Ordinea se produce prin înţelegerea dezordinii noastre
San Diego - 20 February 1974
Conversation with A.W. Anderson 5
0:11 | CONVERSAŢIA #5 |
cu dr. A.W. Anderson | |
0:36 | ORDINE |
0:41 | Krishnamurti în dialog |
cu dr. Allan W. Anderson | |
0:44 | J. Krishnamurti s-a născut în sudul |
Indiei şi a fost educat în Anglia. | |
0:46 | În ultimii 40 de ani a |
ţinut discursuri în SUA, | |
0:47 | |
0:50 | Europa, India, Australia |
şi în alte zone ale lumii. | |
0:54 | De la începutul muncii |
sale de-o viaţă, | |
0:56 | a repudiat orice conexiune cu |
religiile organizate şi ideologiile | |
0:58 | |
1:00 | şi a afirmat că singura sa grijă era de a |
elibera omul, absolut şi necondiţionat. | |
1:02 | |
1:07 | Este autorul multor cărţi, |
1:09 | printre care "The Awakening |
of Intelligence", | |
1:11 | "The Urgency of Change", |
1:13 | "Freedom from the Known" şi |
"The Flight of the Eagle". | |
1:18 | Acesta este unul dintr-o |
serie de dialoguri | |
1:20 | dintre Krishnamurti şi |
dr. Allan W. Anderson, | |
1:23 | care este profesor de studii religioase |
la Universitatea de Stat din San Diego, | |
1:25 | |
1:27 | unde predă scripturi indiene şi |
chinezeşti şi tradiţia profetică. | |
1:30 | |
1:32 | Dr. Anderson, un poet publicat, |
1:34 | deţine diplome de la |
Universitatea Columbia | |
1:37 | şi de la Union |
Theological Seminary. | |
1:40 | A fost premiat cu renumitul |
"Teaching Award", | |
1:43 | al Universităţii de |
Stat a Californiei. | |
1:49 | D-le Krishnamurti, când |
am vorbit ultima dată, | |
1:52 | mi s-a părut că am ajuns |
împreună la un punct, | |
1:54 | când eraţi pe cale să... |
1:58 | discutaţi despre ordine, |
2:04 | să conversaţi despre ordine |
2:06 | şi m-am gândit că poate am |
putea începe cu asta, astăzi, | |
2:11 | dacă sunteţi de acord. |
2:14 | Cred că noi discutam despre... |
2:18 | libertate... |
2:20 | responsabilitate... |
2:22 | şi relaţii. |
2:26 | Şi, înainte de a trece mai |
departe, ne-am gândit... | |
2:29 | că am putea discuta, împreună, |
această problemă a ordinii. | |
2:35 | Ce anume înseamnă |
ordine, în libertate ? | |
2:44 | Aşa cum cineva observă... |
2:47 | în întreaga lume, |
2:49 | există o asemenea |
dezordine extraordinară. | |
2:54 | - Oh, da. |
- Exterioară şi lăuntrică. | |
2:59 | Cineva se întreabă de ce |
există o asemenea dezordine. | |
3:07 | Mergi în India şi vezi... |
3:11 | străzile pline de oameni, |
3:14 | o explozie populaţională. |
3:18 | Şi vezi, de asemenea... |
3:21 | atât de multe secte, |
3:23 | atât de mulţi guru, atât |
de mulţi învăţători, | |
3:26 | atât de multe minciuni |
contradictorii, | |
3:30 | atâta suferinţă. |
3:31 | Şi apoi vii în Europa, unde |
există ceva mai multă ordine, | |
3:34 | dar, vedeţi, atunci când treci |
dincolo de ordinea superficială, | |
3:38 | există dezordine, în egală măsură. |
3:41 | Şi vii în această ţară |
3:43 | - şi ştiţi cum este, |
mai bine decât mine - | |
3:47 | unde este o dezordine deplină. |
3:51 | Poate că vă conduceţi |
cu mare grijă... | |
3:55 | dar, treceţi dincolo de |
faţada aşa-zisei ordini... | |
3:59 | şi descoperiţi haos... |
4:06 | nu numai în relaţiile personale, |
4:07 | ci sexual, |
4:12 | moral |
4:14 | şi este atât de multă corupţie. |
4:17 | Toate guvernele sunt corupte, în |
mai mică sau mai mare măsură. | |
4:23 | Dar, acest întreg |
fenomen al dezordinii, | |
4:28 | cum de a apărut ? |
4:33 | Oare este vina... |
4:37 | religiilor, care au spus |
4:39 | faceţi asta şi nu faceţi aia ? |
4:42 | Şi acum se revoltă împotriva |
tuturor acestor lucruri ? | |
4:45 | Da. |
4:46 | Oare guvernele sunt |
atât de corupte... | |
4:52 | încât nimeni nu mai are |
vreo încredere în guverne ? | |
4:58 | Oare există atât de multă |
corupţie în afaceri, | |
5:03 | încât nimeni nici măcar |
nu mai vrea s-o observe, | |
5:05 | orice om inteligent, orice om |
care este, cu adevărat, serios ? | |
5:10 | Şi analizezi viaţa de familie |
5:12 | şi există atât de multă dezordine. |
5:16 | Deci, luând în considerare |
întreg fenomenul dezordinii... | |
5:22 | oare de ce există |
atâta dezordine ? | |
5:25 | Ce anume a produs-o ? |
5:29 | Nu prea pare să fie ceva necesar, |
5:34 | aproape o progresie intrinsecă, |
5:37 | în sensul în care am menţionat |
necesitatea, mai devreme. | |
5:40 | Odată ce ordinea, |
concepută ca atare, | |
5:44 | este... |
5:46 | suprapusă peste o |
situaţie existentă, | |
5:51 | nu numai că nu are |
efectul scontat, | |
5:55 | dar creează o nouă situaţie, |
5:56 | care noi credem că |
necesită o nouă abordare. | |
5:59 | Desigur. |
6:03 | Şi noua abordare constă |
tot într-o suprapunere. | |
6:06 | Aşa cum fac comuniştii, |
în Rusia şi China. | |
6:09 | Au impus o anumită ordine... |
6:12 | - ceea ce ei numesc ordine - |
6:13 | asupra unei minţi dezordonate. |
6:16 | Da. |
6:18 | Şi, ca atare, există o revoltă. |
6:20 | Deci, analizând toate acestea, |
este foarte interesant, | |
6:24 | analizând tot acest |
fenomen al dezordinii... | |
6:31 | atunci ce anume este ordinea ? |
6:36 | Oare ordinea este ceva impus, |
6:39 | ordine la fel ca în armată, |
ordine impusă asupra soldaţilor, | |
6:44 | o disciplină care înseamnă... |
6:45 | un conformism... |
6:50 | reprimare... |
6:51 | mimetism ? |
6:54 | Oare... |
6:57 | ordinea înseamnă conformism ? |
7:03 | Nu în sensul unei impuneri |
artificiale a ei, da. | |
7:06 | În orice sens ! |
7:11 | Dacă mă conformez... |
7:15 | unei anumite ordini, |
7:17 | creez dezordine. |
7:20 | Da, da, înţeleg la ce vă referiţi. |
7:24 | În utilizarea noastră a |
cuvântului "conformare"... | |
7:29 | uneori înţelegem prin |
el o relaţie naturală, | |
7:34 | dintre natura unui lucru |
7:37 | şi activităţile care i se |
potrivesc sau care-i aparţin. | |
7:43 | Dar, atunci, acea folosire |
a cuvântului "conformare" | |
7:46 | nu este cea uzuală şi nici cea |
care ne îngrijorează, aici. | |
7:48 | Nu, nu. |
7:50 | Deci, ordinea |
înseamnă conformism ? | |
7:54 | Oare ordinea înseamnă mimetism ? |
7:55 | Oare ordinea înseamnă acceptare, |
7:59 | supunere ? |
8:04 | Sau... |
8:05 | fiindcă ne-am conformat, |
fiindcă ne-am supus, | |
8:09 | fiindcă am acceptat, |
8:11 | am creat această dezordine ? |
8:18 | Fiindcă disciplina... |
8:21 | - în sensul uzual, acceptat, |
al acelui cuvânt - | |
8:28 | înseamnă să te conformezi. |
8:31 | Da, spunem în engleză, nu-i aşa, |
cuiva care pare să fie indisciplinat | |
8:34 | sau care, de fapt, este indisciplinat, |
îi spunem: "Îndreaptă-te !". | |
8:36 | Îndreaptă-te, da. |
8:40 | Imaginile pe care le folosim, |
referindu-ne la acea corecţie, | |
8:46 | sunt întotdeauna |
rigide, nu-i aşa ? | |
8:48 | - Da. |
- Da, da. | |
8:49 | Deci acea... |
8:52 | autoritate... |
8:56 | fie că este autoritatea |
comunistă a celor puţini | |
9:00 | sau autoritatea preotului... |
9:03 | sau autoritatea cuiva care |
zice "eu ştiu şi tu nu ştii", | |
9:05 | |
9:08 | reprezintă unul dintre factorii |
care au produs dezordine. | |
9:16 | Şi unul dintre factorii |
decisivi ai acestei dezordini | |
9:19 | este lipsa unei |
culturi reale la noi. | |
9:24 | Suntem foarte sofisticaţi... |
9:28 | foarte aşa-zis civilizaţi, |
9:31 | în sensul că suntem curaţi, avem |
băi, avem hrană mai bună ş.a.m.d. | |
9:33 | |
9:35 | dar, lăuntric, noi |
nu suntem cultivaţi. | |
9:42 | Noi nu suntem fiinţe umane |
sănătoase şi întregi. | |
9:47 | Fragmentarea noastră lăuntrică se |
revarsă în activităţile noastre externe. | |
9:49 | Deci... |
9:53 | dacă nu înţelegem dezordinea... |
10:00 | natura dezordinii, |
structura dezordinii, | |
10:02 | nu putem afla niciodată |
ce anume este ordinea. | |
10:07 | Ordinea poate rezulta numai |
din înţelegerea dezordinii. | |
10:12 | Nu, mai întâi, caut ordine, |
10:15 | apoi impun acea ordine |
peste dezordine. | |
10:18 | - Nu ştiu dacă m-am exprimat clar. |
- Ba da. | |
10:20 | Mă gândeam, în timp ce vorbeaţi, |
10:22 | la fenomenul... |
10:23 | din... |
10:29 | lumea studiului şi din lumea |
predatului şi învăţatului, | |
10:32 | aşa cum îl înţelegem, |
la modul convenţional. | |
10:36 | Am remarcat, în |
conversaţiile noastre, | |
10:38 | că sugeraţi, întotdeauna, |
10:40 | că noi studiem ceva disfuncţional. |
10:46 | Nu am fost invitaţi niciodată, |
de fapt, să facem asta; | |
10:48 | ni s-a oferit noţiunea |
10:49 | că lucrul care trebuie studiat |
10:52 | este... |
10:57 | principiul implicat. |
11:01 | Argumentul pentru asta |
este, desigur, că... | |
11:08 | cineva se referă la sănătate, |
pentru a putea înţelege boala. | |
11:13 | - Exact, exact. |
- Dar, atunci, referirea la sănătate... | |
11:16 | când se afirmă asta, |
11:17 | este receptată pur conceptual. |
11:21 | Exact. |
11:22 | Deci, ceea ce studiem noi, |
acum, este un concept. | |
11:25 | Este un concept mai degrabă şi nu |
realitatea, anume "ceea ce există". | |
11:27 | Şi ne depărtăm de sarcina reală. |
11:28 | |
11:35 | Există o dificultate |
în a percepe sugestia | |
11:40 | că noi studiem dezordinea, |
11:42 | pur şi simplu fiindcă dezordinea, |
prin însăşi natura sa, | |
11:47 | nu deţine un principiu ordonator. |
11:48 | Exact, exact. |
11:51 | Ca atare sună, când |
este formulat, | |
11:53 | de parcă mi s-ar cere să studiez |
ceva ce este de nestudiat. | |
11:55 | |
12:01 | Dar, din contră. |
12:02 | - Din contră ! |
- Da şi mă voi opri, acum. | |
12:06 | Continuaţi ! |
12:08 | - Voiaţi să spuneţi ceva. |
- Din contră. | |
12:12 | Trebuie să existe o |
înţelegere a dezordinii... | |
12:16 | a motivului apariţiei sale. |
12:22 | Unul dintre factori, domnule, |
este cred eu, în esenţă... | |
12:29 | că gândirea... |
12:30 | contează... |
12:36 | şi gândirea... |
12:37 | prin însăşi natura sa, |
12:42 | este fragmentată. |
12:46 | Gândirea... |
12:47 | dezbină... |
12:52 | "eu" şi "non-eu", noi şi ei, |
12:55 | ţara mea şi ţara ta, ideile |
mele şi ideile tale, | |
12:58 | religia mea şi religia ta ş.a.m.d. |
13:00 | Însăşi dinamica gândirii |
provoacă separare... | |
13:08 | fiindcă gândirea este |
răspunsul memoriei... | |
13:14 | răspunsul experienţei, |
13:16 | care este trecutul. |
13:19 | Şi dacă nu analizăm, de fapt, această |
problemă, extrem de profund... | |
13:24 | dinamica gândirii |
13:27 | şi dinamica dezordinii... |
13:33 | Acela mi se pare mie |
un cuvânt cheie, | |
13:34 | aşa cum înţeleg eu, |
în timp ce vă ascult, | |
13:38 | "dinamică". |
13:42 | Pentru a studia |
dinamica dezordinii | |
13:47 | mi se pare mie că trebuie |
pătruns mai profund, | |
13:49 | dincolo de expresia "a |
studia dezordinea". | |
13:51 | Odată cu cuvântul "dinamică", |
avem de-a face cu acţiunea. | |
13:52 | - Dinamica. |
- Întocmai. | |
13:56 | - Cariera dezordinii. |
- Dinamica ei. | |
13:57 | Da, dacă în acea direcţie |
suntem îndreptaţi, | |
14:01 | atunci, cred eu că... |
14:07 | obiecţiunea că... |
14:12 | studiul dezordinii înseamnă să |
întreprinzi o căutare imposibilă | |
14:16 | este exprimată fără nici |
un fel de fundament. | |
14:19 | Acea obiecţiune îşi pierde forţa, |
14:22 | exact la momentul |
când cineva spune: | |
14:26 | "Nu, nu cu conceptul de dezordine |
avem noi de-a face aici, | |
14:27 | |
14:29 | |
14:30 | ci cu dinamica ei, propria ei |
carieră, propria sa călătorie, | |
14:32 | cu întreaga corupţie a |
acţiunii, ca atare". | |
14:34 | |
14:38 | Da, da, întocmai. |
14:40 | Mă tot refer la acest |
aspect al acţiunii, mereu... | |
14:42 | - ... şi poate că pare o repetiţie. |
- Oh, este absolut corect. | |
14:44 | Dar, ştiţi dumneavoastră... |
14:46 | |
14:49 | abia dacă asta este luată |
vreodată în serios... | |
14:52 | - Ştiu, domnule. |
- ... de către specia noastră. | |
14:55 | Desigur că animalele ştiau asta, |
de la început, dar nu şi noi. | |
14:57 | Nu. |
15:00 | Vedeţi, noi avem |
de-a face cu concepte, | |
15:03 | nu cu "ceea ce există", de fapt, |
15:04 | în loc să discutăm formule, |
15:09 | concepte şi idei: |
15:13 | Ce anume "este" dezordinea ? |
15:18 | Şi acea dezordine se |
răspândeşte în întreaga lume, | |
15:23 | este o mişcare, o dezordine vie. |
15:27 | Nu este o dezordine moartă. |
15:29 | Este un lucru viu, mişcându-se, |
corupând, distrugând. | |
15:30 | Da, întocmai. |
15:36 | Întocmai. |
15:42 | Dar necesită - aşa cum aţi |
subliniat, atât de des - | |
15:46 | o concentrare extremă a atenţiei, |
15:51 | pentru a-i urma mişcarea |
15:54 | şi există o revoltă în noi, îndreptată |
împotriva urmăririi acestei mişcări, | |
15:55 | care, probabil, |
că se datorează... | |
16:00 | atitudinii noastre ostile, |
16:07 | faţă de intuiţia pe care o avem, |
16:10 | că tranziţia este de neînţeles. |
16:13 | - Exact. |
- Şi nu vrem asta. | |
16:15 | Nu suportăm gândul că |
există ceva de neînţeles. | |
16:17 | |
16:21 | Şi, ca atare, pur şi simplu nu-i |
acordăm acea atenţie activă. | |
16:25 | Este ca şi cum ai sta |
pe malul unui râu, | |
16:28 | urmărind curgerea apelor. |
16:32 | Nu poţi influenţa apa, |
16:35 | nu poţi schimba natura |
sau mişcarea apei. | |
16:37 | |
16:39 | În acelaşi mod, această dinamică |
a dezordinii face parte din noi | |
16:43 | şi se revarsă din noi. |
16:48 | Deci, cineva trebuie |
s-o analizeze. | |
16:51 | Şi nu există confuzie, |
deloc, în actul în sine. | |
16:52 | Evident că nu. |
16:55 | |
17:00 | În primul rând, domnule, haideţi să |
abordăm asta, cu foarte mare atenţie. | |
17:06 | Care este factorul |
determinant al dezordinii ? | |
17:07 | Dezordinea înseamnă |
contradicţie, corect ? | |
17:11 | Da şi conflict, da. |
17:15 | Contradicţie, adică asta |
se opune celeilalte. | |
17:17 | Corect. |
17:20 | Sau... |
17:21 | dualitatea: |
17:26 | acest lucru opus celuilalt. |
17:29 | Disputa dintre două lucruri, |
care se exclud reciproc. | |
17:31 | - Da. |
- Da. | |
17:33 | Şi... |
17:34 | ce anume produce această |
dualitate şi conflictul ? | |
17:41 | |
17:48 | Oare chiar există vreo dualitate ? |
17:52 | Cu siguranţă că în acţiune |
nu există o dualitate. | |
17:57 | Pur şi simplu nu ar putea exista. |
18:01 | Desigur că s-ar putea spune, |
nici măcar cu respect, nu-i aşa, | |
18:02 | despre gândirea însăşi |
şi funcţionarea sa, | |
18:07 | că există un dualism. |
18:10 | Dar dualitatea, desigur, |
este prezentă, | |
18:13 | în ceea ce priveşte distincţia, |
dar nu şi separarea. | |
18:17 | - Separare, corect. |
- Dar nu şi separarea. | |
18:20 | - Da, da, vă urmăresc. |
- La urma urmei, există bărbat, femeie... | |
18:21 | |
18:22 | negru şi alb ş.a.m.d. |
18:25 | dar... |
18:27 | oare există un contrariu |
al violenţei ? | |
18:35 | - M-aţi înţeles ? |
- Da, vă ascult cu foarte mare atenţie. | |
18:38 | Sau numai violenţa ? |
18:42 | Dar noi i-am creat contrariul. |
18:45 | Gândirea i-a creat |
contrariul, ca nonviolenţă... | |
18:46 | şi apoi conflictul |
dintre cele două. | |
18:51 | Nonviolenţa este o abstracţiune... |
18:54 | a "ceea ce există". |
19:02 | Şi gândirea a făcut acest lucru. |
19:03 | Exact. |
19:05 | Ieri am trecut prin momente dificile |
la clasă, din această cauză. | |
19:08 | Am făcut observaţia... |
19:11 | că... |
19:15 | viciul nu este opusul virtuţii, |
19:16 | virtutea nu este opusa viciului |
19:19 | şi... |
19:22 | cumva nu am putut, pur şi simplu, |
să comunic asta, se pare... | |
19:30 | din cauza insistenţei, |
din partea studenţilor, | |
19:35 | de a trata problema numai din punctul |
de vedere al structurii conceptuale. | |
19:37 | |
19:43 | Vedeţi, domnule... |
19:45 | nu ştiu dacă vreţi să abordăm asta, |
acum, dacă este ocazia potrivită. | |
19:47 | Din Grecia antică... |
19:54 | - trebuie că ştiţi - |
20:03 | măsura le-a fost |
neapărat necesară. | |
20:07 | Măsura. |
20:09 | Şi întreaga civilizaţie occidentală |
este bazată pe măsură... | |
20:12 | care înseamnă o idee. |
20:19 | Asta este, cu siguranţă, |
adevărat, în practica curentă. | |
20:26 | Este cu siguranţă adevărat. |
20:31 | Şi ironia acelui fapt |
este că un istoric, | |
20:32 | analizând operele |
marilor gânditori greci, | |
20:36 | |
20:41 | s-ar întoarce şi ar |
spune, la acest moment: | |
20:43 | "Ei bine, staţi aşa un pic !" |
20:44 | Şi noi am spune unele lucruri |
despre Aristotel şi Platon, | |
20:47 | |
20:51 | care ar sugera că: "Nu, nu, nu, |
20:53 | există o mult mai mare |
consistenţă organică a lucrurilor, | |
20:54 | |
20:57 | decât abordarea, pur şi |
simplu, la modul tehnic." | |
21:01 | Dar aşa ceva nu s-ar |
potrivi cu cea ce afirmaţi. | |
21:04 | Eu cred că aşa este. |
21:06 | Puteţi vedea ceea |
ce se întâmplă... | |
21:11 | în lume, în lumea occidentală: |
21:14 | tehnologia, |
21:16 | comercialismul |
21:17 | şi consumerismul |
21:18 | reprezintă activitatea |
supremă, ce are loc acum. | |
21:22 | Întocmai. |
21:23 | - Care se bazează pe măsură. |
- Da, aşa e. | |
21:24 | Oh, da. |
21:29 | Care înseamnă o idee. |
21:32 | Acum, analizaţi asta puţin şi veţi |
remarca faptul că se întâmplă ceva ciudat. | |
21:34 | Orientul, în special India |
21:38 | |
21:43 | - India a explodat în întreg |
Orientul, într-un sens diferit - | |
21:44 | afirmă că măsura este o iluzie. |
21:45 | Pentru a descoperi |
incomensurabilul... | |
21:52 | |
21:57 | măsura trebuie să-şi |
găsească sfârşitul. | |
22:00 | Tratez asta foarte brut şi rapid. |
22:04 | Nu, fiindcă mie mi se pare |
că o trataţi foarte potrivit, | |
22:06 | în ce priveşte această grijă |
pe care o avem, a acţiunii. | |
22:09 | - Da. |
- Da, nu este deloc brut. | |
22:11 | Este ceva foarte interesant, |
fiindcă am analizat asta. | |
22:13 | În Occident, |
22:17 | tehnologia, |
22:19 | comercialismul |
22:20 | şi consumerismul; |
22:24 | Dumnezeu, mântuitor, biserică |
- toate acelea sunt excluse. | |
22:27 | Religia e doar o jucărie. |
22:28 | Şi te joci cu ea numai |
sâmbăta şi duminica, | |
22:31 | dar în restul săptămânii... |
22:34 | Da. |
22:37 | Şi mergi în India |
şi vezi aşa ceva. | |
22:38 | Cuvântul "ma" înseamnă |
a măsura, în sanscrită. | |
22:43 | - Înţelegeţi ? |
- Oh, da, corect. | |
22:53 | Şi ei afirmă că realitatea |
este incomensurabilă. | |
22:59 | - Analizaţi asta şi observaţi-i frumuseţea. |
- Da, oh da, vă urmăresc. | |
23:03 | Măsura nu poate |
descoperi, niciodată... | |
23:07 | O minte care măsoară sau o minte |
care este blocată în a măsura... | |
23:09 | |
23:13 | nu poate găsi, |
niciodată, adevărul. | |
23:16 | O formulez astfel, ei n-o |
spun chiar aşa, dar eu o fac. | |
23:18 | Deci, ei afirmă că, pentru |
a descoperi realitatea... | |
23:22 | imensitatea... |
23:26 | măsura trebuie să înceteze. |
23:27 | Dar ei folosesc gândirea |
ca o metodă de a... | |
23:30 | Gândirea trebuie |
controlată, afirmă ei. | |
23:36 | Da, da. |
23:41 | - Mă urmăriţi ? |
- Da. | |
23:42 | Deci, pentru a putea |
descoperi incomensurabilul, | |
23:44 | |
23:48 | trebuie să controlezi gândirea. |
23:50 | Şi pentru a o controla, cine |
este controlorul gândirii ? | |
23:54 | Un alt fragment al gândirii. |
23:56 | - Nu ştiu dacă mă urmăriţi ? |
- Oh, vă urmăresc perfect, chiar o fac. | |
23:57 | Deci, ei folosesc măsura... |
23:59 | pentru a trece dincolo de măsură. |
24:03 | Şi, ca atare, nu pot să treacă |
dincolo de ea, niciodată. | |
24:06 | Da. |
24:11 | Ei sunt prinşi într-o |
iluzie de o altă natură, | |
24:13 | dar tot produsul gândirii este. |
24:14 | - Nu ştiu dacă... |
- Da, da, da. | |
24:19 | |
24:22 | Ceea ce mi-a fulgerat în |
minte, în timp ce vorbeaţi, | |
24:25 | era ironia incredibilă a... |
24:26 | faptului că au exact în faţa lor |
24:32 | |
24:34 | - mă gândesc la |
Brihadaranyaka Upanishad - | |
24:37 | această declaraţie profundă: |
24:38 | "Acela este întregul !" |
24:42 | însemnând că tot ce |
gândesc se află acolo, | |
24:45 | e întreg. |
24:47 | Acesta - pe care l-am divizat |
din aceea - este întregul. | |
24:48 | "Din plenitudine în plenitudine |
răsar problemele." | |
24:52 | |
24:56 | Şi, apoi, în versetul următor... |
25:00 | "Dacă plenitudinea este |
îndepărtată din întreg... | |
25:01 | plenitudinea rămâne, |
totuşi, la fel." | |
25:07 | Vedeţi, ei citesc aşa ceva, |
25:10 | dar, dacă ei o abordează în maniera |
pe care aţi descris-o atât de bine, | |
25:14 | nu au citit-o, |
25:18 | în sensul de a pricepe |
ceea ce este afirmat, | |
25:19 | fiindcă asta este o respingere |
totală a acelei declaraţii, | |
25:23 | |
25:27 | care ar fi implicată |
în controlul gândirii. | |
25:28 | Da, desigur, desigur. |
25:29 | Vedeţi, la asta încercam să ajung. |
25:31 | Vedeţi... |
25:34 | gândirea a dezbinat |
lumea, fizic vorbind... | |
25:43 | America, India, Rusia, China |
25:47 | - Mă urmăriţi ? - |
a dezbinat lumea. | |
25:50 | Gândirea a fragmentat |
activităţile efectuate de om: | |
25:55 | afaceristul, artistul, politicianul, |
cerşetorul, înţelegeţi ? | |
25:56 | A fragmentat omul. |
26:00 | |
26:02 | Gândirea a creat o societate, |
26:03 | bazată pe această fragmentare. |
26:05 | Şi gândirea a creat zeii, |
26:09 | mântuitorii, Iisuşii, |
Histoşii, Krishna, Buddha... | |
26:13 | şi... |
26:18 | toate acelea sunt măsurabile... |
26:22 | în sensul că "trebuie să |
devii asemenea lui... | |
26:24 | Hristos" |
26:28 | sau "trebuie să fii bun". |
26:31 | Toate acestea sunt aprobate de o |
cultură, care se bazează pe măsură. | |
26:39 | Odată ce ai început cu prognozele, aşa |
cum am făcut-o noi, clasic vorbind, | |
26:43 | atunci obligatoriu trebuie să ajungi la |
5, 6, 7, 400, 4.000, o divizare indefinită. | |
26:45 | Şi totul în interesul, cel |
puţin declarat, al clarităţii. | |
26:51 | |
26:54 | Totul în interesul clarităţii. |
26:55 | Deci, dacă nu înţelegem |
dinamica gândirii... | |
26:56 | nu putem să înţelegem dezordinea. |
27:03 | |
27:10 | Exact gândirea este cea |
care a produs dezordinea ! | |
27:14 | Sună contradictoriu, |
dar chiar aşa este, | |
27:15 | fiindcă gândirea |
este fragmentară... | |
27:19 | |
27:23 | gândirea înseamnă timp... |
27:26 | şi, atât timp cât |
funcţionăm în acel domeniu, | |
27:27 | trebuie să existe dezordine. |
27:32 | |
27:38 | Ceea ce înseamnă că fiecare fragment |
lucrează pentru sine, însuşi... | |
27:45 | în opoziţie cu |
celelalte fragmente. | |
27:52 | Eu, un creştin, sunt în |
contradicţie cu hindusul, | |
27:57 | deşi vorbesc despre iubire şi |
bunătate şi toate celelalte. | |
27:58 | Îl iubesc atât de mult, că |
vreau să-l văd mântuit. | |
28:00 | - Aşa că mă duc să-l aduc în biserică. |
- Mântuit, adică adus în tabăra mea. | |
28:02 | Da, da, da. |
28:04 | Deci, unul dintre... |
28:12 | probabil că motivul |
esenţial al dezordinii | |
28:14 | este fragmentarea gândirii. |
28:16 | Mi s-a spus, deunăzi... |
28:22 | că, într-o anumită cultură... |
28:25 | gândirea înseamnă exteriorul. |
28:29 | E foarte interesant. |
28:36 | Atunci când folosesc |
cuvântul "exterior", | |
28:38 | folosesc, de fapt, |
cuvântul "gândire". | |
28:41 | Şi noi credem că este în interior. |
28:44 | Ăsta-i tot farmecul... |
înţelegeţi ? | |
28:46 | Ce minunat, ce minunat. |
28:49 | |
28:52 | Deci gândirea se referă, |
întotdeauna, la ceva extern. | |
28:54 | Poţi spune că "mă |
gândesc în sinea mea". | |
28:56 | Gândirea a dezbinat |
exteriorul şi lăuntricul. | |
29:00 | Deci, pentru a înţelege această |
întreagă contradicţie, | |
29:07 | măsură, |
29:11 | timp, |
29:13 | dezbinarea, fragmentarea, |
haosul şi dezordinea, | |
29:17 | cineva trebuie să abordeze, |
cu adevărat, această problemă, | |
29:19 | a ce anume este gândul, |
ce anume este gândirea. | |
29:22 | Oare poate mintea, care a fost atât |
de condiţionată, pe fragmente... | |
29:27 | în fragmentare, |
29:33 | oare poate acea minte, |
29:35 | să observe această întreagă |
dinamică a dezordinii... | |
29:37 | dar nu fragmentat ? |
29:43 | - Nu, ci mişcarea însăşi. |
- Mişcarea însăşi. | |
29:46 | Mişcarea însăşi, da. |
29:47 | Dar asta este atât |
de înfricoşător, | |
29:50 | să... |
29:52 | analizezi acea dinamică. |
29:57 | Este interesant că... |
30:01 | aţi pus această întrebare într-un |
mod care continuă să penetreze... | |
30:04 | fiindcă... |
30:07 | măsura este... |
30:14 | - şi voi integra ceva acum, la |
modul foarte concis, concentrat - | |
30:17 | o posibilitate... |
30:21 | care poate fi divizată la infinit. |
30:24 | Nu ajunge să se sfârşească, |
decât acţionând. | |
30:25 | Atât timp cât rămân... |
30:32 | nesigur, în privinţa acţiunii... |
30:38 | mă consider, pe mine însumi, ca |
pe un gânditor foarte profund. | |
30:40 | Ştiu. |
30:44 | Stau în expectativă, |
explorând alternativele, | |
30:50 | care sunt complet |
imaginare, iluzorii. | |
30:54 | Şi în lumea afacerilor oamenii sunt |
plătiţi cu salarii extrem de mari, | |
30:56 | pentru a veni cu ceea ce |
se numeşte un nou concept. | |
30:59 | |
31:03 | Da, cu un nou concept. |
31:06 | Şi este numit corect |
pe nume, desigur, | |
31:09 | dar nu este luat corect în |
considerare, potrivit naturii sale. | |
31:16 | Nu este înţeles decât prin ceea |
ce s-a spus că se va întâmpla. | |
31:18 | Asta ne conduce la |
o idee şi anume... | |
31:20 | măsura înseamnă comparaţie. |
31:23 | Da. |
31:27 | Societatea noastră... |
31:28 | şi civilizaţia noastră se |
bazează pe comparaţie. | |
31:37 | Din copilărie, la şcoală, colegiu |
şi universitate totul se compară. | |
31:42 | Aşa este. |
31:45 | Şi... |
31:46 | comparaţie între |
inteligenţă şi obtuzitate, | |
31:53 | între înălţime şi culoare a pielii, |
31:54 | alb şi violet şi |
toate celelalte... | |
31:55 | comparaţie ca succes obţinut. |
31:59 | Şi haideţi să analizăm |
şi religiile noastre. | |
32:04 | Preotul, |
32:08 | episcopul... |
32:11 | - Înţelegeţi ? - |
concepţia ierarhică, | |
32:13 | ajungând în cele din urmă |
la papă sau arhiepiscop... | |
32:15 | întreaga structură se |
bazează pe acea comparaţie, | |
32:20 | care înseamnă măsură, |
adică, în esenţă, o idee. | |
32:25 | Da. |
32:28 | Protestanţii se plâng |
de ierarhia catolică | |
32:31 | şi, totuşi, scriptura |
lor, biblia lor, | |
32:34 | |
32:39 | este ceea ce unii catolici |
numesc "papa lor scriptic". | |
32:43 | - Desigur. |
- Desigur, da. | |
32:46 | Tocmai prin respingerea |
a ceva anume... | |
32:51 | altceva îi ia locul, devenind |
astfel şi mai învrăjbitor. | |
32:53 | Da. |
32:57 | Deci, oare este posibil... |
32:59 | să analizezi fără a măsura... |
33:01 | |
33:07 | adică fără comparaţie ? |
33:12 | Oare este posibil |
să-ţi trăieşti viaţa... | |
33:16 | - viaţă, trai, acţiune, râset, |
întreaga viaţă, trai, plânset - | |
33:20 | fără ca umbra vreunei |
comparaţii să intervină în ea ? | |
33:23 | Domnule... |
33:30 | - nu mă laud, ci numai |
enunţ o realitate - | |
33:35 | nu m-am comparat niciodată, |
pe mine însumi, cu altcineva. | |
33:42 | Ăsta este cel mai remarcabil lucru |
posibil, cel mai remarcabil lucru. | |
33:47 | Nici măcar nu m-am gândit că |
cineva e mult mai isteţ decât mine, | |
33:49 | cineva este mult mai |
"strălucit", mai inteligent, | |
33:51 | cineva e mult mai grozav, spiritual |
vorbind - pur şi simplu n-am gândit asta. | |
33:55 | Drept urmare, îmi |
spun în sinea mea, | |
34:02 | oare măsura... |
34:04 | comparaţia... |
34:07 | mimetismul, |
34:09 | nu sunt factorii de |
esenţiali ai dezordinii ? | |
34:11 | M-am gândit foarte mult la... |
34:20 | ceea ce aţi spus, cu câteva |
conversaţii în urmă, | |
34:23 | despre copilăria dumneavoastră |
34:25 | şi faptul că n-aţi acceptat |
niciodată diferenţele, | |
34:27 | care erau folosite... |
34:30 | la... |
34:35 | modul învrăjbitor... |
34:41 | - Oh, desigur, desigur. |
- ... în cadrul ordinii sociale. | |
34:42 | Şi a trebuit să mă gândesc |
la propria mea maturizare | |
34:45 | şi... |
34:51 | să mă împac cu faptul că eu |
am acceptat această distincţie, | |
34:57 | din punct de vedere |
al dezbinării... | |
34:59 | dar nu am făcut la fel cu natura. |
35:02 | Dar asta a stârnit |
un conflict în mine... | |
35:05 | - Desigur. |
- ... fiindcă n-am putut... | |
35:08 | ... n-am putut să înţeleg cum |
s-ar fi aplicat şi în cazul meu, | |
35:14 | faptul că şi eu fac |
parte din natură, | |
35:16 | ca fiinţă a acestei lumi... |
35:20 | dar nu mă raportez, |
cumva, la unele lucruri, | |
35:22 | aşa cum sunt lucrurile în |
ceea ce noi numim natură. | |
35:27 | Apoi, mi-am dat |
seama subit, ulterior, | |
35:29 | că, gândind în acel mod, deja |
mă separam singur de natură | |
35:31 | |
35:33 | şi n-aş fi scăpat niciodată |
de acea problemă. | |
35:35 | |
35:37 | Şi ceva mi-a trecut prin |
minte, cu câţiva ani în urmă | |
35:38 | - ca o străfulgerare |
extraordinară - | |
35:43 | atunci când mă aflam la |
Bangkok, în grădina unui templu. | |
35:50 | Şi... |
35:56 | într-o dimineaţă, |
devreme, mă plimbam, | |
36:01 | şi... |
36:02 | privirea mi-a fost atrasă |
de o picătură de rouă, | |
36:03 | stând nemişcată pe |
o frunză de lotus... | |
36:09 | şi era perfect sferică. |
36:12 | Şi am spus... |
36:16 | în ce bază ? |
36:20 | Cum de poate fi stabilă ? |
36:21 | De ce nu se destramă ? |
36:23 | Când am ajuns la finalul "de |
ce"-urilor mele, eram epuizat, | |
36:27 | |
36:28 | aşa că am respirat |
profund şi am zis: | |
36:30 | "Acum, pur şi simplu taci, |
păstrează tăcerea şi priveşte." | |
36:33 | Şi am văzut că... |
36:38 | fiecare îşi menţine |
propria natură... | |
36:44 | în această minunată armonie, |
36:46 | fără să existe nici |
un fel de confuzie. | |
36:53 | Şi... |
36:55 | pur şi simplu am stat liniştit. |
36:58 | - Exact. |
- Liniştit. | |
37:00 | Cred că ceva la |
care v-aţi referit, | |
37:03 | despre realitatea că... |
37:07 | Aceea a fost realitatea ! |
37:08 | Pur şi simplu rămâi în realitate, |
analizezi realitatea. | |
37:12 | Acea minunată picătură, de pe |
acea frunză, reprezintă realitatea, | |
37:14 | înseamnă acţiunea, înseamnă |
ceea ce este realizat. | |
37:21 | - Nu asta voiaţi... |
- Corect. | |
37:25 | Corect, da. |
37:26 | Domnule, de aici rezultă: |
37:28 | Oare cineva poate educa... |
37:32 | un elev... |
37:36 | să trăiască o viaţă |
de non-comparaţie ? | |
37:41 | Maşină mai mare, mai mică |
- Înţelegeţi ? - | |
37:43 | Dar dumneata eşti isteţ, |
eu nu sunt isteţ. | |
37:47 | Ce se întâmplă dacă nu |
fac nici o comparaţie ? | |
37:51 | Oare devin mărginit ? |
37:55 | Din contră. |
37:59 | Sunt mărginit, ştiu că sunt |
mărginit numai prin comparaţie. | |
38:02 | Dacă nu compar, nu ştiu ce sunt. |
38:08 | |
38:13 | Atunci încep de acolo. |
38:17 | Da, da, da. |
38:22 | Lumea devine infinit accesibilă. |
38:25 | Oh, atunci toate lucrurile devin |
extraordinar de diferite ! | |
38:26 | Nu există competiţie, |
nu există anxietate, | |
38:31 | nu există nici un |
conflict reciproc. | |
38:34 | De aceea folosiţi |
cuvântul "total"... | |
38:37 | - ... adesea, nu-i aşa ? |
- Da. | |
38:41 | Pentru a putea |
exprima că nu există... | |
38:42 | că nici o condiţie nu o |
influenţează pe cealaltă. | |
38:47 | Nu există nici o legătură acolo, |
38:50 | nu există nici o punte acolo. |
38:53 | Total dereglat ! |
38:55 | Total ordonat ! |
38:57 | Categoric. |
39:01 | Şi folosiţi adesea |
cuvântul "categoric", | |
39:02 | care îngrozeşte mulţi |
oameni, în prezent. | |
39:04 | Domnule, la urma urmei, |
matematica înseamnă ordine. | |
39:09 | |
39:13 | Ca formă supremă a |
cercetării matematice, | |
39:16 | trebuie să ai o minte |
pe deplin ordonată. | |
39:20 | Lucrul minunat şi în matematică |
39:27 | este că... |
39:30 | în timp ce reprezintă |
studiul cantităţii... | |
39:32 | nu faci trecerea de la un |
număr întreg la un altul, | |
39:37 | prin mărirea lui "doi". |
39:41 | Doi se opreşte la doi. |
39:44 | Doi şi jumătate nu mai este doi. |
39:47 | - Cumva asta este realitatea. |
- Da. | |
39:48 | Dar unui copil, atunci când |
îi este predată matematica, | |
39:51 | nu i se prezintă niciodată asta, |
39:55 | din câte am auzit eu. |
39:57 | Vedeţi, domnule, în educaţia |
noastră totul este atât de absurd. | |
39:58 | Oare este posibil, domnule, |
40:04 | să se observe această |
dinamică a dezordinii... | |
40:12 | cu o minte... |
40:15 | care este, ea însăşi, |
în dezordine ? | |
40:17 | Sau să zicem, oare poate această |
minte să observe dezordinea... | |
40:23 | această minte care se află, deja, |
într-o stare de dezordine ? | |
40:30 | Deci, dezordinea nu se |
află undeva, acolo... | |
40:34 | Nu. |
40:37 | ... ci aici. |
40:40 | Deci, poate mintea să |
observe acea dezordine... | |
40:43 | fără... |
40:49 | să introducă un factor, |
40:55 | al unui observator care |
se află în ordine ? | |
40:58 | - Care va superviza. |
- Da. | |
41:00 | Drept urmare, să observi, să percepi |
dezordinea, fără observator. | |
41:03 | |
41:11 | Nu ştiu dacă are vreun |
sens ceea ce spun. | |
41:13 | Da, are logică. |
41:15 | Adică, domnule... |
41:18 | pentru a înţelege dezordinea, |
41:21 | noi credem... |
41:25 | că este necesară o minte ordonată. |
41:27 | Prin opoziţie cu |
mintea dezordonată. | |
41:32 | Dar mintea, însăşi, a |
creat această dezordine... | |
41:36 | care înseamnă gândirea |
şi toate celelalte. | |
41:41 | Deci, oare poate mintea... |
41:44 | nu să observe |
dezordinea de acolo, | |
41:47 | ci creatorul dezordinii, |
care este aici, în interior ? | |
41:50 | Care este însăşi mintea. |
41:56 | - Mintea însăşi este dezordonată. |
- Da. | |
41:58 | Dar, imediat ce asta este |
enunţată, conceptual... | |
42:02 | Nu, nu, nu. |
42:03 | Am terminat cu conceptele. |
42:04 | Da, dar folosim cuvinte. |
42:08 | - Folosim cuvinte pentru a comunica. |
- Întocmai. | |
42:10 | Şi ceea ce mă îngrijorează, |
numai pentru o clipă, | |
42:12 | este... |
42:17 | ce anume vom afirma... |
42:18 | atunci când... |
42:24 | auzim declaraţia că este |
exact mintea dezordonată | |
42:30 | cea care continuă să |
prolifereze dezordinea, | |
42:33 | dar tocmai acea minte dezordonată |
este cea care trebuie să observe asta. | |
42:36 | Am să vă demonstrez şi veţi vedea, |
imediat, ce anume se întâmplă. | |
42:38 | Dezordinea... |
42:41 | nu este ceva exterior mie, |
42:42 | dezordinea se află înăuntrul meu. |
42:47 | Este o realitate. |
42:50 | Fiindcă mintea este dezordonată, |
42:52 | toate activităţile sale |
trebuie să fie dezordonate. | |
42:56 | Şi activităţile |
marcate de dezordine | |
43:00 | proliferează sau se |
răspândesc prin lume. | |
43:03 | Acum, oare această minte |
poate să se observe singură... | |
43:08 | fără a introduce factorul |
constând dintr-o minte ordinată, | |
43:16 | care este contrariul ? |
43:23 | - Nu ştiu dacă... |
- Ba da, desigur că este contrariul. | |
43:25 | Deci, oare poate observa... |
43:27 | fără prezenţa observatorului, |
43:31 | care este contrariul ? |
43:33 | Asta-i întrebarea. |
43:39 | Acum, urmăriţi-mă domnule, |
dacă chiar sunteţi interesat. | |
43:42 | Sunt profund interesat. |
43:45 | Veţi vedea. |
43:46 | Observatorul este cel observat. |
43:49 | Observatorul care spune |
"Eu sunt ordonat... | |
43:55 | şi trebuie să fac |
ordine în dezordine." | |
44:01 | Asta se întâmplă, în genere. |
44:05 | Dar observatorul este factorul |
determinant al dezordinii. | |
44:07 | Fiindcă observatorul |
este trecutul... | |
44:13 | el este factorul |
determinant al dezbinării. | |
44:17 | Acolo unde există dezbinare, |
44:21 | nu există numai |
conflict, ci şi dezordine. | |
44:23 | Puteţi observa asta, domnule, fiindcă |
se întâmplă, de fapt, în lume. | |
44:27 | Adică toată această |
problemă a energiei, | |
44:32 | toată această problemă a |
războiului, păcii ş.a.m.d. | |
44:34 | toate pot fi rezolvate, categoric, |
44:37 | atunci când nu există |
guverne separate... | |
44:40 | armate suverane... |
44:45 | şi spui: "Uite, hai să rezolvăm |
această problemă împreună, | |
44:47 | pentru numele lui Dumnezeu !" |
44:50 | Suntem fiinţe umane. |
44:52 | Acest Pământ ne-a fost |
menit ca să trăim pe el, | |
44:55 | nu ca arabi şi israeliţi |
şi americani şi ruşi, | |
44:58 | ci este Pământul nostru. |
45:01 | Şi este rotund. |
45:05 | Da. |
45:09 | Dar nu vom face niciodată asta, fiindcă |
minţile ne sunt atât de condiţionate, | |
45:11 | să trăim în dezordine... |
45:14 | să trăim în conflict. |
45:18 | Şi vocaţiei i s-a dat o |
descriere religioasă, | |
45:22 | în sensul sarcinii de |
a elimina dezordinea, | |
45:26 | cu ideea mea de ordine. |
45:33 | Ideea dumneavoastră de ordine este, |
de fapt, cea care a produs dezordinea. | |
45:35 | |
45:36 | Întocmai. |
45:40 | Deci, asta ridică o întrebare, domnule, |
care este foarte interesantă: | |
45:42 | |
45:45 | Oare mintea se poate observa |
singură, fără observator ? | |
45:47 | Fiindcă observatorul |
este cel observat. | |
45:55 | Observatorul care spune: |
46:01 | "Voi aduce ordine... |
46:04 | în dezordine !" |
46:06 | acel observator este, el însuşi, |
un fragment al dezordinii... | |
46:08 | şi, ca atare, nu poate |
produce ordine, niciodată. | |
46:14 | Deci, oare mintea poate fi |
conştientă, de ea însăşi... | |
46:19 | ca parte a dinamicii dezordinii, |
46:26 | nu să încerce s-o corecteze, nu să încerce |
s-o justifice, nu să încerce s-o modeleze, | |
46:29 | ci, pur şi simplu, s-o observe ? |
46:31 | Am spus, anterior, |
46:39 | să observi stând |
pe malul unui râu | |
46:40 | |
46:44 | şi să priveşti curgerea apelor. |
46:48 | Vedeţi, în acel caz, |
observaţi mult mai multe. | |
46:54 | Dar, dacă eşti în mijlocul |
ei, înotând, nu vezi nimic ! | |
46:56 | |
47:04 | N-am uitat niciodată, că tocmai atunci |
când am încetat să mai pun întrebări... | |
47:07 | - când am stat în faţa acelei |
picături de rouă pe o frunză - | |
47:11 | că... |
47:17 | totul s-a schimbat, |
complet, complet. | |
47:29 | Şi, dacă ceea ce spuneţi este adevărat, |
odată ce se întâmplă aşa ceva... | |
47:31 | asta nu înseamnă un regres. |
47:38 | - Domnule, nu înseamnă o dată, este... |
- Pentru totdeauna. | |
47:41 | Da. |
47:44 | Nu este un incident, |
care a avut loc. | |
47:46 | Viaţa mea nu este un incident |
izolat, ci este o dinamică. | |
47:50 | Întocmai. |
47:54 | Şi, în acea dinamică, observ şi |
această dinamică a dezordinii. | |
47:55 | Şi, ca atare, mintea |
însăşi este dezordonată. | |
48:01 | Şi cum poate ceva dezordonat, |
haotic, contradictoriu, | |
48:06 | o minte absurd de minusculă, |
48:10 | să producă ordine ? |
48:13 | Nu poate. |
48:16 | Ca atare, este |
necesar un nou factor. | |
48:18 | Şi noul factor este... |
48:22 | să observi, |
48:24 | să percepi, să vezi, fără |
să existe observatorul. | |
48:27 | Să observi fără observator. |
48:35 | Să observi fără observator. |
48:39 | Fiindcă observatorul |
este cel observat. | |
48:42 | Da. |
48:45 | Dacă pricepi o dată asta, |
48:47 | atunci observi totul |
fără observator. | |
48:49 | |
48:53 | Nu intervine personalitatea |
ta, sinele tău, egoismul tău. | |
48:55 | Spui: "Dezordinea este factorul |
aflat în mine, nu în exterior." | |
48:57 | |
48:59 | Politicienii încearcă |
să producă ordine... | |
49:03 | când sunt, ei înşişi, |
atât de corupţi. | |
49:07 | Mă urmăriţi domnule ? |
Cum ar putea ei produce ordine ? | |
49:11 | Este imposibil. |
49:16 | Este imposibil. |
49:17 | Nu este decât o lungă |
serie de paleative. | |
49:20 | Exact asta se întâmplă în lume. |
49:23 | Politicienii conduc lumea... |
49:26 | |
49:31 | din Moscova, din New Delhi, din |
Washington, de oriunde ar fi | |
49:33 | şi se repetă acelaşi tipar. |
49:35 | Trăind o viaţă haotică, coruptă, |
49:40 | încerci să faci ordine în lume. |
49:43 | Este copilăresc. |
49:45 | Deci... |
49:51 | de aceea... |
49:53 | transformarea minţii nu înseamnă |
mintea dumneata sau a mea, | |
49:58 | ci înseamnă mintea... |
50:00 | mintea umană. |
50:01 | Sau nici măcar mintea încercând |
să se ordoneze, ea însăşi. | |
50:04 | - Nici măcar asta. |
- Cum ar putea oare ? | |
50:07 | Este la fel ca orbul care |
vrea să producă ceva colorat. | |
50:10 | Şi el spune "asta e gri" |
şi n-are nici un sens ! | |
50:18 | Deci, oare mintea poate |
observa această dezordine... | |
50:23 | în ea însăşi... |
50:30 | fără observatorul care |
a creat dezordinea ? | |
50:33 | Domnule, asta aduce în |
discuţie un lucru foarte simplu. | |
50:38 | Să te uiţi... |
50:43 | la un copac, la o femeie, |
la un munte, la o pasăre | |
50:47 | sau un curs de apă cu lumina |
reflectată din ea, frumuseţea ei, | |
50:50 | să priveşti fără... |
50:53 | privitor. |
51:02 | Fiindcă, din momentul în care intervine |
privitorul, intervine observatorul, | |
51:03 | el separă lucrurile. |
51:05 | Şi separarea este în regulă, atât |
timp cât rămâne descriptivă. | |
51:13 | Dar, atunci când îţi |
trăieşti viaţa, | |
51:19 | acea separare este distructivă. |
51:23 | - Nu ştiu dacă... |
- Da. | |
51:28 | Ceea ce mi-a trecut prin minte |
51:29 | a fost această... |
51:31 | această... |
51:33 | propagandă continuă, |
pe care o auzim, | |
51:36 | despre tehnicile care sunt |
disponibile, pentru liniştirea minţii. | |
51:40 | Dar asta necesită un "liniştitor", |
care să facă liniştirea. | |
51:46 | - Nu, nu aş... |
- Şi, deci, asta este absolut... | |
51:48 | |
51:50 | - ... vă folosesc cuvintele... |
- Copilăresc ! | |
51:53 | ... absolut şi total imposibil |
de obţinut, vreodată. | |
51:55 | |
51:57 | Dar, totuşi, vedeţi, |
asta fac guru. | |
52:00 | Da, da, chiar înţeleg. |
52:03 | Guru importaţi şi |
guru nativi fac asta. | |
52:05 | Ei distrug, cu adevărat, oamenii. |
52:10 | Înţelegeţi, domnule ? |
52:11 | Vom vorbi despre asta, |
când se va ivi ocazia. | |
52:15 | Ceea ce ne preocupă, acum, este: |
52:20 | măsura... |
52:23 | care înseamnă întreaga |
dinamică a comercialismului, | |
52:28 | consumerismului, |
52:31 | tehnologiei, |
52:32 | reprezintă, acum... |
52:35 | tiparul acestei lumi... |
52:36 | iniţiat în Occident, |
52:45 | şi perfectat din ce în |
ce mai mult în Occident | |
52:47 | şi care, acum, se |
răspândeşte în toată lumea. | |
52:50 | Mergeţi în cel mai mic orăşel |
din India sau de oriunde, | |
52:53 | acelaşi tipar este repetat. |
52:58 | Şi în sate, dacă mergeţi |
53:00 | şi sunt atât de |
săraci şi nefericiţi, | |
53:02 | cu o singură masă servită pe zi, |
53:06 | dar tot se încadrează |
în acel tipar. | |
53:08 | Şi guvernele încearcă să rezolve |
aceste probleme separat, înţelegeţi ? | |
53:15 | |
53:18 | Franţa de una singură, |
Rusia de una singură. | |
53:20 | E o problemă umană, |
53:22 | ca atare trebuie să |
fie abordată nu cu... | |
53:24 | cu o minte de la Washington sau |
de la Londra sau de la Moscova, | |
53:28 | ci cu o minte care este umană, |
53:32 | care spune: |
"Uite, e problema noastră | |
53:34 | şi, pentru numele lui Dumnezeu, |
haideţi să cooperăm ca s-o rezolvăm." | |
53:35 | Ceea ce înseamnă grijă, înseamnă |
să accepţi responsabilitatea, | |
53:40 | pentru fiecare fiinţă umană. |
53:42 | Deci, haideţi să revenim: |
53:49 | aşa cum am spus, |
ordinea survine numai... | |
53:53 | prin înţelegerea dezordinii. |
53:57 | În acea înţelegere nu |
există suprapunere, | |
54:00 | în ea nu există conflict, |
54:05 | în ea nu există reprimare. |
54:08 | Când reprimi, reacţionezi |
- cunoaşteţi asta. | |
54:12 | Deci, este un cu totul alt |
gen de dinamică: ordinea. | |
54:15 | |
54:22 | Şi acea ordine este |
adevărata virtute. | |
54:30 | Fiindcă, fără virtute, |
nu există ordine. | |
54:32 | - Există gangsterism... |
- Oh, da ! | |
54:36 | ... politic sau de |
orice altă natură, | |
54:38 | religios. |
54:39 | Dar, fără virtute... |
54:42 | - prin virtute |
înţelegând conduită... | |
54:49 | înflorirea în bunătate, zilnică. |
54:55 | Nu este o teorie domnule, ci are loc, |
de fapt, când trăieşti în acel mod. | |
54:59 | Ştiţi... |
55:03 | hexagrama din I-Ching |
numită "conduită"... | |
55:09 | mai este tradusă |
şi prin "călcare". | |
55:17 | - Călcare ? |
- Călcare. | |
55:20 | - Însemnând o mişcare. |
- Desigur. | |
55:22 | O mişcare. |
55:25 | Şi... |
55:27 | asta este o interpretare enorm de |
diferită a noţiunii uzuale de conduită. | |
55:35 | Da. |
55:37 | Dar, ceea ce am înţeles, |
din ceea ce aţi afirmat, | |
55:40 | că uzul dumneavoastră al |
cuvântului "conduită", ca virtute... | |
55:43 | ca ordine... |
55:46 | este orientat precis către |
acţiune, către mişcare. | |
55:52 | - Da, domnule. |
- Da. | |
55:58 | Vedeţi, un om care acţionează |
în virtutea dezordinii... | |
56:02 | creează mai multă dezordine. |
56:07 | Politicianul, analizaţi-i |
viaţa, domnule: | |
56:14 | ambiţios, lacom, căutând |
putere, poziţie socială. | |
56:20 | - Alergând după voturi. |
- Voturi şi toate celelalte. | |
56:21 | |
56:24 | Şi el este omul care va |
crea ordine în lume. | |
56:28 | Cât de tragic poate fi |
şi noi acceptăm asta ! | |
56:30 | Mă urmăriţi ? |
56:33 | Da, noi credem că este ceva |
inevitabil, chiar credem. | |
56:38 | Şi, ca atare, suntem |
iresponsabili. | |
56:41 | Fiindcă el a făcut asta şi eu nu. |
56:43 | Da. |
56:44 | Fiindcă acceptăm dezordinea |
din viaţa noastră. | |
56:51 | Eu nu accept dezordinea |
în viaţa mea ! | |
56:56 | Vreau să trăiesc o viaţă ordonată, |
56:59 | ceea ce înseamnă că trebuie |
să înţelegem dezordinea | |
57:02 | şi... |
57:05 | acolo unde există ordine, creierul |
funcţionează mult mai bine. | |
57:11 | - Există un miracol aici, nu-i aşa ? |
- Categoric, acesta e miracolul. | |
57:13 | E un miracol aici: imediat ce... |
57:15 | pricep dinamica dezordinii... |
57:16 | - Mintea o percepe. |
- Da. | |
57:23 | ... iată... există ordine ! |
57:26 | Asta e cu adevărat miraculos. |
57:32 | Probabil că este unicul miracol. |
57:35 | Mai există şi altele, dar... |
57:38 | Adică în sensul profund |
al cuvântului, | |
57:40 | toate celelalte vor trebui să concorde |
cu el, altfel nu va fi nici unul. | |
57:42 | Asta am vrut să spun, adevărata |
inimă, adevărata esenţă. | |
57:44 | |
57:45 | De aceea, domnule, relaţiile... |
57:49 | comunicarea... |
57:50 | responsabilitatea, libertatea... |
57:57 | şi această eliberare |
din dezordine, | |
58:01 | toate deţin un măreţ |
sentiment al frumuseţii. | |
58:05 | O viaţă care este frumoasă, |
58:08 | o viaţă care înfloreşte, |
cu adevărat, în bunătate. | |
58:10 | Dacă noi nu creăm, dacă nu |
producem asemenea fiinţe umane, | |
58:16 | lumea se va duce de râpă. |
58:20 | - Da. |
- Exact asta se întâmplă. | |
58:23 | Şi simt că este |
responsabilitatea mea ! | |
58:27 | Pentru mine este o pasiune, |
este responsabilitatea mea... | |
58:32 | să observ, atunci când vă vorbesc, |
58:38 | că înţelegeţi, că trăiţi asta, |
58:41 | funcţionaţi, vă mişcaţi |
în acea direcţie. | |
58:43 | Revin la această |
problemă a atenţiei... | |
58:58 | |
59:00 | accentul enorm pe |
care l-aţi pus pe... | |
59:03 | a rămâne pe deplin |
atent la acest lucru. | |
59:09 | Cred că încep să înţeleg, |
câte ceva, din acest fenomen, | |
59:17 | al situaţiei curente, |
59:21 | atunci când o persoană |
începe să creadă, | |
59:23 | că ia în serios ceea ce afirmaţi. |
59:30 | N-am spus că încep |
să ia în serios, | |
59:35 | ci gândesc că încep s-o facă. |
59:38 | De fapt, ei încep să se considere, |
singuri, ca având astfel de preferinţe. | |
59:41 | Şi, desigur, nimic |
n-a început, încă. | |
59:43 | |
59:45 | Dar ceva foarte straniu |
se petrece în minte, | |
59:48 | când apare această noţiune, |
către care încep să înclin. | |
59:51 | Încep să fiu teribil |
de înfricoşat. | |
59:55 | Încep să mă tem teribil de ceva. |
59:58 | Data viitoare, am putea |
discuta despre teamă ? | |
1:00:02 | Da, desigur. |