Krishnamurti_RO

Krishnamurti Subtitles

Oare plăcerea aduce fericire ?

San Diego - 21 February 1974

Conversation with A.W. Anderson 8

0:13	CONVERSAŢIA #8
	cu dr. A.W. Anderson

0:38	PLĂCEREA

0:43	Krishnamurti în dialog
	cu dr. Allan W. Anderson

0:46	J. Krishnamurti s-a născut în sudul
	Indiei şi a fost educat în Anglia.

0:48	În ultimii 40 de ani a
	ţinut discursuri în SUA,

0:49

0:52	Europa, India, Australia
	şi în alte zone ale lumii.

0:56	De la începutul muncii
	sale de-o viaţă,

0:58	a repudiat orice conexiune cu
	religiile organizate şi ideologiile

1:00

1:02	şi a afirmat că singura sa grijă era de a
	elibera omul, absolut şi necondiţionat.

1:04

1:08	Este autorul multor cărţi,

1:11	printre care "The Awakening
	of Intelligence",

1:13	"The Urgency of Change",

1:17	"Freedom from the Known" şi
	"The Flight of the Eagle".

1:20	Acesta este unul dintr-o
	serie de dialoguri

1:23	dintre Krishnamurti şi
	dr. Allan W. Anderson,

1:25	care este profesor de studii religioase
	la Universitatea de Stat din San Diego,

1:27

1:29	unde predă scripturi indiene şi
	chinezeşti şi tradiţia profetică.

1:32

1:34	Dr. Anderson, un poet publicat,

1:36	deţine diplome de la
	Universitatea Columbia

1:39	şi de la Union
	Theological Seminary.

1:42	A fost premiat cu renumitul
	"Teaching Award",

1:45	al Universităţii de
	Stat a Californiei.

1:51	D-le Krishnamurti...

1:53	am fost...

1:56	încântat, la culme,

1:59	în ultima noastră conversaţie,

2:04	în sinea mea, doar ca...

2:06	cineva care a încercat
	să vă asculte,

2:11	pentru a învăţa ceva din
	această învăţătură lăuntrică,

2:14	de a vă urma în călătoria pe care
	am făcut-o, începând de la teamă,

2:20	prin toate punctele
	prin care am trecut,

2:23	până când am ajuns la plăcere.

2:25	Şi, când ne-am oprit, încă
	mai discutam despre plăcere

2:29	şi...

2:32	sper că putem începe,
	acum, să trecem mai departe.

2:35	Domnule, vorbeam deci, nu-i aşa,

2:36	despre plăcere...

2:40	desfătare,

2:42	încântare...

2:44	şi bucurie şi fericire...

2:50	şi ce relaţie...

2:53	există între plăcere
	şi desfătare...

2:58	şi...

2:59	cu bucuria şi fericirea.

3:02	Oare plăcerea înseamnă fericire ?

3:05	Oare plăcerea înseamnă...

3:08	bucurie ?

3:09	Oare plăcerea înseamnă desfătare ?

3:12	Sau plăcerea este ceva
	total diferit de cele două ?

3:19	În engleză, noi gândim...

3:23	că facem o distincţie
	între plăcere şi bucurie,

3:27	fără să şi ştim, poate,
	la ce ne referim.

3:29	Dar, în utilizare...

3:36	în modul nostru de a
	folosi cuvintele,

3:38	vom face distincţia, uneori,

3:40	gândind că este ciudat să folosim
	cuvântul "plăcere", în loc de "bucurie",

3:42	atunci când credem că
	"bucurie" este sensul potrivit.

3:46	Relaţia dintre cuvântul "please"
	(a vrea) şi "pleasure" (plăcere)

3:49	mă interesează foarte mult.

3:52	Vom spune unei persoane:
	"Vă rugăm să luaţi loc !"

3:56	- Şi, de regulă, va fi gândit ca...
	- A avea plăcerea de a lua loc.

3:59

4:01	- Da, nu e o cerere.
	- Făceţi-vă plăcerea de a lua loc.

4:03	- Este o invitaţie, nu o cerere.
	- Nu, desigur.

4:06	- A avea plăcerea de a lua loc.
	- A avea plăcerea de a lua loc.

4:10	Există plăcerea de a sta aşezat.

4:14	- Da, ca şi în italiană, franceză ş.a.m.d.
	- Corect.

4:19	Deci, în cadrul plăcerii însăşi,

4:23	în cuvântul "plăcere" există
	o insinuare a bucuriei,

4:27	insinuare a ei care nu se
	reduce strict la cuvânt.

4:34	Aş vrea să întreb dacă plăcerea
	are vreo relaţie cu bucuria.

4:38	Nu prin natura ei, cred
	că vreţi să spuneţi.

4:45	Sau chiar...

4:47	mai presus de cuvânt.

4:52	Oare există...

4:54	o aliniere sau o continuitate
	a plăcerii prin bucurie ?

4:59	Oare există vreo conexiune ?

5:05	Fiindcă, ce anume este plăcerea ?

5:11	Simt plăcere atunci când mănânc,

5:13	simt plăcere atunci
	când mă plimb,

5:16	simt plăcere atunci
	când acumulez bani.

5:20	Simt plăcere atunci când... - nu
	ştiu, dintr-o duzină de alte lucruri:

5:24	sex, rănirea altor oameni...

5:28	instincte sadice, violenţă.

5:33	Toate acestea sunt
	forme ale unei plăceri.

5:36	Mă bucur - nu vreau să
	folosesc cuvântul "bucur" -

5:39	ci simt plăcere în
	a face aşa ceva...

5:44	şi alerg după acea plăcere.

5:52	Cineva doreşte să rănească oameni.

5:57	Şi asta îi oferă o mare plăcere.

6:00	Cineva doreşte să aibă putere.

6:03	Nu contează dacă asupra
	bucătarului sau asupra soţiei

6:06	sau asupra a o mie
	de oameni - este la fel.

6:10	Plăcerea obţinută din ceva anume,

6:11	care este sprijinită,

6:16	alimentată, menţinută.

6:23	Şi această plăcere,

6:25	atunci când este contrată,
	devine violenţă...

6:29	mânie, gelozie, furie,

6:30	dorinţa de a strica ceva...

6:36	tot felul de activităţi
	nevrotice ş.a.m.d.

6:41	Deci, ce anume este plăcerea

6:46	şi ce anume o tot menţine ?

6:51	Ce înseamnă să alergi după ea, să
	te direcţionezi constant înspre ea ?

6:59	Cred că...

7:03	ceva din prima sau a
	doua noastră conversaţie,

7:04	cred că era din prima,

7:09	este sugerat aici, când
	am vorbit despre...

7:10	necesitatea intrinsecă

7:15	pe care...

7:19	cineva o observă în...

7:21	într-un progres,

7:25	care...

7:27	nu este niciodată...

7:31	nu este, niciodată, completat.

7:33	Nu este nimic altceva
	decât o finalizare,

7:34	urmată de un nou început.

7:39	Dar nu există o
	completare, absolut deloc,

7:40	nu există o întregire,

7:45	nu există o împlinire,

7:46	să te simţi întreg,
	asta înţeleg de fapt.

7:51	Da, înţeleg, domnule, dar...

7:52	ce anume este...

7:58	cea care este numită plăcere ?

8:02	Văd ceva...

8:05	ceva care-mi place, şi-l doresc.

8:08	Plăcere, plăcere dată de posesie.

8:11	Să luăm acel lucru simplu,

8:14	prin care copilul, omul
	adult şi preotul...

8:18	cu toţii au acest sentiment,
	al plăcerii date de posesie.

8:19

8:25	O jucărie sau o casă sau
	posesia cunoaşterii

8:31	sau posedarea ideii de Dumnezeu...

8:35	sau plăcerea pe
	care o au dictatorii,

8:38	cea dată de brutalităţile
	totalitare.

8:42	Plăcerea !

8:45	Ce anume este acea plăcere ?

8:48	Ca să facem totul extrem de
	simplu: Ce este acea plăcere ?

8:55	Uite, domnule, ce se întâmplă !

8:59	Există un singur copac pe deal...

9:00	o pajişte verde...

9:05	o căprioară

9:09	şi există acest unic
	pom, aflat pe deal.

9:14	Îl vezi şi spui:
	"Ce minunat este !"

9:20	Nu mot-a-mot - spui, pur şi simplu, "ce
	minunat e", când comunici cu cineva.

9:23

9:25	Dar, atunci când eşti
	singur şi vezi asta,

9:27	este, realmente,
	uimitor de frumos.

9:30	Întreaga mişcare a Pământului,

9:33	florile, căprioara, pajiştile,

9:35	apa şi copacul singuratic,

9:38	cu umbra sa.

9:40	Vezi asta !

9:43	Şi aproape că îţi taie respiraţia.

9:48	Şi apoi te întorci şi pleci.

9:49	Apoi gândirea spune:

9:54	"Ce extraordinar a fost asta !"

9:59	- Prin comparaţie cu ce este acum.
	- Ce extraordinar.

10:02	Extraordinar.

10:04	- Trebuie să simt asta, din nou.
	- Da.

10:08	Trebuie să obţin
	acelaşi sentiment,

10:10	pe care l-am avut atunci,

10:13	pentru două secunde
	sau cinci minute.

10:17	Deci, gândirea

10:18	- să vedeţi ce s-a întâmplat -

10:23	a existat un răspuns
	imediat la acea frumuseţe...

10:28	non-verbală, non-emoţională,
	non-sentimentală, non-romantică...

10:34	apoi intervine gândirea şi zice...

10:37	"Ce extraordinar, ce
	încântare a fost aşa ceva."

10:38	Şi, apoi, intervine
	amintirea acestui fapt

10:43	şi repetarea, solicitarea,

10:48	dorinţa de a-l repeta.

10:55	Atunci când ne referim
	la performanţe,

10:57	asta se întâmplă cu ceea ce
	numim "bisare", nu-i aşa ?

11:00	Desigur, bisare.

11:02	Şi bisările produc
	chiar o jenă ciudată,

11:05	fiindcă, odată cu
	prima reapariţie,

11:07	acesta este un semn
	de adulare, proslăvire

11:11	şi toată lumea e fericită.

11:13	Dar, apoi, desigur, apare problema:
	"Câte bisări mai pot fi făcute ?"

11:16

11:19	Poate că ultima bisare este
	semnalul că suntem sătui, acum.

11:22	- Nu vrem mai mult de atât.
	- Exact, exact.

11:25	Da, înţeleg, cred că v-am
	urmărit raţionamentul.

11:28	Deci, gândirea...

11:29	alimentează totul,

11:36	menţine asta şi
	oferă o direcţie...

11:39	către plăcere.

11:46	Nu a existat nici o plăcere,

11:47	la momentul percepţiei,

11:52	a acelui pom, a dealului,
	a umbrelor, a căprioarei,

11:56	a apei, a pajiştii.

11:57	Tot acel lucru a fost uimitor,

11:58	a fost o adevărată percepţie,
	non-verbală, non-romantică.

12:03	Nu are nimic de-a face
	cu mine sau cu tine,

12:14	ci, pur şi simplu, a existat.

12:18	Apoi intervine gândirea şi cere...

12:19	amintirea acelei experienţe...

12:23	continuitatea acelei
	amintiri, a doua zi,

12:27	şi necesitatea acelei experienţe

12:30	şi urmărirea ei.

12:33	Şi, atunci când revin a doua
	zi, nu mai este la fel.

12:37	Mă simt puţin şocat.

12:38	Îmi spun: "Am fost inspirat,

12:42

12:45	acum trebuie să găsesc mijlocul
	de a deveni, iarăşi, inspirat."

12:48	Ca atare mă apuc de băutură,
	femei, de una sau alta.

12:52	- Mă urmăriţi, domnule ?
	- Oh da, da, da.

12:55	Credeţi că, în istoria culturii,

12:57	înfiinţarea festivalurilor ar
	fi legată de ceea ce afirmaţi ?

13:01	Desigur, desigur.

13:03	- Este adevăratul lor scop, domnule.
	- Trăim pentru...

13:05

13:08	ei bine, în engleză avem această
	expresie "a-ţi trăi viaţa din plin".

13:14	- În restul timpului o trăim formal.
	- Formal, da.

13:16	Postul Paştelui şi toate celelalte.

13:21	Deci asta este.

13:22	Văd asta.

13:26	Uitaţi ce se întâmplă, domnule !

13:28	Plăcerea este menţinută
	de către gândire...

13:35	plăcerea sexuală,

13:37	imaginea ei, analiza ei mentală

13:40	- toate acelea -

13:41	şi repetarea ei...

13:42	şi plăcerea adusă de ea şi
	continuarea, la nesfârşit, rutina ei.

13:46	Acum...

13:52	care...

13:56	care este locul plăcerii

14:00	sau relaţia sa cu încântarea
	momentului în sine ?

14:07	Nici măcar încântare, de fapt,
	fiindcă este ceva de neexprimat.

14:13	Deci, oare există...

14:15	vreo relaţie între
	plăcere şi desfătare ?

14:21	Încântarea devine plăcere,

14:22	atunci când gândirea spune: "Mi-a plăcut
	şi trebuie să am mai mult din ea."

14:26	Este...

14:34	o decădere, de fapt, a bucuriei.

14:38	Da, asta este,
	înţelegeţi domnule.

14:40	Deci, plăcerea nu are
	nici o relaţie cu...

14:41	extazul, cu încântarea, cu desfătarea
	sau cu bucuria şi fericirea.

14:48	Fiindcă plăcerea înseamnă
	o mişcare a gândirii...

14:54	într-o oarecare direcţie.

15:05	Nu contează în ce direcţie,
	ci într-o direcţie oarecare.

15:09	Celelalte nu au nici o direcţie.

15:14	Plăcere şi desfătare - te bucuri !

15:17	Bucuria este un lucru
	pe care nu-l poţi invita.

15:21	Nu poţi invita fericirea.

15:22	Se întâmplă şi nu ştii dacă
	eşti fericit în acel moment.

15:23	Abia în momentul următor
	spui: "Ce minunat a fost !"

15:26	Deci... uitaţi ce se întâmplă:

15:31	Oare poate mintea, creierul,

15:38	să înregistreze
	frumuseţea acelui deal

15:43	şi a acelui copac şi a
	apei şi a pajiştilor

15:46	şi să se oprească acolo ?

15:50	Nu să spună: "Vreau din nou !"

15:51	Da.

15:57	Asta ne-ar întoarce la...

16:02	Ceea ce tocmai aţi
	afirmat, acum...

16:06	ne readuce la acel cuvânt, "negare",
	despre care am vorbit, anterior,

16:08	fiindcă trebuie să
	existe un moment,

16:10	când suntem pe cale să decădem

16:12	şi dumneavoastră afirmaţi că...

16:21	atunci când acel moment apare,

16:24	ceva trebuie făcut.

16:25	Veţi vedea imediat, domnule,

16:29	veţi vedea ce lucru
	extraordinar se întâmplă.

16:31	Observ plăcerea...

16:35	desfătarea, bucuria
	şi fericirea...

16:41	observ că plăcerea nu are
	legătură cu nici una dintre ele,

16:42	celelalte două,
	bucuria şi desfătarea.

16:46	Deci gândirea...

16:49	oferă o direcţie

16:52	şi sprijină plăcerea.

16:56	Corect ?

16:57	Acum, mintea se întreabă:

17:00	Oare poate să existe o
	non-intervenţie a gândirii...

17:08	o non-intervenţie a
	gândirii în plăcere ?

17:09	Mă bucur.

17:16

17:19	De ce ar trebui să
	intervină gândirea în asta ?

17:20	- Nu există nici un motiv.
	- Dar o face !

17:24	- O face, o face.

17:26	Ca atare, se ridică o problemă:

17:29	Cum ar putea mintea, creierul,

17:34	să oprească gândirea să
	intervină în acea desfătare ?

17:38	- Mă urmăriţi ?
	- Da.

17:39	Să nu se amestece.

17:41

17:46	Drept urmare, ei au spus - anticii
	şi religia - "Controlează gândirea !"

17:54	Mă urmăriţi ?
	"N-o lăsa să se strecoare !"

17:55	"Ca atare, controleaz-o !"

18:01	"În clipa în care-şi saltă
	capul urât, loveşte-o !"

18:03	- Aşa e domnule !
	- E ca o hidră...

18:07	- ... care continuă să crească.
	- Da.

18:09	Acum...

18:10	oare este posibil...

18:14	să te bucuri...

18:19	să te laşi încântat de
	acea scenă minunată,

18:20	fără ca gândirea să se strecoare ?

18:25	Oare este posibil aşa ceva ?

18:33	Vă voi arăta că este
	posibil, pe deplin posibil,

18:37	dacă eşti atent în acel
	moment, pe deplin atent.

18:38

18:45	Mă urmăriţi, domnule ?

18:47	Care n-are nimic de-a
	face cu a chinui pe cineva,

18:50	cu a face un efort fizic
	pentru a se concentra.

18:52	Corect, numai să fii
	în întregime acolo.

18:55	Când priveşti apusul,
	priveşte-l pe deplin !

18:56	Când priveşti linia
	frumoasă a unei maşini...

19:01	priveşte-o !

19:09	Şi nu lăsa vreun gând să apară.

19:13	Ceea ce înseamnă
	ca, în acel moment,

19:15	să-i oferi atenţia
	supremă, totală...

19:22	cu mintea ta, cu trupul tău, cu nervii
	tăi, cu ochii tăi, cu urechile tale

19:24	- totul este atent !

19:28	Atunci gândirea nu mai
	intervine, absolut deloc.

19:29	Deci...

19:34	plăcerea...

19:37	este legată de gândire...

19:43	şi gândirea, prin însăşi natura
	ei, produce fragmentare:

19:48	plăcere şi neplăcere.

19:49	Ca atare, acum, fiindcă nu am
	plăcere, trebuie să alerg după ea.

19:52	- Emite o opinie.
	- Opinie.

19:56	Şi sentimentul de frustrare...

19:59	mânie, violenţă
	- Mă urmăriţi ? -

20:06	toate acestea intervin,

20:07	atunci când ne este
	negată plăcerea.

20:16	Ceea ce oamenii
	religioşi au şi făcut.

20:17	Sunt nişte oameni foarte violenţi,

20:18	fiindcă ei au spus:
	"Fără plăcere !"

20:21	Ironia acestui fapt
	este copleşitoare.

20:28	În gândirea clasică,

20:34	există acel monument minunat...

20:40	opera Sf. Toma de Aquino,

20:41	care...

20:43	a repetat neobosit...

20:49	în cercetarea sa
	asupra gândirii...

20:54	şi în recunoaşterea
	unui raţionament,

20:56	că cineva trebuie să facă o
	distincţie, pentru a putea uni ceva.

20:57	Şi motivul său a
	fost foarte diferit,

21:01

21:06	faţă de ceea ce se
	pare că s-a înţeles.

21:08	Fiindcă am reuşit să
	facem o distincţie,

21:11	dar nu am văzut niciodată întreaga
	realitate ca să trecem la partea cu unirea,

21:15	aşa că unificarea, pur
	şi simplu, a dispărut.

21:18	- Este groaznic.
	- Deci asta este şi ideea, domnule.

21:19	Deci, dacă mintea nu
	înţelege natura gândirii...

21:22	Da.

21:30	... cu adevărat, în
	întreaga sa profunzime,

21:32	numai controlul nu
	are nici un sens.

21:33	Personal, n-am controlat,
	niciodată, nimic.

21:38

21:43	Poate că sună mai degrabă
	absurd, dar asta e realitatea.

21:47	- Minunat.
	- Niciodată.

21:48	- Dar am observat totul.
	- Da.

21:52

21:55	Observarea are propria sa
	disciplină şi propria sa acţiune.

22:00	Disciplină în sensul
	nonconformismului,

22:02	nu al suprimării, nu al
	aderării personale la un tipar...

22:07

22:12	ci în sensul corectitudinii,

22:17	în sensul perfecţiunii.

22:22	Când observi ceva, de ce
	ar trebui să-l controlezi ?

22:26	De ce ar trebui să controlezi ceva, când
	vezi o sticlă cu otravă pe un raft ?

22:27

22:30	Nu controlezi, ci spui că
	e în regulă şi n-o bei.

22:31	N-o atingi.

22:37	Numai atunci când nu citesc
	semnele aşa cum trebuie...

22:42	atunci când o văd şi
	gândesc că este ceva dulce,

22:47	atunci o beau.

22:50	Dar, dacă citesc eticheta,
	dacă ştiu ce este,

22:52	n-o ating şi asta nu
	înseamnă control.

22:55	Nu, desigur că nu, este
	ceva evident, de la sine.

22:56

23:03	Mă gândesc la acea
	poveste minunată,

23:06	din evanghelii, despre Petru,

23:11	care, în furtună,
	ajunge să meargă pe apă,

23:13	fiindcă îl vede pe
	Iisus venind pe apă

23:15	şi este invitat să meargă pe apă.

23:18

23:21	Şi chiar face câţiva paşi

23:24	şi, apoi, se zice că-şi
	pierde credinţa.

23:28	Dar mi se pare că cineva ar putea privi
	asta conform afirmaţiei dumneavoastră:

23:30	în momentul în care gândirea a preluat
	controlul, a început să se scufunde.

23:32

23:34	Exact în acel moment a
	început să se scufunde.

23:36	Dar el, de fapt...

23:39	Motivul, pentru care
	fac referire la asta,

23:44	este că simt, în ceea ce afirmaţi,

23:46	că...

23:53	că există ceva care...

23:55	te sprijină, există un sprijin

24:00	- că nu este un sprijin care
	s-a desprins din altceva -

24:02	ci că există ceva statornic,

24:09	care trebuie că sprijină
	o anumită persoană.

24:11	Nu aş fi spus-o astfel, domnule.

24:15	Adică lasă uşa deschisă,

24:17	deschide o uşă către ideea că
	"în tine există Dumnezeu".

24:23	Da, văd capcana.

24:30	În tine există un sine suprem,

24:32	în tine există Atman, cel etern.

24:34	Poate că n-ar trebui să
	spunem nimic despre asta.

24:41	Aşa este.

24:44	Nu, totuşi putem spune asta...

24:46	să observăm - uitaţi ce am făcut,
	domnule, în această dimineaţă -

24:50	să observăm pofta, dorinţa,

24:52	să observăm implicaţiile,
	structura plăcerii

24:57

25:02	şi că nu are nici o legătură
	cu desfătarea şi cu bucuria,

25:07	să observăm toate acelea, să le
	observăm, nu teoretic, ci realist

25:09	- prin observare, prin
	atenţie, prin grijă,

25:15

25:20	printr-o analiză foarte atentă,

25:22	care denotă o calitate
	extraordinară a inteligenţei.

25:24

25:31	La urma urmei, inteligenţa
	înseamnă sensibilitate.

25:35	Să fii pe deplin sensibil,
	atunci când observi !

25:41	Dacă numeşti acea inteligenţă "sine suprem"
	sau orice altceva, nu are sens, înţelegeţi ?

25:45	E ca şi cum aţi spune că
	este eliberată în acea clipă.

25:46	Da, acea inteligenţă intervine...

25:47	în observare.

25:50	Da.

25:59	Şi acea inteligenţă funcţionează
	permanent, dacă-i permiţi asta.

26:00	Nu dacă-i permiţi,
	ci dacă observi.

26:04	Adică...

26:09	observ,

26:10	am observat, întreaga mea viaţă,

26:14	oameni care au controlat,

26:15	oameni care au contestat,

26:19	oameni care au negat
	şi care au sacrificat,

26:22	care au controlat,
	suprimat, cu furie,

26:23	care s-au auto disciplinat,
	s-au auto torturat.

26:30

26:31	Şi eu spun, pentru ce ?

26:33	Pentru Dumnezeu ?
	Pentru adevăr ?

26:36	O minte care a fost supusă...

26:39	torturii, a fost
	deformată, brutalizată...

26:45	o asemenea minte poate
	vedea adevărul ?

26:47	Desigur că nu !

26:52	Ai nevoie de o minte
	pe deplin sănătoasă...

26:57	de o minte care este întreagă, o
	minte care este, ea însăşi, sfântă.

26:58	Altminteri nu poţi vedea
	ceva care este sfânt.

27:05	Dacă mintea nu este sacră, nu
	poţi vedea ce anume este sacrul.

27:08	Deci, am spus, îmi pare rău, dar
	nu mă voi atinge de aşa ceva.

27:19	N-are nici un sens.

27:25	Deci, nu ştiu cum de
	s-a întâmplat asta,

27:26	dar nu m-am controlat niciodată,
	nici măcar pentru o secundă.

27:27	Nu ştiu ce înseamnă asta.

27:32

27:34	Şi totuşi, la modul uimitor, ştiţi
	ce anume înseamnă în alţii.

27:35	Oh, evident că poţi observa asta.

27:40	Deci asta este ceva ce sunteţi
	capabil să observaţi...

27:44	- ... fără a avea...
	- Fără a trece prin aşa ceva.

27:49	Da, fără să fi trecut prin asta.

27:51	Asta, pentru mine, este
	ceva profund misterios.

27:53	- Nu vorbesc în sensul mistificării.
	- Nu, nu.

27:56	Ci vreau să spun că
	e ceva miraculos.

27:59	Nu, nu este neapărat necesar.

28:02	Vă voi arăta ceva, domnule.

28:05	Oare trebuie să mă îmbăt, pentru a
	putea afla ce înseamnă să fii treaz ?

28:06	Oh nu, nu, nu.

28:12	Nu pot vedea un om beat şi să zic
	"Pentru numele lui Dumnezeu !" ?

28:14	Să observ întreaga complexitate a
	beţiei, ce anume se află în spatele ei,

28:18

28:22	prin ce anume trece el, să
	observ asta - şi gata !

28:27	Dar mie mi se pare
	- în timp ce vă ascult -

28:31	că faceţi mai mult decât să observaţi,
	pur şi simplu, că cineva a căzut în nas.

28:33	- Ca atare...
	- Nu, nu, nu.

28:36	- Corect, este ceva foarte profund, aici...
	- Desigur.

28:38	... cel puţin pentru mine,
	în ceea ce aţi afirmat.

28:41	Controlul...

28:45	într-un sens extrem de profund,

28:48	este...

28:50	o activitate, nu un produs

28:52	şi...

28:54	ceva ce n-aţi experimentat,

28:57	pe care, la modul normal,
	l-am numi intangibil,

28:59	este, cu toate acestea,
	prezent acut în dumneavoastră.

29:01	Da, da.

29:05	Şi îmi dau seama, din ceea ce aţi spus,
	că inteligenţa scoate la iveală aşa ceva,

29:06

29:08	inteligenţa, dacă inteligenţei îi
	este permis să dezvăluie aşa ceva.

29:11

29:14	Aş spune, domnule,
	nu că-i este permis.

29:16	Există un pericol, în a permite
	inteligenţei să acţioneze,

29:18	ceea ce înseamnă că aveţi inteligenţă
	şi, apoi, îi permiteţi să acţioneze.

29:21	Da, observ capcana
	acelei exprimări.

29:27	Da, da, da, îmi dau
	seama la ce vă referiţi.

29:29

29:32	Da, fiindcă acum avem un observator,
	care deţine un nou şiretlic.

29:35	Da, îmi dau seama ce spuneţi.

29:39	- Continuaţi vă rog !
	- Deci, vedeţi, din acest motiv...

29:42	disciplina...

29:48	are o semnificaţie diferită.

29:49	Atunci când înţelegi plăcerea...

29:51

29:55	atunci când îi înţelegi
	relaţia cu încântarea

29:57	şi cu bucuria şi cu fericirea

30:00	şi frumuseţea fericirii,
	frumuseţea bucuriei ş.a.m.d.

30:02	atunci înţelegi...

30:04	necesitatea deplină a
	unui alt gen de disciplină,

30:10	care survine la modul natural.

30:15	La urma urmei, uite, domnule,

30:17	cuvântul "disciplină", în
	sine, înseamnă să înveţi.

30:19	Să înveţi...

30:25	nu să te conformezi...

30:31	nu, să zicem, că trebuie să mă
	disciplinez pentru a fi astfel

30:35	sau a nu fi astfel.

30:37	Cuvântul "disciplină", aşa cum putem
	observa amândoi, înseamnă să înveţi.

30:41

30:47	A învăţa înseamnă că trebuie
	să fiu capabil să ascult...

30:49	să observ...

30:56	ceea ce înseamnă...

30:59	o capacitate...

31:03	ce nu poate fi cultivată.

31:08	Poţi cultiva o anumită capacitate,

31:12	dar nu este acelaşi lucru
	cu acţiunea de a asculta.

31:17	- Nu ştiu dacă mă exprim...
	- Oh da, o faceţi, chiar o faceţi.

31:19	Da, vă pot urmări, cu
	foarte mare claritate.

31:23	Capacitatea de a învăţa...

31:25	necesită o anumită disciplină.

31:32	Trebuie să mă concentrez,

31:34	trebuie să-i aloc timp,

31:38	trebuie să-mi canalizez eforturile
	într-o anumită direcţie ş.a.m.d.

31:41	Adică...

31:46	dezvoltarea unei anumite
	capacităţi necesită timp.

31:53	Da.

31:54	Dar percepţia n-are nimic
	de-a face cu timpul !

31:56	Vezi şi acţionezi !

32:00

32:03	Aşa cum faci atunci
	când observi un pericol.

32:07	Acţionezi instantaneu !

32:10	Acţionezi instantaneu, fiindcă eşti atât
	de condiţionat să observi pericolul.

32:11	Întocmai.

32:17	Acea condiţionare nu
	înseamnă inteligenţă.

32:18

32:24	Pur şi simplu eşti condiţionat:
	vezi un şarpe şi ai o aversiune

32:25	şi fugi.

32:27	Vezi un animal periculos şi fugi.

32:29	Toate acestea sunt răspunsuri
	condiţionate, de auto-protecţie.

32:32	E foarte simplu.

32:36	Dar, percepţia şi acţiunea
	nu sunt condiţionate.

32:37

32:43	Ştiţi, avem în istoria
	limbii engleze,

32:48	răstălmăcirea acelui cuvânt,
	"frică", prin etimologia sa,

32:50	fiindcă, dacă-mi amintesc corect,

32:52	"frica" provine din acel cuvânt
	anglo-saxon care înseamnă pericol.

32:55	- Înseamnă pericol.
	- Pericol, desigur.

32:59	Şi acum i-au dat
	semnificaţii psihologice

33:01	şi acum teama înseamnă, mai degrabă,
	răspunsul meu emoţional la pericol

33:03	şi nu ceea ce trebuia să fac.

33:08	Da, să nu mai fii
	conştient de pericolul...

33:10	fricii...

33:14	- Înţelegeţi ?
	- Da.

33:16	Ceea ce înseamnă domnule:

33:18	fiinţele umane obişnuite
	sunt condiţionate

33:22	- aşa cum sunt acum -

33:26	de către cultura, de către
	civilizaţia în care trăiesc.

33:28	Ele acceptă naţionalismul

33:30	- iau asta drept exemplu -

33:32	ele acceptă naţionalismul...

33:34	- şi drapelul, naţiunea
	şi toate celelalte -

33:38	deşi naţionalismul este una
	dintre cauzele războaielor.

33:40	Oh da, da, fără dubiu.

33:44	Ca şi patriotismul
	şi toate celelalte.

33:49	Acum...

33:51	nu sesizăm pericolul
	naţionalismului...

33:56	fiindcă suntem
	condiţionaţi să credem...

33:58	că naţionalismul
	înseamnă siguranţă,

34:02	securitate.

34:03	Dar observăm frica
	noastră de inamic.

34:05	- Desigur.
	- Da, corect.

34:08	Şi examinarea acelei
	temeri de inamic

34:10	ne diminuează capacitatea
	de a face faţă pericolului.

34:15	Pericol.

34:16	Deci...

34:18	teamă, plăcere şi disciplină.

34:22	Mă urmăriţi, domnule ?

34:23	Disciplina înseamnă să înveţi,

34:25	învăţ despre plăcere

34:28	mintea învaţă despre plăcere.

34:31	Învăţatul introduce
	propria sa ordine.

34:33	- A sa.
	- Propria sa ordine.

34:38	Da, da.

34:43	Asta am numit eu "miracol".

34:48	Îţi cere ca, pur şi
	simplu, să-l laşi în pace.

34:51	Introduce propria sa ordine

34:54	şi acea ordine spune: "Nu fi
	prost, nu există control şi gata !"

34:56	Aşteptaţi puţin !

35:04	Am vorbit cu un călugăr, odată.

35:06	A venit să mă vadă.

35:08	Avea extrem de mulţi discipoli.

35:14	Şi era binecunoscut,
	încă este binecunoscut.

35:15	Şi el a spus: "Mi-am
	învăţat discipolii."

35:18	Şi era foarte mândru că
	avea mii de discipoli.

35:21

35:26	- Mă înţelegeţi ?
	- Da, da.

35:27	Şi pare, mai degrabă, absurd
	ca un guru să fie mândru.

35:30	- Era un adevărat succes.
	- Era un succes.

35:33	Şi succes înseamnă să ai
	Cadillac-uri sau Rolls Royce-uri...

35:36	discipoli europeni, americani

35:42	- înţelegeţi ? - tot
	acel circ care are loc.

35:44	- Opera lui de şarlatan.
	- Şarlatanie.

35:46	Şi el spunea: "Am ajuns aici...

35:49	fiindcă am învăţat să-mi
	controlez simţurile...

35:55	trupul meu...

36:01	gândurile mele...

36:03	dorinţele mele.

36:08	Le-am dominat, aşa
	cum spune Gita."

36:10	Ştiţi, a domina ceva, ca atunci
	când conduci, când călăreşti un cal,

36:15	ştiţi voi, să le domini.

36:20	Şi a tot continuat
	astfel, pentru o vreme.

36:22	Am spus: "Domnule...

36:25	ce aţi obţinut, într-un final ?

36:28	Le-aţi controlat şi unde
	vă aflaţi, într-un final ?"

36:31	A spus: "Ce tot întrebaţi ?
	Am ajuns undeva !"

36:33	"Ajuns la ce anume ?"

36:38	"Am atins iluminarea !"

36:41	Ascultaţi-l domnule !

36:44	Urmăriţi etapele parcurse de o
	fiinţă umană, care are o direcţie...

36:46	pe care el o numeşte adevăr.

36:54

36:57	Şi pentru a obţine asta,
	există paşii tradiţionali...

37:04	calea tradiţională,
	abordarea tradiţională.

37:07	Şi el le-a urmat şi, ca atare,
	spune: "Am obţinut-o !

37:09	O am în mână."

37:15	"Ştiu ce este !"
	Am spus: "Bine, domnule."

37:18	Devenise foarte incitat de asta,
	fiindcă dorea să mă convingă,

37:20

37:22	că era un om mare ş.a.m.d.

37:24	Aşa că am stat foarte
	tăcut şi l-am ascultat

37:26	şi a tăcut şi el.

37:30	Şi, apoi, i-am spus

37:31	- ne aflam la ţărmul mării -

37:34	şi am spus: "Vedeţi
	acea mare, domnule ?"

37:37	"Desigur."

37:39	"Puteţi ţine toată
	apa aia în mână ?

37:40

37:47	Când ţineţi toată acea apă
	în mână, nu mai este o mare."

37:49	Corect.

37:55	Nu putea pricepe.

37:58	Am spus: "În regulă."

38:01	Şi vântul bătea dinspre nord,
	o briză uşoară, răcoroasă.

38:03

38:05	Şi a zis: "Aia e briza."

38:08	"O puteţi ţine în mână ?"

38:10	"Nu."

38:11	"Puteţi ţine Pământul ?"

38:14	"Nu."

38:15	"Deci, ce anume ţineţi în mână ?

38:17	Cuvinte ?"

38:21	Ştiţi, domnule, era
	atât de furios.

38:23	A spus: "Nu vreau
	să vă mai ascult !

38:29	Sunteţi un om rău."

38:33	Şi a plecat.

38:41	Mă gândeam la ironia
	absurdă a acelei situaţii.

38:43	Tot timpul crezuse
	că se poate stăpâni

38:48	şi, pur şi simplu, a renunţat,
	s-a ridicat şi a plecat.

38:50	Deci, vedeţi, domnule ?
	La asta mă refer.

38:54	Deci, să înveţi...

38:56	despre plăcere,

38:59	despre teamă...

39:04	chiar te eliberează
	de tortura fricii

39:06	şi de alergatul după plăcere.

39:08	Deci, există un sentiment de
	adevărată încântare în viaţă.

39:12

39:16	Să trăieşti, mai apoi, devine o mare
	bucurie - înţelegeţi, domnule ?

39:18	Nu mai este numai o
	rutină monotonă,

39:22	mersul la birou, sexul şi banii.

39:26	Întotdeauna am crezut că...

39:30	există o mare nepotrivire
	în acea retorică splendidă

39:35	a declaraţiei noastre de independenţă,
	în care avem acea expresie...

39:40	- ... "căutarea plăcerii".
	- Căutarea plăcerii, da.

39:42

39:44	Fiindcă un copil, un copil isteţ,
	este educat în acel sens.

39:45	Sau mai mult, domnule.

39:51	Şi, când eşti foarte tânăr,
	nu te vei întoarce, spunând:

39:56	- "Sunteţi toţi scrântiţi !"
	- Ştiu, ştiu.

39:58	Deci, din asta puteţi observa...

40:02	că disciplina, în
	sensul tradiţional,

40:06	n-are nici un loc...

40:14	într-o minte care chiar vrea
	să afle ce este adevărul...

40:17	nu să filozofeze despre adevăr...

40:25	nu să teoretizeze adevărul

40:28	sau cum aţi spus,
	să-i lege fundiţe,

40:30	ci să afle despre el.

40:33	Să înveţe despre plăcere.

40:37	Exact din acea învăţătură rezultă un
	extraordinar sentiment al ordinii,

40:39

40:42	despre care vorbeam deunăzi.

40:46	Ordinea...

40:49	care apare din observarea,
	în sinea ta, a plăcerii.

40:54	Ordinea.

40:56	Şi există şi încântare.

40:58	Un sentiment minunat al
	finalizării fiecărei bucurii,

41:01	pe măsură ce trăieşti
	fiecare moment.

41:04	Nu cari după tine bucuria trecută.

41:08	Atunci devine plăcere.

41:10	Atunci nu are nici un sens.

41:11	Repetarea plăcerii
	înseamnă monotonie...

41:16	înseamnă plictiseală.

41:25	Şi există oameni plictisiţi
	în ţara asta şi în alte ţări.

41:26	Sunt îndopaţi cu plăceri.

41:28	Dar ei doresc alte plăceri,
	în alte direcţii.

41:32

41:36	Şi de aceea proliferează
	guru în ţara asta.

41:41	Fiindcă toată lumea doreşte
	ca circul să continue.

41:43	Deci, disciplina înseamnă ordine.

41:49	Şi disciplina înseamnă să
	înveţi despre plăcere...

41:53	desfătare,

41:58	bucurie şi frumuseţea bucuriei.

42:04	Când înveţi - mă urmăriţi, domnule ? -
	este întotdeauna ceva nou.

42:07	Tocmai mă gândeam...

42:15	- ei bine, gândit nu
	este cuvântul potrivit -

42:19	ceva...

42:22	m-a străfulgerat...

42:29	în comunicarea a ceea
	ce indicaţi, de fapt.

42:36	Dacă nu vă deranjează,
	aş spune că indicaţi ceva,

42:38	în loc să folosesc
	expresia că "afirmaţi".

42:40	Sper că v-am înţeles
	corect, acum,

42:47	fiindcă în ceea ce priveşte
	problema comunicării...

42:50	se pare că...

42:56	a existat o confuzie profundă

43:00	între percepere şi practică.

43:03	- Da, oh da.
	- Am înţeles acel lucru.

43:05	E ca şi cum am fi avut
	ideea că percepţia...

43:10	este perfectată la
	finalul practicii.

43:14	Practica înseamnă rutină, moarte !

43:17	- Chiar avem acea idee.
	- Ştiu.

43:20	Da.

43:21	Şi desigur...

43:23	Vedeţi, domnule, întotdeauna s-a
	zis că libertatea se obţine la final,

43:26	nu la început.

43:29	Din contră, e la început !

43:33	Primul pas este cel care
	contează, nu ultimul pas.

43:35

43:42	Deci, dacă înţelegem această întreagă
	problemă a fricii, plăcerii, bucuriei...

43:45	înţelegerea poate proveni numai
	din libertatea de a observa.

43:51	Şi, din observare, apare
	învăţarea şi acţiunea.

43:56	Toate se petrec în acelaşi
	minut, acelaşi moment.

44:00	Nu înveţi, apoi acţionezi.

44:02	Înseamnă să faci, să observi...

44:07	toate având loc în acelaşi timp.

44:13	Acesta e întregul !

44:17	Toate aceste minunate participii,

44:20	aflându-se, ele însele,
	la modul infinitiv.

44:22	Ele însele, da.

44:25	Cu puţin timp în urmă,

44:34	mi-am dat seama că...

44:38	dacă dăm atenţie
	limbajului nostru,

44:40	la fel ca şi florilor şi
	munţilor şi norilor...

44:45	Oh da.

44:47	... limbajul, nu numai în
	sensul cuvintelor individuale,

44:49	ci al cuvintelor,
	aflate în context...

44:53	astfel încât ne-am putea referi
	la ceea ce se numeşte uzanţă...

44:57	s-ar putea, prin
	percepţie, inteligenţă...

45:03	dezvălui pe deplin, ele însele.

45:08	Exact.

45:09	Noi spunem, nu-i aşa...

45:12	că cineva este încântat...

45:17	cineva este bucuros...

45:20	dar, dacă întrebăm pe cineva:
	"Ce anume făceai ?"

45:23	şi el ne-ar spune:
	"Îmi făceam plăcere !"

45:27	am gândi că este niţel ciudat.

45:30	Nu am gândi deloc că este straniu, dacă
	ar spune: "Ei bine, mă bucuram şi eu."

45:32

45:34	- Asta nu ne deranjează.
	- Aşa e.

45:36	Dar nu dăm atenţie la ceea
	ce spunem, nici chiar...

45:38	Aşa e, domnule.

45:41	Am revenit după un prânz, după
	ce am luat masa şi cineva a spus:

45:46	"Ţi-a plăcut mâncarea ?"

45:50	Şi era un om care a spus: "Nu suntem
	porci, ca să ne bucurăm de ea."

45:52	Oh, Doamne Dumnezeule !

45:53

45:55	- Nu, vorbesc serios.
	- Da, întocmai.

45:58	Întocmai.

46:00	Presupun că se simţea
	foarte îndreptăţit.

46:03	În timp ce-şi nega
	natura, în timpul mesei.

46:09	- Este o problemă de atenţie, nu-i aşa ?
	- Da.

46:12	O problemă de atenţie,

46:17	fie că mănânci,

46:19	fie că observi plăcerea.

46:21	Atenţia...

46:28	este un lucru care trebuie
	abordat, extrem de profund

46:30	- nu ştiu dacă avem vreme, acum.

46:33	Ce anume înseamnă să fii atent ?

46:34	Oare suntem atenţi
	la ceva, vreodată...

46:41	sau este numai o
	ascultare superficială,

46:47	audiere, privire,

46:51	pe care le numim atenţie ?

46:52	Sau exprimarea cunoaşterii...

46:59	prin ceea ce facem.

47:07	Atenţia, cred eu, nu are nimic
	de-a face cu cunoaşterea...

47:09	sau cu acţiunea.

47:17	În atenţia în sine
	rezidă acţiunea.

47:20	Adică, cineva trebuie să
	abordeze asta, din nou,

47:28	adică problema: "Ce
	anume este acţiunea ?"

47:31	Poate că o putem
	face într-o altă zi.

47:35	Da, observ o relaţie,

47:38	între ceea ce tocmai aţi
	afirmat despre acţiune

47:43	şi ceea ce s-a întâmplat cu
	câteva conversaţii în urmă,

47:47	când am ajuns la
	cuvântul "mişcare".

47:51	Da.

47:54	Con-ti-nuitate.

47:57	Şi atunci când
	discutaţi despre...

48:00	a sta şi...

48:03	a privi un copac, aflat pe munte,

48:08	mi-am amintit că, atunci
	când am fost în Rishikesh...

48:11	stăteam la unul dintre
	ashramurile de acolo

48:16	şi...

48:18	de fapt la Vedanta Forest Academy

48:21	şi, când am ajuns în camera mea,

48:25	o maimuţă a venit şi s-a
	aşezat pe pervazul ferestrei,

48:27	împreună cu puiul ei...

48:32	şi m-a privit drept în faţă...

48:35	şi...

48:40	eu am privit-o direct în faţă,

48:44	dar eu cred că m-a privit
	mult mai profund pe mine.

48:48	Am avut acel sentiment straniu,
	că eram, de fapt, o fiinţă umană,

48:50	fiind...

48:55	- Cercetată.
	- ... cercetată,

48:57	sau, cum spun studenţii de azi, am
	fost psihanalizată de această maimuţă.

48:59	Şi a fost...

49:02	a fost un profund
	şoc pentru mine.

49:03	Şi...

49:07	Că tot vorbim despre
	maimuţe, domnule,

49:10	am fost în Benares, un loc
	în care merg, de regulă.

49:13	Făceam exerciţii de
	yoga, pe jumătate gol

49:18	şi o maimuţă mare,

49:21	cu faţă neagră şi coadă lungă,

49:22	a venit şi s-a aşezat pe verandă.

49:24	Avusesem ochii închişi.

49:29	Deci am privit şi era
	această maimuţă mare.

49:33	S-a uitat la mine şi
	m-am uitat şi eu la ea.

49:36	O maimuţă mare, domnule.

49:39	Sunt nişte chestii puternice.

49:41	Şi şi-a întins mâna...

49:43	aşa că am păşit spre ea
	şi i-am luat mâna...

49:50	- ... am ţinut-o aşa.
	- Aţi ţinut-o.

49:56	Şi era aspră, dar extrem de
	suplă, extraordinar de suplă.

49:58	Dar aspră.

50:01	Şi ne-am privit reciproc.

50:06	Şi a vrut să intre în cameră.

50:09

50:14	Am spus: "Uite, fac exerciţii şi nu prea
	am timp; ai putea veni în altă zi ?"

50:18	I-am spus, cumva,
	să vină în altă zi.

50:19

50:23	Deci, s-a uitat la mine, iar eu
	m-am retras, mergând cu spatele.

50:27	A stat acolo, timp de două sau
	trei minute şi, apoi, a plecat.

50:29	Minunat, pur şi simplu minunat !

50:33	Un act de atenţie
	deplină între voi.

50:37	N-a existat nici un
	sentiment de teamă.

50:40	Ei nu i-a fost frică,
	mie nu mi-a fost frică.

50:42	Un sentiment de, ştiţi voi...

50:46	Asta îmi aminteşte de o poveste pe care
	am citit-o despre Ramana Maharishi,

50:51	cum, pe când era tânăr,

50:56	s-a dus şi a locuit
	în grota unui tigru.

50:58	Şi era ocupată de acel tigru.

51:01	Şi tigrul urma să se
	întoarcă, după vânătoare

51:04	şi...

51:06	- la primele ore ale dimineţii -

51:09	şi ar fi dormit cu el.

51:14	Să citeşti aşa ceva în
	mediul nostru cultural...

51:17	ei bine, începi să te simţi
	un nimic, când citeşti asta,

51:24	şi pentru un moment îţi
	poţi permite s-o şi crezi.

51:27	Dar, în contextul a ceea ce
	spusesem noi despre maimuţe

51:29

51:30

51:32	şi al acestei poveşti minunate
	pe care mi-aţi spus-o,

51:34	aş vrea să fi putut strânge mâna
	acelei mici mame, cu puiul ei.

51:37

51:41	N-am fost pregătit s-o fac.

51:45	Nu, pur şi simplu a fost...

51:47	nu ştiu, dar cred că trebuie
	să fi fost o comunicare,

51:51	trebuie să fi existat un
	sentiment al prieteniei,

51:54	fără vreun antagonism,
	fără vreo teamă.

51:57	S-a uitat la mine, pur şi simplu.

52:01	Şi cred că atenţia...

52:04	este ceva ce nu se
	poate practica...

52:08	nu se poate cultiva,

52:11	să mergi la şcoală, pentru
	a învăţa cum să fii atent.

52:13	Asta e ceea ce fac, în
	această ţară şi în alte locuri,

52:17	spunând: "Nu ştiu ce este atenţia,

52:21	dar o voi învăţa de la cineva
	care-mi va spune cum s-o obţin."

52:23

52:25	- Atunci nu este atenţie.
	- Citire rapidă, aşa e numită.

52:28	- Citire rapidă, da.
	- O mie de cuvinte pe minut.

52:30	Deci...

52:33	domnule de asta cred...

52:40	că există un sentiment
	grozav, de grijă şi afecţiune...

52:43	în a fi atent...

52:48	ceea ce înseamnă a
	urmări sârguincios.

52:53	Acel cuvânt "dilligent"
	(sârguincios)

52:55	provine din "legere"

52:56	- ştiţi desigur -

52:58	"a citi".

53:00	Să citeşti exact ceea ce
	este, ceea ce există.

53:04	Nu să-l interpretezi,
	nu să-l traduci,

53:10	nu să reuşeşti să faci
	ceva cu acel lucru,

53:13	ci să citeşti ceea ce există.

53:16	Există un număr infinit
	de lucruri de observat.

53:19	Există enorm de multe de
	observat în plăcere...

53:24	- ... aşa cum am văzut.
	- Oh da.

53:27	Şi să citeşti asta.

53:31	Şi, pentru a citi, trebuie
	să fii vigilent, atent...

53:33	cu o grijă sârguincioasă.

53:38	Dar noi suntem neglijenţi.

53:41	Fiindcă afirmăm opusul
	"Da, dar ce e rău în plăcere ?"

53:45	Există o expresie familiară,
	în limba noastră,

53:48	atunci când cineva...

53:49	vrea să se asigure că va
	fi urmărit cu atenţie,

53:51	va spune: "Mă auzi ?"

53:57	Sarcina asta, desigur, a fost preluată
	de tehnologie, printr-un aspect diferit.

54:01	Dar, în afară de ceea ce cineva va spune
	cu căştile pe urechi, într-un avion,

54:03

54:05

54:08	în practica uzuală, uneori,
	cineva va spune aşa ceva.

54:10	Deci ceea ce am făcut

54:12	este, de fapt, că am descifrat
	această întreagă hartă.

54:16	Da.

54:23	Încă de la începuturile
	responsabilităţii,

54:24	ale relaţiilor...

54:28	ale fricii, ale plăcerii,

54:31	în toate acelea n-am
	făcut decât să observăm

54:33	această hartă extraordinară
	a vieţii noastre.

54:35	Şi frumuseţea acestui
	fapt este că...

54:42	am progresat în
	cadrul preocupării...

54:46	pentru problema
	transformării omului,

54:53	care nu este dependentă
	de cunoaştere sau timp,

54:55	fără să ne facem griji dacă
	nu deviem, cumva, de la drum.

54:58	Este ceva care se
	întâmplă natural.

54:59

55:01	Şi asta, mi se pare mie, nu este o
	surpriză pentru dumneavoastră, desigur,

55:06	dar sunt sigur că...

55:11	sunt sigur că este
	şocant, dat fiind...

55:16	Şi de aceea, domnule, este corect să
	trăieşti în compania unui înţelept.

55:18

55:20	Să fii cu un om cu
	adevărat înţelept.

55:27	Nu în compania acestor
	indivizi, pretinşi înţelepţi,

55:29	ci cu adevărata înţelepciune.

55:31	Nu cea cumpărată prin cărţi...

55:34	nu participând la cursuri, la
	care se predă înţelepciunea.

55:39	Înţelepciunea este ceva care
	vine odată cu auto cunoaşterea.

55:44	Îmi amintiţi de un imn din Vede,

55:49	care vorbeşte despre
	zeiţa vorbirii,

55:51	care nu apare niciodată, decât...

55:55	între prieteni.

55:57	Da.

56:00	Minunat.

56:06	De fapt, asta înseamnă
	că, dacă nu există grija,

56:09	afecţiunea pe care aţi
	menţionat-o, care este continuă,

56:12	simultană cu atenţia...

56:17	- ... nu poate exista decât trăncăneală.
	- Desigur.

56:21	Poate exista o
	trăncăneală verbală.

56:23	Ceea ce lumea modernă chiar
	încurajează, vedeţi dumneavoastră ?

56:27	Da.

56:31	Repet, asta înseamnă
	plăcerile superficiale...

56:34	... nu bucuria.
	Înţelegeţi ?

56:41	Plăcerile superficiale
	au devenit blestemul.

56:44

56:50	Şi să treci dincolo de ele este unul dintre
	cele mai dificile lucruri pentru oameni.

56:53	- Fiindcă apar tot mai rapid.
	- Exact aşa este !

56:56	Apar tot mai rapid.

57:00	Asta distruge Pământul, aerul.

57:01	Ele distrug absolut totul !

57:05	Există un loc, în care
	merg în fiecare an...

57:10	în India, unde există o şcoală...

57:15	ale cărui dealuri sunt cele
	mai vechi dealuri din lume.

57:19	- Ce lucru minunat.
	- Nimic nu s-a schimbat.

57:23	Nu există buldozere,

57:26	nu există...

57:28	case noi.

57:30	Este un loc vechi, cu
	dealurile sale vechi

57:34	şi acolo există o şcoală,

57:38	cu care am legături ş.a.m.d.

57:41	Şi acolo simţi
	imensitatea timpului...

57:43

57:51	sentimentului unei
	absolute nemişcări.

58:00	Mişcarea însemnând civilizaţie,
	adică tot acest circ, ce are loc.

58:02	Şi...

58:05	când ajungi acolo, asta simţi,

58:06	o tăcere deplină...

58:11	pe care trecerea
	timpului nu a atins-o.

58:15	Şi, când îl părăseşti şi
	revii în civilizaţie,

58:20	te simţi mai degrabă pierdut...

58:24	un sentiment de genul:
	"Ce sens au toate acestea ?"

58:28	De ce se face atât de mult
	zgomot pentru nimic ?

58:33	Cred că de aceea este atât de...

58:40	ciudat şi, mai degrabă,
	ademenitor...

58:46	o mare încântare să vezi
	totul aşa cum este, de fapt...

58:50	inclusiv pe mine însumi.

58:58	Să mă văd aşa cum sunt,

59:00	nu prin ochii vreunui domn profesor,
	psiholog sau guru sau printr-o carte.

59:02	Pur şi simplu să mă
	văd aşa cum sunt

59:07	şi să descopăr ceea ce sunt.

59:11	Fiindcă întreaga istorie
	se află în mine.

59:14	- Mă înţelegeţi ?
	- Desigur.

59:17	Există ceva imens de frumos
	în ceea ce aţi spus.

59:20	Credeţi că, în următoarea
	noastră conversaţie,

59:22	am putea vorbi despre relaţia dintre
	frumuseţe şi ceea ce aţi spus ?

59:23	Vă mulţumesc foarte mult !

59:25

59:26

59:29