Krishnamurti Subtitles

Ordinea se produce prin înţelegerea dezordinii noastre

San Diego - 20 February 1974

Conversation with A.W. Anderson 5



0:11 CONVERSAŢIA #5
cu dr. A.W. Anderson
  
0:36 ORDINE
 
0:41 Krishnamurti în dialog
cu dr. Allan W. Anderson
  
0:44 J. Krishnamurti s-a născut în sudul
Indiei şi a fost educat în Anglia.
  
0:46 În ultimii 40 de ani a
ţinut discursuri în SUA,
  
0:47  
 
0:50 Europa, India, Australia
şi în alte zone ale lumii.
  
0:54 De la începutul muncii
sale de-o viaţă,
  
0:56 a repudiat orice conexiune cu
religiile organizate şi ideologiile
  
0:58  
 
1:00 şi a afirmat că singura sa grijă era de a
elibera omul, absolut şi necondiţionat.
  
1:02  
 
1:07 Este autorul multor cărţi,
 
1:09 printre care "The Awakening
of Intelligence",
  
1:11 "The Urgency of Change",
 
1:13 "Freedom from the Known" şi
"The Flight of the Eagle".
  
1:18 Acesta este unul dintr-o
serie de dialoguri
  
1:20 dintre Krishnamurti şi
dr. Allan W. Anderson,
  
1:23 care este profesor de studii religioase
la Universitatea de Stat din San Diego,
  
1:25  
 
1:27 unde predă scripturi indiene şi
chinezeşti şi tradiţia profetică.
  
1:30  
 
1:32 Dr. Anderson, un poet publicat,
 
1:34 deţine diplome de la
Universitatea Columbia
  
1:37 şi de la Union
Theological Seminary.
  
1:40 A fost premiat cu renumitul
"Teaching Award",
  
1:43 al Universităţii de
Stat a Californiei.
  
1:49 D-le Krishnamurti, când
am vorbit ultima dată,
  
1:52 mi s-a părut că am ajuns
împreună la un punct,
  
1:54 când eraţi pe cale să...
 
1:58 discutaţi despre ordine,
 
2:04 să conversaţi despre ordine
 
2:06 şi m-am gândit că poate am
putea începe cu asta, astăzi,
  
2:11 dacă sunteţi de acord.
 
2:14 Cred că noi discutam despre...
 
2:18 libertate...
 
2:20 responsabilitate...
 
2:22 şi relaţii.
 
2:26 Şi, înainte de a trece mai
departe, ne-am gândit...
  
2:29 că am putea discuta, împreună,
această problemă a ordinii.
  
2:35 Ce anume înseamnă
ordine, în libertate ?
  
2:44 Aşa cum cineva observă...
 
2:47 în întreaga lume,
 
2:49 există o asemenea
dezordine extraordinară.
  
2:54 - Oh, da.
- Exterioară şi lăuntrică.
  
2:59 Cineva se întreabă de ce
există o asemenea dezordine.
  
3:07 Mergi în India şi vezi...
 
3:11 străzile pline de oameni,
 
3:14 o explozie populaţională.
 
3:18 Şi vezi, de asemenea...
 
3:21 atât de multe secte,
 
3:23 atât de mulţi guru, atât
de mulţi învăţători,
  
3:26 atât de multe minciuni
contradictorii,
  
3:30 atâta suferinţă.
 
3:31 Şi apoi vii în Europa, unde
există ceva mai multă ordine,
  
3:34 dar, vedeţi, atunci când treci
dincolo de ordinea superficială,
  
3:38 există dezordine, în egală măsură.
 
3:41 Şi vii în această ţară
 
3:43 - şi ştiţi cum este,
mai bine decât mine -
  
3:47 unde este o dezordine deplină.
 
3:51 Poate că vă conduceţi
cu mare grijă...
  
3:55 dar, treceţi dincolo de
faţada aşa-zisei ordini...
  
3:59 şi descoperiţi haos...
 
4:06 nu numai în relaţiile personale,
 
4:07 ci sexual,
 
4:12 moral
 
4:14 şi este atât de multă corupţie.
 
4:17 Toate guvernele sunt corupte, în
mai mică sau mai mare măsură.
  
4:23 Dar, acest întreg
fenomen al dezordinii,
  
4:28 cum de a apărut ?
 
4:33 Oare este vina...
 
4:37 religiilor, care au spus
 
4:39 faceţi asta şi nu faceţi aia ?
 
4:42 Şi acum se revoltă împotriva
tuturor acestor lucruri ?
  
4:45 Da.
 
4:46 Oare guvernele sunt
atât de corupte...
  
4:52 încât nimeni nu mai are
vreo încredere în guverne ?
  
4:58 Oare există atât de multă
corupţie în afaceri,
  
5:03 încât nimeni nici măcar
nu mai vrea s-o observe,
  
5:05 orice om inteligent, orice om
care este, cu adevărat, serios ?
  
5:10 Şi analizezi viaţa de familie
 
5:12 şi există atât de multă dezordine.
 
5:16 Deci, luând în considerare
întreg fenomenul dezordinii...
  
5:22 oare de ce există
atâta dezordine ?
  
5:25 Ce anume a produs-o ?
 
5:29 Nu prea pare să fie ceva necesar,
 
5:34 aproape o progresie intrinsecă,
 
5:37 în sensul în care am menţionat
necesitatea, mai devreme.
  
5:40 Odată ce ordinea,
concepută ca atare,
  
5:44 este...
 
5:46 suprapusă peste o
situaţie existentă,
  
5:51 nu numai că nu are
efectul scontat,
  
5:55 dar creează o nouă situaţie,
 
5:56 care noi credem că
necesită o nouă abordare.
  
5:59 Desigur.
 
6:03 Şi noua abordare constă
tot într-o suprapunere.
  
6:06 Aşa cum fac comuniştii,
în Rusia şi China.
  
6:09 Au impus o anumită ordine...
 
6:12 - ceea ce ei numesc ordine -
 
6:13 asupra unei minţi dezordonate.
 
6:16 Da.
 
6:18 Şi, ca atare, există o revoltă.
 
6:20 Deci, analizând toate acestea,
este foarte interesant,
  
6:24 analizând tot acest
fenomen al dezordinii...
  
6:31 atunci ce anume este ordinea ?
 
6:36 Oare ordinea este ceva impus,
 
6:39 ordine la fel ca în armată,
ordine impusă asupra soldaţilor,
  
6:44 o disciplină care înseamnă...
 
6:45 un conformism...
 
6:50 reprimare...
 
6:51 mimetism ?
 
6:54 Oare...
 
6:57 ordinea înseamnă conformism ?
 
7:03 Nu în sensul unei impuneri
artificiale a ei, da.
  
7:06 În orice sens !
 
7:11 Dacă mă conformez...
 
7:15 unei anumite ordini,
 
7:17 creez dezordine.
 
7:20 Da, da, înţeleg la ce vă referiţi.
 
7:24 În utilizarea noastră a
cuvântului "conformare"...
  
7:29 uneori înţelegem prin
el o relaţie naturală,
  
7:34 dintre natura unui lucru
 
7:37 şi activităţile care i se
potrivesc sau care-i aparţin.
  
7:43 Dar, atunci, acea folosire
a cuvântului "conformare"
  
7:46 nu este cea uzuală şi nici cea
care ne îngrijorează, aici.
  
7:48 Nu, nu.
 
7:50 Deci, ordinea
înseamnă conformism ?
  
7:54 Oare ordinea înseamnă mimetism ?
 
7:55 Oare ordinea înseamnă acceptare,
 
7:59 supunere ?
 
8:04 Sau...
 
8:05 fiindcă ne-am conformat,
fiindcă ne-am supus,
  
8:09 fiindcă am acceptat,
 
8:11 am creat această dezordine ?
 
8:18 Fiindcă disciplina...
 
8:21 - în sensul uzual, acceptat,
al acelui cuvânt -
  
8:28 înseamnă să te conformezi.
 
8:31 Da, spunem în engleză, nu-i aşa,
cuiva care pare să fie indisciplinat
  
8:34 sau care, de fapt, este indisciplinat,
îi spunem: "Îndreaptă-te !".
  
8:36 Îndreaptă-te, da.
 
8:40 Imaginile pe care le folosim,
referindu-ne la acea corecţie,
  
8:46 sunt întotdeauna
rigide, nu-i aşa ?
  
8:48 - Da.
- Da, da.
  
8:49 Deci acea...
 
8:52 autoritate...
 
8:56 fie că este autoritatea
comunistă a celor puţini
  
9:00 sau autoritatea preotului...
 
9:03 sau autoritatea cuiva care
zice "eu ştiu şi tu nu ştii",
  
9:05  
 
9:08 reprezintă unul dintre factorii
care au produs dezordine.
  
9:16 Şi unul dintre factorii
decisivi ai acestei dezordini
  
9:19 este lipsa unei
culturi reale la noi.
  
9:24 Suntem foarte sofisticaţi...
 
9:28 foarte aşa-zis civilizaţi,
 
9:31 în sensul că suntem curaţi, avem
băi, avem hrană mai bună ş.a.m.d.
  
9:33  
 
9:35 dar, lăuntric, noi
nu suntem cultivaţi.
  
9:42 Noi nu suntem fiinţe umane
sănătoase şi întregi.
  
9:47 Fragmentarea noastră lăuntrică se
revarsă în activităţile noastre externe.
  
9:49 Deci...
 
9:53 dacă nu înţelegem dezordinea...
 
10:00 natura dezordinii,
structura dezordinii,
  
10:02 nu putem afla niciodată
ce anume este ordinea.
  
10:07 Ordinea poate rezulta numai
din înţelegerea dezordinii.
  
10:12 Nu, mai întâi, caut ordine,
 
10:15 apoi impun acea ordine
peste dezordine.
  
10:18 - Nu ştiu dacă m-am exprimat clar.
- Ba da.
  
10:20 Mă gândeam, în timp ce vorbeaţi,
 
10:22 la fenomenul...
 
10:23 din...
 
10:29 lumea studiului şi din lumea
predatului şi învăţatului,
  
10:32 aşa cum îl înţelegem,
la modul convenţional.
  
10:36 Am remarcat, în
conversaţiile noastre,
  
10:38 că sugeraţi, întotdeauna,
 
10:40 că noi studiem ceva disfuncţional.
 
10:46 Nu am fost invitaţi niciodată,
de fapt, să facem asta;
  
10:48 ni s-a oferit noţiunea
 
10:49 că lucrul care trebuie studiat
 
10:52 este...
 
10:57 principiul implicat.
 
11:01 Argumentul pentru asta
este, desigur, că...
  
11:08 cineva se referă la sănătate,
pentru a putea înţelege boala.
  
11:13 - Exact, exact.
- Dar, atunci, referirea la sănătate...
  
11:16 când se afirmă asta,
 
11:17 este receptată pur conceptual.
 
11:21 Exact.
 
11:22 Deci, ceea ce studiem noi,
acum, este un concept.
  
11:25 Este un concept mai degrabă şi nu
realitatea, anume "ceea ce există".
  
11:27 Şi ne depărtăm de sarcina reală.
 
11:28  
 
11:35 Există o dificultate
în a percepe sugestia
  
11:40 că noi studiem dezordinea,
 
11:42 pur şi simplu fiindcă dezordinea,
prin însăşi natura sa,
  
11:47 nu deţine un principiu ordonator.
 
11:48 Exact, exact.
 
11:51 Ca atare sună, când
este formulat,
  
11:53 de parcă mi s-ar cere să studiez
ceva ce este de nestudiat.
  
11:55  
 
12:01 Dar, din contră.
 
12:02 - Din contră !
- Da şi mă voi opri, acum.
  
12:06 Continuaţi !
 
12:08 - Voiaţi să spuneţi ceva.
- Din contră.
  
12:12 Trebuie să existe o
înţelegere a dezordinii...
  
12:16 a motivului apariţiei sale.
 
12:22 Unul dintre factori, domnule,
este cred eu, în esenţă...
  
12:29 că gândirea...
 
12:30 contează...
 
12:36 şi gândirea...
 
12:37 prin însăşi natura sa,
 
12:42 este fragmentată.
 
12:46 Gândirea...
 
12:47 dezbină...
 
12:52 "eu" şi "non-eu", noi şi ei,
 
12:55 ţara mea şi ţara ta, ideile
mele şi ideile tale,
  
12:58 religia mea şi religia ta ş.a.m.d.
 
13:00 Însăşi dinamica gândirii
provoacă separare...
  
13:08 fiindcă gândirea este
răspunsul memoriei...
  
13:14 răspunsul experienţei,
 
13:16 care este trecutul.
 
13:19 Şi dacă nu analizăm, de fapt, această
problemă, extrem de profund...
  
13:24 dinamica gândirii
 
13:27 şi dinamica dezordinii...
 
13:33 Acela mi se pare mie
un cuvânt cheie,
  
13:34 aşa cum înţeleg eu,
în timp ce vă ascult,
  
13:38 "dinamică".
 
13:42 Pentru a studia
dinamica dezordinii
  
13:47 mi se pare mie că trebuie
pătruns mai profund,
  
13:49 dincolo de expresia "a
studia dezordinea".
  
13:51 Odată cu cuvântul "dinamică",
avem de-a face cu acţiunea.
  
13:52 - Dinamica.
- Întocmai.
  
13:56 - Cariera dezordinii.
- Dinamica ei.
  
13:57 Da, dacă în acea direcţie
suntem îndreptaţi,
  
14:01 atunci, cred eu că...
 
14:07 obiecţiunea că...
 
14:12 studiul dezordinii înseamnă să
întreprinzi o căutare imposibilă
  
14:16 este exprimată fără nici
un fel de fundament.
  
14:19 Acea obiecţiune îşi pierde forţa,
 
14:22 exact la momentul
când cineva spune:
  
14:26 "Nu, nu cu conceptul de dezordine
avem noi de-a face aici,
  
14:27  
 
14:29  
 
14:30 ci cu dinamica ei, propria ei
carieră, propria sa călătorie,
  
14:32 cu întreaga corupţie a
acţiunii, ca atare".
  
14:34  
 
14:38 Da, da, întocmai.
 
14:40 Mă tot refer la acest
aspect al acţiunii, mereu...
  
14:42 - ... şi poate că pare o repetiţie.
- Oh, este absolut corect.
  
14:44 Dar, ştiţi dumneavoastră...
 
14:46  
 
14:49 abia dacă asta este luată
vreodată în serios...
  
14:52 - Ştiu, domnule.
- ... de către specia noastră.
  
14:55 Desigur că animalele ştiau asta,
de la început, dar nu şi noi.
  
14:57 Nu.
 
15:00 Vedeţi, noi avem
de-a face cu concepte,
  
15:03 nu cu "ceea ce există", de fapt,
 
15:04 în loc să discutăm formule,
 
15:09 concepte şi idei:
 
15:13 Ce anume "este" dezordinea ?
 
15:18 Şi acea dezordine se
răspândeşte în întreaga lume,
  
15:23 este o mişcare, o dezordine vie.
 
15:27 Nu este o dezordine moartă.
 
15:29 Este un lucru viu, mişcându-se,
corupând, distrugând.
  
15:30 Da, întocmai.
 
15:36 Întocmai.
 
15:42 Dar necesită - aşa cum aţi
subliniat, atât de des -
  
15:46 o concentrare extremă a atenţiei,
 
15:51 pentru a-i urma mişcarea
 
15:54 şi există o revoltă în noi, îndreptată
împotriva urmăririi acestei mişcări,
  
15:55 care, probabil,
că se datorează...
  
16:00 atitudinii noastre ostile,
 
16:07 faţă de intuiţia pe care o avem,
 
16:10 că tranziţia este de neînţeles.
 
16:13 - Exact.
- Şi nu vrem asta.
  
16:15 Nu suportăm gândul că
există ceva de neînţeles.
  
16:17  
 
16:21 Şi, ca atare, pur şi simplu nu-i
acordăm acea atenţie activă.
  
16:25 Este ca şi cum ai sta
pe malul unui râu,
  
16:28 urmărind curgerea apelor.
 
16:32 Nu poţi influenţa apa,
 
16:35 nu poţi schimba natura
sau mişcarea apei.
  
16:37  
 
16:39 În acelaşi mod, această dinamică
a dezordinii face parte din noi
  
16:43 şi se revarsă din noi.
 
16:48 Deci, cineva trebuie
s-o analizeze.
  
16:51 Şi nu există confuzie,
deloc, în actul în sine.
  
16:52 Evident că nu.
 
16:55  
 
17:00 În primul rând, domnule, haideţi să
abordăm asta, cu foarte mare atenţie.
  
17:06 Care este factorul
determinant al dezordinii ?
  
17:07 Dezordinea înseamnă
contradicţie, corect ?
  
17:11 Da şi conflict, da.
 
17:15 Contradicţie, adică asta
se opune celeilalte.
  
17:17 Corect.
 
17:20 Sau...
 
17:21 dualitatea:
 
17:26 acest lucru opus celuilalt.
 
17:29 Disputa dintre două lucruri,
care se exclud reciproc.
  
17:31 - Da.
- Da.
  
17:33 Şi...
 
17:34 ce anume produce această
dualitate şi conflictul ?
  
17:41  
 
17:48 Oare chiar există vreo dualitate ?
 
17:52 Cu siguranţă că în acţiune
nu există o dualitate.
  
17:57 Pur şi simplu nu ar putea exista.
 
18:01 Desigur că s-ar putea spune,
nici măcar cu respect, nu-i aşa,
  
18:02 despre gândirea însăşi
şi funcţionarea sa,
  
18:07 că există un dualism.
 
18:10 Dar dualitatea, desigur,
este prezentă,
  
18:13 în ceea ce priveşte distincţia,
dar nu şi separarea.
  
18:17 - Separare, corect.
- Dar nu şi separarea.
  
18:20 - Da, da, vă urmăresc.
- La urma urmei, există bărbat, femeie...
  
18:21  
 
18:22 negru şi alb ş.a.m.d.
 
18:25 dar...
 
18:27 oare există un contrariu
al violenţei ?
  
18:35 - M-aţi înţeles ?
- Da, vă ascult cu foarte mare atenţie.
  
18:38 Sau numai violenţa ?
 
18:42 Dar noi i-am creat contrariul.
 
18:45 Gândirea i-a creat
contrariul, ca nonviolenţă...
  
18:46 şi apoi conflictul
dintre cele două.
  
18:51 Nonviolenţa este o abstracţiune...
 
18:54 a "ceea ce există".
 
19:02 Şi gândirea a făcut acest lucru.
 
19:03 Exact.
 
19:05 Ieri am trecut prin momente dificile
la clasă, din această cauză.
  
19:08 Am făcut observaţia...
 
19:11 că...
 
19:15 viciul nu este opusul virtuţii,
 
19:16 virtutea nu este opusa viciului
 
19:19 şi...
 
19:22 cumva nu am putut, pur şi simplu,
să comunic asta, se pare...
  
19:30 din cauza insistenţei,
din partea studenţilor,
  
19:35 de a trata problema numai din punctul
de vedere al structurii conceptuale.
  
19:37  
 
19:43 Vedeţi, domnule...
 
19:45 nu ştiu dacă vreţi să abordăm asta,
acum, dacă este ocazia potrivită.
  
19:47 Din Grecia antică...
 
19:54 - trebuie că ştiţi -
 
20:03 măsura le-a fost
neapărat necesară.
  
20:07 Măsura.
 
20:09 Şi întreaga civilizaţie occidentală
este bazată pe măsură...
  
20:12 care înseamnă o idee.
 
20:19 Asta este, cu siguranţă,
adevărat, în practica curentă.
  
20:26 Este cu siguranţă adevărat.
 
20:31 Şi ironia acelui fapt
este că un istoric,
  
20:32 analizând operele
marilor gânditori greci,
  
20:36  
 
20:41 s-ar întoarce şi ar
spune, la acest moment:
  
20:43 "Ei bine, staţi aşa un pic !"
 
20:44 Şi noi am spune unele lucruri
despre Aristotel şi Platon,
  
20:47  
 
20:51 care ar sugera că: "Nu, nu, nu,
 
20:53 există o mult mai mare
consistenţă organică a lucrurilor,
  
20:54  
 
20:57 decât abordarea, pur şi
simplu, la modul tehnic."
  
21:01 Dar aşa ceva nu s-ar
potrivi cu cea ce afirmaţi.
  
21:04 Eu cred că aşa este.
 
21:06 Puteţi vedea ceea
ce se întâmplă...
  
21:11 în lume, în lumea occidentală:
 
21:14 tehnologia,
 
21:16 comercialismul
 
21:17 şi consumerismul
 
21:18 reprezintă activitatea
supremă, ce are loc acum.
  
21:22 Întocmai.
 
21:23 - Care se bazează pe măsură.
- Da, aşa e.
  
21:24 Oh, da.
 
21:29 Care înseamnă o idee.
 
21:32 Acum, analizaţi asta puţin şi veţi
remarca faptul că se întâmplă ceva ciudat.
  
21:34 Orientul, în special India
 
21:38  
 
21:43 - India a explodat în întreg
Orientul, într-un sens diferit -
  
21:44 afirmă că măsura este o iluzie.
 
21:45 Pentru a descoperi
incomensurabilul...
  
21:52  
 
21:57 măsura trebuie să-şi
găsească sfârşitul.
  
22:00 Tratez asta foarte brut şi rapid.
 
22:04 Nu, fiindcă mie mi se pare
că o trataţi foarte potrivit,
  
22:06 în ce priveşte această grijă
pe care o avem, a acţiunii.
  
22:09 - Da.
- Da, nu este deloc brut.
  
22:11 Este ceva foarte interesant,
fiindcă am analizat asta.
  
22:13 În Occident,
 
22:17 tehnologia,
 
22:19 comercialismul
 
22:20 şi consumerismul;
 
22:24 Dumnezeu, mântuitor, biserică
- toate acelea sunt excluse.
  
22:27 Religia e doar o jucărie.
 
22:28 Şi te joci cu ea numai
sâmbăta şi duminica,
  
22:31 dar în restul săptămânii...
 
22:34 Da.
 
22:37 Şi mergi în India
şi vezi aşa ceva.
  
22:38 Cuvântul "ma" înseamnă
a măsura, în sanscrită.
  
22:43 - Înţelegeţi ?
- Oh, da, corect.
  
22:53 Şi ei afirmă că realitatea
este incomensurabilă.
  
22:59 - Analizaţi asta şi observaţi-i frumuseţea.
- Da, oh da, vă urmăresc.
  
23:03 Măsura nu poate
descoperi, niciodată...
  
23:07 O minte care măsoară sau o minte
care este blocată în a măsura...
  
23:09  
 
23:13 nu poate găsi,
niciodată, adevărul.
  
23:16 O formulez astfel, ei n-o
spun chiar aşa, dar eu o fac.
  
23:18 Deci, ei afirmă că, pentru
a descoperi realitatea...
  
23:22 imensitatea...
 
23:26 măsura trebuie să înceteze.
 
23:27 Dar ei folosesc gândirea
ca o metodă de a...
  
23:30 Gândirea trebuie
controlată, afirmă ei.
  
23:36 Da, da.
 
23:41 - Mă urmăriţi ?
- Da.
  
23:42 Deci, pentru a putea
descoperi incomensurabilul,
  
23:44  
 
23:48 trebuie să controlezi gândirea.
 
23:50 Şi pentru a o controla, cine
este controlorul gândirii ?
  
23:54 Un alt fragment al gândirii.
 
23:56 - Nu ştiu dacă mă urmăriţi ?
- Oh, vă urmăresc perfect, chiar o fac.
  
23:57 Deci, ei folosesc măsura...
 
23:59 pentru a trece dincolo de măsură.
 
24:03 Şi, ca atare, nu pot să treacă
dincolo de ea, niciodată.
  
24:06 Da.
 
24:11 Ei sunt prinşi într-o
iluzie de o altă natură,
  
24:13 dar tot produsul gândirii este.
 
24:14 - Nu ştiu dacă...
- Da, da, da.
  
24:19  
 
24:22 Ceea ce mi-a fulgerat în
minte, în timp ce vorbeaţi,
  
24:25 era ironia incredibilă a...
 
24:26 faptului că au exact în faţa lor
 
24:32  
 
24:34 - mă gândesc la
Brihadaranyaka Upanishad -
  
24:37 această declaraţie profundă:
 
24:38 "Acela este întregul !"
 
24:42 însemnând că tot ce
gândesc se află acolo,
  
24:45 e întreg.
 
24:47 Acesta - pe care l-am divizat
din aceea - este întregul.
  
24:48 "Din plenitudine în plenitudine
răsar problemele."
  
24:52  
 
24:56 Şi, apoi, în versetul următor...
 
25:00 "Dacă plenitudinea este
îndepărtată din întreg...
  
25:01 plenitudinea rămâne,
totuşi, la fel."
  
25:07 Vedeţi, ei citesc aşa ceva,
 
25:10 dar, dacă ei o abordează în maniera
pe care aţi descris-o atât de bine,
  
25:14 nu au citit-o,
 
25:18 în sensul de a pricepe
ceea ce este afirmat,
  
25:19 fiindcă asta este o respingere
totală a acelei declaraţii,
  
25:23  
 
25:27 care ar fi implicată
în controlul gândirii.
  
25:28 Da, desigur, desigur.
 
25:29 Vedeţi, la asta încercam să ajung.
 
25:31 Vedeţi...
 
25:34 gândirea a dezbinat
lumea, fizic vorbind...
  
25:43 America, India, Rusia, China
 
25:47 - Mă urmăriţi ? -
a dezbinat lumea.
  
25:50 Gândirea a fragmentat
activităţile efectuate de om:
  
25:55 afaceristul, artistul, politicianul,
cerşetorul, înţelegeţi ?
  
25:56 A fragmentat omul.
 
26:00  
 
26:02 Gândirea a creat o societate,
 
26:03 bazată pe această fragmentare.
 
26:05 Şi gândirea a creat zeii,
 
26:09 mântuitorii, Iisuşii,
Histoşii, Krishna, Buddha...
  
26:13 şi...
 
26:18 toate acelea sunt măsurabile...
 
26:22 în sensul că "trebuie să
devii asemenea lui...
  
26:24 Hristos"
 
26:28 sau "trebuie să fii bun".
 
26:31 Toate acestea sunt aprobate de o
cultură, care se bazează pe măsură.
  
26:39 Odată ce ai început cu prognozele, aşa
cum am făcut-o noi, clasic vorbind,
  
26:43 atunci obligatoriu trebuie să ajungi la
5, 6, 7, 400, 4.000, o divizare indefinită.
  
26:45 Şi totul în interesul, cel
puţin declarat, al clarităţii.
  
26:51  
 
26:54 Totul în interesul clarităţii.
 
26:55 Deci, dacă nu înţelegem
dinamica gândirii...
  
26:56 nu putem să înţelegem dezordinea.
 
27:03  
 
27:10 Exact gândirea este cea
care a produs dezordinea !
  
27:14 Sună contradictoriu,
dar chiar aşa este,
  
27:15 fiindcă gândirea
este fragmentară...
  
27:19  
 
27:23 gândirea înseamnă timp...
 
27:26 şi, atât timp cât
funcţionăm în acel domeniu,
  
27:27 trebuie să existe dezordine.
 
27:32  
 
27:38 Ceea ce înseamnă că fiecare fragment
lucrează pentru sine, însuşi...
  
27:45 în opoziţie cu
celelalte fragmente.
  
27:52 Eu, un creştin, sunt în
contradicţie cu hindusul,
  
27:57 deşi vorbesc despre iubire şi
bunătate şi toate celelalte.
  
27:58 Îl iubesc atât de mult, că
vreau să-l văd mântuit.
  
28:00 - Aşa că mă duc să-l aduc în biserică.
- Mântuit, adică adus în tabăra mea.
  
28:02 Da, da, da.
 
28:04 Deci, unul dintre...
 
28:12 probabil că motivul
esenţial al dezordinii
  
28:14 este fragmentarea gândirii.
 
28:16 Mi s-a spus, deunăzi...
 
28:22 că, într-o anumită cultură...
 
28:25 gândirea înseamnă exteriorul.
 
28:29 E foarte interesant.
 
28:36 Atunci când folosesc
cuvântul "exterior",
  
28:38 folosesc, de fapt,
cuvântul "gândire".
  
28:41 Şi noi credem că este în interior.
 
28:44 Ăsta-i tot farmecul...
înţelegeţi ?
  
28:46 Ce minunat, ce minunat.
 
28:49  
 
28:52 Deci gândirea se referă,
întotdeauna, la ceva extern.
  
28:54 Poţi spune că "mă
gândesc în sinea mea".
  
28:56 Gândirea a dezbinat
exteriorul şi lăuntricul.
  
29:00 Deci, pentru a înţelege această
întreagă contradicţie,
  
29:07 măsură,
 
29:11 timp,
 
29:13 dezbinarea, fragmentarea,
haosul şi dezordinea,
  
29:17 cineva trebuie să abordeze,
cu adevărat, această problemă,
  
29:19 a ce anume este gândul,
ce anume este gândirea.
  
29:22 Oare poate mintea, care a fost atât
de condiţionată, pe fragmente...
  
29:27 în fragmentare,
 
29:33 oare poate acea minte,
 
29:35 să observe această întreagă
dinamică a dezordinii...
  
29:37 dar nu fragmentat ?
 
29:43 - Nu, ci mişcarea însăşi.
- Mişcarea însăşi.
  
29:46 Mişcarea însăşi, da.
 
29:47 Dar asta este atât
de înfricoşător,
  
29:50 să...
 
29:52 analizezi acea dinamică.
 
29:57 Este interesant că...
 
30:01 aţi pus această întrebare într-un
mod care continuă să penetreze...
  
30:04 fiindcă...
 
30:07 măsura este...
 
30:14 - şi voi integra ceva acum, la
modul foarte concis, concentrat -
  
30:17 o posibilitate...
 
30:21 care poate fi divizată la infinit.
 
30:24 Nu ajunge să se sfârşească,
decât acţionând.
  
30:25 Atât timp cât rămân...
 
30:32 nesigur, în privinţa acţiunii...
 
30:38 mă consider, pe mine însumi, ca
pe un gânditor foarte profund.
  
30:40 Ştiu.
 
30:44 Stau în expectativă,
explorând alternativele,
  
30:50 care sunt complet
imaginare, iluzorii.
  
30:54 Şi în lumea afacerilor oamenii sunt
plătiţi cu salarii extrem de mari,
  
30:56 pentru a veni cu ceea ce
se numeşte un nou concept.
  
30:59  
 
31:03 Da, cu un nou concept.
 
31:06 Şi este numit corect
pe nume, desigur,
  
31:09 dar nu este luat corect în
considerare, potrivit naturii sale.
  
31:16 Nu este înţeles decât prin ceea
ce s-a spus că se va întâmpla.
  
31:18 Asta ne conduce la
o idee şi anume...
  
31:20 măsura înseamnă comparaţie.
 
31:23 Da.
 
31:27 Societatea noastră...
 
31:28 şi civilizaţia noastră se
bazează pe comparaţie.
  
31:37 Din copilărie, la şcoală, colegiu
şi universitate totul se compară.
  
31:42 Aşa este.
 
31:45 Şi...
 
31:46 comparaţie între
inteligenţă şi obtuzitate,
  
31:53 între înălţime şi culoare a pielii,
 
31:54 alb şi violet şi
toate celelalte...
  
31:55 comparaţie ca succes obţinut.
 
31:59 Şi haideţi să analizăm
şi religiile noastre.
  
32:04 Preotul,
 
32:08 episcopul...
 
32:11 - Înţelegeţi ? -
concepţia ierarhică,
  
32:13 ajungând în cele din urmă
la papă sau arhiepiscop...
  
32:15 întreaga structură se
bazează pe acea comparaţie,
  
32:20 care înseamnă măsură,
adică, în esenţă, o idee.
  
32:25 Da.
 
32:28 Protestanţii se plâng
de ierarhia catolică
  
32:31 şi, totuşi, scriptura
lor, biblia lor,
  
32:34  
 
32:39 este ceea ce unii catolici
numesc "papa lor scriptic".
  
32:43 - Desigur.
- Desigur, da.
  
32:46 Tocmai prin respingerea
a ceva anume...
  
32:51 altceva îi ia locul, devenind
astfel şi mai învrăjbitor.
  
32:53 Da.
 
32:57 Deci, oare este posibil...
 
32:59 să analizezi fără a măsura...
 
33:01  
 
33:07 adică fără comparaţie ?
 
33:12 Oare este posibil
să-ţi trăieşti viaţa...
  
33:16 - viaţă, trai, acţiune, râset,
întreaga viaţă, trai, plânset -
  
33:20 fără ca umbra vreunei
comparaţii să intervină în ea ?
  
33:23 Domnule...
 
33:30 - nu mă laud, ci numai
enunţ o realitate -
  
33:35 nu m-am comparat niciodată,
pe mine însumi, cu altcineva.
  
33:42 Ăsta este cel mai remarcabil lucru
posibil, cel mai remarcabil lucru.
  
33:47 Nici măcar nu m-am gândit că
cineva e mult mai isteţ decât mine,
  
33:49 cineva este mult mai
"strălucit", mai inteligent,
  
33:51 cineva e mult mai grozav, spiritual
vorbind - pur şi simplu n-am gândit asta.
  
33:55 Drept urmare, îmi
spun în sinea mea,
  
34:02 oare măsura...
 
34:04 comparaţia...
 
34:07 mimetismul,
 
34:09 nu sunt factorii de
esenţiali ai dezordinii ?
  
34:11 M-am gândit foarte mult la...
 
34:20 ceea ce aţi spus, cu câteva
conversaţii în urmă,
  
34:23 despre copilăria dumneavoastră
 
34:25 şi faptul că n-aţi acceptat
niciodată diferenţele,
  
34:27 care erau folosite...
 
34:30 la...
 
34:35 modul învrăjbitor...
 
34:41 - Oh, desigur, desigur.
- ... în cadrul ordinii sociale.
  
34:42 Şi a trebuit să mă gândesc
la propria mea maturizare
  
34:45 şi...
 
34:51 să mă împac cu faptul că eu
am acceptat această distincţie,
  
34:57 din punct de vedere
al dezbinării...
  
34:59 dar nu am făcut la fel cu natura.
 
35:02 Dar asta a stârnit
un conflict în mine...
  
35:05 - Desigur.
- ... fiindcă n-am putut...
  
35:08 ... n-am putut să înţeleg cum
s-ar fi aplicat şi în cazul meu,
  
35:14 faptul că şi eu fac
parte din natură,
  
35:16 ca fiinţă a acestei lumi...
 
35:20 dar nu mă raportez,
cumva, la unele lucruri,
  
35:22 aşa cum sunt lucrurile în
ceea ce noi numim natură.
  
35:27 Apoi, mi-am dat
seama subit, ulterior,
  
35:29 că, gândind în acel mod, deja
mă separam singur de natură
  
35:31  
 
35:33 şi n-aş fi scăpat niciodată
de acea problemă.
  
35:35  
 
35:37 Şi ceva mi-a trecut prin
minte, cu câţiva ani în urmă
  
35:38 - ca o străfulgerare
extraordinară -
  
35:43 atunci când mă aflam la
Bangkok, în grădina unui templu.
  
35:50 Şi...
 
35:56 într-o dimineaţă,
devreme, mă plimbam,
  
36:01 şi...
 
36:02 privirea mi-a fost atrasă
de o picătură de rouă,
  
36:03 stând nemişcată pe
o frunză de lotus...
  
36:09 şi era perfect sferică.
 
36:12 Şi am spus...
 
36:16 în ce bază ?
 
36:20 Cum de poate fi stabilă ?
 
36:21 De ce nu se destramă ?
 
36:23 Când am ajuns la finalul "de
ce"-urilor mele, eram epuizat,
  
36:27  
 
36:28 aşa că am respirat
profund şi am zis:
  
36:30 "Acum, pur şi simplu taci,
păstrează tăcerea şi priveşte."
  
36:33 Şi am văzut că...
 
36:38 fiecare îşi menţine
propria natură...
  
36:44 în această minunată armonie,
 
36:46 fără să existe nici
un fel de confuzie.
  
36:53 Şi...
 
36:55 pur şi simplu am stat liniştit.
 
36:58 - Exact.
- Liniştit.
  
37:00 Cred că ceva la
care v-aţi referit,
  
37:03 despre realitatea că...
 
37:07 Aceea a fost realitatea !
 
37:08 Pur şi simplu rămâi în realitate,
analizezi realitatea.
  
37:12 Acea minunată picătură, de pe
acea frunză, reprezintă realitatea,
  
37:14 înseamnă acţiunea, înseamnă
ceea ce este realizat.
  
37:21 - Nu asta voiaţi...
- Corect.
  
37:25 Corect, da.
 
37:26 Domnule, de aici rezultă:
 
37:28 Oare cineva poate educa...
 
37:32 un elev...
 
37:36 să trăiască o viaţă
de non-comparaţie ?
  
37:41 Maşină mai mare, mai mică
- Înţelegeţi ? -
  
37:43 Dar dumneata eşti isteţ,
eu nu sunt isteţ.
  
37:47 Ce se întâmplă dacă nu
fac nici o comparaţie ?
  
37:51 Oare devin mărginit ?
 
37:55 Din contră.
 
37:59 Sunt mărginit, ştiu că sunt
mărginit numai prin comparaţie.
  
38:02 Dacă nu compar, nu ştiu ce sunt.
 
38:08  
 
38:13 Atunci încep de acolo.
 
38:17 Da, da, da.
 
38:22 Lumea devine infinit accesibilă.
 
38:25 Oh, atunci toate lucrurile devin
extraordinar de diferite !
  
38:26 Nu există competiţie,
nu există anxietate,
  
38:31 nu există nici un
conflict reciproc.
  
38:34 De aceea folosiţi
cuvântul "total"...
  
38:37 - ... adesea, nu-i aşa ?
- Da.
  
38:41 Pentru a putea
exprima că nu există...
  
38:42 că nici o condiţie nu o
influenţează pe cealaltă.
  
38:47 Nu există nici o legătură acolo,
 
38:50 nu există nici o punte acolo.
 
38:53 Total dereglat !
 
38:55 Total ordonat !
 
38:57 Categoric.
 
39:01 Şi folosiţi adesea
cuvântul "categoric",
  
39:02 care îngrozeşte mulţi
oameni, în prezent.
  
39:04 Domnule, la urma urmei,
matematica înseamnă ordine.
  
39:09  
 
39:13 Ca formă supremă a
cercetării matematice,
  
39:16 trebuie să ai o minte
pe deplin ordonată.
  
39:20 Lucrul minunat şi în matematică
 
39:27 este că...
 
39:30 în timp ce reprezintă
studiul cantităţii...
  
39:32 nu faci trecerea de la un
număr întreg la un altul,
  
39:37 prin mărirea lui "doi".
 
39:41 Doi se opreşte la doi.
 
39:44 Doi şi jumătate nu mai este doi.
 
39:47 - Cumva asta este realitatea.
- Da.
  
39:48 Dar unui copil, atunci când
îi este predată matematica,
  
39:51 nu i se prezintă niciodată asta,
 
39:55 din câte am auzit eu.
 
39:57 Vedeţi, domnule, în educaţia
noastră totul este atât de absurd.
  
39:58 Oare este posibil, domnule,
 
40:04 să se observe această
dinamică a dezordinii...
  
40:12 cu o minte...
 
40:15 care este, ea însăşi,
în dezordine ?
  
40:17 Sau să zicem, oare poate această
minte să observe dezordinea...
  
40:23 această minte care se află, deja,
într-o stare de dezordine ?
  
40:30 Deci, dezordinea nu se
află undeva, acolo...
  
40:34 Nu.
 
40:37 ... ci aici.
 
40:40 Deci, poate mintea să
observe acea dezordine...
  
40:43 fără...
 
40:49 să introducă un factor,
 
40:55 al unui observator care
se află în ordine ?
  
40:58 - Care va superviza.
- Da.
  
41:00 Drept urmare, să observi, să percepi
dezordinea, fără observator.
  
41:03  
 
41:11 Nu ştiu dacă are vreun
sens ceea ce spun.
  
41:13 Da, are logică.
 
41:15 Adică, domnule...
 
41:18 pentru a înţelege dezordinea,
 
41:21 noi credem...
 
41:25 că este necesară o minte ordonată.
 
41:27 Prin opoziţie cu
mintea dezordonată.
  
41:32 Dar mintea, însăşi, a
creat această dezordine...
  
41:36 care înseamnă gândirea
şi toate celelalte.
  
41:41 Deci, oare poate mintea...
 
41:44 nu să observe
dezordinea de acolo,
  
41:47 ci creatorul dezordinii,
care este aici, în interior ?
  
41:50 Care este însăşi mintea.
 
41:56 - Mintea însăşi este dezordonată.
- Da.
  
41:58 Dar, imediat ce asta este
enunţată, conceptual...
  
42:02 Nu, nu, nu.
 
42:03 Am terminat cu conceptele.
 
42:04 Da, dar folosim cuvinte.
 
42:08 - Folosim cuvinte pentru a comunica.
- Întocmai.
  
42:10 Şi ceea ce mă îngrijorează,
numai pentru o clipă,
  
42:12 este...
 
42:17 ce anume vom afirma...
 
42:18 atunci când...
 
42:24 auzim declaraţia că este
exact mintea dezordonată
  
42:30 cea care continuă să
prolifereze dezordinea,
  
42:33 dar tocmai acea minte dezordonată
este cea care trebuie să observe asta.
  
42:36 Am să vă demonstrez şi veţi vedea,
imediat, ce anume se întâmplă.
  
42:38 Dezordinea...
 
42:41 nu este ceva exterior mie,
 
42:42 dezordinea se află înăuntrul meu.
 
42:47 Este o realitate.
 
42:50 Fiindcă mintea este dezordonată,
 
42:52 toate activităţile sale
trebuie să fie dezordonate.
  
42:56 Şi activităţile
marcate de dezordine
  
43:00 proliferează sau se
răspândesc prin lume.
  
43:03 Acum, oare această minte
poate să se observe singură...
  
43:08 fără a introduce factorul
constând dintr-o minte ordinată,
  
43:16 care este contrariul ?
 
43:23 - Nu ştiu dacă...
- Ba da, desigur că este contrariul.
  
43:25 Deci, oare poate observa...
 
43:27 fără prezenţa observatorului,
 
43:31 care este contrariul ?
 
43:33 Asta-i întrebarea.
 
43:39 Acum, urmăriţi-mă domnule,
dacă chiar sunteţi interesat.
  
43:42 Sunt profund interesat.
 
43:45 Veţi vedea.
 
43:46 Observatorul este cel observat.
 
43:49 Observatorul care spune
"Eu sunt ordonat...
  
43:55 şi trebuie să fac
ordine în dezordine."
  
44:01 Asta se întâmplă, în genere.
 
44:05 Dar observatorul este factorul
determinant al dezordinii.
  
44:07 Fiindcă observatorul
este trecutul...
  
44:13 el este factorul
determinant al dezbinării.
  
44:17 Acolo unde există dezbinare,
 
44:21 nu există numai
conflict, ci şi dezordine.
  
44:23 Puteţi observa asta, domnule, fiindcă
se întâmplă, de fapt, în lume.
  
44:27 Adică toată această
problemă a energiei,
  
44:32 toată această problemă a
războiului, păcii ş.a.m.d.
  
44:34 toate pot fi rezolvate, categoric,
 
44:37 atunci când nu există
guverne separate...
  
44:40 armate suverane...
 
44:45 şi spui: "Uite, hai să rezolvăm
această problemă împreună,
  
44:47 pentru numele lui Dumnezeu !"
 
44:50 Suntem fiinţe umane.
 
44:52 Acest Pământ ne-a fost
menit ca să trăim pe el,
  
44:55 nu ca arabi şi israeliţi
şi americani şi ruşi,
  
44:58 ci este Pământul nostru.
 
45:01 Şi este rotund.
 
45:05 Da.
 
45:09 Dar nu vom face niciodată asta, fiindcă
minţile ne sunt atât de condiţionate,
  
45:11 să trăim în dezordine...
 
45:14 să trăim în conflict.
 
45:18 Şi vocaţiei i s-a dat o
descriere religioasă,
  
45:22 în sensul sarcinii de
a elimina dezordinea,
  
45:26 cu ideea mea de ordine.
 
45:33 Ideea dumneavoastră de ordine este,
de fapt, cea care a produs dezordinea.
  
45:35  
 
45:36 Întocmai.
 
45:40 Deci, asta ridică o întrebare, domnule,
care este foarte interesantă:
  
45:42  
 
45:45 Oare mintea se poate observa
singură, fără observator ?
  
45:47 Fiindcă observatorul
este cel observat.
  
45:55 Observatorul care spune:
 
46:01 "Voi aduce ordine...
 
46:04 în dezordine !"
 
46:06 acel observator este, el însuşi,
un fragment al dezordinii...
  
46:08 şi, ca atare, nu poate
produce ordine, niciodată.
  
46:14 Deci, oare mintea poate fi
conştientă, de ea însăşi...
  
46:19 ca parte a dinamicii dezordinii,
 
46:26 nu să încerce s-o corecteze, nu să încerce
s-o justifice, nu să încerce s-o modeleze,
  
46:29 ci, pur şi simplu, s-o observe ?
 
46:31 Am spus, anterior,
 
46:39 să observi stând
pe malul unui râu
  
46:40  
 
46:44 şi să priveşti curgerea apelor.
 
46:48 Vedeţi, în acel caz,
observaţi mult mai multe.
  
46:54 Dar, dacă eşti în mijlocul
ei, înotând, nu vezi nimic !
  
46:56  
 
47:04 N-am uitat niciodată, că tocmai atunci
când am încetat să mai pun întrebări...
  
47:07 - când am stat în faţa acelei
picături de rouă pe o frunză -
  
47:11 că...
 
47:17 totul s-a schimbat,
complet, complet.
  
47:29 Şi, dacă ceea ce spuneţi este adevărat,
odată ce se întâmplă aşa ceva...
  
47:31 asta nu înseamnă un regres.
 
47:38 - Domnule, nu înseamnă o dată, este...
- Pentru totdeauna.
  
47:41 Da.
 
47:44 Nu este un incident,
care a avut loc.
  
47:46 Viaţa mea nu este un incident
izolat, ci este o dinamică.
  
47:50 Întocmai.
 
47:54 Şi, în acea dinamică, observ şi
această dinamică a dezordinii.
  
47:55 Şi, ca atare, mintea
însăşi este dezordonată.
  
48:01 Şi cum poate ceva dezordonat,
haotic, contradictoriu,
  
48:06 o minte absurd de minusculă,
 
48:10 să producă ordine ?
 
48:13 Nu poate.
 
48:16 Ca atare, este
necesar un nou factor.
  
48:18 Şi noul factor este...
 
48:22 să observi,
 
48:24 să percepi, să vezi, fără
să existe observatorul.
  
48:27 Să observi fără observator.
 
48:35 Să observi fără observator.
 
48:39 Fiindcă observatorul
este cel observat.
  
48:42 Da.
 
48:45 Dacă pricepi o dată asta,
 
48:47 atunci observi totul
fără observator.
  
48:49  
 
48:53 Nu intervine personalitatea
ta, sinele tău, egoismul tău.
  
48:55 Spui: "Dezordinea este factorul
aflat în mine, nu în exterior."
  
48:57  
 
48:59 Politicienii încearcă
să producă ordine...
  
49:03 când sunt, ei înşişi,
atât de corupţi.
  
49:07 Mă urmăriţi domnule ?
Cum ar putea ei produce ordine ?
  
49:11 Este imposibil.
 
49:16 Este imposibil.
 
49:17 Nu este decât o lungă
serie de paleative.
  
49:20 Exact asta se întâmplă în lume.
 
49:23 Politicienii conduc lumea...
 
49:26  
 
49:31 din Moscova, din New Delhi, din
Washington, de oriunde ar fi
  
49:33 şi se repetă acelaşi tipar.
 
49:35 Trăind o viaţă haotică, coruptă,
 
49:40 încerci să faci ordine în lume.
 
49:43 Este copilăresc.
 
49:45 Deci...
 
49:51 de aceea...
 
49:53 transformarea minţii nu înseamnă
mintea dumneata sau a mea,
  
49:58 ci înseamnă mintea...
 
50:00 mintea umană.
 
50:01 Sau nici măcar mintea încercând
să se ordoneze, ea însăşi.
  
50:04 - Nici măcar asta.
- Cum ar putea oare ?
  
50:07 Este la fel ca orbul care
vrea să producă ceva colorat.
  
50:10 Şi el spune "asta e gri"
şi n-are nici un sens !
  
50:18 Deci, oare mintea poate
observa această dezordine...
  
50:23 în ea însăşi...
 
50:30 fără observatorul care
a creat dezordinea ?
  
50:33 Domnule, asta aduce în
discuţie un lucru foarte simplu.
  
50:38 Să te uiţi...
 
50:43 la un copac, la o femeie,
la un munte, la o pasăre
  
50:47 sau un curs de apă cu lumina
reflectată din ea, frumuseţea ei,
  
50:50 să priveşti fără...
 
50:53 privitor.
 
51:02 Fiindcă, din momentul în care intervine
privitorul, intervine observatorul,
  
51:03 el separă lucrurile.
 
51:05 Şi separarea este în regulă, atât
timp cât rămâne descriptivă.
  
51:13 Dar, atunci când îţi
trăieşti viaţa,
  
51:19 acea separare este distructivă.
 
51:23 - Nu ştiu dacă...
- Da.
  
51:28 Ceea ce mi-a trecut prin minte
 
51:29 a fost această...
 
51:31 această...
 
51:33 propagandă continuă,
pe care o auzim,
  
51:36 despre tehnicile care sunt
disponibile, pentru liniştirea minţii.
  
51:40 Dar asta necesită un "liniştitor",
care să facă liniştirea.
  
51:46 - Nu, nu aş...
- Şi, deci, asta este absolut...
  
51:48  
 
51:50 - ... vă folosesc cuvintele...
- Copilăresc !
  
51:53 ... absolut şi total imposibil
de obţinut, vreodată.
  
51:55  
 
51:57 Dar, totuşi, vedeţi,
asta fac guru.
  
52:00 Da, da, chiar înţeleg.
 
52:03 Guru importaţi şi
guru nativi fac asta.
  
52:05 Ei distrug, cu adevărat, oamenii.
 
52:10 Înţelegeţi, domnule ?
 
52:11 Vom vorbi despre asta,
când se va ivi ocazia.
  
52:15 Ceea ce ne preocupă, acum, este:
 
52:20 măsura...
 
52:23 care înseamnă întreaga
dinamică a comercialismului,
  
52:28 consumerismului,
 
52:31 tehnologiei,
 
52:32 reprezintă, acum...
 
52:35 tiparul acestei lumi...
 
52:36 iniţiat în Occident,
 
52:45 şi perfectat din ce în
ce mai mult în Occident
  
52:47 şi care, acum, se
răspândeşte în toată lumea.
  
52:50 Mergeţi în cel mai mic orăşel
din India sau de oriunde,
  
52:53 acelaşi tipar este repetat.
 
52:58 Şi în sate, dacă mergeţi
 
53:00 şi sunt atât de
săraci şi nefericiţi,
  
53:02 cu o singură masă servită pe zi,
 
53:06 dar tot se încadrează
în acel tipar.
  
53:08 Şi guvernele încearcă să rezolve
aceste probleme separat, înţelegeţi ?
  
53:15  
 
53:18 Franţa de una singură,
Rusia de una singură.
  
53:20 E o problemă umană,
 
53:22 ca atare trebuie să
fie abordată nu cu...
  
53:24 cu o minte de la Washington sau
de la Londra sau de la Moscova,
  
53:28 ci cu o minte care este umană,
 
53:32 care spune:
"Uite, e problema noastră
  
53:34 şi, pentru numele lui Dumnezeu,
haideţi să cooperăm ca s-o rezolvăm."
  
53:35 Ceea ce înseamnă grijă, înseamnă
să accepţi responsabilitatea,
  
53:40 pentru fiecare fiinţă umană.
 
53:42 Deci, haideţi să revenim:
 
53:49 aşa cum am spus,
ordinea survine numai...
  
53:53 prin înţelegerea dezordinii.
 
53:57 În acea înţelegere nu
există suprapunere,
  
54:00 în ea nu există conflict,
 
54:05 în ea nu există reprimare.
 
54:08 Când reprimi, reacţionezi
- cunoaşteţi asta.
  
54:12 Deci, este un cu totul alt
gen de dinamică: ordinea.
  
54:15  
 
54:22 Şi acea ordine este
adevărata virtute.
  
54:30 Fiindcă, fără virtute,
nu există ordine.
  
54:32 - Există gangsterism...
- Oh, da !
  
54:36 ... politic sau de
orice altă natură,
  
54:38 religios.
 
54:39 Dar, fără virtute...
 
54:42 - prin virtute
înţelegând conduită...
  
54:49 înflorirea în bunătate, zilnică.
 
54:55 Nu este o teorie domnule, ci are loc,
de fapt, când trăieşti în acel mod.
  
54:59 Ştiţi...
 
55:03 hexagrama din I-Ching
numită "conduită"...
  
55:09 mai este tradusă
şi prin "călcare".
  
55:17 - Călcare ?
- Călcare.
  
55:20 - Însemnând o mişcare.
- Desigur.
  
55:22 O mişcare.
 
55:25 Şi...
 
55:27 asta este o interpretare enorm de
diferită a noţiunii uzuale de conduită.
  
55:35 Da.
 
55:37 Dar, ceea ce am înţeles,
din ceea ce aţi afirmat,
  
55:40 că uzul dumneavoastră al
cuvântului "conduită", ca virtute...
  
55:43 ca ordine...
 
55:46 este orientat precis către
acţiune, către mişcare.
  
55:52 - Da, domnule.
- Da.
  
55:58 Vedeţi, un om care acţionează
în virtutea dezordinii...
  
56:02 creează mai multă dezordine.
 
56:07 Politicianul, analizaţi-i
viaţa, domnule:
  
56:14 ambiţios, lacom, căutând
putere, poziţie socială.
  
56:20 - Alergând după voturi.
- Voturi şi toate celelalte.
  
56:21  
 
56:24 Şi el este omul care va
crea ordine în lume.
  
56:28 Cât de tragic poate fi
şi noi acceptăm asta !
  
56:30 Mă urmăriţi ?
 
56:33 Da, noi credem că este ceva
inevitabil, chiar credem.
  
56:38 Şi, ca atare, suntem
iresponsabili.
  
56:41 Fiindcă el a făcut asta şi eu nu.
 
56:43 Da.
 
56:44 Fiindcă acceptăm dezordinea
din viaţa noastră.
  
56:51 Eu nu accept dezordinea
în viaţa mea !
  
56:56 Vreau să trăiesc o viaţă ordonată,
 
56:59 ceea ce înseamnă că trebuie
să înţelegem dezordinea
  
57:02 şi...
 
57:05 acolo unde există ordine, creierul
funcţionează mult mai bine.
  
57:11 - Există un miracol aici, nu-i aşa ?
- Categoric, acesta e miracolul.
  
57:13 E un miracol aici: imediat ce...
 
57:15 pricep dinamica dezordinii...
 
57:16 - Mintea o percepe.
- Da.
  
57:23 ... iată... există ordine !
 
57:26 Asta e cu adevărat miraculos.
 
57:32 Probabil că este unicul miracol.
 
57:35 Mai există şi altele, dar...
 
57:38 Adică în sensul profund
al cuvântului,
  
57:40 toate celelalte vor trebui să concorde
cu el, altfel nu va fi nici unul.
  
57:42 Asta am vrut să spun, adevărata
inimă, adevărata esenţă.
  
57:44  
 
57:45 De aceea, domnule, relaţiile...
 
57:49 comunicarea...
 
57:50 responsabilitatea, libertatea...
 
57:57 şi această eliberare
din dezordine,
  
58:01 toate deţin un măreţ
sentiment al frumuseţii.
  
58:05 O viaţă care este frumoasă,
 
58:08 o viaţă care înfloreşte,
cu adevărat, în bunătate.
  
58:10 Dacă noi nu creăm, dacă nu
producem asemenea fiinţe umane,
  
58:16 lumea se va duce de râpă.
 
58:20 - Da.
- Exact asta se întâmplă.
  
58:23 Şi simt că este
responsabilitatea mea !
  
58:27 Pentru mine este o pasiune,
este responsabilitatea mea...
  
58:32 să observ, atunci când vă vorbesc,
 
58:38 că înţelegeţi, că trăiţi asta,
 
58:41 funcţionaţi, vă mişcaţi
în acea direcţie.
  
58:43 Revin la această
problemă a atenţiei...
  
58:58  
 
59:00 accentul enorm pe
care l-aţi pus pe...
  
59:03 a rămâne pe deplin
atent la acest lucru.
  
59:09 Cred că încep să înţeleg,
câte ceva, din acest fenomen,
  
59:17 al situaţiei curente,
 
59:21 atunci când o persoană
începe să creadă,
  
59:23 că ia în serios ceea ce afirmaţi.
 
59:30 N-am spus că încep
să ia în serios,
  
59:35 ci gândesc că încep s-o facă.
 
59:38 De fapt, ei încep să se considere,
singuri, ca având astfel de preferinţe.
  
59:41 Şi, desigur, nimic
n-a început, încă.
  
59:43  
 
59:45 Dar ceva foarte straniu
se petrece în minte,
  
59:48 când apare această noţiune,
către care încep să înclin.
  
59:51 Încep să fiu teribil
de înfricoşat.
  
59:55 Încep să mă tem teribil de ceva.
 
59:58 Data viitoare, am putea
discuta despre teamă ?
  
1:00:02 Da, desigur.