Krishnamurti Subtitles home


SD74CA3 - Ce înseamnă comunicarea cu alţii ?
A treia conversaţie cu Allan W. Anderson
San Diego, California, SUA
19 februarie 1974



0:36 Krishnamurti in Dialogue with Dr. Allan W. Anderson CONVERSAŢIA #3 cu dr. A.W. Anderson 19.02.74, San Diego, California RESPONSABILITATE Krishnamurti în dialog cu dr. Allan W. Anderson
0:41 J. Krishnamurti was born in South India and educated in England. For the past 40 years he has been speaking in the United States, Europe, India, Australia, and other parts of the world. From the outset of his life's work he repudiated all connections with organised religions and ideologies and said that his only concern was to set man absolutely unconditionally free. He is the author of many books, among them The Awakening of Intelligence, The Urgency of Change, Freedom From the Known, and The Flight of the Eagle. This is one of a series of dialogues between Krishnamurti and Dr. Allan W. Anderson, who is professor of religious studies at San Diego State University where he teaches Indian and Chinese scriptures and the oracular tradition. Dr. Anderson, a published poet, received his degree from Columbia University and the Union Theological Seminary. He has been honoured with the distinguished Teaching Award from the California State University. J. Krishnamurti s-a născut în sudul Indiei şi a fost educat în Anglia. În ultimii 40 de ani a ţinut discursuri în SUA, Europa, India, Australia şi în alte zone ale lumii. De la începutul muncii sale de-o viaţă, a repudiat orice conexiune cu religiile organizate şi ideologiile şi a afirmat că singura sa grijă era de a elibera omul, absolut şi necondiţionat. Este autorul multor cărţi, printre care "The Awakening of Intelligence", "The Urgency of Change", "Freedom from the Known" şi "The Flight of the Eagle". Acesta este unul dintr-o serie de dialoguri dintre Krishnamurti şi dr. Allan W. Anderson, care este profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, unde predă scripturi indiene şi chinezeşti şi tradiţia profetică. Dr. Anderson, un poet publicat, deţine diplome de la Universitatea Columbia şi de la Union Theological Seminary. A fost premiat cu renumitul "Teaching Award", al Universităţii de Stat a Californiei.
1:46 A: Mr. Krishnamurti, in this series of conversations we have been exploring the general question of the transformation of man. A transformation, which - as you say - is not dependent on knowledge or time. And, as I recall, we arrived at a point that was very crucial, namely the one concerned with relationship and communication. I remember one point in our conversation together that was extremely instructive for me, a point at which, when you asked me a question I began to answer it, and you interrupted me and reminded the viewers and me that the important thing here is not to finish out a theoretical construction, rather to attain to the right beginning point, so that we do not go beyond where we haven't yet begun. This, as I repeat, was extremely instructive for me, and I was thinking, if it is agreeable with you, it would be helpful today, if we could begin at the point of concern for communication and relationship, to go into that question and begin to unravel it. Domnule Krishnamurti, în această serie de conversaţii am explorat problema generală a transformării omului. O transformare care, aşa cum aţi zis, nu depinde de cunoaştere sau timp. Şi, din câte-mi amintesc, am ajuns la un subiect, care era foarte important şi anume cel referitor la relaţii şi comunicare. Îmi amintesc un moment al conversaţiei noastre, care a fost extrem de plin de învăţăminte pentru mine, un moment în care mi-aţi pus o întrebare şi am început să răspund şi dumneavoastră m-aţi întrerupt şi aţi reamintit telespectatorilor şi mie că lucrul important, aici, nu este să termini o construcţie teoretică, ci, mai degrabă, să atingi punctul corect de început, astfel încât să nu trecem mai departe, înainte să fi început, deja. Asta, repet, a fost extrem de instructiv pentru mine şi... mă gândeam, dacă sunteţi de acord, că ar fi util, astăzi, dacă am putea începe cu subiectul de interes al comunicării şi relaţiilor, pentru a intra în acea problemă şi a începe s-o dezvăluim.
3:04 K: Unravel it, quite. I wonder, sir, what that word 'communication' means. To communicate implies not only verbally, but also a listening in which there is a sharing, a thinking together, not accepting something that you or I say, but sharing together, thinking together, creating together - all that is involved in that word 'communicate'. And in that word is implied also the art of listening. The art of listening demands a quality of attention, in which there is real listening, real sense of having an insight as we go along, each second, not at the end, but at the beginning. S-o dezvăluim, corect. Mă întreb, domnule, ce înseamnă acel cuvânt "comunicare". Să comunici implică... nu numai... exprimarea verbală... ci şi... ascultarea... în care există o împărtăşire, o gândire în comun, nu acceptarea a ceva ce eu sau dumneata am afirmat, ci împărtăşirea, gândirea în comun, crearea în comun - toate acelea sunt implicate în acel cuvânt "comunicare". Şi... în acel cuvânt este implicată, de asemenea, arta ascultării. Arta ascultării... necesită... o anumită calitate a atenţiei, în care să existe o ascultare reală, sentimentul real al apariţiei unei intuiţii, pe măsură ce avansăm în conversaţie, cu fiecare secundă, nu la final, ci la început.
4:36 A: So that we are both...

K: Walking together all the time. 		- Astfel încât, amândoi... - Să avansăm împreună, permanent.
4:40 A: Yes, yes, right. There is a concurrent activity. Not one making a statement, the other thinking about it and then saying, 'I agree, I don't agree, I accept, I don't accept, these are the reasons I don't accept, these are the reasons I do', but we are walking together.

K: Journeying, walking together, on the same path...

A: Side by side. Yes. 		Da, corect. Ca să existe o activitate concomitentă, aici. Nu cineva face o afirmaţie, celălalt se gândeşte la ea şi, apoi, zice: "Ei bine, sunt de acord, nu sunt de acord, accept, nu accept, acestea sunt motivele pentru care nu accept sau accept." - Ci păşim împreună. - Călătorim împreună, păşim împreună... - ... pe aceeaşi cale. - Umăr la umăr.
5:04 K: ...on the same road, with the same attention, with the same intensity, at the same time, otherwise there is no communication. - Da. - ... pe acelaşi drum, cu aceeaşi atenţie, cu aceeaşi intensitate, în acelaşi timp, altminteri nu există comunicare. Întocmai, întocmai.
5:14 A: Exactly. Exactly. Comunicarea implică faptul că trebuie să ne aflăm...
5:15 K: Communication implies there must be at the same level, at the same time, with the same intensity, we are walking together, we are thinking together, we are observing together, sharing together. la acelaşi nivel, simultan, cu aceeaşi intensitate. Păşim împreună, gândim împreună, observăm împreună, împărtăşind totul.
5:33 A: Would you say that this requires an activity that underlies the speaking together, or does one come to the activity after one has started to speak together? Oare aţi spune că asta necesită o activitate care să stea la baza conversaţiei noastre sau cineva se raliază acelei activităţi, după ce altcineva a iniţiat conversaţia ?
5:48 K: No, sir. We are saying, what is the art of listening, aren't we? The art of listening implies, doesn't it, that there is not only the verbal understanding between you and me, because we are both speaking English and we know the meaning of each word, more or less, and at the same time we are sharing the problem together, sharing the issue together. Nu, domnule, nu afirm decât... Ce anume este arta ascultării ? - Nu-i aşa ? - Da. Arta ascultării implică, nu-i aşa, nu numai faptul că există o înţelegere verbală între noi doi, fiindcă amândoi vorbim engleza... şi cunoaştem semnificaţia fiecărui cuvânt, mai mult sau mai puţin şi, simultan, împărtăşim aceeaşi problemă... împărtăşim acelaşi subiect.
6:27 A: Because, as you said, it's a matter of life and death. Fiindcă, aşa cum aţi zis, e o problemă de viaţă şi de moarte.
6:30 K: If you and I are both serious, we are sharing the thing. So, in communication there is not only a verbal communication, but there is a non-verbal communication, which really comes into being, or which happens, when one has the art of really listening to somebody, in which there is no acceptance, no denial, or comparison, or judgement, just the act of listening. Dacă amândoi suntem serioşi, împărtăşim acel lucru. Deci... în comunicare... nu există numai o comunicare verbală, ci există şi o comunicare non-verbală... care ia, cu adevărat, fiinţă sau se întâmplă atunci când cineva deţine arta de-a asculta, cu adevărat, pe altcineva, în care nu există acceptare, nu există negare sau... comparare sau judecare, ci numai actul ascultării.
7:14 A: I wonder whether I am on the right track here, if I suggest that there is a relation that is very deep here between communication and what we call in English 'communion'. Mă întreb dacă sunt pe calea cea bună, aici, dacă... sugerez că... există o relaţie foarte profundă între comunicare şi ceea ce noi numim, în engleză, "comuniune".
7:30 K: Communion, yes. Comuniune, da.
7:32 A: So that if we are in communion, our chance of communicating Deci, dacă ne aflăm în comuniune, şansa noastră de a comunica...
7:38 K: ...becomes simpler.

A: Right! 		- Devine mai simplă. - Corect.
7:41 K: Now, to be in communion with each other both of us must be serious about the same problem, at the same time, with the same passion. Otherwise there is no communication. Pentru a fi într-o comuniune, trebuie să avem... amândoi trebuie să tratăm serios aceeaşi problemă, în acelaşi timp, cu aceeaşi pasiune. Altminteri nu există comunicare.
7:59 A: Exactly. Întocmai.
8:00 K: If you are not interested in what is being said, you will think of something else and communication stops. So there is a verbal communication and a non-verbal communication. They are both operating at the same time. Dacă nu eşti interesat de ceea ce se spune, atunci te gândeşti la altceva şi comunicarea încetează. Deci există o comunicare verbală şi una non-verbală. Ambele funcţionează în acelaşi timp.
8:19 A: One does not precede the other. Or follow upon the other. Yes, they move together. Una nu o precede pe cealaltă. Sau îi urmează celeilalte. Da, se mişcă împreună.
8:28 K: Which means that each of us, being serious, gives our attention completely to the issue. Ceea ce înseamnă că amândoi, fiind serioşi... acordăm o atenţie deplină problemei.
8:41 A: That act of seriousness that takes place then requires the utmost devoted attention. Acel act al seriozităţii, care are loc, necesită, atunci, atenţia supremă.
8:52 K: Sir, a man who is really serious lives, not the man who is flippant or merely wanting to be entertained - he does not live. Domnule... cel care trăieşte este omul cu adevărat serios, nu omul care este frivol sau nu vrea decât distracţie - el nu trăieşte.
9:07 A: The general notion of being serious about something generally suggests either undergoing some pain, or I'm serious about something in order to get something else. These two things, as a rule, are what persons imagine by seriousness. As a matter of fact, we often hear this expression, 'Don't look so serious', don't we?

K: Yes. 		Noţiunea generală privind seriozitatea, într-o anumită problemă, sugerează, de regulă, fie să suporţi o anumită durere, în anumite privinţe, fie sunt serios într-o anume problemă, pentru a putea obţine altceva. Aceste două noţiuni... ca o regulă, reprezintă ceea ce-şi imaginează cineva în privinţa seriozităţii. De fapt... auzim adesea această expresie: "Nu fi aşa serios !". - Nu-i aşa ? - Da.
9:40 A: It's as though we fear something about the serious. De parcă ne-am teme, cumva, să fim serioşi.
9:44 K: Sir, look! As we said yesterday, the world is in a mess, and it's my responsibility, living in this world as a human being who has created this mess, it's my responsibility to be serious in the resolution of this problem. I am serious. It doesn't mean I am long faced, I am miserable, unhappy, or I want something out of it. It has got to be solved! It's like if one has cancer, one is serious about it, you don't play around with it. Uite, domnule ! Aşa cum am spus ieri... lumea este într-o totală dezordine... şi este responsabilitatea mea, trăind în această lume, ca fiinţă umană care a creat această dezordine, este responsabilitatea mea să fiu serios, în rezolvarea acestei probleme. Sunt serios şi asta nu înseamnă că am faţa lungă, sunt trist, nefericit sau că vreau să scap din asta. Trebuie să fie rezolvată ! E ca şi cum, dacă cineva ar avea cancer, ar fi serios în privinţa asta, fiindcă nu te joci cu cancerul.
10:28 A: Action in relation to this seriousness then is instantaneous. Acţiunea, corelată cu această seriozitate, atunci, este instantanee.
10:33 K: Obviously!

A: Yes. This raises - not an additional question, I don't mean to go beyond where we haven't begun - but time assumes for the serious person something very different for his undergoing than it would seem to be for the unserious person. One would not have then the feeling of something being dragged out. Or, as we say in English, time that has to be put in.

K: Put in, quite. 		- Evident. - Da. Asta ridică... nu o întrebare suplimentară - nu vreau să trec mai departe, când nici n-am început, aşa cum am spus - dar... timpul presupune, pentru persoana serioasă... ceva foarte diferit faţă de suferinţa sa, decât ar părea să fie pentru persoana neserioasă. Cineva n-ar avea, atunci, sentimentul că ceva se rupe din el. Sau, cum spunem în engleză, timpul trebuie să fie integrat. Integrat, exact.
11:12 A: As a matter of fact, in this concurrent communication, in which communion is abidingly present, time as such would not in any way oppress. De fapt... pe cineva... în această comunicare concomitentă... în care comuniunea este prezentă, permanent... timpul, ca atare, nu l-ar împovăra în nici un fel.
11:33 K: No, sir, no, sir. Quite right. Like we see, sir, I am trying to see what it means to be serious. The intent, the urge, the feeling of total responsibility, the feeling of action, the doing, not 'I will do'. All that is implied in that word 'seriousness'. At least I'll put all those things into that word. Nu, domnule. - Deci am... - Dreptate. Dar vedeţi, domnule... încerc să înţeleg... ce anume înseamnă să fii serios. Intenţia... necesitatea... sentimentul responsabilităţii depline... sentimentul acţiunii, al facerii, nu al lui "voi face". Toate acelea sunt implicate în cuvântul "seriozitate". Sau măcar am pus toate acele lucruri în acel cuvânt.
12:22 A: Could we look for a moment at one of them that you put into them: responsibility, able to be responsive? Am putea analiza, o clipă, pe unul dintre ele, pe care l-aţi implicat: responsabilitate... capacitatea de a fi responsabil ?
12:35 K: That's right. To respond adequately. Aşa e, domnule: a răspunde adecvat.
12:40 A: Yes. To respond adequately.

K: To any challenge. The challenge now is that the world is in a mess, confusion, sorrow and everything, violence, and all that. I must, as a human being who has created this thing, I must respond adequately. The adequacy depends on my seriousness in that sense, on my observation of the chaos, and responding not according to my prejudices, my inclination or tendencies, or pleasures, or fears, but responding to the problem, not according to my translation of the problem. 		Da, a răspunde adecvat. La orice provocare. Provocarea de acum este că lumea se află în dezordine, în confuzie, tristeţe, violenţă ş.a.m.d. Ca fiinţă umană, care a creat aşa ceva, trebuie să răspund adecvat. Adecvarea... depinde de... seriozitatea mea, în acel sens, în observarea de către mine a haosului existent... şi de răspunsul, nu conform prejudecăţilor mele, conform înclinaţiilor sau tendinţelor mele, a plăcerilor sau a temerilor, ci de răspunsul la problemă, nu potrivit traducerii mele a semnificaţiei problemei. Da.
13:38 A: Yes. I am just thinking as you are speaking about how difficult it is to communicate this to the person who is thinking that the way adequately to respond to this chaos is to have a plan for it, which one superimposes on it. And that's exactly what we assume, and if the plan doesn't work out, we blame ourselves. Chiar mă gândeam, în timp ce vorbeaţi, la... cât de dificil este să... comunici asta acelei persoane care gândeşte că modalitatea adecvată de răspuns la acest haos este de a avea un plan, în acest sens, pe care să-l suprapui peste problemă. Şi asta-i exact ceea ce presupunem... şi, dacă planul nu funcţionează, ne blamăm singuri.
14:17 K: Or change the plan.

A: Or we change the plan, yes. 		- Sau schimbăm planul. - Sau schimbăm planul, da.
14:20 K: But we don't respond to the challenge. We respond according to our conclusion about the problem. Dar nu răspundem provocării. Nu. Răspundem potrivit propriei noastre concluzii în privinţa problemei.
14:30 A: Exactly. Întocmai.
14:31 K: Therefore, it means really, sir, if we can explore it a little more, the observer is the observed. Ca atare, înseamnă, de fapt, domnule... dacă o putem explora ceva mai mult, observatorul este obiectul observării. Drept urmare...
14:44 A: Therefore the change, if it comes, is total, not partial. One is no longer outside what he is operating upon. schimbarea, dacă apare, este totală, nu parţială. Cineva nu se mai află în afara fenomenului asupra căruia acţionează. Corect.
14:54 K: That's right. Şi fenomenul asupra căruia acţionează nu se află în exteriorul lui.
14:55 A: And what he is operating upon is not outside himself. Fiindcă, aşa cum am zis ieri
14:59 K: Because, as we said yesterday - it's very interesting, if we go into it rather deeply - the world is me and I am the world. That is not intellectual or emotional, but a fact. Now, when I approach the problem, the chaos, the misery, the suffering, the violence - all that, I approach it with my conclusions, with my fears, with my despairs. I don't look at the problem. - ar fi foarte interesant dacă am putea analiza ceva mai profund - lumea înseamnă eu şi eu sunt lumea. Nu este ceva teoretic sau emoţional, ci o realitate. Atunci când abordez problema... haosul, nefericirea, suferinţa, violenţa ş.a.m.d., o abordez cu propriile mele concluzii, propriile mele temeri, propria mea deznădejde. Nu analizez problema ! Oare aţi crede că este...
15:38 A: Would you think it possible to put it this way that one doesn't make room for the problem. posibil s-o interpretăm astfel, că cineva nu face loc acelei probleme ? Da, interpretaţi-o astfel, da.
15:50 K: Yes. Yes, put it any way. Yes.

A: Would that be all right? 		- Va fi în regulă ? - Da.
15:55 K: Sir, let's look at this. As a human being, one has created this, this misery, which is called the society in which we live, an immoral society. Domnule, haideţi să analizăm asta ! Ca fiinţă umană... cineva a creat această nenorocire, care este denumită societatea în care trăim, o societate imorală.
16:15 A: Oh yes!

K: Completely immoral! As a human being, one has created that. But that human being looking at it separates himself and says, 'I must do something about it'. The 'it' is me! 		- Oh, da. - Complet imorală ! Ca fiinţă umană, cineva a creat asta. Dar, acea fiinţă umană, privind asta, se separă pe sine, însăşi şi zice: "Trebuie să fac ceva în privinţa asta !" "Asta" sunt eu ! Unii oameni răspund la asta în modul următor.
16:39 A: Some people respond to that this way. They say, 'Look, if I am truly serious, I am truly responsible, I make this act, and there comes between me and the world this confluent relationship, which is total. All the things that are going on out there that are atrocious, - let's say, 2,500 miles away - don't stop. Therefore, how can I say that the whole world is me and I am the whole world?' This objection comes up again and again. I am interested to know what your reply to that would be. Ei spun: "Uite, dacă... sunt cu adevărat serios, cu adevărat responsabil, acţionez în acest mod şi, între mine şi lume, intervine această relaţie concomitentă... care este completă. Toate acele lucruri care se petrec prin lume, care sunt cumplite - să zicem la 4.000 de km distanţă de mine - nu se opresc. Ca atare, cum pot spune că întreaga lume înseamnă eu şi eu sunt lumea ? Această obiecţie apare, la nesfârşit. Sunt interesat care ar putea fi replica dumneavoastră, în acest sens. Uite, domnule !
17:30 K: Sir, look. We are human beings irrespective of our labels: English, French, German, all the rest of it. A human being living in America or in India has the problems of relationship, of suffering, of jealousy, envy, greed, ambition, imitation, conformity, and all that are our problems, common to both of us. And when I say, the world is me and me is the world and the world I am, I see that as a reality, not as a concept. Now, my responsibility to the challenge, to be adequate, must be not in terms of what I think, but what the problem is. Suntem fiinţe umane, indiferent de etichetările noastre: englez, francez, german ş.a.m.d. O fiinţă umană, ce trăieşte în America sau India, are problema relaţiilor, a suferinţei, a geloziei, invidiei, lăcomiei, ambiţiei, mimetismului, conformismului. Şi toate acestea sunt problemele noastre, comune amândurora. Da. Şi, atunci când spun că lumea înseamnă eu şi că eu sunt lumea, văd asta ca pe o realitate, nu ca pe un concept. Responsabilitatea mea... faţă de provocare... pentru a fi adecvată, trebuie să fie... nu raportată la ceea ce gândesc eu... ci la natura problemei. Da, sunt sigur că vă înţeleg, aici.
18:45 A: Yes. I follow you I'm sure here. I was thinking, while you were saying that, that it might have been possible to answer the question that I posed, and I am posing the question simply because I know some persons who might very well view this who would raise that and who would want to participate with us in this conversation. I wondered whether you might have said that as soon as one puts it that way one has already divorced himself from the issue. That, in the practical order, that question is an interposition that simply does not have a place in the activity that you are talking about.

K: Yes, that's right. 		Mă gândeam, în timp ce spuneaţi asta, că... ar fi posibil să fi răspuns întrebării pe care am pus-o şi pun întrebarea, pur şi simplu, deoarece cunosc unele persoane care ar sesiza asta, care ar ridica problema şi ar vrea să participe, cu noi, la această conversaţie. Mă întreb... dacă aţi afirmat, cumva, că, imediat ce cineva pune astfel problema, cineva "s-a divorţat", deja, de problema în sine. Asta, din punct de vedere practic, acea problemă... este o interpunere, care, pur şi simplu, nu deţine vreun loc, în activitatea despre care vorbiţi. Da, corect. Acum este foarte interesant,
19:41 A: Now this is very interesting, because it means that the person must suspend his disbelief. fiindcă înseamnă că persoana trebuie să-şi suspende necredinţa. - Sau credinţa sa ! - Sau credinţa sa.
19:50 K: Or his belief.

A: Or his belief. 		Da. - Şi să observe lucrul ! - Şi să observe lucrul.
19:54 K: And observe the thing.

A: And observe the thing. 		Ceea ce nu este posibil, dacă observatorul diferă de obiectul observării.
19:57 K: Which isn't possible if the observer is different from the observed. Acum...
20:06 A: Now, would you explore the practical aspect of this with me for a moment? People will say, - who up to this point are listening, it would seem - people at this point will say, 'Yes, but I can't stop it, I think I have an intuition of what you mean' - they will say - 'but the minute that I open myself, or begin to open myself, all these things seem to rush in on me, what I had hoped doesn't seem to take place'. If I understand you correctly, they are really not doing what they claim that they are trying to do.

K: That's right. Sir, can we put this question differently? What is a human being to do, confronted with this problem of suffering, chaos, - all that is going on all around us? What is he to do? He approaches it generally with a conclusion, what he should do about it. 		aţi vrea să exploraţi aspectul practic al acestei probleme, împreună cu mine, pentru un moment ? Oamenii vor zice... - cei care, până la acest moment, au ascultat, se pare - oamenii vor spune, la acest moment: "Ei bine, da, dar nu pot s-o fac, cred că intuiesc ceea ce vreţi să spuneţi" - ar spune ei - "dar... din momentul în care mă deschid sau încep să mă deschid, toate aceste lucruri par să se năpustească asupra mea... şi ceea ce am sperat nu pare să se întâmple." Dacă vă înţeleg corect, nu prea fac ceea ce pretind că încearcă să facă. Corect. Domnule, putem formula problema asta diferit ? Ce trebuie să facă o fiinţă umană... confruntată fiind cu această problemă a suferinţei, haosului, cu tot ce se întâmplă în jurul nostru ? - Da. - Ce trebuie să facă ? Omul le abordează, în genere, trăgând deja o concluzie... ce ar trebui să facă el în privinţa asta. Şi această concluzie se interpune între el...
21:52 A: And this conclusion is interposed between him... Da, concluzia este un factor al separării.
21:55 K: Yes, the conclusion is the factor of separation. Corect.
22:01 A: Right. Oare poate el...
22:02 K: Now, can he observe the fact of this confusion without any conclusions, without any planning, without any predetermined way of getting out of this chaos? Because his predetermined conclusions, ideas, and so on, are all derived from the past, and the past is trying to resolve the problem, and therefore he is translating it and acting according to his previous conclusions, whereas the fact demands that you look at it; the fact demands that you observe it, that you listen to it. The fact itself will have the answer, you don't have to bring the answer to it. I wonder if I am making myself clear? observa realitatea acestei confuzii, fără să tragă vreo concluzie... fără nici un plan, fără vreo cale... predeterminată, de a ieşi din acest haos ? Fiindcă, concluziile sale predeterminate... ideile ş.a.m.d. derivă toate din trecut... şi trecutul este cel care încearcă să rezolve problema... şi, ca atare, el o transpune şi acţionează potrivit concluziilor sale anterioare, pe când realitatea necesită să fie analizată; realitatea necesită să fie observată, să fie ascultată. Realitatea, însăşi, va deţine răspunsul, nu trebuie să aduci tu răspunsul în ea. - Mă întreb dacă am fost clar ? - Da, ascult cu foarte mare atenţie.
23:17 A: Yes, I'm listening very, very hard. I really am. I'm afraid, if I am not going beyond where I shouldn't, haven't yet begun, the next question that would naturally arise here, - perhaps you might feel when I raise the question that it is the wrong question - but can one communicate in the sense that we have been unraveling this? One says, 'I don't know'. It doesn't seem to me that I have done this. One says, 'I haven't done this yet'. I can recognise all the things that have been described, that are terrible. I don't recognise all the things that appear to be promised - without suggesting that I am imagining them or projecting them out there. Clearly, if there is to be a change, it has to be a change that is altogether radical. Now, I must start. What do I do? Chiar o fac. Mă... mă tem ca nu cumva să trec prea departe, unde n-ar trebui, fiindcă n-am început încă. Următoarea întrebare, care şi-ar face apariţia, firesc, aici... - poate veţi simţi, când o voi pune, că este întrebarea nepotrivită - dar... oare cineva poate comunica, în sensul pe care l-am dezvăluit aici ? Cineva spune... "Nu ştiu... nu mi se pare c-am mai făcut aşa ceva." Cineva spune: "N-am mai făcut asta, până acum." Pot recunoaşte toate lucrurile, care au fost descrise, că sunt teribile. Nu recunosc toate lucrurile care par să ne fie promise, fără a sugera că mi le imaginez şi le aduc în discuţie. E clar că, dacă ar fi o schimbare, atunci trebuie să fie una integral radicală. Acum trebuie să încep ? - Ce fac ? - Sunt două lucruri implicate, nu-i aşa ?
24:37 K: Sir, there are two things involved, aren't there? First, I must learn from the problem, which means I must have a mind that has a quality of humility. It does not come to it and say, 'I know all about it'. What he knows is merely explanations, rational or irrational. He comes to the problem with rational or irrational solutions. Therefore he is not learning from the problem. The problem will reveal an infinite lot of things, if I'm capable of looking at it and learning about it. And for that I must have a sense of humility, and I am saying, 'I don't know, this is a tremendous problem, let me look at it, let me learn about it'. Not I come to it with my conclusions, therefore I have stopped learning about the problem. Mai întâi, trebuie să învăţ... din problema în sine, ceea ce înseamnă că trebuie să am o minte care deţine capacitatea umilinţei. Nu abordează problema şi spune: "Ştiu absolut totul despre ea !" Ceea ce cunoaşte el nu sunt decât simple explicaţii, raţionale sau iraţionale. El abordează problema cu soluţii raţionale sau iraţionale. Ca atare, el nu învaţă din acea problemă. Problema va revela un număr infinit de lucruri, dacă sunt capabil s-o analizez şi să învăţ de la ea. Şi, pentru asta, trebuie să am un sentiment al umilinţei şi să spun: "Nu cunosc, este o problemă extraordinară, lăsaţi-mă s-o analizez, lăsaţi-mă să aflu despre ea." Nu s-o abordez cu propriile mele concluzii. Drept urmare, am încetat să mai aflu ceva despre acea problemă. Sugeraţi, cumva, că acest act
25:57 A: Are you suggesting that this act is a waiting on the problem to reveal itself?

K: To reveal. That's right! Therefore, I must be capable of looking at it. I cannot look at it if I've come to it with ideas, with ideations, with mentations, of every kind of conclusion. I must come to it, say, 'Look, what is it?' I must learn from it, not learn according to some professor, some psychologist, some philosopher. 		înseamnă să aştepţi ca problema să se reveleze singură ? Să se reveleze, corect ! Ca atare, trebuie să fiu capabil s-o analizez. Nu o pot analiza, dacă o abordez cu idei preconcepute, cu un anume mod de a gândi, un proces al gândirii, cu tot felul de concluzii. Trebuie s-o abordez spunând: "Uite, care e problema ?" Trebuie să învăţ din ea, nu să învăţ potrivit opiniilor vreunui profesor, vreunui psiholog, vreunui filozof. În privinţa celui care ar avea o asemenea capacitate,
26:45 A: That one has the capacity for this, some persons would... unele persoane ar... Cred că fiecare ar avea, fiindcă, domnule, suntem atât de orgolioşi.
26:52 K: I think everybody has. Sir, we are so vain. Dar asta nu înseamnă nimic pentru acţiunea în sine,
26:56 A: But this doesn't mean anything for the doing of what must be done, that there is a capacity. pentru ceea ce trebuie făcut, dacă există capacitatea. Nu...
27:03 K: No, the learning is the doing! însuşi învăţatul este acţiunea ! Întocmai, da, da.
27:08 A: Exactly. Yes, yes. I wanted to make that clear, because we comfort ourselves with the curious notion - if I have been following you - that we possess a possibility, and because we possess the possibility we think that someday it will actualise itself perhaps. Am vrut să clarific asta, fiindcă ne alinăm singuri cu o noţiune curioasă - dacă v-am înţeles bine - că... avem la dispoziţie o posibilitate şi... fiindcă o deţinem, gândim că, poate, într-o zi, se va concretiza de la sine. Aşa e !
27:29 K: Quite right. Dar, dacă...
27:30 A: But if I'm correct both ways, no possibility can actualise itself, and in the practical order that never occurs, but somehow it is believed, isn't it? am dreptate în ambele cazuri, nici o posibilitate nu se poate concretiza de la sine şi, în practică, asta nu se întâmplă niciodată, dar, cumva, se crede asta, nu-i aşa ? - Mă tem că da. - Se crede asta.
27:47 K: I'm afraid it is.

A: It is believed. 		Domnule, de fapt este destul de simplu.
27:50 K: Sir, it is really quite simple. There is this misery, confusion, immense sorrow in the world, violence, all that. Human beings have created it. Human beings have built a structure of society which sustains this chaos. That's a fact. Now, a human being comes to it trying to resolve it according to his plan, according to his prejudices, his idiosyncrasies, or knowledge which means he has already understood the problem, whereas the problem is always new. So I must come to it afresh. Există această suferinţă, confuzie, o tristeţe imensă în lume, violenţă ş.a.m.d. Fiinţele umane le-au creat pe toate. Fiinţele umane... au clădit o structură socială care întreţine acest haos. Asta-i realitatea ! Acum, o fiinţă umană abordează această problemă, încercând s-o rezolve, potrivit planului său, potrivit prejudecăţilor sale, idiosincraziilor sau cunoştinţelor sale... ceea ce înseamnă că el a înţeles problema, deja... în timp ce problema este întotdeauna nouă. Deci, trebuie s-o abordez dintr-o nouă perspectivă. Unul dintre lucrurile care m-au preocupat pe mine,
28:59 A: One of the things that has concerned me for many, many years as a reader, as a student, as one whose daily work involves the study of scriptures, is the recurrent statement that one comes upon, sometimes in a very dramatic form. For instance, take the prophetic ministry of Jesus, where he speaks and he says that they are hearing, but they are not listening, they are observing, but they are not seeing. timp de foarte mulţi ani, ca... cititor, ca student, ca pe cineva a cărui... activitate zilnică implică studierea scripturilor, este o declaraţie periodică, cu care se confruntă cineva, uneori într-o formă foarte dramatică. De exemplu, să luăm slujirea profetică a lui Iisus, în care... el... vorbeşte... şi el afirmă că... ei aud, dar nu ascultă... că ei observă, dar nu văd. - Şi nici n-o fac. - Dar, apoi...
29:55 K: And doing.

A: But then... But then, it seems, he does not say 'In order to attain to that, do this'. No. The closest he comes to it is through the analogy with the child, to have faith as a little child. I don't want to talk about words here, because that would be disastrous, - so what is meant by 'faith' here is not something that would be proper to go into - but the analogy with the child suggests that the child is doing something that is lost somewhere along the way in some respect. I'm sure he didn't mean that there is a perfect continuity between the adult and the child. But why is it, over the centuries, that men have said this over and over again, namely, you are not listening, you are not seeing, and then they don't point to an operation, they point to an analogy. Some of them don't even point to an analogy. They just hold up a flower.

K: Sir, look! 		dar, apoi... se pare... că el nu spune: "Pentru a ajunge la aia, trebuie să faci asta !" Nu. Şi cât mai aproape de asta se poate ajunge prin analogia cu un copil, să ai credinţa unui copilaş. Nu vreau să vorbesc despre cuvinte, aici, fiindcă ar fi dezastruos, deci ceea ce se înţelege prin "credinţă", aici, nu este ceva ce aş vrea să analizez, dar analogia cu copilul sugerează că acesta face ceva anume, care s-a pierdut, pe undeva pe drum, în anumite privinţe. Sunt sigur că el n-a menţionat că există o continuitate perfectă, de la copil la adult. Dar, de ce oare, de-a lungul secolelor, omul a repetat asta, la nesfârşit şi anume că nu asculţi, că nu vezi şi, apoi... nu s-au referit la o acţiune, ci s-au referit la o analogie. Iar unii nici măcar la o analogie nu s-au referit. - Ci numai au arătat o floare ! - Uite, domnule ! Trăim în baza cuvintelor.
31:16 We live on words. Most people live on words. They don't go beyond the word. And what we are talking about is not only the word, the meaning of the word, the communication that exists in using words, but the non-verbal communication, which is having an insight. That is what we are talking about all the time so far. That is, the mind can only have an insight if it is capable of listening. And you do listen when the crisis is right at your doorstep! Majoritatea oamenilor trăiesc pe baza cuvintelor. Nu trec mai departe de cuvânt. Şi... ceea ce comentăm noi nu este numai cuvântul, semnificaţia cuvântului, comunicarea care există folosind cuvinte, ci şi comunicarea non-verbală şi anume să ai o intuiţie. Despre asta am tot vorbit, până acum. Da. Adică mintea poate avea o intuiţie, numai dacă este capabilă să asculte. Şi asculţi, cu adevărat, atunci când criza este chiar în pragul uşii tale ! Acum, cred...
32:07 A: Now, I think I'm at a point here that is solid. Is it that we don't allow ourselves access to the crisis that is there continuously, it isn't a crisis that is episodic? că am ajuns la o idee, aici, care este solidă. - Da. - Solidă. Nu-i aşa că noi nu... ne permitem, nouă înşine... accesul la o criză, care există acolo, în continuitate şi nu este o criză episodică ? Nu, criza există mereu.
32:39 K: No. The crisis is always there. E acolo, corect.
32:42 A: Right. We are doing something to shut ourselves off from it, aren't we? Noi facem ceva pentru a ne izola singuri de ea, nu-i aşa ? Sau nu ştim cum s-o înfruntăm.
32:48 K: Or we don't know how to meet it. Either we avoid it, or we don't know how to meet it, or we are indifferent. We have become so callous. All these things, all these three are involved in not facing the crisis, because I am frightened. One is frightened. One says, 'My Lord! I don't know how to deal with it'. So one goes off to an analyst, or to a priest, or picks up a book to see how it can be translated. He becomes irresponsible. Nu ştim şi fie o evităm, fie nu ştim cum s-o înfruntăm, fie suntem indiferenţi. Am devenit atât de împietriţi. Toate aceste trei lucruri sunt implicate, atunci când nu înfruntăm criza... fiindcă suntem înspăimântaţi. Cineva este înspăimântat şi spune: "Doamne, nu ştiu cum să mă descurc cu asta !" Deci, cineva se duce la un psiholog sau la un preot sau pune mâna pe o carte, pentru a vedea cum o poate interpreta. El devine iresponsabil ! Sau, uneori, oamenii vor consemna dezamăgirea în sine,
33:41 A: Or sometimes people will register the disappointment that things haven't worked out. So why try something new?

K: Yes. Of course. 		că lucrurile n-au ajuns la bun sfârşit. - Deci, de ce să încerce ceva nou ? - Da, desigur. - Şi ăsta ar fi ca un separator. - Da.
33:50 A: And this would be a buffer. Asta am şi vrut să spun: evitare.
33:54 K: That's what I mean. Avoidance. There are so many ways to avoid, clever, cunning, superficial, and very subtle. All that is involved in avoiding an issue. So, what we are trying to say, sir, isn't it, the observer is the past - as we said yesterday. The observer is trying to translate and act according to the past, when the crisis arises. The crisis is always new. Otherwise it's not a crisis. A challenge must be new, is new, and always new. But he translates it according to the past. Now, can he look at that challenge, that crisis, without the response of the past? Există atât de multe moduri de a evita: cu isteţime, cu viclenie, superficial şi foarte subtil. Toate acelea sunt implicate în a evita o problemă. Deci... ceea ce încercăm să spunem, domnule, nu-i aşa... este că observatorul este trecutul, aşa cum am afirmat ieri. Da. Observatorul încearcă să interpreteze şi să acţioneze potrivit experienţei trecute, atunci când apare criza. Criza este întotdeauna nouă ! Altminteri nu este o criză. O provocare trebuie să fie nouă, este nouă... şi întotdeauna nouă. Dar el o interpretează în concordanţă cu trecutul. Deci, oare el poate privi acea provocare, acea criză, fără răspunsul trecutului ? Pot cita o propoziţie din cartea dumneavoastră ?
35:00 A: May I read a sentence out of your book? I think that maybe this has a very direct relationship to what we are talking about. It's a sentence which arrested me when I read it. 'Through negation, that thing, which alone is the positive, comes into being'.

K: That's right. 		Cred... că există, poate, o relaţie foarte directă cu ceea ce discutăm. Este o propoziţie care... - scot chestiile astea ca s-o citesc - este o propoziţie care mi-a reţinut atenţia, când am citit-o. "Prin negare... acel lucru... care, de unul singur, înseamnă ceva pozitiv, ajunge să existe." Aşa e ! - Pot s-o citesc din nou ? - Da.
35:39 A: May I read it again? Through negation, something is done, apparently. Prin negare, se pare că se produce ceva. - Categoric. - Corect.
35:47 K: Absolutely.

A: Right. So we are not leaving it at the point where we are saying, simply, words are of no consequence, therefore I will do something non-verbal, or I will say something, because I never communicate with the non-verbal. That has nothing to do with it. Something must be done. And there is an act.

K: Absolutely. Life is action. It isn't just...

A: Exactly. Now here- I suppose I should say for our listeners and viewers that this is from 'The Awakening of Intelligence', I think the most recent publication of yours, and it's on page 196 in the chapter on Freedom. 'Through negation... - I take it that's a word for this act.

K: Entirely. 		Deci nu rămânem la momentul în care spunem, pur şi simplu... cuvintele sunt lipsite de importanţă, ca atare voi face ceva non-verbal sau voi spune ceva, fiindcă n-am comunicat niciodată non-verbal. Asta n-are nimic de-a face, dar trebuie făcut ceva. - Şi este o acţiune. - Categoric. - Viaţa înseamnă acţiune, nu numai... - Întocmai. Acum, aici - şi cred c-ar trebuie să spun, pentru ascultători şi telespectatori, că citatul este din "The Awakening of Intelligence", cred că cea mai recentă carte a dumneavoastră şi se află la pagina 196, în capitolul despre libertate. "Prin... negare... - cred că acesta este cuvântul desemnând această acţiune - acel lucru care, de unul singur, înseamnă ceva pozitiv...
36:44 A: ...that thing which alone is the positive..'. - the word 'alone' came over to me with the force of something unique, something that is not continuous with anything else. 'That thing which alone is the positive comes into being'. There is no temporal hiatus here, so we are back to that thing we began with in our earlier conversations about not being dependent on knowledge and time. Could we look at this negation together for a moment? I have the feeling that, if I have understood this correctly, that unless whatever is that's called negation is not an abiding activity, then communion and communication, and the relationship that we are talking about just simply can never be reached. Is that correct? - cuvântul "singur" mi s-a apărut a avea forţa a ceva unic... Da, domnule. ceva care nu este în continuarea altcuiva. "Acel lucru, care, de unul singur, înseamnă ceva pozitiv... ajunge să existe." Nu este nici o lacună temporală, aici, deci revenim la lucrul cu care începusem, în conversaţia anterioară, despre a nu fi dependent de cunoaştere şi timp. Putem analiza această negaţie, împreună, pentru un moment ? Am sentimentul că, dacă am înţeles corect acest lucru... că dacă acest lucru, orice ar fi, care este numit negaţie, nu este o activitate perseverentă, atunci comuniunea şi comunicarea şi relaţia despre care vorbim, pur şi simplu... nu pot fi atinse niciodată. - Domnule ! - Este corect ? Aşa e ! O pot exprima astfel ?
37:52 K: Quite. May I put it this way? I must negate, I mean, negate not intellectually or verbally, actually negate the society in which I live. The implication of immorality, which exists in society, on which society is built, I must negate totally that immorality. That means I live morally. In negating that, the positive is the moral. I don't know if I am...

A: Oh yes. I am being quiet, because I want to follow step by step. I don't want to go beyond where we haven't begun. 		Trebuie să neg... adică să neg nu teoretic sau verbal, ci, de fapt, să neg societatea în care trăiesc. Implicaţiile sociale ale imoralităţii... care există în societate, pe baza căreia este clădită societatea, trebuie să fie negate în totalitate. Ceea ce înseamnă că eu trăiesc moral. Negând acel lucru... pozitivul înseamnă moralul. - Nu ştiu dacă... - Oh, da. Sunt tăcut, fiindcă vreau să vă urmăresc, pas cu pas. Nu vreau să trec dincolo de început. Neg, în totalitate, ideea de succes !
38:51 K: I negate totally the idea of success. - Da, da, o neg în totalitate. - Totalmente !
38:58 A: Yes, I negate totally.

K: Totally. Not only in the mundane world, not only in the sense of achievement, in a world of money, position, authority, I negate that completely, and I also negate success in the so-called spiritual world. 		Nu numai pe teren lumesc, nu numai în sensul de realizare... în lumea banilor, a funcţiilor, a autorităţii... neg asta, cu desăvârşire... şi neg, de asemenea, succesul din aşa-zisa lume spirituală. Oh, da, ce tentaţie !
39:25 A: Oh yes. Quite the temptation. Ambele sunt la fel.
39:29 K: Both are the same. Only I call that spiritual and I call that physical, moral, mundane. So in negating success, achievement, there comes an energy. Through negation there is a tremendous energy to act totally differently, which is not in the field of success, in the field of imitation, conformity, and all that. So, through negation, - I mean actual negation, not just ideal negation - through actual negation of that which is immoral morality comes into being. Numai că pe asta o numesc spirituală şi pe aia fizică, morală, lumească. Deci, prin negarea succesului, a realizărilor... se manifestă o energie. Prin negare, apare o energie extraordinară pentru a acţiona complet diferit... şi anume nu... nu în domeniul succesului, al mimetismului, conformismului ş.a.m.d. Deci, prin negare... - adică o negare efectivă, nu numai o negare ideală - prin negarea efectivă a ceea ce este imoral, moralitatea capătă fiinţă. Ceea ce este complet diferit de încercarea de a fi moral.
40:25 A: Which is altogether different from trying to be moral. Desigur - încercarea de a fi moral este imoralitate.
40:28 K: Of course, trying to be moral is immoral. Da.
40:31 A: Yes. May I try to go into this another step? At least it would be a step for me. There is something that I intuit here as a double aspect to this negation. I'd like very much to see whether this is concurrent with your own feeling about this. I was going to say a statement and I stopped myself. My desire for success in itself is a withholding myself from the problem that we talked about, and that itself is a form of negation. I have negated access to myself. I've negated, in other words, I have done violence to what it is that wishes to reveal itself. So I am going to negate then my negation as the observer. This I wanted to make sure.

K: You are quite right, sir. When we use the word 'negate', as it is generally understood, it is an act of violence.

A: Yes. That's what I was hoping. 		Pot să încerc să trec, cu un pas mai departe, în această problemă ? Cel puţin ar fi un pas pentru mine. Există ceva, ce am intuit aici, ca un aspect dublu al acestei negări. Mi-ar plăcea foarte mult să... văd dacă aceasta corespunde cu propriile dumneavoastră... sentimente, în această privinţă. Voiam să spun "declaraţie" şi m-am oprit singur. Dorinţa mea de succes, prin ea însăşi, înseamnă o piedică în calea mea, în a rezolva problema... despre care am discutat... şi... ea însăşi este o formă de negare. Mi-am negat... accesul la mine însumi. Am negat... altfel spus am tratat cu violenţă realitatea care dorea să se reveleze singură. Deci am de gând să neg, apoi, negarea mea în calitate de observator. - Vreau să fac asta, ca să fiu sigur. - Aveţi dreptate, domnule. Când folosim cuvântul "negare", în sensul general acceptat este un act de violenţă. Da. - Asta speram să ating. - Este un act de violenţă. Eu neg !
42:15 K: It's an act of violence. I negate. - Da, da. - O dau la o parte !
42:18 A: Yes.

K: I brush it aside. We are using the word 'negate' not in the violent sense, but the understanding of what success implies. The understanding of what success implies. The 'me,' who is separate from you, wanting or desiring success, which will put me in a position of authority, power, prestige. So I am, in negating success, I am negating my desire to be powerful, which I negate only when I have understood the whole process that's involved in achieving success. In achieving success is employed ruthlessness, lack of love, lack of immense consideration for others, and a sense of conformity, imitation, acceptance of the social structure, all that is involved, and the understanding of all that, when I negate success, is not an act of violence. On the contrary, it is an act of tremendous attention. 		Corect. Noi folosim cuvântul "negare" nu în sensul violent, ci înţelegând ce anume implică succesul. Înţelegând ce anume implică succesul. "Eul", care este separat de "tine"... căutând sau dorind succesul, care mă va pune pe mine pe o poziţie de autoritate, putere, faimă. Deci, eu însumi, negând succesul, îmi neg dorinţa de a fi puternic... pe care o neg numai când am înţeles întreg procesul... care este implicat în atingerea succesului. În atingerea succesului este implicată cruzimea... absenţa iubirii... absenţa unui imens respect... pentru alţii... şi existenţa unui sentiment al conformismului, al mimetismului, de acceptare a structurii sociale. Toate acelea sunt implicate şi înţelegerea tuturor, atunci când îmi neg... succesul... nu este un act de violenţă. Din contră, este un act de extraordinară grijă. Am negat ceva, în sinea mea.
44:01 A: I've negated something in my person. - M-am negat pe mine însumi ! - Corect, m-am negat pe mine însumi.
44:05 K: I've negated myself.

A: Right. I've negated myself. 		"Eul" care este separat de "tine".
44:10 K: The 'me', which is separate from you. Întocmai.
44:14 A: Exactly. Şi, ca atare, am negat...
44:15 K: And therefore I have negated violence which comes about when there is separation. violenţa care apare atunci când există separare. Oare aţi folosi termenul de...
44:24 A: Would you use the term 'self-denial' here, not in the sense of how it has been received down the line, but that if there is anything to what has been stated in the past, could a person, who saw that word 'self-denial', read that word in this context that you are using?

K: I'm afraid he wouldn't. Self-denial means sacrifice, pain, lack of understanding. 		abnegaţie, aici... nu în sensul în care este receptat, de regulă. Dar, dacă există vreo legătură cu ceea ce s-a afirmat în trecut... ar putea o persoană, care a receptat acel cuvânt, "abnegaţie", să-l descopere în acest context impus de dumneavoastră ? Mă tem că n-ar putea ! Abnegaţie înseamnă sacrificiu, durere, lipsa înţelegerii. Dar dacă ar auzi ce spuneţi ?
44:57 A: But if he heard what you are saying. De ce să foloseşti alt cuvânt, când ai înţeles acest lucru ?
45:00 K: Why use another word, when you have understood this thing? Ei bine, poate că ar vrea să comunice cu cineva.
45:08 A: Well, maybe he'd want to communicate with someone. Şi să schimbe cuvântul, astfel încât să înţeleagă, amândoi,
45:14 K: But change the word, so that we both understand the meaning of self-denial. I mean all religions have based their action on self-denial, sacrifice, deny your desire, deny your looking at a woman, or deny riches, take a vow to poverty. You know all of them: vow of poverty, vow of celibacy, and so on. All these are a kind of punishment, a distorting of a clear perception. If I see something clearly, the action is immediate. So to negate implies diligence. The word 'diligence' means giving complete attention to the fact of success - we are taking that word. Giving my whole attention to success, in that attention the whole map of success is revealed. semnificaţia lui "abnegaţie". Adică, toate religiile şi-au bazat acţiunile pe abnegaţie... sacrificiu... negarea propriei dorinţe, refuzul de a privi o femeie sau negarea... bogăţiei, prin depunerea unui jurământ de sărăcie. Le ştiţi pe toate: legământul sărăciei, al celibatului ş.a.m.d. Toate acestea sunt un fel de pedeapsă... denaturarea unei percepţii clare. Dacă văd ceva, cu claritate, acţiunea are loc imediat ! Deci, să negi... implică stăruinţă. Cuvântul "stăruinţă" înseamnă să acorzi atenţie, deplină, realităţii succesului - ne folosim de acel cuvânt. Acordând întreaga mea atenţie succesului... prin acea atenţie este revelată întreaga hartă a succesului. - Cu toate ororile sale. - Cu tot ceea ce implică.
46:47 A: With all its horrors. Şi, numai atunci, observarea se confundă cu acţiunea.
46:48 K: With all the things involved in it, and it is only then the seeing is the doing. Then it is finished. And the mind can never revert to success and therefore become bitter, and all the things that follow. Apoi s-a terminat. Şi mintea nu mai poate reveni niciodată la succes... şi, ca atare, să devină înverşunată şi tot ceea ce mai urmează. Ceea ce afirmaţi, înţeleg eu, este că, odată ce s-a întâmplat...
47:07 A: What you are saying is that once this happens there is no reversion.

K: It is finished. Of course, not. Say, for instance, sir... 		- S-a terminat ! - ... nu există revenire. Desigur că nu. Să zicem, de exemplu, domnule... Nu este ceva care trebuie continuat.
47:18 A: It's not something that one has to keep up. Desigur că nu. Ei bine, sunt încântat că am stabilit asta.
47:20 K: Of course, not. Hai să luăm, drept exemplu, ceva ce s-a întâmplat.
47:22 A: Well, fine. I'm delighted we've established that. În 1928...
47:25 K: Now take for instance what happened. In 1928, I happened to be the head of a tremendous organisation, a religious organisation, and I saw around me various religious organisations, sects, Catholic, Protestant, and I saw all trying to find truth. So I said, 'No organisation can lead man to truth'. So I dissolved it. Property, an enormous business. I can never go back to it. When you see something as poison you won't take it again. It isn't that you say, 'By Jove, I've made a mistake. I should go back and...', it is, sir, like seeing danger. When you see danger, you never go near it again. se întâmpla să fiu conducătorul unei organizaţi extraordinare, o organizaţie religioasă şi am văzut, în jurul meu, diverse organizaţii religioase, secte, catolici, protestanţi... şi le-am văzut, pe toate, încercând să afle adevărul. Aşa că am zis: "Nici o organizaţie nu poate conduce omul către adevăr." Aşa că am dizolvat-o ! Cu proprietăţi cu tot, o afacere enormă. Nu pot reveni, niciodată, la aşa ceva. Când priveşti ceva ca pe-o otravă, n-o mai iei încă o dată. Nu spui: "Doamne, am făcut o greşeală, ar trebui să revin şi să..." ci este, domnule, ca şi cum ai observa un pericol. Când observi pericolul, nu te mai apropii niciodată de el. Sper că nu vă voi plictisi, aducând iar vorba despre cuvinte.
48:38 A: I hope I won't annoy you by talking about words here again. But you know, so many of the things that you say cast a light on common terms which, for me at least, illuminate them. They sound altogether different from the way they used to be heard. For instance, we say in English, don't we, practice makes perfect. Now, obviously, this can't be the case, if we mean by practice we are repeating something. But if you mean by practice the Greek 'praxis,' which is concerned directly with act, not repetition, but with act, then to say 'it makes perfect' doesn't refer to time at all. It's that, upon the instant the act is performed perfection is. Now I'm sorry I used the word 'instant' again, and I understand why that's awkward, but I think in our communication the concern for the word here is one that surely is productive, because one can open himself to the word, and if one sees the word that way, then it appears there is a whole host of phenomena which suddenly acquire very magical significance. Not magical in the sense of enchantment, but they open a door which, when walked into, immediately situates him in the crisis in such a way that he attains to this that you call the one alone, the unique which comes into being. Which comes into being. Dar, ştiţi ceva... atât de multe dintre lucrurile pe care le spuneţi, aruncă o lumină... asupra... unor termeni uzuali, pe care... pentru mine, cel puţin, îi clarifică. Sună complet diferit faţă de modul cum sunt percepuţi, de regulă. De exemplu, spunem în engleză, nu-i aşa, "practica te face perfect". Acum, evident... nu se mai poate pune problema, dacă prin practică înţelegem să repetăm ceva. Dar, dacă prin practică înţelegeţi... grecescul "praxis", care se referă direct la acţiune, nu repetiţie, ci acţiune, atunci să spui "te face perfect", nu se mai referă, deloc, la timp. Şi anume, din clipa în care acţiunea a fost îndeplinită... există perfecţiune. Îmi pare rău, dar am folosit iar cuvântul "clipă" şi înţeleg de ce este ciudat acest lucru, dar cred că în comunicarea noastră... grija pentru semnificaţia cuvintelor manifestată, aici, este ceva cu siguranţă... productiv, fiindcă cineva poate percepe semnificaţia cuvântului şi, dacă cineva percepe cuvântul în acel mod, atunci se pare că se produce o întreagă gamă de fenomene, care capătă, subit, o semnificaţie magică. Nu magic în sensul de vrajă, dar deschid o uşă, care, atunci când treci de ea, te situează imediat în starea de criză... într-un asemenea mod încât... ajungi în acea stare numită dumneavoastră "de unul singur"... starea unică ce ia fiinţă. Care ia fiinţă. Deci, domnule, putem să ne întoarcem, acum
51:10 K: So, sir, can we now go back, or go forward, to the question of freedom and responsibility in relationship? That's where we left off yesterday. sau să avansăm la problema libertăţii... şi a responsabilităţii în relaţii ? Acolo rămăsesem ieri. Da şi asta am citat din capitolul dedicat libertăţii.
51:26 A: Yes. That was quoted from the chapter on freedom. Da. În primul rând, oare putem aborda această problemă,
51:33 K: First of all, can we go into this question of what it is to be responsible? a ce anume înseamnă să fii responsabil ? Mi-ar plăcea asta. Fiindcă eu cred că asta ne lipseşte în această lume,
51:43 A: I should like that. în ceea ce se întâmplă acum.
51:45 K: Because I think that is what we are missing in this world, in what is happening now. We don't feel responsible. We don't feel we are responsible because the people in position, in authority, politically, religiously, are responsible. We are not. That is the general feeling that is all over the world. Nu ne simţim responsabili. Nu ne simţim... că suntem responsabili fiindcă... oamenii aflaţi în funcţii, autorităţile politice, religioase, sunt cele responsabile şi nu noi. Acesta este sentimentul general, în întreaga lume. Fiindcă i-am delegat pe acei oameni să facă o treabă pentru mine.
52:15 A: Because those over there have been delegated to do a job by me. Şi savanţii,
52:20 K: And scientists, politicians, the educational people, the religious people, they are responsible, but I know nothing about it, I just follow. That's the general attitude right through the world. politicienii, cei implicaţi în educaţie, autorităţile religioase, sunt responsabilii, dar eu nu ştiu nimic despre asta, ci numai îi urmez. Este atitudinea generală, din întreaga lume. Oh da, oh da !
52:38 A: Oh yes, oh yes. Deci urmăm toate aceste autorităţi.
52:41 K: So you follow the whole thing. Cineva simte că scapă nepedepsit, astfel, fiindcă e greşeala celuilalt.
52:45 A: One feels he gets off scot-free that way because its the other one's fault. Deci, devin eu însumi iresponsabil.
52:50 K: So I make myself irresponsible. By delegating a responsibility to you I become irresponsible. Whereas now we are saying, nobody is responsible except you, because you are the world and the world is you. You have created this mess. You alone can bring about clarity, and therefore you are totally, utterly, completely responsible. And nobody else. Now, that means you have to be a light to yourself, not the light of a professor, or an analyst, or a psychologist, or the light of Jesus, or the light of the Buddha. You have to be a light to yourself in a world that is utterly becoming dark. That means you have to be responsible. Now, what does that word mean? It means really, to respond totally, adequately, to every challenge. You can't possibly respond adequately, if you are rooted in the past, because the challenge is new, otherwise it is not a challenge. A crisis is new, otherwise it is not a crisis. So if I respond to a crisis in terms of a preconceived plan, which the Communists are doing, or the Catholics, or the Protestants, and so on, then they are not responding totally and adequately to the challenge. Delegându-ţi responsabilitatea mea, eu devin iresponsabil. În timp ce, acum, spunem că nimeni nu este responsabil, cu excepţia ta... fiindcă tu eşti lumea şi lumea înseamnă tu. Tu ai creat acest haos. Numai tu poţi... clarifica situaţia... şi, ca atare, eşti total, deplin, complet responsabil ! Şi nimeni altcineva ! Asta înseamnă că trebuie să fii o lumină pentru tine însuţi... nu lumina unui profesor sau analist sau psiholog sau lumina lui Iisus sau lumina lui Buddha. Trebuie să fii o lumină pentru tine însuţi... într-o lume care devine complet întunecată. Asta înseamnă că trebuie să fii responsabil. Ce anume înseamnă acel cuvânt ? Înseamnă, realmente... să răspunzi pe deplin, adecvat, oricărei provocări. Nu ai cum să răspunzi adecvat, dacă eşti înrădăcinat în trecut... fiindcă provocarea este nouă, altminteri nu este o provocare. O criză este nouă, altminteri nu este o criză. Deci, dacă răspund unei... crize, în termenii unui plan preconceput, ceea ce fac comuniştii... sau catolicii sau protestanţii ş.a.m.d., atunci nu răspund, pe deplin şi adecvat, acelei provocări. Asta mă face să revin la ceva ce mi se pare a fi foarte relevant,
55:13 A: This takes me back to something I think that is very germane in the dramatic situation of confrontation between the soldier and the Lord Krishna in the Gita. Arjuna, the general of the army, says to Krishna, 'Tell me definitely what to do and I will do it'. Now Krishna does not turn around and say to him, in the next verse, 'I am not going to tell you what to do' but of course at that point he simply doesn't tell him what to do, and one of the great Sanskrit scholars has pointed out that that's an irresponsible reaction on the part of the teacher. But, if I am understanding you correctly, he couldn't have done otherwise? în situaţia dramatică a confruntării dintre soldat şi zeul Krishna în Gita. Arjuna... generalul armatei... îi spune lui Krishna: "Spune-mi exact ce să fac şi voi face !" Acum, Krishna nu revine spunându-i în versetul următor: "Nu-ţi voi spune ce să faci !" dar, desigur, la acel moment, pur şi simplu nu-i spune ce să facă şi unul dintre marii cărturari ai limbii sanscrite a precizat că asta este o reacţie iresponsabilă din partea învăţătorului. Dar, dacă vă înţeleg corect, n-ar fi putut proceda altfel ? Când acel om pune acea întrebare,
56:11 K: When that man put the question, he is putting the question out of irresponsibility. nu face decât să ridice problema iresponsabilităţii. Desigur, refuzul de a fi responsabil.
56:17 A: Of course, a refusal to be responsible. Exactly! A refusal to be responsible. Întocmai, refuzul de a fi responsabil ! De aceea, domnule...
56:23 K: That's why, sir, responsibility means total commitment. responsabilitate înseamnă un angajament total. - Angajament total ? - Angajament total... faţă de provocare.
56:32 A: Total commitment. Să răspunzi adecvat, pe deplin, unei crize.
56:34 K: Total commitment to the challenge. Responding adequately, completely to a crisis. That is, the word 'responsibility' means that: to respond. I cannot respond completely if I am frightened. Or I cannot respond completely, if I am seeking pleasure. I cannot respond totally, if my action is routine, is repetitive, is traditional, is conditioned. So to respond adequately to a challenge means that the 'me', which is the past, must end. Cuvântul "responsabilitate" asta înseamnă... să răspunzi ! Nu pot răspunde, pe deplin, dacă sunt înfricoşat. Sau nu pot răspunde, pe deplin, dacă sunt în căutarea plăcerii. Nu pot răspunde, pe deplin, dacă... acţiunea mea este programată, este repetitivă, este tradiţională, este condiţionată. Deci, a răspunde adecvat unei provocări, înseamnă că "eul", care reprezintă trecutul, trebuie să înceteze. Şi, la acel moment, Arjuna nu dorea decât să continue, până la capăt.
57:38 A: And at this point Arjuna just wants it continued right down the line. Asta doreşte fiecare, domnule !
57:43 K: That's what everybody wants, sir. Politically, look at what is happening in this country, and elsewhere. We don't feel responsible. We don't feel responsible to... how we bring our children up. Politic vorbind, uitaţi ce se întâmplă în ţara asta şi în alte părţi. Nu ne simţim responsabili. Nu ne simţim responsabili faţă de... modul cum ne educăm copiii. Înţeleg. Chiar cred că înţeleg.
58:05 A: I understand. I really do, I think. In our next conversation I'd really like to continue this in terms of the phrase we sometimes use 'being responsible for my action'. But that does not seem to be saying exactly what you are saying at all. As a matter of fact, it seems to be quite wide of the mark. În conversaţia noastră viitoare... aş dori, de fapt, să continuăm asta, cu referire la o expresie folosită, uneori: "să fiu responsabil de acţiunile mele". Dar asta nu pare, deloc, să se refere la ceea ce afirmaţi. De fapt, pare să fie total în afara subiectului. - Exact. - Bun, hai să facem asta !
58:24 K: Quite.

A: Good. Let's do that.