Krishnamurti Subtitles

Ce este o fiinţă umană responsabilă ?

San Diego - 19 February 1974

Conversation with A.W. Anderson 4



0:12 CONVERSAŢIA #4
cu dr. A.W. Anderson
  
0:37 RESPONSABILITATE
ŞI
  
0:42 Krishnamurti în dialog
cu dr. Allan W. Anderson
  
0:45 J. Krishnamurti s-a născut în sudul
Indiei şi a fost educat în Anglia.
  
0:47 În ultimii 40 de ani a
ţinut discursuri în SUA,
  
0:48  
 
0:51 Europa, India, Australia
şi în alte zone ale lumii.
  
0:55 De la începutul muncii
sale de-o viaţă,
  
0:56  
 
0:59 a repudiat orice conexiune cu
religiile organizate şi ideologiile
  
1:01 şi a afirmat că singura sa grijă era de a
elibera omul, absolut şi necondiţionat.
  
1:03  
 
1:07 Este autorul multor cărţi,
 
1:09 printre care "The Awakening
of Intelligence",
  
1:12 "The Urgency of Change",
 
1:14 "Freedom from the Known" şi
"The Flight of the Eagle".
  
1:19 Acesta este unul dintr-o
serie de dialoguri
  
1:21 dintre Krishnamurti şi
dr. Allan W. Anderson,
  
1:24 care este profesor de studii religioase
la Universitatea de Stat din San Diego,
  
1:26  
 
1:28 unde predă scripturi indiene şi
chinezeşti şi tradiţia profetică.
  
1:31  
 
1:33 Dr. Anderson, un poet publicat,
 
1:35 deţine diplome de la
Universitatea Columbia
  
1:38 şi de la Union
Theological Seminary.
  
1:41 A fost premiat cu renumitul
"Teaching Award",
  
1:44 al Universităţii de
Stat a Californiei.
  
1:47 Domnule Krishnamurti, exact la
momentul unde rămăsesem ultima dată,
  
1:49 în conversaţia noastră,
 
1:54 ridicasem problema
distincţiei dintre...
  
1:58 noţiunea că trebuie să fiu
responsabil pentru acţiunile mele
  
2:02 şi...
 
2:07 - ... pur şi simplu să fii responsabil.
- Corect, domnule.
  
2:11 Stăteam aici, gândind în sinea mea:
"Oh, de ce nu putem continua ?"
  
2:13 Deci, poate am putea începe de la
acel punct, dacă sunteţi de acord.
  
2:16  
 
2:17 Cred, domnule, că există o
distincţie, foarte clară,
  
2:20 între a fi responsabil pentru
ceva şi a fi responsabil.
  
2:26 Să fii responsabil pentru
ceva implică o direcţie...
  
2:34 o...
 
2:36 voinţă direcţionată.
 
2:38 Dar...
 
2:39 sentimentul responsabilităţii
implică...
  
2:46 responsabilitatea pentru orice,
nu doar într-o direcţie,
  
2:50 în orice direcţie anume.
 
2:53 Responsabil...
 
2:54 de educaţie,
 
2:58 responsabil de politică,
 
3:00 responsabil de modul cum trăiesc,
 
3:02 să fiu responsabil pentru
comportamentul meu,
  
3:05 este un sentiment integral al
responsabilităţii depline...
  
3:11 care este fundaţia pe care...
 
3:20 se clădeşte orice acţiune.
 
3:22 Cred că asta ne întoarce la acest
subiect al crizei, despre care vorbeam.
  
3:25 Dacă criza este continuă,
 
3:28 atunci este...
 
3:33 eronat să spui că sunt responsabil
pentru acţiunile mele,
  
3:35 fiindcă...
 
3:40 iarăşi am scos acel
lucru în exteriorul meu
  
3:43 şi devine o ocazie
pentru a face confuzie,
  
3:45 între ce anume ne este
la îndemână să facem
  
3:46 şi conceptul care defineşte
această noţiune a acţiunii mele,
  
3:50 fiindcă eu însumi sunt acţiunea.
 
3:52 - Da, exact asta este !
- Sunt ea însăşi.
  
3:54 Asta înseamnă că...
 
4:01 sentimentul responsabilităţii
se exprimă, el însuşi,
  
4:04 politic, religios,
educaţional, în afaceri,
  
4:08 în întreaga viaţă,
 
4:11 să fii responsabil pentru
tot comportamentul tău...
  
4:17 nu numai...
 
4:18 într-o direcţie anume.
 
4:22 Cred că este o foarte
mare diferenţă,
  
4:26 atunci când cineva spune: "Sunt
responsabil pentru acţiunile mele."
  
4:32 Asta înseamnă că eşti responsabil
pentru acţiunile tale,
  
4:35 potrivit ideii preconcepute pe
care o ai în privinţa acţiunii.
  
4:37  
 
4:41 Întocmai, da.
 
4:45 Oamenii vor spune, uneori, că...
 
4:51 un copil este liber, fiindcă
nu este responsabil.
  
4:55 Oh, nu poţi băga copilul
în problema asta...
  
4:59 Nu, desigur că nu.
 
5:00 Dar...
 
5:02 cred că, uneori, atunci
când spunem asta,
  
5:06 avem această nostalgie
a trecutului,
  
5:09 de parcă libertatea noastră ar
însemna eliberarea de constrângeri,
  
5:14 în timp ce, dacă cineva se confundă cu
acţiunea sa, cu adevărat, complet...
  
5:17  
 
5:19 - Nu există constrângere.
- ... nu există nici o constrângere.
  
5:21 - Absolut deloc.
- Corect, corect.
  
5:23 Fiindcă, uitaţi...
 
5:26 dacă cineva posedă acest sentiment,
deplin, al responsabilităţii,
  
5:32 atunci care este responsabilitatea
ta în privinţa copiilor tăi ?
  
5:35 Înseamnă educaţie.
 
5:40  
 
5:43 Oare îi educi...
 
5:48 pentru a produce o minte care
se conformează tiparelor,
  
5:51 pe care societatea
le-a stabilit...
  
5:55 ceea ce înseamnă că accepţi
imoralitatea societăţii, ca atare ?
  
5:57  
 
6:03 Dacă te simţi pe
deplin responsabil,
  
6:06 eşti responsabil de el din
momentul în care s-a născut,
  
6:09 până în momentul în care moare.
 
6:14 Tipul corect de educaţie...
 
6:17 nu este educaţia care face
copilul să se conformeze...
  
6:19 să venereze succesul
 
6:23 şi dezbinarea pe naţionalităţi,
 
6:29 care conduce la război
- Înţelegeţi ? -
  
6:31 de care sunteţi
responsabili în totalitate...
  
6:35 nu numai într-o direcţie anume.
 
6:38 Chiar dacă te îndrepţi
într-o direcţie anume
  
6:41 - sunt responsabil
pentru acţiunile mele -
  
6:43 pe ce anume se bazează
acţiunile dumneavoastră ?
  
6:46 Cum poţi fi responsabil...
 
6:49 când tu, când acţiunile tale
sunt rezultatul unei formule,
  
6:54 care ţi-a fost înmânată ?
 
6:55 Da, înţeleg destul de
bine ceea ce spuneţi.
  
7:00 Cum ar fi comuniştii, care spun...
 
7:04 că statul este responsabil.
 
7:11 Venerarea statului,
statul este Dumnezeu...
  
7:17 şi tu eşti responsabil
în faţa statului.
  
7:21 Ceea ce înseamnă că ei au plănuit
cum ar trebui să fie statul...
  
7:27 l-au formulat din punct
de vedere teoretic
  
7:28 şi, potrivit acelei
formulări, acţionezi.
  
7:35 Aceea nu este o
acţiune responsabilă.
  
7:37 Este o acţiune iresponsabilă !
 
7:42 În timp ce acţiunea
înseamnă să faci acum.
  
7:46 Este prezentul activ
al verbului "a face",
  
7:50 care înseamnă să faci
acum, să acţionezi acum.
  
7:53 Acţiunea, de acum, trebuie
să fie eliberată de trecut.
  
7:59 Altminteri, nu faci
decât să te repeţi,
  
8:03 repetiţie, a continua
în stil tradiţional.
  
8:07 Asta nu-i...
 
8:08 Îmi amintesc de
ceva din I Ching...
  
8:14 care cred că este o reflectare a acestui
principiu, pe care l-aţi indicat,
  
8:18  
 
8:21 nu mă refer la principiu
la modul teoretic.
  
8:26 Dacă îl citez corect, dintr-una
dintre traducerile standard,
  
8:28  
 
8:30 sună cam aşa:
 
8:32 Omul superior... - prin
asta înţelegând omul liber,
  
8:36 nu cel aflat într-o
structură ierarhică -
  
8:41 ... nu permite gândurilor sale să treacă
mai departe de situaţia în sine.
  
8:46 Ceea ce înseamnă că
el, pur şi simplu...
  
8:49 ar fi...
 
8:51 prezent, ca atare...
 
8:57 nefiind responsabil de ceva
aflat în exteriorul lui,
  
9:01 care-i va spune cum
să fie responsabil
  
9:03 sau ce-ar trebui să facă...
 
9:07 dar, din momentul
în care el există,
  
9:10 este întotdeauna...
 
9:12 - Responsabil.
- ... responsabil !
  
9:13 Pur şi simplu, nu-şi lasă gândurile
să treacă dincolo de situaţia în sine.
  
9:15  
 
9:18 Asta ne întoarce la
acel cuvânt "negare".
  
9:19 Fiindcă, dacă nu-şi lasă gândurile să
treacă dincolo de situaţia în sine,
  
9:20  
 
9:23 el le-a negat posibilitatea
de-a face asta, nu-i aşa ?
  
9:24 - Exact.
- Da, oh da, da.
  
9:26 Da, înţeleg asta.
 
9:31 Motivul, pentru care mă refer
la aceste alte citate,
  
9:35 este...
 
9:37 este fiindcă...
 
9:42 dacă ceea ce afirmaţi
este adevărat...
  
9:47 şi dacă ceea ce afirmă
ei este adevărat...
  
9:51 - fără a ne referi, cumva, la
modul cum sunt înţeleşi sau nu -
  
9:54 atunci trebuie să existe
ceva în comun, aici
  
9:55  
 
9:59 şi îmi dau seama că sublinierea făcută
de dumneavoastră este practică,
  
10:04 eminamente practică,
referindu-se la acţiune.
  
10:07 Dar mie mi se pare că
are o mare valoare,
  
10:08 dacă cineva ar putea...
 
10:16 conversa, comunica...
 
10:17 cu...
 
10:22 marile literaturi ale lumii,
 
10:25 în care se găsesc atât de multe afirmaţii,
despre care se plâng că nu sunt înţelese.
  
10:28 Privesc asta ca pe un mare câştig.
 
10:30 Domnule...
 
10:37 eu nu am citit nici o carte...
 
10:42 nici o carte în sensul...
 
10:45 - Da, înţeleg.
- ... în acel sens.
  
10:50 Să presupunem că nu există
nici o carte în lume.
  
10:54 - Problema e aceeaşi !
- Problema e aceeaşi.
  
10:57 Desigur, desigur.
 
10:59 Nu există nici un lider,
nici un profesor,
  
11:02 nimeni care să-ţi spună fă asta,
fă aia, nu fă asta, nu fă aia.
  
11:04  
 
11:05 Te afli în acea situaţie !
 
11:08 Te simţi, pe deplin,
complet responsabil.
  
11:13 Corect.
 
11:16 Da.
 
11:20 Apoi, trebuie să ai un creier
uimitor de activ şi de limpede...
  
11:25 nu beat, nu derutat,
nu dezorientat.
  
11:29 Trebuie să ai o minte
care gândeşte clar !
  
11:33 Şi nu poţi gândi limpede,
 
11:35 dacă eşti înrădăcinat în trecut.
 
11:38 Nu faci decât să-l continui
- poate să-l modifici -
  
11:39 prin prezent, către
viitor - asta-i tot.
  
11:43 Deci...
 
11:47 din asta răsare întrebarea:
 
11:52 Ce înseamnă...
 
11:55 responsabilitatea
în relaţiile umane ?
  
12:01 Da, acum am revenit la relaţii.
 
12:03 Fiindcă ele sunt fundaţia
esenţială a vieţii:
  
12:13 relaţiile.
 
12:14 Adică, să fii asociat cuiva,
 
12:17 să te afli în contact.
 
12:20 - Noi suntem, actualmente, în relaţie.
- În relaţie.
  
12:23 - Asta-i realitatea.
- Da.
  
12:26 Acum, ce înseamnă relaţia umană ?
 
12:31 Dacă mă simt pe
deplin responsabil...
  
12:37 cum se exprimă acea
responsabilitate în relaţii:
  
12:38 cu copiii mei,
 
12:45 dacă am copii,
 
12:48 cu familia mea, cu vecinul meu.
 
12:51 Fie că este vecinul
de la uşa de alături,
  
12:54 fie că este la 10.000
de mile depărtare,
  
12:56 tot vecinul meu este.
 
12:59 Deci care este
responsabilitatea mea ?
  
13:01 Care este responsabilitatea
unui om,
  
13:02 care se simte total...
 
13:09 complet...
 
13:10 implicat în acest sentiment...
 
13:15 de a fi o lumină pentru tine
însuţi şi pe deplin responsabil ?
  
13:23 Cred că aceasta este
o problemă, domnule,
  
13:25 care trebuie să fie cercetată.
 
13:30 Da, ştiţi la ce mă gândesc ?
 
13:32 Mă gândesc...
 
13:35 că...
 
13:36 numai o persoană...
 
13:38 responsabilă, aşa cum aţi spus,
 
13:42 poate lua ceea ce numim, în limba
noastră, o decizie corectă.
  
13:46 Desigur, desigur.
 
13:48 Atât de multe decizii sunt...
 
13:51 sunt...
 
13:53 depăşite.
 
13:55 Domnule, aş vrea să
întreb următorul lucru:
  
13:56 Oare chiar există vreo decizie ?
 
14:00 Decizia implică alegere.
 
14:06 Da.
 
14:11 Alegerea implică o minte care este
confuză, alege între una sau alta.
  
14:12 Înseamnă, cred eu, în mod
radical, să elimini ceva.
  
14:17 Da, dar...
 
14:22 o minte, care vede
clar, nu are de ales.
  
14:27 Ea nu decide, ea acţionează !
 
14:28 Da.
 
14:32 Nu cumva asta ne readuce
la cuvântul "negare" ?
  
14:35 Da, desigur.
 
14:36  
 
14:38 Oare nu cumva o decizie clară
 
14:40 ar putea fi interpretată în termenii a ceea
ce se petrece la acest moment al negaţiei,
  
14:44  
 
14:46 din care decurge o
acţiune diferită ?
  
14:49 Dar nu-mi place să folosesc
acel cuvânt "decizie"...
  
14:53 fiindcă înseamnă a decide
între una sau alta.
  
14:59 Nu doriţi să-l folosiţi fiindcă
implică un conflict inerent ?
  
15:01 Conflict, alegere...
 
15:04  
 
15:08 noi credem că suntem
liberi, fiindcă alegem.
  
15:09 - Putem alege, corect ?
- Da.
  
15:13 Oare o minte este
liberă, dacă este...
  
15:16 capabilă să aleagă ?
 
15:21 Sau tocmai o minte care nu este
liberă este cea care alege ?
  
15:22 Alegere înseamnă...
 
15:29 între asta sau aia.
 
15:34 Evident.
 
15:36 Ceea ce înseamnă că mintea
nu vede cu claritate...
  
15:42 şi, ca atare, există alegere.
 
15:44 Alegerea există atunci
când există confuzie.
  
15:48 Da, da, da.
 
15:49 Pentru o minte care vede clar nu
există alegere, ci numai acţiune.
  
15:55 Cred că asta e...
 
15:56 cred că exact aici...
 
16:02 am intrat, de fapt, în necaz,
 
16:03 atunci când spunem că
suntem liberi să alegem,
  
16:06 că alegerea implică libertate.
 
16:08 Eu zic că din contră !
 
16:11 Alegerea implică o minte
care este confuză
  
16:14 şi, ca atare, nu este liberă.
 
16:18 Ceea ce-mi vine mie
în minte, acum, este...
  
16:21 diferenţa dintre modul
de a privi libertatea
  
16:27 mai degrabă ca pe o proprietate sau o
calitate a acţiunii, decât ca pe o stare.
  
16:28 Da.
 
16:33 Dar avem noţiunea că libertatea
este o stare, o condiţie,
  
16:35  
 
16:40 ceea ce diferă destul de mult de
ideea către care mă conduceţi.
  
16:43  
 
16:45 Da, da, da.
 
16:48 Deci, haideţi să revenim
la asta, domnule, şi anume:
  
16:51 Care este responsabilitatea
unei fiinţe umane
  
16:57 - care simte acest sentiment -
într-o relaţie ?
  
17:05 Fiindcă relaţiile înseamnă viaţa,
 
17:07 relaţiile reprezintă fundamentul
existenţei noastre.
  
17:13 Relaţiile sunt absolut necesare,
 
17:16 altminteri nu putem exista.
 
17:17  
 
17:19 Relaţiile înseamnă cooperare.
 
17:22 Totul este implicat
în acel unic cuvânt.
  
17:26 Relaţiile înseamnă iubire, generozitate
şi le ştiţi pe toate care sunt implicate.
  
17:29 Acum, care este...
 
17:32 responsabilitatea umană...
 
17:37 în relaţii ?
 
17:42 Dacă am împărtăşi cu
adevărat şi complet...
  
17:46 atunci responsabilitatea s-ar
manifesta integral, nu-i aşa ?
  
17:47 Da, dar cum se exprimă,
ea însăşi, în relaţii ?
  
17:53 Nu numai între mine şi tine,
acum, ci între bărbat şi femeie,
  
18:01 cu...
 
18:05 vecinul meu.
 
18:10 Relaţii, domnule,
cu orice, cu natura.
  
18:12 Care este relaţia mea cu natura ?
 
18:13 Oare mă voi duce să
omor pui de focă ?
  
18:18  
 
18:23 Nu, nu.
 
18:26 Oare mă voi duce să
distrug fiinţe umane,
  
18:28 numindu-le inamici ?
 
18:31  
 
18:36 Oare voi distruge natura, totul,
ceea ce omul şi face acum ?
  
18:41 Distruge solul,
aerul, apa, totul !
  
18:42 Fiindcă se simte
complet iresponsabil.
  
18:46  
 
18:50 El consideră ceea ce există ca pe
ceva asupra căruia poate acţiona.
  
18:51 Da, ceea ce înseamnă...
 
18:56 că omoară puii de focă, ceea ce
am văzut, deunăzi, într-un film,
  
19:00 un lucru îngrozitor.
 
19:02 Şi sunt creştini, se
numesc, ei înşişi, creştini,
  
19:03 mergând să omoare mici creaturi,
 
19:06  
 
19:09 pentru ca vreo femeie
să le poarte blana.
  
19:15 Şi - mă urmăriţi ? - tot acest
lucru este complet imoral.
  
19:16 Deci, ca să revenim, spun:
 
19:21 Oare cum se manifestă
această responsabilitate...
  
19:27 în viaţa mea ?
 
19:31 Sunt căsătorit...
 
19:32 - nu sunt, dar să presupunem
că aş fi căsătorit -
  
19:35 care-mi este responsabilitatea ?
 
19:40 Am o relaţie cu soţia mea ?
 
19:44 Trecutul nu arată prea bine.
 
19:45  
 
19:47 Nu numai trecutul,
ci şi prezentul.
  
19:49 Am o relaţie cu soţia mea ?
 
19:51 Sau am o relaţie cu soţia mea, potrivit
imaginii pe care mi-am clădit-o despre ea ?
  
19:53  
 
19:59 Şi eu sunt responsabil pentru
acea imagine, înţelegi domnule ?
  
20:00 Da, fiindcă aportul
meu a fost continuu...
  
20:02 - ... la acea imagine.
- Da.
  
20:05 Deci, nu am nici o
relaţie cu soţia mea,
  
20:06  
 
20:12 dacă am o imagine despre ea.
 
20:15 Sau, dacă am o imagine
despre mine însumi,
  
20:18 atunci doresc să am succes şi
tot ce ţine de acea afacere.
  
20:19 Din moment ce vorbim
despre "acum",
  
20:22 să ne aflăm "acum"
 
20:29 există un moment de contact,
 
20:33 mi se pare, între ceea ce spuneţi
şi expresia pe care aţi folosit-o,
  
20:35 într-una din conversaţiile
noastre anterioare...
  
20:37 - ... "trădarea prezentului".
- Absolut.
  
20:40 Da.
 
20:43 Dacă cineva...
 
20:45 Vedeţi, exact asta
este ideea, domnule.
  
20:47 Dacă sunt în relaţie cu tine...
 
20:48  
 
20:53 nu am o imagine despre tine sau
tu nu ai o imagine despre mine...
  
20:58 atunci avem o relaţie.
 
21:03 Nu avem nici o relaţie, dacă am o imagine
despre mine însumi sau despre tine.
  
21:04 Imaginile noastre au o relaţie...
 
21:09  
 
21:12 pe când, în realitate,
noi nu avem o relaţie.
  
21:13 Aş putea dormi cu soţia
mea sau cam aşa ceva,
  
21:17 dar asta nu este o relaţie.
 
21:19 Este un contact fizic,
 
21:24 o excitare senzorială,
nimic altceva.
  
21:26 Responsabilitatea mea este
de-a nu avea o imagine.
  
21:33  
 
21:40 Asta îmi aduce aminte...
 
21:46 cred că de una dintre...
 
21:47 cele mai frumoase declaraţii
din limba engleză,
  
21:50  
 
21:51 pe care mi-ar plăcea s-o înţeleg,
 
21:52 în contextul a ceea
ce am împărtăşit.
  
21:55 Aceste...
 
21:59 versuri din poemul lui
Keats, "Endymion".
  
22:05 Există ceva miraculos, minunat în
această declaraţie, mi se pare mie,
  
22:07  
 
22:09 care se leagă foarte bine
cu ceea ce aţi afirmat.
  
22:10 "Frumuseţea unui lucru
este o bucurie eternă."
  
22:15 Şi, apoi, el spune
- de parcă n-ar fi fost destul -
  
22:20 el spune: "Frumuseţea
sa se amplifică."
  
22:24 Exact.
 
22:28 Şi, apoi, de parcă nici asta
nu era destul, el spune...
  
22:29 "Nu va trece, niciodată,
în nefiinţă."
  
22:34 Exact.
 
22:37 Acum...
 
22:39 atunci când prezentul
nu este trădat...
  
22:45 este plin...
 
22:46 cu o plenitudine,
 
22:50 care continuă să abunde.
 
22:53 Da, exact, înţeleg.
 
22:54 - Aş avea dreptate în asta ?
- Da, aşa cred.
  
22:55 Cred că asta este, cu adevărat,
ceea ce trebuie să fi afirmat el
  
22:58 şi încă unul dintre lucrurile
care mi-au trecut prin minte
  
23:01 a fost...
 
23:07 o numeşte frumuseţe a unui
lucru şi nu lucru frumos.
  
23:09 Este o frumuseţe a unui lucru, de
parcă ar fi frumuseţea unui copil.
  
23:11  
 
23:16 O continuitate minunată între ele.
 
23:17 Nu este frumos fiindcă
gândesc eu că e frumos,
  
23:20 şi, ca atare, e ceva extern.
 
23:22 Da, da, da.
 
23:27 Revenim şi rămân la subiect,
fiindcă este cu adevărat important.
  
23:29  
 
23:30 Deoarece...
 
23:33 oriunde aţi merge...
 
23:38 nu există relaţii între
fiinţele umane...
  
23:40 şi aceasta este tragedia
 
23:46 şi din ea se nasc toate
conflictele noastre, violenţa,
  
23:49 tot ce implică.
 
23:54 Deci...
 
23:56 dacă...
 
23:57 - nu dacă -
 
23:58 când există această
responsabilitate,
  
24:02 sentimentul acestei
responsabilităţi
  
24:03 se transpune, el însuşi, în relaţii.
 
24:04 Nu contează cu cine anume.
 
24:08 O eliberare de cunoscut...
 
24:12 care este imaginea.
 
24:19 Şi, ca atare, în acea libertate,
înfloreşte bunătatea.
  
24:21 Înfloreşte bunătatea.
 
24:27 - Şi asta este frumuseţea,
 
24:29 asta este frumuseţea.
 
24:33 Frumuseţea nu este
un lucru abstract,
  
24:35 ci se corelează cu bunătatea.
 
24:36 Bunătate în comportament, bunătate
în conduită, bunătate în acţiune.
  
24:39  
 
24:45 Uneori, în timp ce vorbeam,
 
24:47 am început o propoziţie cu "dacă",
 
24:49 şi v-am privit în ochi
 
24:52 şi imediat am înţeles, am
ştiut că am spus ceva greşit.
  
24:54  
 
24:56 Exact ca acum un minut când
aţi spus "dacă", ba nu "când".
  
24:57 - Întotdeauna îl punem pe "dacă" în faţă.
- Ştiu, îl punem pe "dacă" în faţă !
  
25:01  
 
25:04 - Este îngrozitor.
- Ştiu, domnule.
  
25:05 Fiindcă întotdeauna avem de-a
face, mai degrabă, cu abstracţiuni,
  
25:07  
 
25:10 decât cu realităţi.
 
25:12 Imediat apelăm la "dacă"...
 
25:15 există o construcţie externă,
despre care vorbim la nesfârşit.
  
25:16 Aşa este.
 
25:19 Şi ne pricepem tot
mai bine la asta
  
25:20 şi n-are nimic de-a
face cu ceva real !
  
25:23 - Exact.
- Da, da, da.
  
25:27 Deci...
 
25:29 cum se transpune această
responsabilitate
  
25:35 în comportamentul uman ?
 
25:38 - Mă urmăriţi domnule ?
- Da.
  
25:39 S-ar pune capăt violenţei.
 
25:44  
 
25:47 - Categoric.
- Nu s-ar micşora.
  
25:53 Vedeţi ce anume am
făcut, domnule ?
  
25:54 Suntem fiinţe umane violente,
 
25:57 sexual, moral, în orice fel,
 
26:00 suntem fiinţe morale violente
 
26:03 şi...
 
26:04 nefiind capabili să rezolvăm
violenţa, am creat un ideal...
  
26:05 de a nu fi violenţi...
 
26:12 şi anume există realitatea...
 
26:15 apoi o abstractizare a realităţii,
 
26:20 care este o non-realitate...
 
26:23 şi încercăm să trăim
non-realitatea.
  
26:28 Da, asta produce imediat un conflict,
fiindcă nu se poate realiza.
  
26:30 Asta produce conflict,
suferinţă, confuzie ş.a.m.d.
  
26:32  
 
26:35 De ce face mintea aşa ceva ?
 
26:40 Mintea o face, fiindcă nu ştie să se
descurce cu această realitate a violenţei.
  
26:43 Ca atare, abstractizând...
 
26:46 ideea de a nu fi violent
 
26:51 amână acţiunea.
 
26:56 Încerc să nu fiu violent...
 
26:57 şi, între timp, rămân,
bine mersi, violent.
  
27:01 Da.
 
27:05 Şi asta este o evadare
din realitate.
  
27:07 Toate abstracţiunile sunt
evadări din realitate.
  
27:12 Deci...
 
27:17 mintea o face fiindcă este
incapabilă să facă faţă realităţii
  
27:19 sau nu vrea să se
confrunte cu realitatea
  
27:25  
 
27:28 sau este leneşă şi spune:
 
27:29 "Ei bine, voi încerca să
rezolv asta în altă zi."
  
27:31 Toate acestea sunt implicate, când
mintea se retrage din realitate.
  
27:35 Acum, în acelaşi mod,
 
27:41 realitatea este:
 
27:44 relaţiile noastre
sunt non-existente.
  
27:51 Poate îi spun soţiei
mele te iubesc etc.
  
27:53 dar relaţia este non-existentă.
 
27:57 Fiindcă am o imagine despre ea
şi ea are o imagine despre mine.
  
27:59 Deci, am trăit numai în
baza unor abstracţiuni.
  
28:01  
 
28:06 Tocmai mi-am dat seama că
tocmai acest cuvânt "realitate"...
  
28:10 - asupra căruia dezbaterile
nu au încetat...
  
28:11 Desigur, realitate este "ceea ce
există", hai s-o numim astfel.
  
28:15 Dar, de fapt, înseamnă
ceva concret.
  
28:18 Concret, da.
 
28:21 Nu consemnarea vreunui lucru,
 
28:22 ci, de fapt, ceva
concret, efectuat,
  
28:25 acţiune, acţiune.
 
28:31 Şi exact acel sens al "realităţii" este
cel pe care-l atribuim cuvântului în sine.
  
28:33 "Oferă-mi fapte şi cifre",
am spune în engleză,
  
28:37  
 
28:39 dar nu la asta ne
gândim când o spunem.
  
28:42 - Nu.
- Nu, nu.
  
28:45 Cineva nici n-ar avea nevoie de fapte
şi cifre, în acel sens teoretic.
  
28:47  
 
28:52 Vedeţi, domnule, asta
revelează ceva îngrozitoare.
  
28:55 Vă urmăresc.
 
28:57 Când te simţi responsabil, te
simţi responsabil pentru educaţie,
  
28:59 a copiilor tăi şi nu numai a
lor - a copiilor, în genere.
  
29:02  
 
29:09 Oare îi educi...
 
29:11 ca să se conformeze
unei societăţi...
  
29:13 îi educi numai pentru
a căpăta o slujbă ?
  
29:16 Îi educi în spiritul...
 
29:21 continuării a ceea ce a existat ?
 
29:30 Oare îi educi pentru a trăi
numai în baza unor teorii...
  
29:35 aşa cum o facem acum ?
 
29:37 Deci, care este responsabilitatea
ta, ca tată, ca mamă,
  
29:40 - nu contează cine eşti -
ca responsabil cu educaţia...
  
29:46 pentru educarea
unei fiinţe umane ?
  
29:51 Asta e una dintre probleme.
 
29:59 Care este responsabilitatea ta...
 
30:03 - dacă te simţi responsabil -
 
30:05 pentru dezvoltarea... umană,
 
30:11 cultura umană, bunătatea umană ?
 
30:13 Care este responsabilitatea
ta faţă de Pământ...
  
30:18 faţă de natură, înţelegeţi ?
 
30:25 Este un lucru extraordinar
să te simţi responsabil.
  
30:26 Tocmai mi-a venit ceva în minte...
 
30:35 despre care trebuie să vă întreb.
 
30:43 Cuvântul "negare", din cartea în
care ne-am uitat mai devreme,
  
30:45 - care are legătură
cu ceea ce discutam -
  
30:49 cred că...
 
30:55 este el însuşi, de
fapt, pus în pericol,
  
31:02 de noţiunea uzuală pe care o
avem în privinţa negaţiei,
  
31:06 care este, pur şi simplu, o interdicţie,
ceva care nu este permis.
  
31:08 - Care nu este permis.
- Nu, nu, sigur că nu.
  
31:11  
 
31:15 Când am analizat acel
incident din Gita,
  
31:17 dintre general şi conducătorul
carului său de luptă, zeul Krishna...
  
31:19 răspunsul zeului a fost o negare,
 
31:26 fără a fi o interdicţie...
 
31:32 - Exact, exact.
- Nu-i aşa ?
  
31:35 Nu ştiu, eu...
 
31:36 Nu, nu, adică în contextul
discuţiei noastre.
  
31:38  
 
31:40 Da.
 
31:43 Atunci există o diferenţă, între...
 
31:45  
 
31:50 să educi un copil, din
punctul de vedere al...
  
31:56 relaţionării cu copilul,
radical, în prezent,
  
32:00 în care negarea - aşa cum este menţionată
în cartea de aici, prin care am trecut -
  
32:04 este continuă şi imediat
şi activ prezentă.
  
32:06  
 
32:14 Şi, pur şi simplu, mergând
şi spunându-ţi în sinea ta:
  
32:18 "Acum educ un copil, ca atare nu trebuie să
fac aceste lucruri, ci trebuie să fac asta."
  
32:19  
 
32:20 Întocmai, este un lucru
complet diferit.
  
32:22 Dar...
 
32:25 cineva trebuie să încalce obiceiul de
a privi negarea ca pe o interdicţie.
  
32:29 Şi, de asemenea, vedeţi,
 
32:31 responsabilitatea este însoţită
de iubire, grijă, atenţie.
  
32:35  
 
32:41 Da, mai devreme voiam să vă întreb despre
grijă, în corelaţie cu responsabilitatea.
  
32:43 Ceva care ar erupe imediat...
 
32:48 - ... firesc.
- Firesc, domnule.
  
32:51 Nu e ceva ce trebuie planificat,
să am grijă de tine mai târziu.
  
32:53  
 
32:54 Şi, deci, nu aş uita,
ci aş ţine cont de ea.
  
32:58 Vedeţi, asta implică şi foarte
multă grijă, fiindcă...
  
33:00 mama depinde de copil...
 
33:05 şi copilul depinde de mamă
 
33:10 sau de tată, oricare ar fi.
 
33:12 Deci, acea dependenţă
este cultivată:
  
33:14 nu numai...
 
33:19 între tată şi mamă,
 
33:21 ci dependenţa de un învăţător...
 
33:23 dependenţa de cineva care
să-ţi spună ce să faci...
  
33:27 dependenţa de guru tău.
 
33:33 - Mă urmăriţi ?
- Da, da, vă urmăresc.
  
33:38 Treptat, copilul, bărbatul, devine
incapabil să se descurce singur...
  
33:40  
 
33:50 şi, ca atare, el zice "trebuie
să depind de soţia mea",
  
33:53 pentru confort, pentru
sex, pentru una sau alta,
  
33:55 sunt pierdut fără ea".
 
33:57 Şi sunt pierdut fără guru meu...
 
34:00 fără învăţătorul meu.
 
34:03 Devine atât de ridicol !
 
34:08 Deci, atunci când...
 
34:10 există sentimentul
responsabilităţii...
  
34:17 toate acestea dispar.
 
34:22 Eşti responsabil...
 
34:26 de comportamentul tău, de
modul cum îţi educi copiii,
  
34:27 de modul cum tratezi un câine, un vecin,
natura, tot ce este la dispoziţie ta.
  
34:29  
 
34:32  
 
34:38 Ca atare, trebuie să devii uimitor
de grijuliu în ceea ce faci.
  
34:40  
 
34:43 Grijuliu, dar nu "trebuie să nu
fac asta şi trebuie să fac aia".
  
34:47 Grijă, care înseamnă afecţiune,
care înseamnă respect, sârguinţă.
  
34:49 Toate acelea sunt legate
de responsabilitate...
  
34:57  
 
35:02 ceea ce societatea actuală
neagă, cu desăvârşire.
  
35:09 Când începem să discutăm
despre diverşi guru,
  
35:13 care au fost importaţi
în această ţară,
  
35:16 exact asta fac ei, creând
atât de multe necazuri...
  
35:17 făcând toţi acei oameni,
nefericiţi, oameni neputincioşi...
  
35:21 care vor senzaţii,
ca să li se alăture,
  
35:27 să facă tot felul de lucruri
ridicole, lipsite de sens.
  
35:28 Deci...
 
35:35 deci revenim:
 
35:38 libertatea implică
responsabilitate.
  
35:40 Şi, ca atare, libertatea,
responsabilitatea,
  
35:45 înseamnă grijă, sârguinţă
 
35:48 şi nu neglijenţă.
 
35:51 Nu să faci ceea ce
doreşti tu să faci...
  
35:53 ceea ce se întâmplă în America.
 
35:57 Fă ceea ce doreşti...
 
35:59 această permisivitate înseamnă
numai să faci ce doreşti,
  
36:04 care nu înseamnă libertate...
 
36:07 care cultivă iresponsabilitatea.
 
36:11 Am întâlnit deunăzi...
 
36:20 în Delhi, New Delhi, o fată...
 
36:22 şi ea devenit...
 
36:28 tibetană.
 
36:31 - Înţelegeţi, domnule ?
- Da.
  
36:33 Născută în America, fiind creştină,
educată în tot acel spirit,
  
36:35 aruncă totul la o parte şi
se duce să se facă tibetană,
  
36:38 care e acelaşi lucru,
în cuvinte diferite.
  
36:41 Da, ca un tibetan venind
aici şi făcând invers.
  
36:43 - Este complet ridicol !
- Da.
  
36:47 Şi...
 
36:49 o ştiam de câţiva ani şi am zis "Unde-ţi
este copilul ?" - care avea şase ani.
  
36:52  
 
36:54 "Oh", a zis ea, "l-am lăsat
cu alţi tibetani eliberaţi".
  
36:56 Am zis: "La şase ani...
tu eşti mamă ?"
  
37:02  
 
37:05 Ea a zis: "Da, este în
mâini foarte bune".
  
37:08 Am revenit anul următor şi am
întrebat-o: "Unde-ţi este copilul ?"
  
37:10 "Oh, a devenit călugăr
tibetan !" - la şapte ani.
  
37:13  
 
37:16 Are şapte ani şi a devenit
un călugăr tibetan !
  
37:19 - Înţelegeţi, domnule ?
- Oh da, înţeleg.
  
37:21 Iresponsabilitatea
acestei atitudini...
  
37:25  
 
37:29 fiindcă mama simte: "Ei
ştiu mai bine decât mine...
  
37:35 eu sunt tibetană şi lama
mă va ajuta să devin..."
  
37:40 Dă o nuanţă mai degrabă sinistră
acelei declaraţii biblice:
  
37:42 educă un copil pe calea care trebuie şi,
când va fi mare, nu se va mai depărta de ea.
  
37:44  
 
37:47  
 
37:50 - E o notă sinistră în asta, nu-i aşa ?
- Categoric.
  
37:52 Deci asta se întâmplă
în lume, tot timpul.
  
37:53 Şi un om, care este
cu adevărat serios...
  
37:58 neagă asta...
 
38:06 fiindcă el înţelege implicaţiile,
caracterul intim al tuturor acelor lucruri.
  
38:09 Deci, trebuie să le nege !
 
38:13  
 
38:16 Nu este o problemă de
voinţă sau alegere,
  
38:17 el spune că este prea
prostesc, prea absurd.
  
38:19 Deci, libertatea înseamnă
responsabilitate şi grijă infinită.
  
38:27  
 
38:37 Expresia pe care tocmai aţi
rostit-o, "grijă infinită"...
  
38:40 Da, domnule !
 
38:43 ... ar fi total inaccesibilă celei
pe care o numim fiinţă finită...
  
38:45 numai dacă fiinţa finită
n-a trădat prezentul.
  
38:51 - Ştiu, domnule.
- "Fără să trădeze prezentul"...
  
38:56 ... este negativ iar,
este o negaţie iar.
  
38:58 Fără să trădeze prezentul !
 
39:01 Ceea ce nu înseamnă să zici
ce se va întâmpla dacă nu...
  
39:04 Domnule, cuvântul "prezent",
"acum", este destul de dificil.
  
39:07 Oh da, da.
 
39:12 Filozofilor le place să-l
numească prezentul aparent.
  
39:13  
 
39:16 Nu ştiu ce spun filozofii, nu vreau să
abordez gândirea speculativă.
  
39:18 Dar, în realitate, ce
anume înseamnă "acum" ?
  
39:21 Care este...
 
39:26 acţiunea lui "acum",
 
39:28 a prezentului ?
 
39:31 Ca să pot înţelege prezentul,
trebuie să înţeleg trecutul...
  
39:34 - ... nu istoria, nu la asta mă refer.
- Oh nu, nu.
  
39:38 Să mă înţeleg pe mine, ca
trecut, eu sunt trecutul !
  
39:40 Legat de ceea ce am spus, mai
devreme, despre cunoaştere.
  
39:44 - Da, eu sunt asta.
- Da.
  
39:46 Ca atare, trebuie să
înţeleg trecutul,
  
39:50 care sunt eu...
 
39:56 "eu" sunt cunoscutul...
 
40:00 - "eul" nu este necunoscutul,
 
40:02 îmi pot imagina că este necunoscutul,
dar realitatea este că este cunoscutul.
  
40:04  
 
40:08 Ăsta sunt, trebuie să mă
înţeleg, pe mine însumi.
  
40:12 Dacă n-o fac, "acum" este doar o continuare,
în formă modificată, a trecutului.
  
40:14 Ca atare nu mai este "acum"...
 
40:20 nu mai este prezentul.
 
40:25 Ca atare...
 
40:27 "eul" este tradiţia, cunoaşterea,
 
40:33 în toate manevrele complicate,
viclene - înţelegeţi ? - toate acelea:
  
40:38 deznădejdile, neliniştile, dorinţa
de succes, teama, plăcerea,
  
40:39  
 
40:45 toate acelea sunt eu.
 
40:49 Fiindcă tot suntem implicaţi în
discuţia despre relaţii, aici,
  
40:52 am putea reveni un
moment acolo unde eram,
  
40:55 în privinţa educaţiei şi relaţiilor.
 
40:58 Vreau să mă asigur că
v-am înţeles până acum.
  
41:03 Hai să spunem că cineva a fost destul
de norocos să urmeze o şcoală,
  
41:09 unde ceea ce subliniaţi
dumneavoastră s-a întâmplat.
  
41:14 O vom face, o şi facem
- avem şapte şcoli.
  
41:19 Minunat.
 
41:20 Ei bine, vom avea ocazia să
vorbim despre asta, nu-i aşa ?
  
41:23 - Da.
- Bine, bine.
  
41:26 Dacă sunt la curent aici,
 
41:32 s-ar părea că...
 
41:40 dacă profesorul este prezent,
pe deplin, pentru copil...
  
41:47 copilul va simţi asta.
 
41:54 Copilul nu va trebui să fie
instruit în acest sens, atunci.
  
41:57 - Este corect ?
- Da, dar cineva trebuie să afle...
  
42:01 ... care este relaţia
dintre profesor şi elev.
  
42:04 Da, da.
 
42:06 Cam înţeleg asta, desigur.
 
42:08 - Desigur.
- Care este relaţia ?
  
42:10 Oare el este numai un
furnizor de informaţie...
  
42:12 oferind informaţii copilului ?
 
42:17 - Orice maşină poate face asta.
- Oh, da.
  
42:21 Bibliotecile sunt pline de ele.
 
42:22 Sau care este relaţia sa ?
 
42:23 Oare el se pune singur pe
un piedestal, undeva sus,
  
42:27 iar elevii sunt acolo, jos ?
 
42:32 Sau relaţia dintre
profesor şi elev...
  
42:35 este...
 
42:41 o relaţie în care există
procesul învăţării...
  
42:47 atât din partea profesorului,
cât şi a elevului.
  
42:50 - Învăţat.
- Da.
  
42:53 Nu eu am învăţat şi am de
gând să te învăţ pe tine.
  
42:55 Ca atare, în asta
există o separare,
  
43:01 între profesor şi elev.
 
43:05 Dar, atunci când există învăţat
şi din partea profesorului,
  
43:06 la fel ca şi din
partea elevului,
  
43:11 nu există separare,
amândoi învaţă.
  
43:13 Da.
 
43:17 Şi, ca atare, acea relaţie...
 
43:19 produce o camaraderie.
 
43:23 - O împărtăşire.
- O împărtăşire.
  
43:26 O împărtăşire, da.
 
43:27 Fac o călătorie împreună.
 
43:31 Şi, ca atare, există o grijă
infinită de ambele părţi.
  
43:33 Deci, asta înseamnă...
 
43:44 cum poate profesorul...
 
43:45 să predea matematică, sau
orice altceva, elevului...
  
43:49 şi, totuşi, să-i predea
într-un asemenea mod...
  
43:54 încât să trezească
inteligenţa copilului,
  
43:59 nu în privinţa matematicii.
 
44:02 Nu, desigur că nu, nu.
 
44:04 Da, da.
 
44:05 Şi...
 
44:07 cum exerciţi acest...
 
44:12 act al predării,
 
44:14 în care există ordine,
 
44:17 fiindcă matematica
înseamnă ordine...
  
44:23 forma supremă a ordinii
este matematica.
  
44:29 Cum îi vei transmite elevului,
predându-i matematică,
  
44:33 că...
 
44:34 ar trebui să existe
ordine în viaţa sa ?
  
44:35 Nu ordine potrivit vreunui plan.
 
44:42 Aia nu-i ordine.
 
44:48 - Mă urmăriţi ?
- Da, da.
  
44:50 Ca atare, produce...
este o predare creatoare...
  
44:52  
 
44:57 - nu creatoare - este un
act al învăţării continue.
  
45:05 Deci este un lucru viu.
 
45:11 Nu ceva ce-am învăţat şi am de
gând să împărtăşesc cu tine.
  
45:12 Asta îmi aminteşte de un mic eseu, pe
care l-am citit cu mulţi ani în urmă,
  
45:16  
 
45:17 scris de Simone Weil, care-l numise "Despre
studiile academice" sau cam aşa ceva
  
45:20 şi ea afirma...
 
45:23 că orice persoană,
care predă un subiect,
  
45:28 este responsabil să...
 
45:33 înveţe elevul...
 
45:36 despre relaţia dintre
ceea ce studiază
  
45:41 şi faptul că elevii exercită
un pur act al atenţiei.
  
45:44 Ştiu, desigur, desigur.
 
45:47 Şi, dacă asta nu are loc, atunci
totul n-are nici un sens.
  
45:49  
 
45:51 - Exact aşa e !
- Şi...
  
45:53 când cineva încetează să se mai
gândească la ce spune profesorul,
  
45:54 dacă elevul vine şi zice:
 
45:58 "Bine, studiem
calcule, chiar acum.
  
46:00 Acum spuneţi-mi cum să
înţeleg ceea ce urmăresc,
  
46:04 în relaţie cu mine, exercitând
un pur act al atenţiei."
  
46:10 Ar fi, probabil, puţin cam jenant,
 
46:15 cu excepţia persoanei celei mai neobişnuite,
care are această percepţie a prezentului.
  
46:17  
 
46:19 Deci domnule, exact asta este.
 
46:24 Care este relaţia profesorului
cu elevul, în educaţie ?
  
46:26  
 
46:29 Oare îl pregăteşte numai...
 
46:34 să se conformeze,
 
46:37 îl pregăteşte numai pentru
a-i cultiva memoria...
  
46:39 ca pe o maşină ?
 
46:44 Îl pregăteşte sau îl ajută
să înveţe... despre viaţă,
  
46:46 nu numai...
 
46:54 despre sex, ci despre viaţă,
întreaga imensitate a vieţii,
  
46:58 despre complexitatea sa ?
 
47:01 Ceea ce nu facem.
 
47:05 Nu.
 
47:09 Nu, chiar în limba noastră le transmitem
elevilor că subiectul contează.
  
47:10 Da, da, da.
 
47:13 Iau asta, iau aia, iau altceva
 
47:15 şi...
 
47:16 de fapt nu sunt decât premise,
 
47:18 pentru a accepta
aceste alte lucruri.
  
47:22 Şi asta clădeşte o
noţiune a educaţiei,
  
47:24 care...
 
47:26 nu are absolut nici o
legătură cu ceea ce...
  
47:29 Nici una.
 
47:31 Şi, totuşi, uimitor, în cataloagele
facultăţilor şi universităţilor,
  
47:32 din întreaga ţară,
 
47:37 cam pe prima pagină, există o
remarcă, mai degrabă evlavioasă,
  
47:40 despre relaţia dintre
mersul lor la şcoală
  
47:48 şi valorile civilizaţiei.
 
47:52 Şi asta se dovedeşte, de fapt, a fi
doar învăţatul unei serii de idei.
  
47:55  
 
48:00 Nu ştiu dacă o mai fac, dar obişnuiau
să pună cuvântul "caracter", acolo.
  
48:02 Probabil că au decis
că este nepopular
  
48:04 şi poate c-au renunţat la
el, deja, nu sunt sigur.
  
48:06 Da, da, da.
 
48:08 Urmăresc ce spuneţi.
 
48:10 Deci, domnule...
 
48:12 atunci când te simţi
responsabil...
  
48:17 există înflorirea unei
afecţiuni autentice.
  
48:20 Înţelegeţi domnule ?
 
48:24 O înflorire a...
 
48:26 grijii...
 
48:27 pentru un copil...
 
48:32 şi nu-l pregăteşti sau
nu-l condiţionezi
  
48:35 să meargă să omoare alt
om, de dragul ţării tale.
  
48:40 Înţelegeţi ?
Toate acestea sunt implicate.
  
48:45 Deci, ajungem la un moment...
 
48:55 în care o fiinţă umană
este aşa cum este acum,
  
49:00 atât de condiţionată
pentru a fi iresponsabilă.
  
49:02  
 
49:11 Ce vor ajunge să facă oamenii
serioşi cu oamenii iresponsabili ?
  
49:15 Înţelegeţi ?
 
49:19  
 
49:20 Educaţie, politică, religie...
 
49:23 toate fac fiinţele umane
să fie iresponsabile.
  
49:26 Nu exagerez, ci aceasta
este realitatea !
  
49:32 Oh nu, nu exageraţi.
 
49:36 Da.
 
49:39 Acum, văd asta, ca fiinţă umană
şi spun ce am de făcut ?
  
49:42 Mă urmăriţi, domnule ?
 
49:45 Care este responsabilitatea mea
în faţa iresponsabilului ?
  
49:47 De-ar fi să începem de undeva, cum spunem
în engleză, ar trebui să începem de acasă,
  
49:54 cu mine însumi.
 
49:56 Deci afirm că asta-i ideea,
să încep cu mine însumi.
  
49:57  
 
49:59 Corect.
 
50:01 Apoi, din asta se pune problema:
 
50:04 atunci, nu poţi face nimic în
privinţa iresponsabilului.
  
50:07 - Nu, întocmai.
- Ah nu, domnule !
  
50:12 Se produce un fapt straniu.
 
50:15 Oh, v-am înţeles
greşit, îmi pare rău.
  
50:18 Ce-am vrut să spun, prin replica mea,
a fost că nu atac iresponsabilul.
  
50:20 - Nu, nu.
 
50:22 Da, continuaţi.
 
50:25 Se produce un fapt
straniu şi anume:
  
50:27 conştiinţa...
 
50:31  
 
50:35 conştiinţa iresponsabilă
este un lucru...
  
50:38 şi conştiinţa responsabilităţii
este un altul.
  
50:43 Deci, atunci când fiinţa umană
este pe deplin responsabilă...
  
50:47 acea responsabilitate,
 
50:54 la modul inconştient,
 
50:55 penetrează mintea iresponsabilă.
 
50:58 Nu ştiu dacă reuşesc
să transmit ceva.
  
51:03 Da - nu, nu, continuaţi.
 
51:05 Domnule, uite, sunt iresponsabil.
 
51:09 Să presupunem că eu
sunt iresponsabil,
  
51:10 dumneata eşti responsabil.
 
51:11 Nu puteţi face nimic, la
modul conştient, cu mine.
  
51:16 Deoarece, cu cât acţionaţi
mai activ asupra mea,
  
51:22 eu opun rezistenţă.
 
51:25 Aşa este, aşa este.
 
51:29 Asta am înţeles prin a nu ataca.
 
51:31 Fără atac, fiindcă aş
reacţiona violent, contra ta.
  
51:33 Clădesc un zid împotriva ta, te
rănesc, fac tot felul de lucruri.
  
51:36  
 
51:37 Dar, tu-ţi dai seama că nu poţi
face nimic, la modul conştient,
  
51:40 activ, hai să-i spunem aşa.
 
51:46 - Deliberat.
- Deliberat, planificat.
  
51:48 Ceea ce, cu toţii,
încearcă să facă.
  
51:52 Dar, dacă tu...
 
51:55 poţi să te adresezi
subconştientului meu...
  
51:56 fiindcă subconştientul
este mult mai activ,
  
52:06 mult mai vigilent, percepe
mult mai bine pericolul,
  
52:09 mult mai rapid decât conştientul
 
52:12 - deci, este mult mai sensibil -
 
52:15 deci, dacă te poţi adresa
direct subconştientului meu,
  
52:18 asta funcţionează.
 
52:22 Deci nu ataci activ,
deliberat, iresponsabilul.
  
52:26 Au făcut asta !
 
52:35 Şi au dat totul peste cap.
 
52:36 Oh da, combină, complică
lucrurile mai mult.
  
52:37 Pe când, dacă mi te adresezi,
 
52:39  
 
52:41 dacă vorbeşti cu mine...
 
52:46 dar intenţia ta lăuntrică este de a-mi
demonstra cât de iresponsabil sunt,
  
52:50 ce înseamnă responsabilitatea
 
52:52 - mă urmăriţi ? -
vă pasă.
  
52:54 - Cu alte cuvinte, vă pasă de mine.
- Da, da.
  
52:57 Chicoteam, fiindcă mi-a trecut
prin minte ceva total opus
  
53:00  
 
53:02 şi mi s-a părut atât de
absurd, în totalitate.
  
53:04 Da.
 
53:08 Vă pasă de mine, fiindcă
sunt iresponsabil.
  
53:11 - Mă urmăriţi ?
- Întocmai.
  
53:15 Ca atare, vă pasă de mine
 
53:17 şi, drept urmare, aveţi grijă
să nu mă răniţi, să nu...
  
53:18 Mă urmăriţi ?
 
53:20  
 
53:24 În acel mod penetraţi, extrem
de profund, subconştientul meu.
  
53:25 Şi asta funcţionează...
 
53:32 neştiut, când, subit, eu spun:
 
53:37 "Dumnezeule, ce iresponsabil !"
- mă urmăriţi ? - aşa funcţionează.
  
53:38 Am întâlnit asta, domnule...
 
53:44 în practică,
 
53:47 fiindcă am vorbit
vreme de 50 de ani,
  
53:49 din păcate sau din fericire,
 
53:53 unor auditorii vaste,
 
53:54 o opoziţie extraordinară
la tot ce este nou.
  
53:58 Să zicem, dacă am afirmat:
"Nu citiţi cărţi sacre !"...
  
54:04 - ceea ce spun tot timpul,
 
54:08 fiindcă nu faceţi decât
să vă conformaţi,
  
54:10 să vă supuneţi,
 
54:14 nu trăiţi, ci trăiţi conform
vreunei cărţi pe care aţi citit-o -
  
54:17 imediat se opune rezistenţă:
 
54:18 "Cine eşti dumneata,
ca să ne spui asta ?"
  
54:21 - Să nu facem ceva.
- Să nu facem asta sau aia.
  
54:24 Deci spun, în regulă.
 
54:27 Continui să vorbesc, făcând
tot mai multe sublinieri.
  
54:28 Nu încerc să-i schimb.
 
54:32 Nu practic propaganda, fiindcă
nu cred în propagandă.
  
54:35  
 
54:37 E o minciună !
 
54:41 Deci spun, uitaţi ce anume faceţi,
atunci când sunteţi iresponsabili.
  
54:43 Vă distrugeţi copiii.
 
54:45 Îi trimiteţi la război...
 
54:49 pentru a fi ucişi sau mutilaţi
şi pentru a ucide sau mutila.
  
54:52 Oare e un act de iubire,
este afecţiune, este grijă ?
  
54:57 De ce o faceţi ?
 
54:59 Şi dezvolt subiectul.
 
55:00 Devin derutaţi şi nu
ştiu ce să mai facă !
  
55:05 Mă urmăriţi, domnule ?
 
55:07 Deci totul începe să
se infiltreze, încet.
  
55:08 Ei bine, iniţial, e
un şoc atât de mare.
  
55:15 Pentru unii sună
pozitiv-subversiv.
  
55:20 Oh, categoric, subversiv
la modul absolut.
  
55:23 Desigur, desigur.
 
55:25 Da.
 
55:31 Deci, intrăm acum într-o
problemă şi anume:
  
55:32 relaţia mea cu un altul...
 
55:35 atunci când există
reponsabilitate deplină,
  
55:39  
 
55:40 în care libertatea şi
grija merg laolaltă...
  
55:43 mintea nu are deloc
imagini, în acea relaţie.
  
55:51 Fiindcă imaginea
înseamnă dezbinare.
  
56:00 Acolo unde este grijă,
nu există imagini,
  
56:05 nici o imagine.
 
56:08 Asta ne-ar conduce către...
 
56:12 ceva ce poate am
putea trata ulterior:
  
56:15 iubirea.
 
56:21 - Ah, este un lucru extraordinar.
- Da, da.
  
56:22 - Trebuie să dezbatem asta.
- Am putea...
  
56:26 ... să schimbăm câteva
cuvinte, înainte de asta,
  
56:28 nu ştiu, neapărat, dacă vom
face asta data următoare,
  
56:35 dar ar fi o urmare firească.
 
56:37 Ascultam ceea ce spuneaţi
 
56:40 şi mi-a venit în minte că...
 
56:42 dacă cineva este...
 
56:46 responsabil
 
56:48 şi grija vine în continuarea ei,
 
56:51 atunci cineva nu s-ar teme.
 
56:58 Cineva nu s-ar putea teme.
 
57:01 - Da, domnule.
- Nu "nu s-ar", ci "nu s-ar putea teme".
  
57:04 Vedeţi, asta înseamnă, cu adevărat,
că cineva trebuie să înţeleagă teama.
  
57:06 Cineva trebuie să înţeleagă teama.
 
57:13 Şi, de asemenea,
căutarea plăcerii.
  
57:15 Cele două merg împreună, nu
sunt două lucruri separate.
  
57:19 Ceea ce am aflat, aici,
 
57:24 în conversaţia noastră,
 
57:27 este că ce-ar fi, dacă
v-am înţeles corect,
  
57:32 dacă ne-am putea întoarce,
noi înşine, către înţelegere,
  
57:35 care nu este ceea
ce noi numim valori.
  
57:38 Oh nu !
 
57:39 Noi nu înţelegem iubirea.
 
57:43 Noi înţelegem toate acele lucruri,
 
57:46 în capcana cărora ne-am
lăsat prinşi, singuri,
  
57:48 care militează contra
oricăror posibilităţi.
  
57:53 De aceea e atât de greu să auzi,
 
57:58 să ţi se spună că, pur şi simplu,
nu există nici o posibilitate.
  
58:00 Asta produce o groază imensă.
 
58:04 Credeţi că data următoare,
când vom mai conversa,
  
58:09 am putea începe de la acel punct,
când am putea dezbate frica ?
  
58:14 - Oh da.
- Bun.
  
58:17 Dar, domnule, înainte
de a aborda teama,
  
58:18 există ceva ce ar trebui să
discutăm, cu foarte mare grijă:
  
58:22 Ce înseamnă...
 
58:28 ordine...
 
58:36 în libertate ?