Krishnamurti Subtitles

Oare plăcerea aduce fericire ?

San Diego - 21 February 1974

Conversation with A.W. Anderson 8



0:13 CONVERSAŢIA #8
cu dr. A.W. Anderson
  
0:38 PLĂCEREA
 
0:43 Krishnamurti în dialog
cu dr. Allan W. Anderson
  
0:46 J. Krishnamurti s-a născut în sudul
Indiei şi a fost educat în Anglia.
  
0:48 În ultimii 40 de ani a
ţinut discursuri în SUA,
  
0:49  
 
0:52 Europa, India, Australia
şi în alte zone ale lumii.
  
0:56 De la începutul muncii
sale de-o viaţă,
  
0:58 a repudiat orice conexiune cu
religiile organizate şi ideologiile
  
1:00  
 
1:02 şi a afirmat că singura sa grijă era de a
elibera omul, absolut şi necondiţionat.
  
1:04  
 
1:08 Este autorul multor cărţi,
 
1:11 printre care "The Awakening
of Intelligence",
  
1:13 "The Urgency of Change",
 
1:17 "Freedom from the Known" şi
"The Flight of the Eagle".
  
1:20 Acesta este unul dintr-o
serie de dialoguri
  
1:23 dintre Krishnamurti şi
dr. Allan W. Anderson,
  
1:25 care este profesor de studii religioase
la Universitatea de Stat din San Diego,
  
1:27  
 
1:29 unde predă scripturi indiene şi
chinezeşti şi tradiţia profetică.
  
1:32  
 
1:34 Dr. Anderson, un poet publicat,
 
1:36 deţine diplome de la
Universitatea Columbia
  
1:39 şi de la Union
Theological Seminary.
  
1:42 A fost premiat cu renumitul
"Teaching Award",
  
1:45 al Universităţii de
Stat a Californiei.
  
1:51 D-le Krishnamurti...
 
1:53 am fost...
 
1:56 încântat, la culme,
 
1:59 în ultima noastră conversaţie,
 
2:04 în sinea mea, doar ca...
 
2:06 cineva care a încercat
să vă asculte,
  
2:11 pentru a învăţa ceva din
această învăţătură lăuntrică,
  
2:14 de a vă urma în călătoria pe care
am făcut-o, începând de la teamă,
  
2:20 prin toate punctele
prin care am trecut,
  
2:23 până când am ajuns la plăcere.
 
2:25 Şi, când ne-am oprit, încă
mai discutam despre plăcere
  
2:29 şi...
 
2:32 sper că putem începe,
acum, să trecem mai departe.
  
2:35 Domnule, vorbeam deci, nu-i aşa,
 
2:36 despre plăcere...
 
2:40 desfătare,
 
2:42 încântare...
 
2:44 şi bucurie şi fericire...
 
2:50 şi ce relaţie...
 
2:53 există între plăcere
şi desfătare...
  
2:58 şi...
 
2:59 cu bucuria şi fericirea.
 
3:02 Oare plăcerea înseamnă fericire ?
 
3:05 Oare plăcerea înseamnă...
 
3:08 bucurie ?
 
3:09 Oare plăcerea înseamnă desfătare ?
 
3:12 Sau plăcerea este ceva
total diferit de cele două ?
  
3:19 În engleză, noi gândim...
 
3:23 că facem o distincţie
între plăcere şi bucurie,
  
3:27 fără să şi ştim, poate,
la ce ne referim.
  
3:29 Dar, în utilizare...
 
3:36 în modul nostru de a
folosi cuvintele,
  
3:38 vom face distincţia, uneori,
 
3:40 gândind că este ciudat să folosim
cuvântul "plăcere", în loc de "bucurie",
  
3:42 atunci când credem că
"bucurie" este sensul potrivit.
  
3:46 Relaţia dintre cuvântul "please"
(a vrea) şi "pleasure" (plăcere)
  
3:49 mă interesează foarte mult.
 
3:52 Vom spune unei persoane:
"Vă rugăm să luaţi loc !"
  
3:56 - Şi, de regulă, va fi gândit ca...
- A avea plăcerea de a lua loc.
  
3:59  
 
4:01 - Da, nu e o cerere.
- Făceţi-vă plăcerea de a lua loc.
  
4:03 - Este o invitaţie, nu o cerere.
- Nu, desigur.
  
4:06 - A avea plăcerea de a lua loc.
- A avea plăcerea de a lua loc.
  
4:10 Există plăcerea de a sta aşezat.
 
4:14 - Da, ca şi în italiană, franceză ş.a.m.d.
- Corect.
  
4:19 Deci, în cadrul plăcerii însăşi,
 
4:23 în cuvântul "plăcere" există
o insinuare a bucuriei,
  
4:27 insinuare a ei care nu se
reduce strict la cuvânt.
  
4:34 Aş vrea să întreb dacă plăcerea
are vreo relaţie cu bucuria.
  
4:38 Nu prin natura ei, cred
că vreţi să spuneţi.
  
4:45 Sau chiar...
 
4:47 mai presus de cuvânt.
 
4:52 Oare există...
 
4:54 o aliniere sau o continuitate
a plăcerii prin bucurie ?
  
4:59 Oare există vreo conexiune ?
 
5:05 Fiindcă, ce anume este plăcerea ?
 
5:11 Simt plăcere atunci când mănânc,
 
5:13 simt plăcere atunci
când mă plimb,
  
5:16 simt plăcere atunci
când acumulez bani.
  
5:20 Simt plăcere atunci când... - nu
ştiu, dintr-o duzină de alte lucruri:
  
5:24 sex, rănirea altor oameni...
 
5:28 instincte sadice, violenţă.
 
5:33 Toate acestea sunt
forme ale unei plăceri.
  
5:36 Mă bucur - nu vreau să
folosesc cuvântul "bucur" -
  
5:39 ci simt plăcere în
a face aşa ceva...
  
5:44 şi alerg după acea plăcere.
 
5:52 Cineva doreşte să rănească oameni.
 
5:57 Şi asta îi oferă o mare plăcere.
 
6:00 Cineva doreşte să aibă putere.
 
6:03 Nu contează dacă asupra
bucătarului sau asupra soţiei
  
6:06 sau asupra a o mie
de oameni - este la fel.
  
6:10 Plăcerea obţinută din ceva anume,
 
6:11 care este sprijinită,
 
6:16 alimentată, menţinută.
 
6:23 Şi această plăcere,
 
6:25 atunci când este contrată,
devine violenţă...
  
6:29 mânie, gelozie, furie,
 
6:30 dorinţa de a strica ceva...
 
6:36 tot felul de activităţi
nevrotice ş.a.m.d.
  
6:41 Deci, ce anume este plăcerea
 
6:46 şi ce anume o tot menţine ?
 
6:51 Ce înseamnă să alergi după ea, să
te direcţionezi constant înspre ea ?
  
6:59 Cred că...
 
7:03 ceva din prima sau a
doua noastră conversaţie,
  
7:04 cred că era din prima,
 
7:09 este sugerat aici, când
am vorbit despre...
  
7:10 necesitatea intrinsecă
 
7:15 pe care...
 
7:19 cineva o observă în...
 
7:21 într-un progres,
 
7:25 care...
 
7:27 nu este niciodată...
 
7:31 nu este, niciodată, completat.
 
7:33 Nu este nimic altceva
decât o finalizare,
  
7:34 urmată de un nou început.
 
7:39 Dar nu există o
completare, absolut deloc,
  
7:40 nu există o întregire,
 
7:45 nu există o împlinire,
 
7:46 să te simţi întreg,
asta înţeleg de fapt.
  
7:51 Da, înţeleg, domnule, dar...
 
7:52 ce anume este...
 
7:58 cea care este numită plăcere ?
 
8:02 Văd ceva...
 
8:05 ceva care-mi place, şi-l doresc.
 
8:08 Plăcere, plăcere dată de posesie.
 
8:11 Să luăm acel lucru simplu,
 
8:14 prin care copilul, omul
adult şi preotul...
  
8:18 cu toţii au acest sentiment,
al plăcerii date de posesie.
  
8:19  
 
8:25 O jucărie sau o casă sau
posesia cunoaşterii
  
8:31 sau posedarea ideii de Dumnezeu...
 
8:35 sau plăcerea pe
care o au dictatorii,
  
8:38 cea dată de brutalităţile
totalitare.
  
8:42 Plăcerea !
 
8:45 Ce anume este acea plăcere ?
 
8:48 Ca să facem totul extrem de
simplu: Ce este acea plăcere ?
  
8:55 Uite, domnule, ce se întâmplă !
 
8:59 Există un singur copac pe deal...
 
9:00 o pajişte verde...
 
9:05 o căprioară
 
9:09 şi există acest unic
pom, aflat pe deal.
  
9:14 Îl vezi şi spui:
"Ce minunat este !"
  
9:20 Nu mot-a-mot - spui, pur şi simplu, "ce
minunat e", când comunici cu cineva.
  
9:23  
 
9:25 Dar, atunci când eşti
singur şi vezi asta,
  
9:27 este, realmente,
uimitor de frumos.
  
9:30 Întreaga mişcare a Pământului,
 
9:33 florile, căprioara, pajiştile,
 
9:35 apa şi copacul singuratic,
 
9:38 cu umbra sa.
 
9:40 Vezi asta !
 
9:43 Şi aproape că îţi taie respiraţia.
 
9:48 Şi apoi te întorci şi pleci.
 
9:49 Apoi gândirea spune:
 
9:54 "Ce extraordinar a fost asta !"
 
9:59 - Prin comparaţie cu ce este acum.
- Ce extraordinar.
  
10:02 Extraordinar.
 
10:04 - Trebuie să simt asta, din nou.
- Da.
  
10:08 Trebuie să obţin
acelaşi sentiment,
  
10:10 pe care l-am avut atunci,
 
10:13 pentru două secunde
sau cinci minute.
  
10:17 Deci, gândirea
 
10:18 - să vedeţi ce s-a întâmplat -
 
10:23 a existat un răspuns
imediat la acea frumuseţe...
  
10:28 non-verbală, non-emoţională,
non-sentimentală, non-romantică...
  
10:34 apoi intervine gândirea şi zice...
 
10:37 "Ce extraordinar, ce
încântare a fost aşa ceva."
  
10:38 Şi, apoi, intervine
amintirea acestui fapt
  
10:43 şi repetarea, solicitarea,
 
10:48 dorinţa de a-l repeta.
 
10:55 Atunci când ne referim
la performanţe,
  
10:57 asta se întâmplă cu ceea ce
numim "bisare", nu-i aşa ?
  
11:00 Desigur, bisare.
 
11:02 Şi bisările produc
chiar o jenă ciudată,
  
11:05 fiindcă, odată cu
prima reapariţie,
  
11:07 acesta este un semn
de adulare, proslăvire
  
11:11 şi toată lumea e fericită.
 
11:13 Dar, apoi, desigur, apare problema:
"Câte bisări mai pot fi făcute ?"
  
11:16  
 
11:19 Poate că ultima bisare este
semnalul că suntem sătui, acum.
  
11:22 - Nu vrem mai mult de atât.
- Exact, exact.
  
11:25 Da, înţeleg, cred că v-am
urmărit raţionamentul.
  
11:28 Deci, gândirea...
 
11:29 alimentează totul,
 
11:36 menţine asta şi
oferă o direcţie...
  
11:39 către plăcere.
 
11:46 Nu a existat nici o plăcere,
 
11:47 la momentul percepţiei,
 
11:52 a acelui pom, a dealului,
a umbrelor, a căprioarei,
  
11:56 a apei, a pajiştii.
 
11:57 Tot acel lucru a fost uimitor,
 
11:58 a fost o adevărată percepţie,
non-verbală, non-romantică.
  
12:03 Nu are nimic de-a face
cu mine sau cu tine,
  
12:14 ci, pur şi simplu, a existat.
 
12:18 Apoi intervine gândirea şi cere...
 
12:19 amintirea acelei experienţe...
 
12:23 continuitatea acelei
amintiri, a doua zi,
  
12:27 şi necesitatea acelei experienţe
 
12:30 şi urmărirea ei.
 
12:33 Şi, atunci când revin a doua
zi, nu mai este la fel.
  
12:37 Mă simt puţin şocat.
 
12:38 Îmi spun: "Am fost inspirat,
 
12:42  
 
12:45 acum trebuie să găsesc mijlocul
de a deveni, iarăşi, inspirat."
  
12:48 Ca atare mă apuc de băutură,
femei, de una sau alta.
  
12:52 - Mă urmăriţi, domnule ?
- Oh da, da, da.
  
12:55 Credeţi că, în istoria culturii,
 
12:57 înfiinţarea festivalurilor ar
fi legată de ceea ce afirmaţi ?
  
13:01 Desigur, desigur.
 
13:03 - Este adevăratul lor scop, domnule.
- Trăim pentru...
  
13:05  
 
13:08 ei bine, în engleză avem această
expresie "a-ţi trăi viaţa din plin".
  
13:14 - În restul timpului o trăim formal.
- Formal, da.
  
13:16 Postul Paştelui şi toate celelalte.
 
13:21 Deci asta este.
 
13:22 Văd asta.
 
13:26 Uitaţi ce se întâmplă, domnule !
 
13:28 Plăcerea este menţinută
de către gândire...
  
13:35 plăcerea sexuală,
 
13:37 imaginea ei, analiza ei mentală
 
13:40 - toate acelea -
 
13:41 şi repetarea ei...
 
13:42 şi plăcerea adusă de ea şi
continuarea, la nesfârşit, rutina ei.
  
13:46 Acum...
 
13:52 care...
 
13:56 care este locul plăcerii
 
14:00 sau relaţia sa cu încântarea
momentului în sine ?
  
14:07 Nici măcar încântare, de fapt,
fiindcă este ceva de neexprimat.
  
14:13 Deci, oare există...
 
14:15 vreo relaţie între
plăcere şi desfătare ?
  
14:21 Încântarea devine plăcere,
 
14:22 atunci când gândirea spune: "Mi-a plăcut
şi trebuie să am mai mult din ea."
  
14:26 Este...
 
14:34 o decădere, de fapt, a bucuriei.
 
14:38 Da, asta este,
înţelegeţi domnule.
  
14:40 Deci, plăcerea nu are
nici o relaţie cu...
  
14:41 extazul, cu încântarea, cu desfătarea
sau cu bucuria şi fericirea.
  
14:48 Fiindcă plăcerea înseamnă
o mişcare a gândirii...
  
14:54 într-o oarecare direcţie.
 
15:05 Nu contează în ce direcţie,
ci într-o direcţie oarecare.
  
15:09 Celelalte nu au nici o direcţie.
 
15:14 Plăcere şi desfătare - te bucuri !
 
15:17 Bucuria este un lucru
pe care nu-l poţi invita.
  
15:21 Nu poţi invita fericirea.
 
15:22 Se întâmplă şi nu ştii dacă
eşti fericit în acel moment.
  
15:23 Abia în momentul următor
spui: "Ce minunat a fost !"
  
15:26 Deci... uitaţi ce se întâmplă:
 
15:31 Oare poate mintea, creierul,
 
15:38 să înregistreze
frumuseţea acelui deal
  
15:43 şi a acelui copac şi a
apei şi a pajiştilor
  
15:46 şi să se oprească acolo ?
 
15:50 Nu să spună: "Vreau din nou !"
 
15:51 Da.
 
15:57 Asta ne-ar întoarce la...
 
16:02 Ceea ce tocmai aţi
afirmat, acum...
  
16:06 ne readuce la acel cuvânt, "negare",
despre care am vorbit, anterior,
  
16:08 fiindcă trebuie să
existe un moment,
  
16:10 când suntem pe cale să decădem
 
16:12 şi dumneavoastră afirmaţi că...
 
16:21 atunci când acel moment apare,
 
16:24 ceva trebuie făcut.
 
16:25 Veţi vedea imediat, domnule,
 
16:29 veţi vedea ce lucru
extraordinar se întâmplă.
  
16:31 Observ plăcerea...
 
16:35 desfătarea, bucuria
şi fericirea...
  
16:41 observ că plăcerea nu are
legătură cu nici una dintre ele,
  
16:42 celelalte două,
bucuria şi desfătarea.
  
16:46 Deci gândirea...
 
16:49 oferă o direcţie
 
16:52 şi sprijină plăcerea.
 
16:56 Corect ?
 
16:57 Acum, mintea se întreabă:
 
17:00 Oare poate să existe o
non-intervenţie a gândirii...
  
17:08 o non-intervenţie a
gândirii în plăcere ?
  
17:09 Mă bucur.
 
17:16  
 
17:19 De ce ar trebui să
intervină gândirea în asta ?
  
17:20 - Nu există nici un motiv.
- Dar o face !
  
17:24 - O face, o face.
 
17:26 Ca atare, se ridică o problemă:
 
17:29 Cum ar putea mintea, creierul,
 
17:34 să oprească gândirea să
intervină în acea desfătare ?
  
17:38 - Mă urmăriţi ?
- Da.
  
17:39 Să nu se amestece.
 
17:41  
 
17:46 Drept urmare, ei au spus - anticii
şi religia - "Controlează gândirea !"
  
17:54 Mă urmăriţi ?
"N-o lăsa să se strecoare !"
  
17:55 "Ca atare, controleaz-o !"
 
18:01 "În clipa în care-şi saltă
capul urât, loveşte-o !"
  
18:03 - Aşa e domnule !
- E ca o hidră...
  
18:07 - ... care continuă să crească.
- Da.
  
18:09 Acum...
 
18:10 oare este posibil...
 
18:14 să te bucuri...
 
18:19 să te laşi încântat de
acea scenă minunată,
  
18:20 fără ca gândirea să se strecoare ?
 
18:25 Oare este posibil aşa ceva ?
 
18:33 Vă voi arăta că este
posibil, pe deplin posibil,
  
18:37 dacă eşti atent în acel
moment, pe deplin atent.
  
18:38  
 
18:45 Mă urmăriţi, domnule ?
 
18:47 Care n-are nimic de-a
face cu a chinui pe cineva,
  
18:50 cu a face un efort fizic
pentru a se concentra.
  
18:52 Corect, numai să fii
în întregime acolo.
  
18:55 Când priveşti apusul,
priveşte-l pe deplin !
  
18:56 Când priveşti linia
frumoasă a unei maşini...
  
19:01 priveşte-o !
 
19:09 Şi nu lăsa vreun gând să apară.
 
19:13 Ceea ce înseamnă
ca, în acel moment,
  
19:15 să-i oferi atenţia
supremă, totală...
  
19:22 cu mintea ta, cu trupul tău, cu nervii
tăi, cu ochii tăi, cu urechile tale
  
19:24 - totul este atent !
 
19:28 Atunci gândirea nu mai
intervine, absolut deloc.
  
19:29 Deci...
 
19:34 plăcerea...
 
19:37 este legată de gândire...
 
19:43 şi gândirea, prin însăşi natura
ei, produce fragmentare:
  
19:48 plăcere şi neplăcere.
 
19:49 Ca atare, acum, fiindcă nu am
plăcere, trebuie să alerg după ea.
  
19:52 - Emite o opinie.
- Opinie.
  
19:56 Şi sentimentul de frustrare...
 
19:59 mânie, violenţă
- Mă urmăriţi ? -
  
20:06 toate acestea intervin,
 
20:07 atunci când ne este
negată plăcerea.
  
20:16 Ceea ce oamenii
religioşi au şi făcut.
  
20:17 Sunt nişte oameni foarte violenţi,
 
20:18 fiindcă ei au spus:
"Fără plăcere !"
  
20:21 Ironia acestui fapt
este copleşitoare.
  
20:28 În gândirea clasică,
 
20:34 există acel monument minunat...
 
20:40 opera Sf. Toma de Aquino,
 
20:41 care...
 
20:43 a repetat neobosit...
 
20:49 în cercetarea sa
asupra gândirii...
  
20:54 şi în recunoaşterea
unui raţionament,
  
20:56 că cineva trebuie să facă o
distincţie, pentru a putea uni ceva.
  
20:57 Şi motivul său a
fost foarte diferit,
  
21:01  
 
21:06 faţă de ceea ce se
pare că s-a înţeles.
  
21:08 Fiindcă am reuşit să
facem o distincţie,
  
21:11 dar nu am văzut niciodată întreaga
realitate ca să trecem la partea cu unirea,
  
21:15 aşa că unificarea, pur
şi simplu, a dispărut.
  
21:18 - Este groaznic.
- Deci asta este şi ideea, domnule.
  
21:19 Deci, dacă mintea nu
înţelege natura gândirii...
  
21:22 Da.
 
21:30 ... cu adevărat, în
întreaga sa profunzime,
  
21:32 numai controlul nu
are nici un sens.
  
21:33 Personal, n-am controlat,
niciodată, nimic.
  
21:38  
 
21:43 Poate că sună mai degrabă
absurd, dar asta e realitatea.
  
21:47 - Minunat.
- Niciodată.
  
21:48 - Dar am observat totul.
- Da.
  
21:52  
 
21:55 Observarea are propria sa
disciplină şi propria sa acţiune.
  
22:00 Disciplină în sensul
nonconformismului,
  
22:02 nu al suprimării, nu al
aderării personale la un tipar...
  
22:07  
 
22:12 ci în sensul corectitudinii,
 
22:17 în sensul perfecţiunii.
 
22:22 Când observi ceva, de ce
ar trebui să-l controlezi ?
  
22:26 De ce ar trebui să controlezi ceva, când
vezi o sticlă cu otravă pe un raft ?
  
22:27  
 
22:30 Nu controlezi, ci spui că
e în regulă şi n-o bei.
  
22:31 N-o atingi.
 
22:37 Numai atunci când nu citesc
semnele aşa cum trebuie...
  
22:42 atunci când o văd şi
gândesc că este ceva dulce,
  
22:47 atunci o beau.
 
22:50 Dar, dacă citesc eticheta,
dacă ştiu ce este,
  
22:52 n-o ating şi asta nu
înseamnă control.
  
22:55 Nu, desigur că nu, este
ceva evident, de la sine.
  
22:56  
 
23:03 Mă gândesc la acea
poveste minunată,
  
23:06 din evanghelii, despre Petru,
 
23:11 care, în furtună,
ajunge să meargă pe apă,
  
23:13 fiindcă îl vede pe
Iisus venind pe apă
  
23:15 şi este invitat să meargă pe apă.
 
23:18  
 
23:21 Şi chiar face câţiva paşi
 
23:24 şi, apoi, se zice că-şi
pierde credinţa.
  
23:28 Dar mi se pare că cineva ar putea privi
asta conform afirmaţiei dumneavoastră:
  
23:30 în momentul în care gândirea a preluat
controlul, a început să se scufunde.
  
23:32  
 
23:34 Exact în acel moment a
început să se scufunde.
  
23:36 Dar el, de fapt...
 
23:39 Motivul, pentru care
fac referire la asta,
  
23:44 este că simt, în ceea ce afirmaţi,
 
23:46 că...
 
23:53 că există ceva care...
 
23:55 te sprijină, există un sprijin
 
24:00 - că nu este un sprijin care
s-a desprins din altceva -
  
24:02 ci că există ceva statornic,
 
24:09 care trebuie că sprijină
o anumită persoană.
  
24:11 Nu aş fi spus-o astfel, domnule.
 
24:15 Adică lasă uşa deschisă,
 
24:17 deschide o uşă către ideea că
"în tine există Dumnezeu".
  
24:23 Da, văd capcana.
 
24:30 În tine există un sine suprem,
 
24:32 în tine există Atman, cel etern.
 
24:34 Poate că n-ar trebui să
spunem nimic despre asta.
  
24:41 Aşa este.
 
24:44 Nu, totuşi putem spune asta...
 
24:46 să observăm - uitaţi ce am făcut,
domnule, în această dimineaţă -
  
24:50 să observăm pofta, dorinţa,
 
24:52 să observăm implicaţiile,
structura plăcerii
  
24:57  
 
25:02 şi că nu are nici o legătură
cu desfătarea şi cu bucuria,
  
25:07 să observăm toate acelea, să le
observăm, nu teoretic, ci realist
  
25:09 - prin observare, prin
atenţie, prin grijă,
  
25:15  
 
25:20 printr-o analiză foarte atentă,
 
25:22 care denotă o calitate
extraordinară a inteligenţei.
  
25:24  
 
25:31 La urma urmei, inteligenţa
înseamnă sensibilitate.
  
25:35 Să fii pe deplin sensibil,
atunci când observi !
  
25:41 Dacă numeşti acea inteligenţă "sine suprem"
sau orice altceva, nu are sens, înţelegeţi ?
  
25:45 E ca şi cum aţi spune că
este eliberată în acea clipă.
  
25:46 Da, acea inteligenţă intervine...
 
25:47 în observare.
 
25:50 Da.
 
25:59 Şi acea inteligenţă funcţionează
permanent, dacă-i permiţi asta.
  
26:00 Nu dacă-i permiţi,
ci dacă observi.
  
26:04 Adică...
 
26:09 observ,
 
26:10 am observat, întreaga mea viaţă,
 
26:14 oameni care au controlat,
 
26:15 oameni care au contestat,
 
26:19 oameni care au negat
şi care au sacrificat,
  
26:22 care au controlat,
suprimat, cu furie,
  
26:23 care s-au auto disciplinat,
s-au auto torturat.
  
26:30  
 
26:31 Şi eu spun, pentru ce ?
 
26:33 Pentru Dumnezeu ?
Pentru adevăr ?
  
26:36 O minte care a fost supusă...
 
26:39 torturii, a fost
deformată, brutalizată...
  
26:45 o asemenea minte poate
vedea adevărul ?
  
26:47 Desigur că nu !
 
26:52 Ai nevoie de o minte
pe deplin sănătoasă...
  
26:57 de o minte care este întreagă, o
minte care este, ea însăşi, sfântă.
  
26:58 Altminteri nu poţi vedea
ceva care este sfânt.
  
27:05 Dacă mintea nu este sacră, nu
poţi vedea ce anume este sacrul.
  
27:08 Deci, am spus, îmi pare rău, dar
nu mă voi atinge de aşa ceva.
  
27:19 N-are nici un sens.
 
27:25 Deci, nu ştiu cum de
s-a întâmplat asta,
  
27:26 dar nu m-am controlat niciodată,
nici măcar pentru o secundă.
  
27:27 Nu ştiu ce înseamnă asta.
 
27:32  
 
27:34 Şi totuşi, la modul uimitor, ştiţi
ce anume înseamnă în alţii.
  
27:35 Oh, evident că poţi observa asta.
 
27:40 Deci asta este ceva ce sunteţi
capabil să observaţi...
  
27:44 - ... fără a avea...
- Fără a trece prin aşa ceva.
  
27:49 Da, fără să fi trecut prin asta.
 
27:51 Asta, pentru mine, este
ceva profund misterios.
  
27:53 - Nu vorbesc în sensul mistificării.
- Nu, nu.
  
27:56 Ci vreau să spun că
e ceva miraculos.
  
27:59 Nu, nu este neapărat necesar.
 
28:02 Vă voi arăta ceva, domnule.
 
28:05 Oare trebuie să mă îmbăt, pentru a
putea afla ce înseamnă să fii treaz ?
  
28:06 Oh nu, nu, nu.
 
28:12 Nu pot vedea un om beat şi să zic
"Pentru numele lui Dumnezeu !" ?
  
28:14 Să observ întreaga complexitate a
beţiei, ce anume se află în spatele ei,
  
28:18  
 
28:22 prin ce anume trece el, să
observ asta - şi gata !
  
28:27 Dar mie mi se pare
- în timp ce vă ascult -
  
28:31 că faceţi mai mult decât să observaţi,
pur şi simplu, că cineva a căzut în nas.
  
28:33 - Ca atare...
- Nu, nu, nu.
  
28:36 - Corect, este ceva foarte profund, aici...
- Desigur.
  
28:38 ... cel puţin pentru mine,
în ceea ce aţi afirmat.
  
28:41 Controlul...
 
28:45 într-un sens extrem de profund,
 
28:48 este...
 
28:50 o activitate, nu un produs
 
28:52 şi...
 
28:54 ceva ce n-aţi experimentat,
 
28:57 pe care, la modul normal,
l-am numi intangibil,
  
28:59 este, cu toate acestea,
prezent acut în dumneavoastră.
  
29:01 Da, da.
 
29:05 Şi îmi dau seama, din ceea ce aţi spus,
că inteligenţa scoate la iveală aşa ceva,
  
29:06  
 
29:08 inteligenţa, dacă inteligenţei îi
este permis să dezvăluie aşa ceva.
  
29:11  
 
29:14 Aş spune, domnule,
nu că-i este permis.
  
29:16 Există un pericol, în a permite
inteligenţei să acţioneze,
  
29:18 ceea ce înseamnă că aveţi inteligenţă
şi, apoi, îi permiteţi să acţioneze.
  
29:21 Da, observ capcana
acelei exprimări.
  
29:27 Da, da, da, îmi dau
seama la ce vă referiţi.
  
29:29  
 
29:32 Da, fiindcă acum avem un observator,
care deţine un nou şiretlic.
  
29:35 Da, îmi dau seama ce spuneţi.
 
29:39 - Continuaţi vă rog !
- Deci, vedeţi, din acest motiv...
  
29:42 disciplina...
 
29:48 are o semnificaţie diferită.
 
29:49 Atunci când înţelegi plăcerea...
 
29:51  
 
29:55 atunci când îi înţelegi
relaţia cu încântarea
  
29:57 şi cu bucuria şi cu fericirea
 
30:00 şi frumuseţea fericirii,
frumuseţea bucuriei ş.a.m.d.
  
30:02 atunci înţelegi...
 
30:04 necesitatea deplină a
unui alt gen de disciplină,
  
30:10 care survine la modul natural.
 
30:15 La urma urmei, uite, domnule,
 
30:17 cuvântul "disciplină", în
sine, înseamnă să înveţi.
  
30:19 Să înveţi...
 
30:25 nu să te conformezi...
 
30:31 nu, să zicem, că trebuie să mă
disciplinez pentru a fi astfel
  
30:35 sau a nu fi astfel.
 
30:37 Cuvântul "disciplină", aşa cum putem
observa amândoi, înseamnă să înveţi.
  
30:41  
 
30:47 A învăţa înseamnă că trebuie
să fiu capabil să ascult...
  
30:49 să observ...
 
30:56 ceea ce înseamnă...
 
30:59 o capacitate...
 
31:03 ce nu poate fi cultivată.
 
31:08 Poţi cultiva o anumită capacitate,
 
31:12 dar nu este acelaşi lucru
cu acţiunea de a asculta.
  
31:17 - Nu ştiu dacă mă exprim...
- Oh da, o faceţi, chiar o faceţi.
  
31:19 Da, vă pot urmări, cu
foarte mare claritate.
  
31:23 Capacitatea de a învăţa...
 
31:25 necesită o anumită disciplină.
 
31:32 Trebuie să mă concentrez,
 
31:34 trebuie să-i aloc timp,
 
31:38 trebuie să-mi canalizez eforturile
într-o anumită direcţie ş.a.m.d.
  
31:41 Adică...
 
31:46 dezvoltarea unei anumite
capacităţi necesită timp.
  
31:53 Da.
 
31:54 Dar percepţia n-are nimic
de-a face cu timpul !
  
31:56 Vezi şi acţionezi !
 
32:00  
 
32:03 Aşa cum faci atunci
când observi un pericol.
  
32:07 Acţionezi instantaneu !
 
32:10 Acţionezi instantaneu, fiindcă eşti atât
de condiţionat să observi pericolul.
  
32:11 Întocmai.
 
32:17 Acea condiţionare nu
înseamnă inteligenţă.
  
32:18  
 
32:24 Pur şi simplu eşti condiţionat:
vezi un şarpe şi ai o aversiune
  
32:25 şi fugi.
 
32:27 Vezi un animal periculos şi fugi.
 
32:29 Toate acestea sunt răspunsuri
condiţionate, de auto-protecţie.
  
32:32 E foarte simplu.
 
32:36 Dar, percepţia şi acţiunea
nu sunt condiţionate.
  
32:37  
 
32:43 Ştiţi, avem în istoria
limbii engleze,
  
32:48 răstălmăcirea acelui cuvânt,
"frică", prin etimologia sa,
  
32:50 fiindcă, dacă-mi amintesc corect,
 
32:52 "frica" provine din acel cuvânt
anglo-saxon care înseamnă pericol.
  
32:55 - Înseamnă pericol.
- Pericol, desigur.
  
32:59 Şi acum i-au dat
semnificaţii psihologice
  
33:01 şi acum teama înseamnă, mai degrabă,
răspunsul meu emoţional la pericol
  
33:03 şi nu ceea ce trebuia să fac.
 
33:08 Da, să nu mai fii
conştient de pericolul...
  
33:10 fricii...
 
33:14 - Înţelegeţi ?
- Da.
  
33:16 Ceea ce înseamnă domnule:
 
33:18 fiinţele umane obişnuite
sunt condiţionate
  
33:22 - aşa cum sunt acum -
 
33:26 de către cultura, de către
civilizaţia în care trăiesc.
  
33:28 Ele acceptă naţionalismul
 
33:30 - iau asta drept exemplu -
 
33:32 ele acceptă naţionalismul...
 
33:34 - şi drapelul, naţiunea
şi toate celelalte -
  
33:38 deşi naţionalismul este una
dintre cauzele războaielor.
  
33:40 Oh da, da, fără dubiu.
 
33:44 Ca şi patriotismul
şi toate celelalte.
  
33:49 Acum...
 
33:51 nu sesizăm pericolul
naţionalismului...
  
33:56 fiindcă suntem
condiţionaţi să credem...
  
33:58 că naţionalismul
înseamnă siguranţă,
  
34:02 securitate.
 
34:03 Dar observăm frica
noastră de inamic.
  
34:05 - Desigur.
- Da, corect.
  
34:08 Şi examinarea acelei
temeri de inamic
  
34:10 ne diminuează capacitatea
de a face faţă pericolului.
  
34:15 Pericol.
 
34:16 Deci...
 
34:18 teamă, plăcere şi disciplină.
 
34:22 Mă urmăriţi, domnule ?
 
34:23 Disciplina înseamnă să înveţi,
 
34:25 învăţ despre plăcere
 
34:28 mintea învaţă despre plăcere.
 
34:31 Învăţatul introduce
propria sa ordine.
  
34:33 - A sa.
- Propria sa ordine.
  
34:38 Da, da.
 
34:43 Asta am numit eu "miracol".
 
34:48 Îţi cere ca, pur şi
simplu, să-l laşi în pace.
  
34:51 Introduce propria sa ordine
 
34:54 şi acea ordine spune: "Nu fi
prost, nu există control şi gata !"
  
34:56 Aşteptaţi puţin !
 
35:04 Am vorbit cu un călugăr, odată.
 
35:06 A venit să mă vadă.
 
35:08 Avea extrem de mulţi discipoli.
 
35:14 Şi era binecunoscut,
încă este binecunoscut.
  
35:15 Şi el a spus: "Mi-am
învăţat discipolii."
  
35:18 Şi era foarte mândru că
avea mii de discipoli.
  
35:21  
 
35:26 - Mă înţelegeţi ?
- Da, da.
  
35:27 Şi pare, mai degrabă, absurd
ca un guru să fie mândru.
  
35:30 - Era un adevărat succes.
- Era un succes.
  
35:33 Şi succes înseamnă să ai
Cadillac-uri sau Rolls Royce-uri...
  
35:36 discipoli europeni, americani
 
35:42 - înţelegeţi ? - tot
acel circ care are loc.
  
35:44 - Opera lui de şarlatan.
- Şarlatanie.
  
35:46 Şi el spunea: "Am ajuns aici...
 
35:49 fiindcă am învăţat să-mi
controlez simţurile...
  
35:55 trupul meu...
 
36:01 gândurile mele...
 
36:03 dorinţele mele.
 
36:08 Le-am dominat, aşa
cum spune Gita."
  
36:10 Ştiţi, a domina ceva, ca atunci
când conduci, când călăreşti un cal,
  
36:15 ştiţi voi, să le domini.
 
36:20 Şi a tot continuat
astfel, pentru o vreme.
  
36:22 Am spus: "Domnule...
 
36:25 ce aţi obţinut, într-un final ?
 
36:28 Le-aţi controlat şi unde
vă aflaţi, într-un final ?"
  
36:31 A spus: "Ce tot întrebaţi ?
Am ajuns undeva !"
  
36:33 "Ajuns la ce anume ?"
 
36:38 "Am atins iluminarea !"
 
36:41 Ascultaţi-l domnule !
 
36:44 Urmăriţi etapele parcurse de o
fiinţă umană, care are o direcţie...
  
36:46 pe care el o numeşte adevăr.
 
36:54  
 
36:57 Şi pentru a obţine asta,
există paşii tradiţionali...
  
37:04 calea tradiţională,
abordarea tradiţională.
  
37:07 Şi el le-a urmat şi, ca atare,
spune: "Am obţinut-o !
  
37:09 O am în mână."
 
37:15 "Ştiu ce este !"
Am spus: "Bine, domnule."
  
37:18 Devenise foarte incitat de asta,
fiindcă dorea să mă convingă,
  
37:20  
 
37:22 că era un om mare ş.a.m.d.
 
37:24 Aşa că am stat foarte
tăcut şi l-am ascultat
  
37:26 şi a tăcut şi el.
 
37:30 Şi, apoi, i-am spus
 
37:31 - ne aflam la ţărmul mării -
 
37:34 şi am spus: "Vedeţi
acea mare, domnule ?"
  
37:37 "Desigur."
 
37:39 "Puteţi ţine toată
apa aia în mână ?
  
37:40  
 
37:47 Când ţineţi toată acea apă
în mână, nu mai este o mare."
  
37:49 Corect.
 
37:55 Nu putea pricepe.
 
37:58 Am spus: "În regulă."
 
38:01 Şi vântul bătea dinspre nord,
o briză uşoară, răcoroasă.
  
38:03  
 
38:05 Şi a zis: "Aia e briza."
 
38:08 "O puteţi ţine în mână ?"
 
38:10 "Nu."
 
38:11 "Puteţi ţine Pământul ?"
 
38:14 "Nu."
 
38:15 "Deci, ce anume ţineţi în mână ?
 
38:17 Cuvinte ?"
 
38:21 Ştiţi, domnule, era
atât de furios.
  
38:23 A spus: "Nu vreau
să vă mai ascult !
  
38:29 Sunteţi un om rău."
 
38:33 Şi a plecat.
 
38:41 Mă gândeam la ironia
absurdă a acelei situaţii.
  
38:43 Tot timpul crezuse
că se poate stăpâni
  
38:48 şi, pur şi simplu, a renunţat,
s-a ridicat şi a plecat.
  
38:50 Deci, vedeţi, domnule ?
La asta mă refer.
  
38:54 Deci, să înveţi...
 
38:56 despre plăcere,
 
38:59 despre teamă...
 
39:04 chiar te eliberează
de tortura fricii
  
39:06 şi de alergatul după plăcere.
 
39:08 Deci, există un sentiment de
adevărată încântare în viaţă.
  
39:12  
 
39:16 Să trăieşti, mai apoi, devine o mare
bucurie - înţelegeţi, domnule ?
  
39:18 Nu mai este numai o
rutină monotonă,
  
39:22 mersul la birou, sexul şi banii.
 
39:26 Întotdeauna am crezut că...
 
39:30 există o mare nepotrivire
în acea retorică splendidă
  
39:35 a declaraţiei noastre de independenţă,
în care avem acea expresie...
  
39:40 - ... "căutarea plăcerii".
- Căutarea plăcerii, da.
  
39:42  
 
39:44 Fiindcă un copil, un copil isteţ,
este educat în acel sens.
  
39:45 Sau mai mult, domnule.
 
39:51 Şi, când eşti foarte tânăr,
nu te vei întoarce, spunând:
  
39:56 - "Sunteţi toţi scrântiţi !"
- Ştiu, ştiu.
  
39:58 Deci, din asta puteţi observa...
 
40:02 că disciplina, în
sensul tradiţional,
  
40:06 n-are nici un loc...
 
40:14 într-o minte care chiar vrea
să afle ce este adevărul...
  
40:17 nu să filozofeze despre adevăr...
 
40:25 nu să teoretizeze adevărul
 
40:28 sau cum aţi spus,
să-i lege fundiţe,
  
40:30 ci să afle despre el.
 
40:33 Să înveţe despre plăcere.
 
40:37 Exact din acea învăţătură rezultă un
extraordinar sentiment al ordinii,
  
40:39  
 
40:42 despre care vorbeam deunăzi.
 
40:46 Ordinea...
 
40:49 care apare din observarea,
în sinea ta, a plăcerii.
  
40:54 Ordinea.
 
40:56 Şi există şi încântare.
 
40:58 Un sentiment minunat al
finalizării fiecărei bucurii,
  
41:01 pe măsură ce trăieşti
fiecare moment.
  
41:04 Nu cari după tine bucuria trecută.
 
41:08 Atunci devine plăcere.
 
41:10 Atunci nu are nici un sens.
 
41:11 Repetarea plăcerii
înseamnă monotonie...
  
41:16 înseamnă plictiseală.
 
41:25 Şi există oameni plictisiţi
în ţara asta şi în alte ţări.
  
41:26 Sunt îndopaţi cu plăceri.
 
41:28 Dar ei doresc alte plăceri,
în alte direcţii.
  
41:32  
 
41:36 Şi de aceea proliferează
guru în ţara asta.
  
41:41 Fiindcă toată lumea doreşte
ca circul să continue.
  
41:43 Deci, disciplina înseamnă ordine.
 
41:49 Şi disciplina înseamnă să
înveţi despre plăcere...
  
41:53 desfătare,
 
41:58 bucurie şi frumuseţea bucuriei.
 
42:04 Când înveţi - mă urmăriţi, domnule ? -
este întotdeauna ceva nou.
  
42:07 Tocmai mă gândeam...
 
42:15 - ei bine, gândit nu
este cuvântul potrivit -
  
42:19 ceva...
 
42:22 m-a străfulgerat...
 
42:29 în comunicarea a ceea
ce indicaţi, de fapt.
  
42:36 Dacă nu vă deranjează,
aş spune că indicaţi ceva,
  
42:38 în loc să folosesc
expresia că "afirmaţi".
  
42:40 Sper că v-am înţeles
corect, acum,
  
42:47 fiindcă în ceea ce priveşte
problema comunicării...
  
42:50 se pare că...
 
42:56 a existat o confuzie profundă
 
43:00 între percepere şi practică.
 
43:03 - Da, oh da.
- Am înţeles acel lucru.
  
43:05 E ca şi cum am fi avut
ideea că percepţia...
  
43:10 este perfectată la
finalul practicii.
  
43:14 Practica înseamnă rutină, moarte !
 
43:17 - Chiar avem acea idee.
- Ştiu.
  
43:20 Da.
 
43:21 Şi desigur...
 
43:23 Vedeţi, domnule, întotdeauna s-a
zis că libertatea se obţine la final,
  
43:26 nu la început.
 
43:29 Din contră, e la început !
 
43:33 Primul pas este cel care
contează, nu ultimul pas.
  
43:35  
 
43:42 Deci, dacă înţelegem această întreagă
problemă a fricii, plăcerii, bucuriei...
  
43:45 înţelegerea poate proveni numai
din libertatea de a observa.
  
43:51 Şi, din observare, apare
învăţarea şi acţiunea.
  
43:56 Toate se petrec în acelaşi
minut, acelaşi moment.
  
44:00 Nu înveţi, apoi acţionezi.
 
44:02 Înseamnă să faci, să observi...
 
44:07 toate având loc în acelaşi timp.
 
44:13 Acesta e întregul !
 
44:17 Toate aceste minunate participii,
 
44:20 aflându-se, ele însele,
la modul infinitiv.
  
44:22 Ele însele, da.
 
44:25 Cu puţin timp în urmă,
 
44:34 mi-am dat seama că...
 
44:38 dacă dăm atenţie
limbajului nostru,
  
44:40 la fel ca şi florilor şi
munţilor şi norilor...
  
44:45 Oh da.
 
44:47 ... limbajul, nu numai în
sensul cuvintelor individuale,
  
44:49 ci al cuvintelor,
aflate în context...
  
44:53 astfel încât ne-am putea referi
la ceea ce se numeşte uzanţă...
  
44:57 s-ar putea, prin
percepţie, inteligenţă...
  
45:03 dezvălui pe deplin, ele însele.
 
45:08 Exact.
 
45:09 Noi spunem, nu-i aşa...
 
45:12 că cineva este încântat...
 
45:17 cineva este bucuros...
 
45:20 dar, dacă întrebăm pe cineva:
"Ce anume făceai ?"
  
45:23 şi el ne-ar spune:
"Îmi făceam plăcere !"
  
45:27 am gândi că este niţel ciudat.
 
45:30 Nu am gândi deloc că este straniu, dacă
ar spune: "Ei bine, mă bucuram şi eu."
  
45:32  
 
45:34 - Asta nu ne deranjează.
- Aşa e.
  
45:36 Dar nu dăm atenţie la ceea
ce spunem, nici chiar...
  
45:38 Aşa e, domnule.
 
45:41 Am revenit după un prânz, după
ce am luat masa şi cineva a spus:
  
45:46 "Ţi-a plăcut mâncarea ?"
 
45:50 Şi era un om care a spus: "Nu suntem
porci, ca să ne bucurăm de ea."
  
45:52 Oh, Doamne Dumnezeule !
 
45:53  
 
45:55 - Nu, vorbesc serios.
- Da, întocmai.
  
45:58 Întocmai.
 
46:00 Presupun că se simţea
foarte îndreptăţit.
  
46:03 În timp ce-şi nega
natura, în timpul mesei.
  
46:09 - Este o problemă de atenţie, nu-i aşa ?
- Da.
  
46:12 O problemă de atenţie,
 
46:17 fie că mănânci,
 
46:19 fie că observi plăcerea.
 
46:21 Atenţia...
 
46:28 este un lucru care trebuie
abordat, extrem de profund
  
46:30 - nu ştiu dacă avem vreme, acum.
 
46:33 Ce anume înseamnă să fii atent ?
 
46:34 Oare suntem atenţi
la ceva, vreodată...
  
46:41 sau este numai o
ascultare superficială,
  
46:47 audiere, privire,
 
46:51 pe care le numim atenţie ?
 
46:52 Sau exprimarea cunoaşterii...
 
46:59 prin ceea ce facem.
 
47:07 Atenţia, cred eu, nu are nimic
de-a face cu cunoaşterea...
  
47:09 sau cu acţiunea.
 
47:17 În atenţia în sine
rezidă acţiunea.
  
47:20 Adică, cineva trebuie să
abordeze asta, din nou,
  
47:28 adică problema: "Ce
anume este acţiunea ?"
  
47:31 Poate că o putem
face într-o altă zi.
  
47:35 Da, observ o relaţie,
 
47:38 între ceea ce tocmai aţi
afirmat despre acţiune
  
47:43 şi ceea ce s-a întâmplat cu
câteva conversaţii în urmă,
  
47:47 când am ajuns la
cuvântul "mişcare".
  
47:51 Da.
 
47:54 Con-ti-nuitate.
 
47:57 Şi atunci când
discutaţi despre...
  
48:00 a sta şi...
 
48:03 a privi un copac, aflat pe munte,
 
48:08 mi-am amintit că, atunci
când am fost în Rishikesh...
  
48:11 stăteam la unul dintre
ashramurile de acolo
  
48:16 şi...
 
48:18 de fapt la Vedanta Forest Academy
 
48:21 şi, când am ajuns în camera mea,
 
48:25 o maimuţă a venit şi s-a
aşezat pe pervazul ferestrei,
  
48:27 împreună cu puiul ei...
 
48:32 şi m-a privit drept în faţă...
 
48:35 şi...
 
48:40 eu am privit-o direct în faţă,
 
48:44 dar eu cred că m-a privit
mult mai profund pe mine.
  
48:48 Am avut acel sentiment straniu,
că eram, de fapt, o fiinţă umană,
  
48:50 fiind...
 
48:55 - Cercetată.
- ... cercetată,
  
48:57 sau, cum spun studenţii de azi, am
fost psihanalizată de această maimuţă.
  
48:59 Şi a fost...
 
49:02 a fost un profund
şoc pentru mine.
  
49:03 Şi...
 
49:07 Că tot vorbim despre
maimuţe, domnule,
  
49:10 am fost în Benares, un loc
în care merg, de regulă.
  
49:13 Făceam exerciţii de
yoga, pe jumătate gol
  
49:18 şi o maimuţă mare,
 
49:21 cu faţă neagră şi coadă lungă,
 
49:22 a venit şi s-a aşezat pe verandă.
 
49:24 Avusesem ochii închişi.
 
49:29 Deci am privit şi era
această maimuţă mare.
  
49:33 S-a uitat la mine şi
m-am uitat şi eu la ea.
  
49:36 O maimuţă mare, domnule.
 
49:39 Sunt nişte chestii puternice.
 
49:41 Şi şi-a întins mâna...
 
49:43 aşa că am păşit spre ea
şi i-am luat mâna...
  
49:50 - ... am ţinut-o aşa.
- Aţi ţinut-o.
  
49:56 Şi era aspră, dar extrem de
suplă, extraordinar de suplă.
  
49:58 Dar aspră.
 
50:01 Şi ne-am privit reciproc.
 
50:06 Şi a vrut să intre în cameră.
 
50:09  
 
50:14 Am spus: "Uite, fac exerciţii şi nu prea
am timp; ai putea veni în altă zi ?"
  
50:18 I-am spus, cumva,
să vină în altă zi.
  
50:19  
 
50:23 Deci, s-a uitat la mine, iar eu
m-am retras, mergând cu spatele.
  
50:27 A stat acolo, timp de două sau
trei minute şi, apoi, a plecat.
  
50:29 Minunat, pur şi simplu minunat !
 
50:33 Un act de atenţie
deplină între voi.
  
50:37 N-a existat nici un
sentiment de teamă.
  
50:40 Ei nu i-a fost frică,
mie nu mi-a fost frică.
  
50:42 Un sentiment de, ştiţi voi...
 
50:46 Asta îmi aminteşte de o poveste pe care
am citit-o despre Ramana Maharishi,
  
50:51 cum, pe când era tânăr,
 
50:56 s-a dus şi a locuit
în grota unui tigru.
  
50:58 Şi era ocupată de acel tigru.
 
51:01 Şi tigrul urma să se
întoarcă, după vânătoare
  
51:04 şi...
 
51:06 - la primele ore ale dimineţii -
 
51:09 şi ar fi dormit cu el.
 
51:14 Să citeşti aşa ceva în
mediul nostru cultural...
  
51:17 ei bine, începi să te simţi
un nimic, când citeşti asta,
  
51:24 şi pentru un moment îţi
poţi permite s-o şi crezi.
  
51:27 Dar, în contextul a ceea ce
spusesem noi despre maimuţe
  
51:29  
 
51:30  
 
51:32 şi al acestei poveşti minunate
pe care mi-aţi spus-o,
  
51:34 aş vrea să fi putut strânge mâna
acelei mici mame, cu puiul ei.
  
51:37  
 
51:41 N-am fost pregătit s-o fac.
 
51:45 Nu, pur şi simplu a fost...
 
51:47 nu ştiu, dar cred că trebuie
să fi fost o comunicare,
  
51:51 trebuie să fi existat un
sentiment al prieteniei,
  
51:54 fără vreun antagonism,
fără vreo teamă.
  
51:57 S-a uitat la mine, pur şi simplu.
 
52:01 Şi cred că atenţia...
 
52:04 este ceva ce nu se
poate practica...
  
52:08 nu se poate cultiva,
 
52:11 să mergi la şcoală, pentru
a învăţa cum să fii atent.
  
52:13 Asta e ceea ce fac, în
această ţară şi în alte locuri,
  
52:17 spunând: "Nu ştiu ce este atenţia,
 
52:21 dar o voi învăţa de la cineva
care-mi va spune cum s-o obţin."
  
52:23  
 
52:25 - Atunci nu este atenţie.
- Citire rapidă, aşa e numită.
  
52:28 - Citire rapidă, da.
- O mie de cuvinte pe minut.
  
52:30 Deci...
 
52:33 domnule de asta cred...
 
52:40 că există un sentiment
grozav, de grijă şi afecţiune...
  
52:43 în a fi atent...
 
52:48 ceea ce înseamnă a
urmări sârguincios.
  
52:53 Acel cuvânt "dilligent"
(sârguincios)
  
52:55 provine din "legere"
 
52:56 - ştiţi desigur -
 
52:58 "a citi".
 
53:00 Să citeşti exact ceea ce
este, ceea ce există.
  
53:04 Nu să-l interpretezi,
nu să-l traduci,
  
53:10 nu să reuşeşti să faci
ceva cu acel lucru,
  
53:13 ci să citeşti ceea ce există.
 
53:16 Există un număr infinit
de lucruri de observat.
  
53:19 Există enorm de multe de
observat în plăcere...
  
53:24 - ... aşa cum am văzut.
- Oh da.
  
53:27 Şi să citeşti asta.
 
53:31 Şi, pentru a citi, trebuie
să fii vigilent, atent...
  
53:33 cu o grijă sârguincioasă.
 
53:38 Dar noi suntem neglijenţi.
 
53:41 Fiindcă afirmăm opusul
"Da, dar ce e rău în plăcere ?"
  
53:45 Există o expresie familiară,
în limba noastră,
  
53:48 atunci când cineva...
 
53:49 vrea să se asigure că va
fi urmărit cu atenţie,
  
53:51 va spune: "Mă auzi ?"
 
53:57 Sarcina asta, desigur, a fost preluată
de tehnologie, printr-un aspect diferit.
  
54:01 Dar, în afară de ceea ce cineva va spune
cu căştile pe urechi, într-un avion,
  
54:03  
 
54:05  
 
54:08 în practica uzuală, uneori,
cineva va spune aşa ceva.
  
54:10 Deci ceea ce am făcut
 
54:12 este, de fapt, că am descifrat
această întreagă hartă.
  
54:16 Da.
 
54:23 Încă de la începuturile
responsabilităţii,
  
54:24 ale relaţiilor...
 
54:28 ale fricii, ale plăcerii,
 
54:31 în toate acelea n-am
făcut decât să observăm
  
54:33 această hartă extraordinară
a vieţii noastre.
  
54:35 Şi frumuseţea acestui
fapt este că...
  
54:42 am progresat în
cadrul preocupării...
  
54:46 pentru problema
transformării omului,
  
54:53 care nu este dependentă
de cunoaştere sau timp,
  
54:55 fără să ne facem griji dacă
nu deviem, cumva, de la drum.
  
54:58 Este ceva care se
întâmplă natural.
  
54:59  
 
55:01 Şi asta, mi se pare mie, nu este o
surpriză pentru dumneavoastră, desigur,
  
55:06 dar sunt sigur că...
 
55:11 sunt sigur că este
şocant, dat fiind...
  
55:16 Şi de aceea, domnule, este corect să
trăieşti în compania unui înţelept.
  
55:18  
 
55:20 Să fii cu un om cu
adevărat înţelept.
  
55:27 Nu în compania acestor
indivizi, pretinşi înţelepţi,
  
55:29 ci cu adevărata înţelepciune.
 
55:31 Nu cea cumpărată prin cărţi...
 
55:34 nu participând la cursuri, la
care se predă înţelepciunea.
  
55:39 Înţelepciunea este ceva care
vine odată cu auto cunoaşterea.
  
55:44 Îmi amintiţi de un imn din Vede,
 
55:49 care vorbeşte despre
zeiţa vorbirii,
  
55:51 care nu apare niciodată, decât...
 
55:55 între prieteni.
 
55:57 Da.
 
56:00 Minunat.
 
56:06 De fapt, asta înseamnă
că, dacă nu există grija,
  
56:09 afecţiunea pe care aţi
menţionat-o, care este continuă,
  
56:12 simultană cu atenţia...
 
56:17 - ... nu poate exista decât trăncăneală.
- Desigur.
  
56:21 Poate exista o
trăncăneală verbală.
  
56:23 Ceea ce lumea modernă chiar
încurajează, vedeţi dumneavoastră ?
  
56:27 Da.
 
56:31 Repet, asta înseamnă
plăcerile superficiale...
  
56:34 ... nu bucuria.
Înţelegeţi ?
  
56:41 Plăcerile superficiale
au devenit blestemul.
  
56:44  
 
56:50 Şi să treci dincolo de ele este unul dintre
cele mai dificile lucruri pentru oameni.
  
56:53 - Fiindcă apar tot mai rapid.
- Exact aşa este !
  
56:56 Apar tot mai rapid.
 
57:00 Asta distruge Pământul, aerul.
 
57:01 Ele distrug absolut totul !
 
57:05 Există un loc, în care
merg în fiecare an...
  
57:10 în India, unde există o şcoală...
 
57:15 ale cărui dealuri sunt cele
mai vechi dealuri din lume.
  
57:19 - Ce lucru minunat.
- Nimic nu s-a schimbat.
  
57:23 Nu există buldozere,
 
57:26 nu există...
 
57:28 case noi.
 
57:30 Este un loc vechi, cu
dealurile sale vechi
  
57:34 şi acolo există o şcoală,
 
57:38 cu care am legături ş.a.m.d.
 
57:41 Şi acolo simţi
imensitatea timpului...
  
57:43  
 
57:51 sentimentului unei
absolute nemişcări.
  
58:00 Mişcarea însemnând civilizaţie,
adică tot acest circ, ce are loc.
  
58:02 Şi...
 
58:05 când ajungi acolo, asta simţi,
 
58:06 o tăcere deplină...
 
58:11 pe care trecerea
timpului nu a atins-o.
  
58:15 Şi, când îl părăseşti şi
revii în civilizaţie,
  
58:20 te simţi mai degrabă pierdut...
 
58:24 un sentiment de genul:
"Ce sens au toate acestea ?"
  
58:28 De ce se face atât de mult
zgomot pentru nimic ?
  
58:33 Cred că de aceea este atât de...
 
58:40 ciudat şi, mai degrabă,
ademenitor...
  
58:46 o mare încântare să vezi
totul aşa cum este, de fapt...
  
58:50 inclusiv pe mine însumi.
 
58:58 Să mă văd aşa cum sunt,
 
59:00 nu prin ochii vreunui domn profesor,
psiholog sau guru sau printr-o carte.
  
59:02 Pur şi simplu să mă
văd aşa cum sunt
  
59:07 şi să descopăr ceea ce sunt.
 
59:11 Fiindcă întreaga istorie
se află în mine.
  
59:14 - Mă înţelegeţi ?
- Desigur.
  
59:17 Există ceva imens de frumos
în ceea ce aţi spus.
  
59:20 Credeţi că, în următoarea
noastră conversaţie,
  
59:22 am putea vorbi despre relaţia dintre
frumuseţe şi ceea ce aţi spus ?
  
59:23 Vă mulţumesc foarte mult !
 
59:25  
 
59:26  
 
59:29