
  
31:44 Da.
 
31:48 Adică mintea poate
avea o intuiţie,
  
31:52 numai dacă este
capabilă să asculte.
  
32:00 Şi asculţi, cu adevărat, atunci când
criza este chiar în pragul uşii tale !
  
32:02 Acum, cred...
 
32:07 că am ajuns la o idee,
aici, care este solidă.
  
32:14 - Da.
- Solidă.
  
32:19 Nu-i aşa că noi nu...
 
32:24 ne permitem, nouă înşine...
 
32:30 accesul la o criză,
 
32:34 care există acolo, în continuitate
şi nu este o criză episodică ?
  
32:37 Nu, criza există mereu.
 
32:39 E acolo, corect.
 
32:42 Noi facem ceva pentru a ne izola
singuri de ea, nu-i aşa ?
  
32:43  
 
32:45 Sau nu ştim cum s-o înfruntăm.
 
32:48 Nu ştim şi fie o evităm,
 
32:55 fie nu ştim cum s-o înfruntăm,
 
32:57 fie suntem indiferenţi.
 
32:59 Am devenit atât de împietriţi.
 
33:10 Toate aceste trei lucruri sunt implicate,
atunci când nu înfruntăm criza...
  
33:11 fiindcă suntem înspăimântaţi.
 
33:19 Cineva este înspăimântat şi spune:
 
33:23 "Doamne, nu ştiu cum să
mă descurc cu asta !"
  
33:27 Deci, cineva se duce la un
psiholog sau la un preot
  
33:32 sau pune mâna pe o carte, pentru
a vedea cum o poate interpreta.
  
33:35 El devine iresponsabil !
 
33:41 Sau, uneori, oamenii vor
consemna dezamăgirea în sine,
  
33:43 că lucrurile n-au
ajuns la bun sfârşit.
  
33:46 - Deci, de ce să încerce ceva nou ?
- Da, desigur.
  
33:48 - Şi ăsta ar fi ca un separator.
- Da.
  
33:50 Asta am şi vrut să spun: evitare.
 
33:54 Există atât de multe
moduri de a evita:
  
33:56 cu isteţime, cu viclenie,
superficial şi foarte subtil.
  
33:59 Toate acelea sunt implicate
în a evita o problemă.
  
34:03 Deci...
 
34:09 ceea ce încercăm să spunem,
domnule, nu-i aşa...
  
34:10 este că observatorul
este trecutul,
  
34:15 aşa cum am afirmat ieri.
 
34:18 Da.
 
34:21 Observatorul încearcă să interpreteze şi
să acţioneze potrivit experienţei trecute,
  
34:25 atunci când apare criza.
 
34:30 Criza este întotdeauna nouă !
 
34:33 Altminteri nu este o criză.
 
34:35 O provocare trebuie să fie nouă,
 
34:38 este nouă...
 
34:41 şi întotdeauna nouă.
 
34:44 Dar el o interpretează în
concordanţă cu trecutul.
  
34:50 Deci, oare el poate privi
acea provocare, acea criză,
  
34:55 fără răspunsul trecutului ?
 
35:00 Pot cita o propoziţie din
cartea dumneavoastră ?
  
35:03 Cred...
 
35:05 că există, poate, o relaţie foarte
directă cu ceea ce discutăm.
  
35:11 Este o propoziţie care...
 
35:12 - scot chestiile astea
ca s-o citesc -
  
35:16 este o propoziţie care
mi-a reţinut atenţia,
  
35:21 când am citit-o.
 
35:24 "Prin negare...
 
35:26 acel lucru...
 
35:30 care, de unul singur, înseamnă
ceva pozitiv, ajunge să existe."
  
35:35 Aşa e !
 
35:36 - Pot s-o citesc din nou ?
- Da.
  
35:39 Prin negare, se pare
că se produce ceva.
  
35:42 - Categoric.
- Corect.
  
35:47 Deci nu rămânem la momentul în
care spunem, pur şi simplu...
  
35:49  
 
35:52  
 
35:58 cuvintele sunt lipsite de importanţă,
ca atare voi face ceva non-verbal
  
36:01  
 
36:04 sau voi spune ceva, fiindcă n-am
comunicat niciodată non-verbal.
  
36:07 Asta n-are nimic de-a face,
dar trebuie făcut ceva.
  
36:09 - Şi este o acţiune.
- Categoric.
  
36:13 - Viaţa înseamnă acţiune, nu numai...
- Întocmai.
  
36:15 Acum, aici
 
36:17 - şi cred c-ar trebuie să spun,
pentru ascultători şi telespectatori,
  
36:21 că citatul este din "The
Awakening of Intelligence",
  
36:22 cred că cea mai recentă
carte a dumneavoastră
  
36:25 şi se află la pagina 196, în
capitolul despre libertate.
  
36:30 "Prin...
 
36:36 negare...
 
36:39 - cred că acesta este cuvântul
desemnând această acţiune -
  
36:44 ... acel lucru care, de unul
singur, înseamnă ceva pozitiv...
  
36:48 - cuvântul "singur" mi s-a
apărut a avea forţa a ceva unic...
  
36:50 Da, domnule.
 
36:51 ... ceva care nu este în
continuarea altcuiva.
  
36:54 "Acel lucru, care, de unul
singur, înseamnă ceva pozitiv...
  
36:56 ajunge să existe."
 
37:02 Nu este nici o lacună
temporală, aici,
  
37:06 deci revenim la lucrul cu care
începusem, în conversaţia anterioară,
  
37:09  
 
37:12 despre a nu fi dependent
de cunoaştere şi timp.
  
37:14  
 
37:17 Putem analiza această negaţie,
împreună, pentru un moment ?
  
37:25 Am sentimentul că, dacă am
înţeles corect acest lucru...
  
37:27 că dacă acest lucru, orice ar
fi, care este numit negaţie,
  
37:31 nu este o activitate perseverentă,
 
37:34 atunci comuniunea şi comunicarea
 
37:39 şi relaţia despre care vorbim,
 
37:41 pur şi simplu...
 
37:45 nu pot fi atinse niciodată.
 
37:47 - Domnule !
- Este corect ?
  
37:49 Aşa e !
 
37:50 O pot exprima astfel ?
 
37:52 Trebuie să neg...
 
37:57 adică să neg nu
teoretic sau verbal,
  
38:00 ci, de fapt, să neg
societatea în care trăiesc.
  
38:04 Implicaţiile sociale
ale imoralităţii...
  
38:12 care există în societate,
 
38:21 pe baza căreia este
clădită societatea,
  
38:24 trebuie să fie negate
în totalitate.
  
38:26 Ceea ce înseamnă că
eu trăiesc moral.
  
38:31 Negând acel lucru...
 
38:34 pozitivul înseamnă moralul.
 
38:39 - Nu ştiu dacă...
- Oh, da.
  
38:41 Sunt tăcut, fiindcă vreau
să vă urmăresc, pas cu pas.
  
38:43 Nu vreau să trec
dincolo de început.
  
38:49 Neg, în totalitate,
ideea de succes !
  
38:51 - Da, da, o neg în totalitate.
- Totalmente !
  
38:58  
 
39:02 Nu numai pe teren lumesc,
 
39:04 nu numai în sensul de realizare...
 
39:06 în lumea banilor, a
funcţiilor, a autorităţii...
  
39:11  
 
39:14 neg asta, cu desăvârşire...
 
39:16 şi neg, de asemenea, succesul
din aşa-zisa lume spirituală.
  
39:20 Oh, da, ce tentaţie !
 
39:25 Ambele sunt la fel.
 
39:29 Numai că pe asta o numesc spirituală
şi pe aia fizică, morală, lumească.
  
39:30  
 
39:32 Deci, prin negarea
succesului, a realizărilor...
  
39:36  
 
39:44 se manifestă o energie.
 
39:46 Prin negare, apare o
energie extraordinară
  
39:48 pentru a acţiona
complet diferit...
  
39:52  
 
39:55 şi anume nu...
 
39:57 nu în domeniul succesului, al
mimetismului, conformismului ş.a.m.d.
  
40:01 Deci, prin negare...
 
40:05  
 
40:09 - adică o negare efectivă,
nu numai o negare ideală -
  
40:12 prin negarea efectivă a
ceea ce este imoral,
  
40:14 moralitatea capătă fiinţă.
 
40:21  
 
40:25 Ceea ce este complet diferit
de încercarea de a fi moral.
  
40:26 Desigur - încercarea de a
fi moral este imoralitate.
  
40:28 Da.
 
40:31  
 
40:35 Pot să încerc să trec, cu un pas
mai departe, în această problemă ?
  
40:40 Cel puţin ar fi un
pas pentru mine.
  
40:42 Există ceva, ce am intuit aici,
 
40:47  
 
40:48 ca un aspect dublu
al acestei negări.
  
40:50 Mi-ar plăcea foarte mult să...
 
40:55 văd dacă aceasta corespunde
cu propriile dumneavoastră...
  
41:01 sentimente, în această privinţă.
 
41:04 Voiam să spun "declaraţie"
şi m-am oprit singur.
  
41:07 Dorinţa mea de succes,
prin ea însăşi,
  
41:17 înseamnă o piedică în calea
mea, în a rezolva problema...
  
41:21 despre care am discutat...
 
41:29 şi...
 
41:31 ea însăşi este o formă de negare.
 
41:34 Mi-am negat...
 
41:37 accesul la mine însumi.
 
41:44 Am negat...
 
41:47 altfel spus am tratat cu violenţă realitatea
care dorea să se reveleze singură.
  
41:49 Deci am de gând să neg, apoi,
 
41:52 negarea mea în calitate
de observator.
  
41:59 - Vreau să fac asta, ca să fiu sigur.
- Aveţi dreptate, domnule.
  
42:02 Când folosim cuvântul "negare",
 
42:06 în sensul general acceptat
este un act de violenţă.
  
42:08 Da.
 
42:11 - Asta speram să ating.
- Este un act de violenţă.
  
42:13 Eu neg !
 
42:15 - Da, da.
- O dau la o parte !
  
42:18 Corect.
 
42:21 Noi folosim cuvântul "negare"
nu în sensul violent,
  
42:24 ci înţelegând ce anume
implică succesul.
  
42:28 Înţelegând ce anume
implică succesul.
  
42:35 "Eul", care este
separat de "tine"...
  
42:38 căutând sau dorind succesul,
 
42:44 care mă va pune pe mine pe
o poziţie de autoritate,
  
42:48 putere,
 
42:51 faimă.
 
42:56 Deci, eu însumi, negând succesul,
 
43:01 îmi neg dorinţa de
a fi puternic...
  
43:09 pe care o neg numai când am
înţeles întreg procesul...
  
43:12 care este implicat în
atingerea succesului.
  
43:17 În atingerea succesului
este implicată cruzimea...
  
43:20 absenţa iubirii...
 
43:25 absenţa unui imens respect...
 
43:28 pentru alţii...
 
43:34 şi existenţa unui sentiment al
conformismului, al mimetismului,
  
43:36 de acceptare a structurii sociale.
 
43:40 Toate acelea sunt implicate
 
43:44 şi înţelegerea tuturor,
atunci când îmi neg...
  
43:47 succesul...
 
43:51 nu este un act de violenţă.
 
43:53 Din contră, este un act
de extraordinară grijă.
  
43:55 Am negat ceva, în sinea mea.
 
44:01 - M-am negat pe mine însumi !
- Corect, m-am negat pe mine însumi.
  
44:05 "Eul" care este separat de "tine".
 
44:10 Întocmai.
 
44:14 Şi, ca atare, am negat...
 
44:15 violenţa care apare atunci
când există separare.
  
44:19 Oare aţi folosi termenul de...
 
44:24 abnegaţie, aici...
 
44:31 nu în sensul în care
este receptat, de regulă.
  
44:35 Dar, dacă există vreo legătură cu
ceea ce s-a afirmat în trecut...
  
44:37 ar putea o persoană, care a
receptat acel cuvânt, "abnegaţie",
  
44:42 să-l descopere în acest context
impus de dumneavoastră ?
  
44:46 Mă tem că n-ar putea !
 
44:48 Abnegaţie înseamnă sacrificiu,
durere, lipsa înţelegerii.
  
44:51  
 
44:57 Dar dacă ar auzi ce spuneţi ?
 
45:00 De ce să foloseşti alt cuvânt,
când ai înţeles acest lucru ?
  
45:02 Ei bine, poate că ar vrea
să comunice cu cineva.
  
45:08  
 
45:14 Şi să schimbe cuvântul, astfel
încât să înţeleagă, amândoi,
  
45:17 semnificaţia lui "abnegaţie".
 
45:21 Adică, toate religiile şi-au
bazat acţiunile pe abnegaţie...
  
45:24 sacrificiu...
 
45:28 negarea propriei dorinţe,
 
45:29 refuzul de a privi o femeie
 
45:33 sau negarea...
 
45:35 bogăţiei, prin depunerea
unui jurământ de sărăcie.
  
45:40 Le ştiţi pe toate: legământul
sărăciei, al celibatului ş.a.m.d.
  
45:42 Toate acestea sunt un
fel de pedeapsă...
  
45:46 denaturarea unei percepţii clare.
 
45:52 Dacă văd ceva, cu claritate,
 
45:59 acţiunea are loc imediat !
 
46:10 Deci, să negi...
 
46:11 implică stăruinţă.
 
46:14 Cuvântul "stăruinţă" înseamnă
să acorzi atenţie, deplină,
  
46:19 realităţii succesului
 
46:25 - ne folosim de acel cuvânt.
 
46:28 Acordând întreaga mea
atenţie succesului...
  
46:31 prin acea atenţie este revelată
întreaga hartă a succesului.
  
46:37 - Cu toate ororile sale.
- Cu tot ceea ce implică.
  
46:47 Şi, numai atunci, observarea
se confundă cu acţiunea.
  
46:48  
 
46:50 Apoi s-a terminat.
 
46:55 Şi mintea nu mai poate reveni
niciodată la succes...
  
46:58  
 
47:02 şi, ca atare, să devină înverşunată
şi tot ceea ce mai urmează.
  
47:04 Ceea ce afirmaţi, înţeleg eu,
este că, odată ce s-a întâmplat...
  
47:07 - S-a terminat !
- ... nu există revenire.
  
47:09 Desigur că nu.
 
47:10 Să zicem, de exemplu, domnule...
 
47:16 Nu este ceva care
trebuie continuat.
  
47:18 Desigur că nu.
 
47:20 Ei bine, sunt încântat
că am stabilit asta.
  
47:22 Hai să luăm, drept exemplu,
ceva ce s-a întâmplat.
  
47:25 În 1928...
 
47:28 se întâmpla să fiu conducătorul
unei organizaţi extraordinare,
  
47:32 o organizaţie religioasă
 
47:38 şi am văzut, în jurul meu,
diverse organizaţii religioase,
  
47:41 secte, catolici, protestanţi...
 
47:47 şi le-am văzut, pe toate,
încercând să afle adevărul.
  
47:49 Aşa că am zis:
 
47:53 "Nici o organizaţie nu poate
conduce omul către adevăr."
  
47:54 Aşa că am dizolvat-o !
 
47:58 Cu proprietăţi cu tot,
o afacere enormă.
  
48:02 Nu pot reveni, niciodată,
la aşa ceva.
  
48:06 Când priveşti ceva ca pe-o
otravă, n-o mai iei încă o dată.
  
48:09  
 
48:17 Nu spui: "Doamne, am făcut o
greşeală, ar trebui să revin şi să..."
  
48:19 ci este, domnule, ca şi
cum ai observa un pericol.
  
48:23  
 
48:28 Când observi pericolul, nu te
mai apropii niciodată de el.
  
48:38 Sper că nu vă voi plictisi,
aducând iar vorba despre cuvinte.
  
48:40 Dar, ştiţi ceva...
 
48:42 atât de multe dintre lucrurile
pe care le spuneţi,
  
48:45 aruncă o lumină...
 
48:48 asupra...
 
48:50 unor termeni uzuali,
 
48:51 pe care...
 
48:55 pentru mine, cel
puţin, îi clarifică.
  
49:01 Sună complet diferit faţă de modul
cum sunt percepuţi, de regulă.
  
49:03  
 
49:07 De exemplu, spunem în engleză, nu-i
aşa, "practica te face perfect".
  
49:09 Acum, evident...
 
49:11  
 
49:13 nu se mai poate pune problema,
 
49:20 dacă prin practică
înţelegem să repetăm ceva.
  
49:21 Dar, dacă prin practică înţelegeţi...
 
49:24 grecescul "praxis", care se
referă direct la acţiune,
  
49:29 nu repetiţie, ci acţiune,
 
49:34 atunci să spui "te face perfect",
 
49:38 nu se mai referă, deloc, la timp.
 
49:40 Şi anume, din clipa în care
acţiunea a fost îndeplinită...
  
49:45 există perfecţiune.
 
49:50 Îmi pare rău, dar am folosit
iar cuvântul "clipă"
  
49:52 şi înţeleg de ce este
ciudat acest lucru,
  
49:56 dar cred că în
comunicarea noastră...
  
50:00 grija pentru semnificaţia
cuvintelor manifestată, aici,
  
50:09 este ceva cu siguranţă...
 
50:12 productiv,
 
50:17 fiindcă cineva poate percepe
semnificaţia cuvântului
  
50:19 şi, dacă cineva percepe
cuvântul în acel mod,
  
50:23 atunci se pare că se produce
o întreagă gamă de fenomene,
  
50:25 care capătă, subit, o
semnificaţie magică.
  
50:31 Nu magic în sensul de vrajă,
 
50:36 dar deschid o uşă,
 
50:40 care, atunci când treci de ea,
 
50:43 te situează imediat
în starea de criză...
  
50:49 într-un asemenea mod încât...
 
50:54 ajungi în acea stare numită
dumneavoastră "de unul singur"...
  
51:01 starea unică ce ia fiinţă.
 
51:04 Care ia fiinţă.
 
51:08 Deci, domnule, putem
să ne întoarcem, acum
  
51:10 sau să avansăm
 
51:13 la problema libertăţii...
 
51:16 şi a responsabilităţii
în relaţii ?
  
51:20 Acolo rămăsesem ieri.
 
51:23 Da şi asta am citat din
capitolul dedicat libertăţii.
  
51:26 Da.
 
51:30 În primul rând, oare putem
aborda această problemă,
  
51:33 a ce anume înseamnă
să fii responsabil ?
  
51:37 Mi-ar plăcea asta.
 
51:43 Fiindcă eu cred că asta ne
lipseşte în această lume,
  
51:45 în ceea ce se întâmplă acum.
 
51:49 Nu ne simţim responsabili.
 
51:52 Nu ne simţim...
 
51:56 că suntem responsabili fiindcă...
 
51:58 oamenii aflaţi în funcţii,
autorităţile politice, religioase,
  
52:02 sunt cele responsabile şi nu noi.
 
52:06 Acesta este sentimentul
general, în întreaga lume.
  
52:12 Fiindcă i-am delegat pe acei oameni
să facă o treabă pentru mine.
  
52:15 Şi savanţii,
 
52:16 politicienii,
 
52:20 cei implicaţi în educaţie,
 
52:23 autorităţile religioase,
 
52:26 sunt responsabilii,
 
52:27 dar eu nu ştiu nimic despre
asta, ci numai îi urmez.
  
52:30 Este atitudinea generală,
din întreaga lume.
  
52:34 Oh da, oh da !
 
52:38 Deci urmăm toate
aceste autorităţi.
  
52:41  
 
52:45 Cineva simte că scapă nepedepsit,
astfel, fiindcă e greşeala celuilalt.
  
52:48 Deci, devin eu
însumi iresponsabil.
  
52:50 Delegându-ţi
responsabilitatea mea,
  
52:55 eu devin iresponsabil.
 
52:58 În timp ce, acum, spunem că nimeni
nu este responsabil, cu excepţia ta...
  
53:01  
 
53:04 fiindcă tu eşti lumea
şi lumea înseamnă tu.
  
53:12 Tu ai creat acest haos.
 
53:16 Numai tu poţi...
 
53:18 clarifica situaţia...
 
53:23 şi, ca atare, eşti total,
deplin, complet responsabil !
  
53:24  
 
53:28 Şi nimeni altcineva !
 
53:33 Asta înseamnă că trebuie să fii
o lumină pentru tine însuţi...
  
53:42 nu lumina unui profesor
sau analist sau psiholog
  
53:45 sau lumina lui Iisus
sau lumina lui Buddha.
  
53:48 Trebuie să fii o lumină
pentru tine însuţi...
  
53:52 într-o lume care devine
complet întunecată.
  
53:56 Asta înseamnă că trebuie
să fii responsabil.
  
54:03 Ce anume înseamnă acel cuvânt ?
 
54:06 Înseamnă, realmente...
 
54:11 să răspunzi pe deplin,
adecvat, oricărei provocări.
  
54:13 Nu ai cum să răspunzi adecvat,
 
54:24 dacă eşti înrădăcinat în trecut...
 
54:28 fiindcă provocarea este nouă,
 
54:38 altminteri nu este o provocare.
 
54:40 O criză este nouă,
 
54:41 altminteri nu este o criză.
 
54:43 Deci, dacă răspund unei...
 
54:49 crize,
 
54:52 în termenii unui plan preconceput,
 
54:55 ceea ce fac comuniştii...
 
54:58 sau catolicii sau
protestanţii ş.a.m.d.,
  
55:02 atunci nu răspund, pe deplin
şi adecvat, acelei provocări.
  
55:05  
 
55:07  
 
55:13 Asta mă face să revin la ceva ce
mi se pare a fi foarte relevant,
  
55:16 în situaţia dramatică
a confruntării
  
55:19 dintre soldat
 
55:23 şi zeul Krishna în Gita.
 
55:30 Arjuna...
 
55:32 generalul armatei...
 
55:34 îi spune lui Krishna:
 
55:38 "Spune-mi exact ce
să fac şi voi face !"
  
55:41 Acum, Krishna nu revine
spunându-i în versetul următor:
  
55:46 "Nu-ţi voi spune ce să faci !"
 
55:48 dar, desigur, la acel moment, pur
şi simplu nu-i spune ce să facă
  
55:50  
 
55:52 şi unul dintre marii cărturari
ai limbii sanscrite a precizat
  
55:56 că asta este o reacţie iresponsabilă
din partea învăţătorului.
  
56:02 Dar, dacă vă înţeleg corect,
n-ar fi putut proceda altfel ?
  
56:04  
 
56:06  
 
56:08 Când acel om pune acea întrebare,
 
56:11 nu face decât să ridice
problema iresponsabilităţii.
  
56:14 Desigur, refuzul de
a fi responsabil.
  
56:17 Întocmai, refuzul de
a fi responsabil !
  
56:20 De aceea, domnule...
 
56:21 responsabilitate înseamnă
un angajament total.
  
56:23 - Angajament total ?
- Angajament total...
  
56:32 faţă de provocare.
 
56:34 Să răspunzi adecvat,
pe deplin, unei crize.
  
56:38 Cuvântul "responsabilitate"
asta înseamnă...
  
56:46 să răspunzi !
 
56:52 Nu pot răspunde, pe deplin,
dacă sunt înfricoşat.
  
56:55 Sau nu pot răspunde, pe deplin,
 
57:02 dacă sunt în căutarea plăcerii.
 
57:07 Nu pot răspunde, pe deplin,
 
57:09 dacă...
 
57:10 acţiunea mea este programată,
 
57:13 este repetitivă, este
tradiţională, este condiţionată.
  
57:20 Deci, a răspunde
adecvat unei provocări,
  
57:26 înseamnă că "eul", care reprezintă
trecutul, trebuie să înceteze.
  
57:28  
 
57:32  
 
57:38 Şi, la acel moment, Arjuna nu dorea
decât să continue, până la capăt.
  
57:42 Asta doreşte fiecare, domnule !
 
57:43  
 
57:48 Politic vorbind, uitaţi ce se întâmplă
în ţara asta şi în alte părţi.
  
57:51 Nu ne simţim responsabili.
 
57:53 Nu ne simţim
responsabili faţă de...
  
57:58 modul cum ne educăm copiii.
 
58:01 Înţeleg.
 
58:02 Chiar cred că înţeleg.
 
58:05 În conversaţia noastră viitoare...
 
58:09 aş dori, de fapt,
să continuăm asta,
  
58:11 cu referire la o expresie
folosită, uneori:
  
58:12  
 
58:14 "să fiu responsabil
de acţiunile mele".
  
58:16 Dar asta nu pare, deloc, să
se refere la ceea ce afirmaţi.
  
58:19 De fapt, pare să fie total
în afara subiectului.
  
58:20 - Exact.
- Bun, hai să facem asta !
  
58:22  
 
58:24