Krishnamurti Subtitles home


SD74CA6 - Natura şi eradicarea totală a fricii
A şasea conversaţie cu Allan W. Anderson
San Diego, California, SUA
20 februarie 1974



0:12 CONVERSAŢIA #6 cu dr. A.W. Anderson 20.02.74, San Diego, California TEAMA Krishnamurti în dialog cu dr. Allan W. Anderson
0:42 J. Krishnamurti s-a născut în sudul Indiei şi a fost educat în Anglia. În ultimii 40 de ani a ţinut discursuri în SUA, Europa, India, Australia şi în alte zone ale lumii. De la începutul muncii sale de-o viaţă, a repudiat orice conexiune cu religiile organizate şi ideologiile şi a afirmat că singura sa grijă era de a elibera omul, absolut şi necondiţionat. Este autorul multor cărţi, printre care "The Awakening of Intelligence", "The Urgency of Change", "Freedom from the Known" şi "The Flight of the Eagle". Acesta este unul dintr-o serie de dialoguri dintre Krishnamurti şi dr. Allan W. Anderson, care este profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, unde predă scripturi indiene şi chinezeşti şi tradiţia profetică. Dr. Anderson, un poet publicat, deţine diplome de la Universitatea Columbia şi de la Union Theological Seminary. A fost premiat cu renumitul "Teaching Award", al Universităţii de Stat a Californiei.
1:51 D-le Krishnamurti... dacă îmi amintesc bine, cred că... ajunsesem cu discuţia noastră, data trecută, exact la momentul când s-a ridicat problema fricii şi... cred că amândoi, poate... - ... am putea explora asta, puţin. - Da, aşa cred şi eu. Mă întreb cum am putea aborda această problemă... fiindcă... este o problemă comună, în lume. Oricine... sau pot spune, aproape oricine, se teme de ceva. Poate fi teama de moarte, teama de singurătate, teama de a nu fi iubit, teama de a nu deveni faimos, om de succes... şi, de asemenea, teama de a nu avea o siguranţă fizică şi teama de a nu avea siguranţă psihologică. Există atât de multe forme de frică. Acum, pentru a aborda această problemă, la un nivel foarte profund, de fapt... oare poate mintea... - în care includem creierul - să fie, cu adevărat... fundamental, eliberată de frică ? Fiindcă teama, aşa cum am observat eu însumi, este un lucru groaznic.
3:45 Oh, da.
3:46 Întunecă lumea şi distruge totul. Şi nu cred că putem discuta despre frică, care este unul dintre principiile vieţii, fără să discutăm, de asemenea - sau să abordăm - căutarea plăcerii. Cele două... feţe ale aceleaşi monede.
4:16 Frică şi plăcere, două feţe ale aceleaşi monede. Da.
4:23 Deci vom aborda, mai întâi, teama. Există temeri conştiente, precum şi temeri inconştiente. Există temeri care sunt observabile, ce pot fi remediate şi temeri care sunt adânc înrădăcinate, profund, în cotloanele minţii cuiva.
4:50 - La nivel subconştient. - La niveluri profunde. Da. Acum... trebuie să fim preocupaţi de ambele genuri, nu numai de temerile evidente, externe, ci şi de temerile adânc înrădăcinate, nedescoperite. Temerile care au fost lăsate moştenire... temerile tradiţionale...
5:20 - Când ţi se spune de ce să te temi. - De ce să te temi. şi, de asemenea, de temerile pe care le-a produs mintea însăşi, ea le-a cultivat.
5:29 În trecutul personal al cuiva.
5:31 Şi, de asemenea, în corelaţie cu alţii... Da. teama de nesiguranţa fizică... pierderea unei slujbe, pierderea unei poziţii, o pierdere oarecare şi nu numai cele pozitive, ci şi teama de a nu avea ceva ş.a.m.d. Deci... dacă vom ajunge să discutăm această problemă... oare cum am putea, noi doi, să o abordăm ? Mai întâi, să tratăm problema externă... temerile fizice evidente... şi, apoi, de acolo, să ne mutăm către interior... Foarte bine. şi, astfel, să acoperim întreg domeniul, nu numai o mică temere, a vreunei bătrâne sau a vreunui bătrân sau vreunui tânăr, ci să tratăm întreaga problematică a fricii. Bun.
6:39 Nu să tratăm numai o "frunză" a fricii sau o "ramură" a ei, ci întreaga dinamică a fricii.
6:48 Da. Am revenit la acel cuvânt "dinamică".
6:52 - Dinamică. - Bine, întreaga dinamică a fricii.
6:56 Acum, extern vorbind... fizic... devine evident că trebuie să avem siguranţă... siguranţă fizică. Adică, hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul sunt absolut necesare. Nu numai pentru americani, ci pentru întreaga omenire.
7:19 Da, desigur. Nu e bine să spui: "Noi suntem în siguranţă şi la naiba cu restul lumii !" - Lumea înseamnă tu ! - Da. Şi tu eşti lumea. Nu te poţi izola singur, zicând: "Eu voi fi în siguranţă !" şi să nu-ţi pese de ceilalţi.
7:37 Să mă asigur contra lor.
7:39 Devine dezbinare, conflict, război şi tot ceea ce mai produce. Deci... acea siguranţă fizică este necesară creierului. Creierul nu poate funcţiona, aşa cum am observat la mine şi la alţii - nu că aş fi vreun expert în creier, neurologie ş.a.m.d. - dar am observat: creierul poate funcţiona numai în siguranţă deplină. Atunci funcţionează eficient, sănătos şi nu nevrotic. Şi acţiunile sale nu vor fi denaturate, dezordonate. Creierul are nevoie de siguranţă, aşa cum copilul are nevoie de siguranţă. Acea siguranţă ne este negată, atunci când ne separăm singuri: americanii, ruşii, indienii, chinezii. Divizarea pe naţiuni a distrus acea siguranţă... din cauza războaielor. - Da, aceea este o barieră fizică. - O realitate fizică.
8:53 Da, da. Şi, totuşi, nu vedem, asta. Guvernele suverane, cu armatele lor terestre, cu navele lor ş.a.m.d. distrug siguranţa.
9:07 În numele asigurării ei.
9:11 Deci, vedeţi, încerc să ajung la ideea că mintea este atât de stupidă. Doreşte siguranţă... - şi trebuie să aibă siguranţă - şi, totuşi, face tot posibilul pentru a distruge acea siguranţă.
9:31 Oh da, da, înţeleg asta.
9:34 Deci acesta este un factor. Şi... factorul... siguranţei... constă în slujbe: fie într-o fabrică, într-o afacere, fie ca un preot cu slujba lui. Deci ocupaţia devine foarte importantă.
9:59 Într-adevăr, aşa devine.
10:01 Deci, să vedeţi ce implică. Dacă îmi pierd slujba, sunt înspăimântat. Şi slujba mea depinde de mediu, de producţie, de afaceri, de fabrici - toate acelea - de comercialism, de consumerism şi, ca atare, de concurenţa altor ţări. Franţa care se izolează singură, fiindcă vrea să... - ... ceea ce se şi întâmplă. - Da. Deci... avem nevoie de siguranţă fizică şi facem tot posibilul pentru a o distruge. Dacă am spune cu toţii: "Uitaţi, haideţi să ne unim, nu cu vreun plan, nu cu planul meu, al tău, planul comunist sau planul lui Mao, ca fiinţe umane să stăm laolaltă şi să rezolvăm această problemă." Ar putea-o face ! Ştiinţa deţine mijloace pentru a hrăni oamenii. Dar oamenii n-o vor face, fiindcă sunt condiţionaţi să funcţioneze... astfel încât să distrugă siguranţa pe care ne-o dorim. Deci acesta este unul dintre factorii majori ai securităţii fizice. Apoi, mai există teama de... durerea fizică... durere fizică în sensul: cineva a avut dureri, să zicem, săptămâna trecută. Mintea se teme că asta s-ar putea întâmpla din nou. Deci există acel gen de teamă.
12:05 Este ceva foarte interesant, referitor la durerea fizică, fiindcă ceea ce se ţine minte nu este reacţia neurologică, ci emoţia care a însoţit ceea ce s-a întâmplat.
12:17 Aşa este. - Deci, există acea frică. - Corect, corect.
12:22 Apoi există teama de opinia altora,
12:27 ceea ce spune lumea... opinia publică.
12:33 - Reputaţia. - Reputaţia. Vedeţi domnule, toate acestea se nasc din dezordine. - Nu ştiu dacă... - Oh da, da.
12:45 - Pe care am discutat-o. - Pe care am abordat-o, anterior.
12:49 Deci, oare poate mintea... să producă siguranţă, siguranţă fizică, ceea ce înseamnă hrană, haine şi alimente pentru toată lumea ? Nu ca un comunist, ca un capitalist, ca un socialist sau ca un Mao... ci prin conlucrarea, ca fiinţe umane, pentru a rezolva această problemă. Se poate face ! Dar nimeni nu vrea s-o facă, fiindcă oamenii nu se simt responsabili în privinţa asta. Nu ştiu dacă aţi fost în India. Dacă aţi fi mers din oraş în oraş, din sat în sat, aşa cum am făcut-o eu, aţi fi văzut sărăcia groaznică... degradarea provocată de sărăcie... sentimentul ei de... situaţie deznădăjduită.
13:51 Da, am fost în India şi a fost prima dată în viaţă când am simţit sărăcia nu ca pe o simplă privaţiune, ci părea să aibă un caracter "pozitiv". - Era atât de dezolantă. - Ştiu, domnule. Personal, am trecut prin toate acelea. Oh da. Deci... supravieţuirea fizică... este posibilă numai atunci când fiinţele umane cooperează. Nu ca nişte comunişti, socialişti ş.a.md. ci ca fiinţe umane, care zic: "E problema noastră, pentru numele lui Dumnezeu, haideţi s-o rezolvăm !" Dar n-o fac, fiindcă sunt împovăraţi de probleme, de planuri, cum să rezolve asta ! - Nu ştiu dacă... - Da, da, aţi fost.
14:45 Eu am planul meu, tu pe-al tău, el pe-al lui, deci planurile devin mai importante decât înfometarea, în sine. Şi ne luptăm între noi. Şi bunul simţ, afecţiunea, grija, iubirea, pot schimba toate acestea. Domnule, nu voi aborda şi asta. Apoi, teama de opinia publică. Înţelegeţi, domnule ? Ceea ce va spune vecinul meu.
15:20 Imaginea mea, imaginea naţională, da.
15:24 Şi depind... de vecinul meu.
15:29 - Oh, da, inevitabil. - Dacă sunt catolic, trăind în Italia...
15:34 trebuie să depind de vecinul meu, fiindcă îmi voi pierde slujba, dacă sunt protestant, acolo. Deci, accept asta. Mă duc să mă închin la papă ş.a.m.d. dar nu are nici un sens. Deci, mă tem de opinia publică. Vedeţi la ce s-a redus, singură, mintea umană ? Nu spun: "La naiba cu opinia publică !" fiindcă asta e stupid. Sunt condiţionaţi, sunt înfricoşaţi, la fel de mult ca şi mine. Deci... există acea teamă şi există teama fizică de moarte... care este o teamă imensă. Acea teamă trebuie să fie abordată diferit, atunci când ajungem la ea, când vom vorbi despre moarte şi toate celelalte. Deci, există o formă exterioară de frică:
16:41 teama de întuneric, teama de opinia publică, teama... de a-ţi pierde slujba... teama de supravieţuire, de a nu fi capabil să supravieţuieşti. Domnule... am trăit alături de oameni care mănâncă o dată în zi... şi nici măcar atunci suficient. Mergeam în spatele unei femei cu o fetiţă şi fetiţa a spus - eram în India - "Mamă, îmi este foame !" Şi mama i-a zis: "Ai mâncat, deja, pe ziua de azi." - Înţelegeţi, domnule ? - Da. Deci, există toate acele temeri fizice:
17:33 de durere şi teama de revenirea durerii ş.a.m.d. Şi mai există şi alte temeri, care sunt mult mai complicate, teama de... dependenţa lăuntrică: depind de soţia mea, depind de guru meu, depind de preot, depind de... atât de multe dependenţe. Şi mă tem că le voi pierde, că voi fi lăsat sigur. - Să fiu respins. - Să fiu respins.
18:07 Dacă acea femeie mă părăseşte, sunt pierdut. Devin furios, brutal, violent, gelos... fiindcă am depins de ea. Deci dependenţa este unul dintre factorii determinanţi ai fricii. Şi, în sinea mea, mă tem. Mă tem de singurătate. Deunăzi, am văzut la televiziune... o femeie zicând: "Singura teamă, pe care o am în viaţă, este de singurătatea mea." Şi, ca atare, fiindu-mi teamă de singurătate, mă angrenez în tot felul de activităţi nevrotice. Fiind singur, mă ataşez de tine sau de o credinţă... sau de un mântuitor, de un guru. Şi-l protejez pe guru, protejez mântuitorul, credinţa şi, curând, devin nevrotic. Îmi umplu solitudinea cu această nouă imagine.
19:28 - Cu această prostie. - Da.
19:32 Există acea teamă.
19:34 Apoi există teama... de a nu fi capabil să devin... să reuşesc, să am succes în această lume a dezordinii şi să am succes în aşa-zisa lume spirituală. Asta fac cu toţii, acum ! - Împlinire spirituală. - Împlinire...
19:55 pe care ei o numesc iluminare. Extindere a conştiinţei.
20:00 Da, ştiu la ce vă referiţi. E foarte interesant, fiindcă tocmai aţi descris teama de a fi abandonat. Acum ne temem că nu vom avea succes, niciodată. - Vă rog continuaţi. - E acelaşi lucru. Apoi există teama... de "a nu fi"... care se traduce, ea însăşi, prin a te identifica cu ceva. Trebuie să mă identific. - Pentru a putea exista. - A exista.
20:37 Şi, dacă mă identific cu ţara mea... îmi spun în sinea mea: "Este prea stupid !" Apoi spun: "Trebuie să mă identific cu Dumnezeu !", pe care eu l-am inventat. Dumnezeu... nu l-a făcut pe om după chipul său, omul l-a făcut pe Dumnezeu după chipul său. - Mă urmăriţi domnule ? - Oh, vă urmăresc. Deci...
21:09 a nu fi, a nu reuşi, a nu deveni... produc un sentiment extraordinar de incertitudine, sentimentul extraordinar de a nu fi capabil să duci ceva la bun sfârşit, de a nu fi capabil să te integrezi... şi, de aici, strigătul: "Trebuie să fiu eu însumi !" - Să fac ce vreau. - Ce vreau... care e o prostie !
21:39 Deci, există toate aceste temeri, atât temeri logice, temeri iraţionale, temeri nevrotice, cât şi teama de supravieţuire, supravieţuirea fizică. Deci... cum te descurci, acum, cu toate aceste temeri şi multe alte temeri, pe care le putem aborda - şi o vom face, imediat - cum te descurci cu toate ? Una câte una ? E bine, te-ai afla într-o rundă jalnică de fragmentare, dacă ai face asta.
22:18 Şi, de asemenea, mai există temerile ascunse...
22:22 Da. care sunt mult mai active. Continua frământare lăuntrică.
22:29 - Când nu sunt conştient, preiau controlul. - Aşa este.
22:35 Deci, cum ar trebui să mă descurc...
22:39 mai întâi cu temerile evidente, pe care le-am descris ?
22:47 Ar trebui să le abordez una câte una, punându-mă în siguranţă, mai întâi ? - Înţelegeţi ? - Da. Sau să abordez, mai întâi, singurătatea,
22:59 ajungând s-o înţeleg, să trec dincolo de ea ş.a.m.d. Sau poate că există o cale de a trata frica, nu prin "ramurile" ei, ci prin rădăcina ei ? Fiindcă, dacă... iau fiecare frunză, fiecare ramură, îmi va lua întreaga viaţă. Şi, dacă încep să-mi analizez temerile - să analizez - atunci tocmai acea analiză devine o paralizie. Şi, atunci, mă tem chiar că n-am analizat-o corect.
23:35 Corect şi sunt prins în capcană, la nesfârşit.
23:38 Deci cum voi... aborda această problemă, ca întreg, nu numai părţi ale ei, fragmente ale ei ? Oare nu există un indiciu,
23:51 privind modul în care ar putea fi rezolvată ? Desigur, când spun indiciu, aici, mă refer la ceva teribil de fragil. Nu cred că l-aş putea numi indicator, dar teama... indiferent cât de multe variante... îşi imaginează cineva că ştie... teama chiar are un gust comun, ai putea spune. Există ceva acolo, care... Da, domnule, dar ce-ar trebui să fac cu ea ?
24:24 Oh, da, desigur, chiar înţeleg.
24:26 Dar mă interesa, în timp ce vorbeaţi, să... observ că... deja, atunci când ne gândim la multe temeri, nici măcar n-am dat atenţie modului cum ne temem, atunci când ne temem. Da, eram interesat să am acea străfulgerare, fiindcă pare să se afle în armonie deplină cu ceea ce afirmaţi. Şi mi-am spus în sinea mea, în conversaţiile noastre am subliniat dinamica. Dinamica fricii este una. Da, una îngrozitoare. Şi este un câmp unificat al distrugerii.
25:08 Este numitorul comun al fiecărei fiinţe umane.
25:10 Tot acel câmp, întocmai, întocmai.
25:13 Fie că omul locuieşte în Moscova sau în India
25:16 sau în orice alt loc, există acest numitor comun al fricii... şi cum ar trebui să ne descurcăm cu el ? Fiindcă... dacă mintea nu este eliberată de teamă... realmente, nu teoretic sau ideologic, absolut eliberată de teamă... Şi este... este posibil să te eliberezi complet de teamă. Şi spun asta nu ca pe o teorie, ci fiindcă ştiu asta, am trecut prin asta. - Efectiv. - Efectiv.
26:01 Cum mă voi descurca cu asta ? Deci, mă întreb eu însumi, ce anume este frica ? Nu obiectul fricii sau exprimarea fricii. Nu, sau răspunsul instantaneu în faţa pericolului, nu.
26:16 Ce anume este frica ?
26:19 - Este o idee, în mintea mea, în parte. - Nu, ce anume este teama domnule ?
26:30 Dacă, aşa cum am afirmat, este ceva stăruitor...
26:35 Nu, nu.
26:37 În spatele cuvintelor,
26:39 în spatele descrierilor, explicaţiilor, modul cum apare şi se manifestă ş.a.m.d. ce anume este teama ? Cum de apare ? Dacă v-am urmărit, în conversaţiile noastre, de până acum,
26:57 aş fi dispus... să spun că... este o altă exprimare... a relaţiei denaturate a observatorului... - ... cu obiectul observării. - Adică ? Ce este observatorul... Domnule, ceea ce afirmaţi... Uitaţi, problema se pune astfel... - nu fac decât să clarific problema, aici. Noi, oamenii, am încercat să minimalizăm sau să simplificăm temere după temere... prin analiză... prin evitare... prin identificarea cu ceva care este numit curaj. Sau spunând: "Ei bine, nu-mi pasă ! Îmi explic logic temerile şi rămân în acea stare raţională, de explicare teoretică, verbală." Dar lucrul e în fiebere ! Deci, ce voi face ? Ce anume este teama ? Dacă nu aflu acest lucru - nu fiindcă îmi spui tu - dacă nu aflu asta, de unul singur, aşa cum mi-am dat seama singur că sunt înfometat - nimeni nu trebuie să-mi spună că mi-e foame - trebuie să aflu asta... Da, acum există o diferenţă, aici,
28:34 în contextul a ceea ce tocmai aţi afirmat şi, să zicem aşa, indicând către ceva. Şi la replica mea, de mai devreme, când m-aţi întrebat ce anume este teama... am procedat la modul academic, uzual: "Dacă v-am urmărit corect, până acum, atunci pare să fie clar că..." De fapt... lăsând la o parte urmarea, haideţi să pornim de la zero, chiar acum şi, atunci, trebuie să spun, nu "ar trebui să spun", ci "trebuie să spun", că... nu pot spune nimănui ce anume este teama, din moment ce trebuie să descopăr în mine asta, ca atare. Şi toate descrierile mele, ulterioare, pe această temă, sunt, pur şi simplu, o deviere a mea de la... problema imediată, care este în interior. Da, deci... nu vreau să scap. Nu. Nu o explic logic.
29:46 Nu o analizez, fiindcă analiza este adevărata paralizie. Da, chiar aşa e. Când eşti confruntat cu o asemenea problemă,
29:56 numai învârtindu-te în jurul ei, analizând-o şi temându-te că nu vei fi capabil s-o analizezi perfect... ajungi, ca atare, la un profesionist, care are şi el nevoie de o analiză. Deci sunt prins în capcană, aşa că nu voi analiza, fiindcă văd absurditatea analizei. - Mă urmăriţi, domnule ? - Da. Nu voi fugi.
30:21 - Fără a da înapoi. - Fără retragere.
30:23 Zbor. Fără explicaţii, fără raţionalizare, fără analiză.
30:29 Sunt confruntat cu acest lucru. Şi ce anume este teama ? Aşteptaţi un pic, aşteptaţi ! Lăsaţi asta ! Apoi, există temerile inconştiente... Da. pe care nu le cunosc. Se exprimă singure, ocazional, atunci când sunt în stare de alertă... când observ ceva venind peste mine. - În alertă. - Alertă.
31:04 Când sunt atent. Sau când observ ceva care apare... neinvitat. Acum... este important, pentru minte, să se elibereze, complet, de teamă. Este ceva esenţial, aşa cum hrana este ceva capital. Este ceva esenţial ca mintea să se elibereze de frică. Deci observ, în exterior, ceea ce am discutat. Acum spun, ce anume este asta, ce e cu aceste temeri ascunse ? Oare pot, la modul conştient... să le invit să iasă la suprafaţă ? - Mă urmăriţi ? - Da, o fac. Sau conştiinţa nu se poate atinge de aşa ceva ?
32:00 - Mă urmăriţi ? - Da, da, o fac, da. Conştiinţa se poate descurca numai cu lucrurile pe care le cunoaşte.
32:09 Dar nu poate observa lucrurile pe care nu le cunoaşte. Sau să aibă acces la ele.
32:17 Deci, ce am de făcut ?
32:20 Să visez ? Visele sunt numai continuarea a ceea ce am trăit în timpul zilei, continuă sub diverse forme - nu vom analiza asta, momentan. Deci cum s-ar putea... ca toate acelea să fie trezite şi dezvăluite ? Temerile rasiale... temerile pe care mi le-a impus societatea... temerile pe care familia... le-a impus, vecinii - cunoaşteţi acele lucruri urâte, târâtoare, brutale care sunt ascunse - cum ar putea să apară toate, la modul natural şi... să fie expuse, astfel încât mintea să le observe, în totalitate ? - Înţelegeţi ? - Da, înţeleg. Tocmai mă gândeam la... ceea ce facem, legat de ceea ce tocmai aţi afirmat. Iată-ne... într-o situaţie universitară... în care... de abia dacă mai ascultă cineva, ceva. De ce ? Ei bine, dacă am avea o relaţie în sensul ca... eu să stau aici, spunând în sinea mea, de fiecare dată când faceţi o declaraţie... "Ei bine, care ar trebui să fie replica mea ?" chiar dacă reacţia mea ar fi calmă şi aş spune în sinea mea, ca profesor: "Aş spune, acum, că este un concept foarte interesant. Poate că am putea clarifica asta, puţin, ştiţi dumneavoastră." asta ar fi un nonsens, nonsens în termenii care se discută chiar aici. Asta spuneam. Nu urmăresc să demonstrez ceva la tablă.
34:16 Nu ar fi trebuit niciodată să începem... să fim împreună, să începem niciodată... şi, totuşi, poate că ne-am sugerat ideea, că încercăm, din greu, să fim sinceri. - Da, înţeleg. - Ştiu, ştiu. Şi tot teama este cauza,
34:35 fiindcă profesorul gândeşte, în sinea lui... - Poziţia lui... - Reputaţia lui este în joc, aici.
34:42 Ar fi bine să nu tacă prea mult,
34:44 fiindcă cineva ar putea crede că fie nu înţelege nimic din ce se întâmplă, fie că nu poate contribui, cu nimic, la ceea ce se întâmplă. Toate acestea neavând nici un sens. - Categoric. - Continuaţi, vă rog ! Uite, domnule, ce am descoperit: mintea conştientă, gândirea conştientă, nu poate invita şi nici expune temerile ascunse. Nu le poate analiza, fiindcă analiza, aşa cum am spus, înseamnă inerţie... şi nu există nici o scăpare: nu voi alerga la o biserică, sau la Iisus sau la Buddha sau la altcineva... sau să mă identific, singur, cu altceva. Am dat toate acelea la o parte, fiindcă le-am înţeles scopul... inutilitatea lor. Deci am rămas cu aşa ceva. Şi ăsta este "copilaşul" meu ! Deci... ce voi face ? - Trebuie să acţionez, cumva. - Da, într-adevăr. Nu pot numai să spun: "Ei bine, le-am dat pe toate acelea la o parte şi acum stau." Numai să vedeţi ce se întâmplă, domnule. Fiindcă le-am dat pe toate acelea la o parte, prin... observare, nu opunând rezistenţă, nu prin violenţă, fiindcă le-am negat pe toate acelea - evadare, analiză... alergând către altceva ş.a.m.d. - am energie, nu-i aşa ? - Mintea are energie, acum. - Acum are, da, se revarsă.
36:38 Fiindcă am dat la o parte toate lucrurile care...
36:43 risipesc energia. Scurgeri de energie.
36:47 Ca atare, acum am acest lucru.
36:49 Mă confrunt cu el... mă confrunt cu frica. Acum ce pot face ? Ascultaţi asta, domnule ! Ce pot face ? Nu pot face nimic ! Fiindcă eu sunt cel care a creat frica... de opinia publică... - Da, da, da. - Corect ? Deci nu pot face nimic în privinţa fricii.
37:21 Exact.
37:24 Dar există acea energie...
37:27 care s-a acumulat, care a ajuns să existe, când toată risipirea energiei a luat sfârşit. Există energie !
37:42 Exact, energie - corect, corect - care se manifestă. Energie !
37:48 Acum, ce se întâmplă ? Nu este vreun fel de scamatorie, vreun fel de experienţă mistică. Există o temere reală şi am o energie extraordinară... care a apărut fiindcă nu mai există nici o risipire... a energiei. Deci, ce anume are loc ? - Deci, aşteptaţi, aşteptaţi ! - Oh, aştept, aştept.
38:21 - Numai că îmi trecea ceva prin minte. - Ce se întâmplă ?
38:26 Deci... ce anume a creat teama ? Ce anume a produs-o ? Fiindcă, am energia necesară - Mă urmăriţi, domnule ? - pentru a pune acea întrebare şi a găsi răspunsul acelei întrebări. Am energie acum ! - Nu ştiu dacă... - Da, da, da. Deci... ce anume a produs-o ?
39:01 Dumneata, vecinul meu, ţara mea, cultura mea ? Eu însumi.
39:07 Ce anume a produs-o ?
39:10 - Eu am făcut-o ! - Cine este "eu" ?
39:14 Nu mă refer la "eu" ca la un observator, diferit de mine.
39:20 Este acest... Mă gândesc la ce aţi afirmat mai devreme despre... mintea atât de dereglată... care necesită... să se golească, ea însăşi, de acea dezordine. Oare are nevoie de o altă minte, pentru a o face ? Nu, eu întreb ce anume a produs această teamă din mine...
39:45 din conştiinţa mea ? Nu voi folosi acel cuvânt, fiindcă vom aborda asta la modul diferit. Ce anume a produs această teamă ? Şi nu voi renunţa, până nu voi afla ! Înţelegeţi, domnule ? Fiindcă am energia necesară pentru a o face. Nu depind de nimeni, de vreo carte, de vreun filozof - de nimeni ! Oare nu cumva este cazul că, odată ce acea energie începe să se reverse...
40:19 problema însăşi dispare ? - Şi încep să descopăr răspunsul. - Da.
40:26 - Nu pun întrebarea. - Nu.
40:28 - Dar găsesc răspunsul. - Corect, corect.
40:30 Acum, corect, care este răspunsul ?
40:40 Răspunsul n-ar putea fi...
40:44 academic, o descriere a ceva anume. Nu, nu, nu. O schimbare s-a produs în fiinţă.
40:51 Care este răspunsul...
40:54 la această realitate a fricii,
40:56 care a fost întreţinută, care a fost alimentată... care a fost purtată de la o generaţie la alta ? Deci... oare mintea poate observa această teamă... - ... dinamica ei... - Dinamica ei. nu doar un fragment al fricii.
41:33 - Sau o succesiune de temeri. - Ci dinamica ei.
41:37 Dinamica fricii, însăşi.
41:38 S-o observe...
41:41 fără gândirea care l-a creat pe observator ?
41:48 - Nu ştiu dacă... - Oh da, da. Deci, oare poate exista o observare a acestei realităţi,
41:57 pe care am denumit-o frică... fiindcă am recunoscut-o, mintea a recunoscut-o, fiindcă s-a mai temut anterior ? Deci, prin recunoaştere şi asociere, spune: "Asta e teamă !" Da, care nu se opreşte niciodată.
42:21 Deci, oare mintea poate să observe...
42:25 fără observator - care este gânditorul - să observe numai acest fapt ? Asta înseamnă că... observatorul, care este gândirea... observatorul, ca gândire, a produs asta. Nu ştiu dacă... Deci gândirea a produs asta. Corect ? Mă tem de vecinul meu, de ceea ce spune, fiindcă vreau să fiu respectabil. Acesta este produsul gândirii. Gândirea a divizat lumea, în America, Rusia, India, China şi toate celelalte şi asta distruge siguranţa noastră. Acesta este rezultatul gândirii. Sunt singur... şi, ca atare, mă comport nevrotic, care, de asemenea, este produsul gândirii. Deci, văd foarte... clar, că gândirea este responsabilă pentru asta. Corect ? Corect, domnule ? Deci, ce se va întâmpla cu gândirea ? Gândirea este responsabilă pentru asta. A alimentat asta, a întreţinut asta, a... încurajat asta, a făcut tot posibilul pentru a sprijini asta. Mă tem... că durerea, pe care am avut-o ieri, va apărea, din nou, mâine. Care este o dinamică a gândirii. Deci, oare poate gândirea... care poate funcţiona numai în domeniul cunoaşterii... - acela îi este terenul - Da. iar teama este ceva nou, de fiecare dată. - Teama nu este veche. - Nu, nu. Este considerată veche, atunci când o recunosc.
44:52 Da, da. Dar, în procesul recunoaşterii,
44:57 care este o asociere de cuvinte ş.a.m.d.
45:01 poate fi observat de către minte fără... intervenţia gândirii ? Dacă o face, nu mai există teamă. Corect, corect. Lucrul care m-a izbit, atunci când stăteam aici, atent, lucrul care m-a izbit a fost că, în momentul în care se produce, gândul şi teama dispar, imediat. Deci... teama, atunci...
45:35 poate fi dată la o parte, complet. Dacă aş fi trăit, ca fiinţă umană, în Rusia şi m-ar fi ameninţat că mă bagă la închisoare, probabil că m-aş fi temut. - Este autoconservarea naturală. - Desigur, desigur. Este o teamă naturală, ca atunci când un autobuz se repede spre tine,
46:02 te dai la o parte, fugi de un animal periculos, este o reacţie naturală de autoconservare. Dar asta nu este teamă. Este un răspuns al funcţionării inteligenţei, care spune: "Pentru numele lui Dumnezeu, fereşte-te de autobuz !" Dar ceilalţi factori sunt factori ai gândirii. Întocmai.
46:35 Deci... oare gândirea se poate înţelege, singură şi să-şi cunoască locul
46:42 şi să nu se proiecteze singură ? Nu să fie controlată, care este ceva respingător. Dacă vei controla gândirea, cine anume este controlorul ? - Un alt fragment al gândirii. - Alt gând. Este un cerc vicios, în care te mişti singur.
47:07 Deci... oare mintea poate să observe... fără vreo dinamică a gândirii ? Va face asta numai atunci când vei fi înţeles întreaga dinamică a fricii. Vei fi înţeles asta, nu analizând-o, ci privind-o. Este un lucru viu şi, ca atare, trebuie să-l priveşti. Numai un lucru mort poate fi disecat şi analizat, fără rost. Dar un lucru viu trebuie privit. Acest lucru este foarte şocant,
47:49 fiindcă... în ultima conversaţie, chiar aproape de final, am ajuns la momentul când am ridicat problema... cuiva care-şi zice, în sinea lui: "Cred c-am înţeles ce-am auzit, acum voi încerca asta." - Apoi teama îi pune o oglindă în faţă. - Desigur. Şi...
48:13 cineva este înconjurat, subit, de o lume a oglinzilor.
48:17 Nu spuneţi, domnule...
48:20 când vedeţi un animal periculos: "Mă voi gândi la asta !" ci te mişti ! Acţionezi ! Fiindcă te aşteaptă o distrugere groaznică, acolo. Este o reacţie de autoconservare, care înseamnă inteligenţa, ce spune: "Pleacă !" Aici nu ne folosim inteligenţa. Şi inteligenţa acţionează atunci când... am privit toate aceste temeri, dinamica lor, intimitatea lor, subtilitatea lor - întreaga dinamică. Atunci, din asta rezultă inteligenţa şi spune: "Am înţeles asta !" E minunat !
49:14 Da, este foarte frumos, foarte frumos. Urma să spunem ceva despre plăcere. - Ah, asta trebuie tratată... - Corect, întocmai.
49:26 Deci, domnule, am afirmat că există temeri fizice
49:31 şi temeri psihologice... Da. ambele fiind intercorelate. Nu putem spune asta-i una şi asta-i alta, toate sunt intercorelate. Şi intercorelarea lor... şi înţelegerea acelei relaţii, produc această inteligenţă, care va acţiona la nivel fizic. Va zice: "Hai să conlucrăm, să cooperăm, pentru a hrăni omul !" - Mă urmăriţi, domnule ? - Da. "Hai să nu fim naţionalişti, religioşi, sectari !
50:07 Este important să hrănim omul, să-l îmbrăcăm, să-l facem să trăiască fericit." Dar, vedeţi... din nefericire, suntem atât de dezordonaţi, în modul nostru de a trăi, încât nu avem timp pentru nimic altceva. Dezordinea noastră ne consumă. Este interesant, în corelare cu tradiţia
50:39 - nu vreau să iniţiez o conversaţie complet nouă, acum, dar numai... să vedem... ceea ce este sugerat acum, printre multe alte lucruri care ar putea fi, dar ne referim numai la asta. Ceea ce am putea spune despre... folosirea eronată a tradiţiei ar fi că... am fost învăţaţi, de fapt, de ce anume să ne temem. În limba noastră avem o expresie, nu-i aşa, care exprimă asta, în parte, "poveşti băbeşti", spunem noi, o acumulare de... avertismente... despre lucruri care... sunt pur şi simplu... imaginare. Nu în sensul creator al imaginaţiei - şi folosesc cuvântul "creator", aici, la modul foarte imprecis - ci... ca fantezie, fantasmagorie. Încă din anii de început ai copilăriei, primeşti asta odată cu biberonul. Şi, apoi, când ajungem la adolescenţă, reflectăm asupra acestor lucruri învăţate şi, dacă lucrurile nu merg bine, gândim că poate... n-am înţeles suficient de bine ceea ce ni s-a spus. Şi, apoi, unii tineri vor spune, la acel moment: "Arunc totul la gunoi !" Dar, apoi, imediat se pune problema singurătăţii. Da, da. Nu pot, domnule, fiindcă asta-i viaţa, aşa-i viaţa,
52:24 nu poţi respinge o parte şi accepta cealaltă parte a ei. - Întocmai ! - Viaţa înseamnă toate acestea.
52:32 Libertate, ordine, dezordine, comunicare, relaţii, toate acestea reprezintă viaţa. Dacă nu înţelegem, zicem: "Nu vreau să am de-a face cu asta !" şi atunci nu trăim. Suntem pe moarte ! Da, desigur.
52:59 Mă întreb... mă întreb cât de mult... mă întreb... tot spun "mă întreb" şi motivul este dat de ceea ce am discutat despre mişcare... ca un câmp unificat... care este... - atunci când este declarat - trecut prin filtrul gândirii... şi aţi putea spune "pus la frigider"... şi... aceea este realitatea pentru o persoană. Exact, domnule. Şi, atunci când vrem să-l analizăm,
53:52 este unul dintre cuburile de gheaţă pe care le spargem şi le privim. - Nu-i aşa ? - Aşa e, domnule ! Ce loc deţine cunoaşterea, în regenerarea fiinţei umane ? Să analizăm ! Cunoaşterea noastră este că trebuie să fim separaţi. Dumneata eşti un american, eu un hindus - asta ne este cunoaşterea. Cunoaşterea noastră este că trebuie să te bazezi pe vecin, fiindcă el ştie şi e respectabil. Societatea înseamnă respectabilitate, societatea înseamnă morală, deci acceptaţi asta. Deci, cunoaşterea a produs toţi aceşti factori. Şi dumneata îmi spui, dintr-o dată... mă întrebi ce loc deţine asta, ce loc deţine tradiţia, ce loc deţine cunoaşterea, acumulată vreme de milenii ? Cunoaşterea acumulată în ştiinţă, matematică, este ceva esenţial. Dar, ce loc deţine cunoaşterea, pe care am acumulat-o prin experienţă, prin strădaniile unui lung şir de generaţii umane, ce loc deţine asta în transformarea fricii ? - Absolut nici unul, vedeţi ? - Nu, este clar. Fiindcă ceea ce... ceea ce am atins înainte de... momentul în care acest lucru este perceput... este că gândirea, care a funcţionat fragmentat şi teama... dispar. Şi nu se înlocuiesc, pe rând. - Nu, nimic nu-i ia locul. - Nu, nimic nu-i ia locul.
55:48 Nimic nu-i ia locul.
55:50 Nu înseamnă că rămâne un gol. Oh, nu, nu, nu.
55:57 Dar, vedeţi, e chiar acolo şi când începi să-l percepi ca gând, te sperii. De aceea este foarte important
56:06 să descoperi sau să înţelegi... funcţionarea cunoaşterii şi... momentul când cunoaşterea devine ignoranţă. Le amestecăm pe cele două. Cunoaşterea este ceva esenţial... ca să vorbeşti engleza, să conduci maşina şi alte zeci lucruri, este esenţială. Dar, când acea cunoaştere devine ignoranţă, când încercăm să înţelegem "ce există", de fapt... "ceea ce există" este această teamă, această dezordine, această iresponsabilitate. Ca să înţelegi asta nu trebuie să ai cunoştinţe. Tot ceea ce trebuie să faci este să priveşti. Să priveşti în afara ta, să priveşti în interiorul tău. Şi, atunci, vezi, cu claritate... că acea cunoaştere este absolut inutilă, că nu are nici o valoare în transformarea sau regenerarea omului. Fiindcă libertatea nu se naşte din cunoaştere... libertatea apare atunci când toate poverile... nu mai există. Nu trebuie să cauţi libertatea. Apare când nu mai există celelalte. Nu e ceva ce înlocuieşte ororile care au existat anterior.
57:44 Da, da. Cred că este suficient.
57:48 Da, da, chiar vă înţeleg.
57:51 Poate data viitoare am putea continua cu acest subiect,
57:58 cu plăcerea, ca atare, adică cealaltă faţă a monedei.