Krishnamurti Subtitles home


SD74CA9 - Durere, pasiune şi frumuseţe
A noua conversaţie cu Allan W. Anderson
San Diego, California, SUA
22 februarie 1974



0:14 CONVERSAŢIA #9 cu dr. A.W. Anderson 22.02.74, San Diego, California FRUMUSEŢEA LĂUNTRICĂ SAU ADEVĂRATA FRUMUSEŢE Krishnamurti în dialog cu dr. Allan W. Anderson.
0:43 J. Krishnamurti s-a născut în sudul Indiei şi a fost educat în Anglia. În ultimii 40 de ani a ţinut discursuri în SUA, Europa, India, Australia şi în alte zone ale lumii. De la începutul muncii sale de-o viaţă, a repudiat orice conexiune cu religiile organizate şi ideologiile şi a afirmat că singura sa grijă era de a elibera omul, absolut şi necondiţionat. Este autorul multor cărţi, printre care "The Awakening of Intelligence", "The Urgency of Change", "Freedom from the Known" şi "The Flight of the Eagle". Acesta este unul dintr-o serie de dialoguri dintre Krishnamurti şi dr. Allan W. Anderson, care este profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, unde predă scripturi indiene şi chinezeşti şi tradiţia profetică. Dr. Anderson, un poet publicat, deţine diplome de la Universitatea Columbia şi de la Union Theological Seminary. A fost premiat cu renumitul "Teaching Award", al Universităţii de Stat a Californiei.
1:49 D-le Krishnamurti în ultima conversaţie pe care am avut-o, împreună, am trecut de la... a dezbate, împreună, problema fricii, la relaţia dintre ea... şi transformarea individuală a fiecărei persoane, care nu depinde de cunoaştere sau de timp. Şi, apoi, de la asta am trecut la plăcere şi, exact când am ajuns la finalul acelei conversaţii, s-a ridicat problema frumuseţii. Şi, dacă sunteţi de acord, mi-ar plăcea foarte mult să explorăm asta, împreună.
2:34 Cineva se întreabă adesea... de ce muzeele sunt atât de pline cu picturi şi statui. Oare este din cauză că omul şi-a pierdut conexiunea cu natura şi, ca atare, trebuie să meargă la aceste muzee, pentru a privi picturile altor oameni, picturi celebre, unele dintre ele fiind, cu adevărat, minunate ? De ce... ar exista vreun muzeu ? Doar întreb; nu spun că ar trebui sau n-ar trebui să existe. Şi... am fost în multe muzee, din întreaga lume... fiind condus de experţi... şi m-am simţit, întotdeauna... că am fost condus prin ele... şi că mă uitam la lucruri care erau atât de artificiale pentru mine, atât de... Exprimarea altor oameni a ceea ce ei au considerat a fi frumuseţea. Şi m-am întrebat: "Ce anume este frumuseţea ?" Fiindcă, atunci când citeşti o poezie a lui Keats... sau o poezie pe care un om o scrie, cu adevărat, din inimă şi cu sentimente foarte profunde... el vrea să-ţi transmită ceva, privind ceea ce simte, ceea ce el consideră a fi cea mai rafinată esenţă a frumuseţii. Şi... m-am uitat la foarte multe catedrale mari - aşa cum trebuie s-o fi făcut şi dumneata - din întreaga Europă... şi, din nou, această exprimare... a sentimentelor lor, a evlaviei, a veneraţiei lor, în... zidărie, în piatră, în clădiri, în catedrale minunate. Şi, analizând toate acestea... sunt surprins, întotdeauna... când oamenii vorbesc despre frumuseţe sau scriu despre frumuseţe, dacă este ceva creat de om... sau ceva ce poţi vedea în natură sau nu are nimic de-a face cu... cu piatra sau cu pictura sau cu cuvântul... ci cu ceva profund lăuntric. Şi, astfel, adesea... în discuţiile cu aşa-zişii profesionişti... când aveam un dialog cu ei... mi se părea mie că, întotdeauna, era considerată ceva exterior. Pictura modernă, muzica modernă, muzica pop ş.a.m.d. sunt întotdeauna... cumva atât de îngrozitor de artificiale. Poate că greşesc. Deci, ce anume este frumuseţea ? Oare trebuie să fie exprimată ? Asta e una dintre întrebări. Oare are nevoie... de cuvânt, de piatră, de culoare, de vopsea ? Sau... este ceva ce nu poate fi exprimat, în cuvinte, într-o clădire, într-o statuie. Deci, poate că am putea aborda această problemă a semnificaţiei frumuseţii. Cred că, pentru a o analiza, de fapt, în mare profunzime... cineva trebuie să ştie ce anume este suferinţa... sau să înţeleagă ce anume este suferinţa... fiindcă, fără pasiune... nu poţi avea frumuseţe. Pasiune nu în sensul senzualită?ii, ci... pasiunea care apare atunci când... există o suferinţă imensă. Şi menţinerea acelei suferinţe, nu evadarea din ea, produce această pasiune. Pasiunea înseamnă abandonul... abandonarea completă a eului, a sinelui, a ego-ului. Şi, ca atare, apare o mare austeritate... nu austeritatea unei... - cuvântul înseamnă cenuşă, sever, uscat, ceva în care oamenii religioşi l-au şi transformat - ci, mai degrabă, austeritatea... unei mari frumuseţi.
8:53 Da, vă urmăresc, chiar o fac.
8:56 Un măreţ sentiment al demnită?ii, frumuseţii, care este, esenţialmente, auster. Şi, să fii auster... nu teoretic sau ideologic, ci să fii, realmente, auster, înseamnă un abandon... total, eliminarea eului. Şi cineva nu poate lăsa acel lucru să se întâmple, dacă acel cineva n-a înţeles, în profunzime, ce anume este suferinţa. Fiindcă pasiunea provine din cuvântul "sorrow" (durere). Nu ştiu dacă aţi ajuns să analizaţi acel cuvânt, dar semnificaţia primordială a... cuvântului "pasiune" este durerea, provocată de suferinţă.
9:58 - Să simţi. - Să simţi. Vedeţi, domnule... oamenii au fugit de suferinţă. Cred că este foarte profund legată de frumuseţe. Nu faptul că trebuie să suferi !
10:19 - Nu faptul că trebuie să suferi, dar... - Adică...
10:23 Nu, trebuie să abordăm problema ceva mai lent. Sar prea repede peste etape. Înainte de toate... presupunem că ştim ce anume este frumuseţea. Da. Vedem un Picasso sau un Rembrandt sau un... Michelangelo şi gândim "Ce minunate sunt !" Credem că ştim. Am citit despre asta în cărţi... experţii au scris despre asta ş.a.m.d. Cineva citeşte şi spune "da". Absorbim informaţia prin intermediul altora. Dar... dacă cineva ar fi cercetat, cu adevărat, ce anume este frumuseţea, ar fi aflat că trebuie să existe un mare sentiment al smereniei. Nu ştiu ce anume este frumuseţea, de fapt. Îmi pot imagina ce este frumuseţea. Am învăţat ce anume este frumuseţea. Am fost învăţat... în şcoli, în facultăţi, citind cărţi şi mergând în excursii, cu ghizi ş.a.m.d. vizitând mii de muzee. Dar pentru a afla, de fapt, profunzimea frumuseţii, profunzimea culorii, profunzimea sentimentului... mintea trebuie să înceapă cu un mare sentiment al modestiei: eu nu ştiu. Cineva nu ştie, realmente, ce anume este meditaţia. Cineva doar crede că ştie. Vom intra în detalii, când vom discuta despre meditaţie. Deci, cineva trebuie să înceapă, cred eu... dacă cineva cercetează... frumuseţea, cu un mare sentiment al modestiei şi nu al cunoaşterii. Tocmai acea "non cunoaştere" este frumoasă.
12:39 Da. Da. Am ascultat... şi... am... am încercat să mă deschid în faţa acestei relaţii, pe care o stabiliţi între frumuseţe şi pasiune. Şi...
13:02 Vedeţi, domnule... Haideţi mai bine să începem, corect ? Omul suferă... nu numai el personal, ci există o imensă suferinţă a omenirii. Este un lucru care umple Universul. Omul a suferit fizic, psihologic, spiritual, în toate modurile posibile, secole de-a rândul. Mama plânge, fiindcă fiul ei este ucis, soţia plânge fiindcă soţul ei este mutilat într-un război... sau un accident. Există o suferinţă îngrozitoare în lume. Nu cred că oamenii sunt conştienţi... sau că simt măcar... această durere imensă... care există în lume. Sunt atât de preocupaţi de propria lor durere... încât neglijează... durerea... pe care o are un om sărac, dintr-un sătuc... din India sau din China sau din lumea orientală... când nu e posibil, niciodată... să aibă o masă îndestulată... haine curate, un pat confortabil. Şi mai există această durere a miilor de oameni ce sunt ucişi în războaie. Sau, în lumea totalitară, milioane de oameni sunt executaţi pentru o ideologie, din tiranie, teroare ş.a.m.d. Deci există toată această durere în lume. Şi mai există şi durerea personală. Şi, fără a o înţelege cu adevărat, la un nivel extrem de profund... şi fără a o elimina... pasiunea nu se va dezvolta din durere. Şi, fără pasiune... cum poţi observa frumuseţea ? Poţi aprecia la nivel intelectual... o pictură sau o poezie sau... o statuie, dar... ai nevoie de acest sentiment lăuntric, grozav, al izbucnirii pasiunii... al exploziei de pasiune. Asta creează în sinea ta... sensibilitatea care poate observa frumuseţea. Deci este, cred eu, destul de important să înţelegi durerea. Cred că sunt legate între ele: frumuseţe, pasiune, durere.
16:24 Sunt interesat de ordinea enunţării acelor cuvinte... frumuseţe, pasiune, durere. Dacă vreunul este legat de transformarea despre care vorbeam... ca să ajungi la frumuseţe, cred că este o trecere de la durere la pasiune şi, apoi, la frumuseţe.
16:47 - Aşa e domnule. - Da, da, vă rog să continuaţi ! Înţeleg ce spuneţi.
16:54 Vedeţi... în lumea creştină... dacă nu mă înşel cumva... durerea este delegată unei anumite persoane... Da. şi, prin intermediul acelei persoane, noi scăpăm cumva de acea durere... adică sperăm să scăpăm de durere. Şi, în lumea orientală, durerea este explicată, în mod logic, prin declararea existenţei karmei. Ştiţi, acel cuvânt, "karma", înseamnă a face. Şi ei cred în karma, adică, funcţie de ce ai făcut în vieţile trecute, vei plăti în prezent sau vei fi răsplătit în prezent ş.a.m.d. Deci există aceste două categorii de evadări. Şi există mii de evadări: whiskey, droguri, sex... participatul la liturghie ş.a.m.d. Omul n-a perseverat niciodată în acest sens. El, întotdeauna, fie că a cautat alinare... într-o credinţă, într-o acţiune, în identificarea cu ceva anume, mai măreţ decât el ş.a.m.d. Dar n-a spus niciodată: "Uite, trebuie să văd ce-i cu asta... trebuie să-i înţeleg sensurile... şi nu să deleg această responsabilitate altcuiva. Trebuie să analizez asta, trebuie să mă confrunt cu ea, trebuie s-o analizez, trebuie să ştiu ce anume este." Deci... atunci când mintea nu evadează din această durere, fie una personală, fie durerea omenirii... dacă n-o eviţi, dacă n-o explici logic, dacă nu încerci să treci dincolo de ea, dacă nu eşti înspăimântat de ea, atunci rămâi cu ea. Fiindcă orice deplasare... de la "ceea ce există"... sau orice deplasare departe de "ceea ce există", este o risipă de energie. Asta te împiedică, de fapt, să înţelegi "ceea ce există". "Ceea ce există" este durerea. Şi avem... mijloace şi căi şi metode iscusite de a evada. Acum, dacă nu există nici un fel de evadare... atunci rămâi cu ea. Nu ştiu dacă aţi făcut, vreodată, aşa ceva. Fiindcă în viaţa fiecărui om există un incident care provoacă o durere îngrozitoare, o întâmplare. Ar putea fi un incident, un cuvânt, un accident... un sentiment zguduitor al singurătăţii absolute... ş.a.m.d. Aceste lucruri se întâmplă şi prin ele apare sentimentul unei... cumplite... dureri. Deci, atunci când mintea poate reţine aceste lucruri, nu să le evite... din aşa ceva apare pasiunea. Nu o pasiune cultivată, nu modul artificial de a încerca să fii pasionat, ci... dinamica pasiunii se naşte din această non... retragere din faţa durerii. Înseamnă să rămâi total, complet, alături de aşa ceva.
21:21 Mă gândeam că spunem, de asemenea, atunci când ne referim la cineva aflat în suferinţă, că este neconsolat.
21:31 - Da, neconsolat. - Neconsolat... şi... gândim imediat că antidotul acestei stări este să scăpăm de "ne", să nu rămâi cu acel "ne". Şi, într-o conversaţie mai timpurie, am vorbit... despre două lucruri corelate, în genul feţelor opuse ale aceleaşi monede şi, în timp ce vorbeaţi, vedeam... relaţia reciprocă, în sens diametral opus, dintre acţiune şi pasiune, pasiunea fiind... capabilă să se modifice, capabilă să fie schimbată, în timp ce acţiunea este cea care provoacă schimbarea. Şi aceasta ar fi trecerea de la suferinţă la pasiune, la momentul precis, dacă v-am înţeles corect, când devin capabil să mă supun schimbării respective.
22:35 Deci, atunci când nu există evadare... când nu există dorinţa de a căuta consolare, de a te depărta de "ceea ce există", atunci exact din acea... realitate absolută, din care nu se poate evada... apare această flacără a pasiunii. Şi fără aşa ceva nu există frumuseţe. Ai putea scrie tomuri nesfârşite despre frumuseţe... sau ai putea fi un pictor minunat... dar, fără acea calitate lăuntrică a pasiunii, care este rezultatul înţelegerii superioare a suferinţei, nu văd cum poate exista frumuseţea. De asemenea, cineva observă... că omul şi-a pierdut conexiunea cu natura.
23:40 Oh, da.
23:41 În întregime, mai ales în marile oraşe. Şi chiar şi în sătucuri, orăşele sau cătunuri, omul este întotdeauna preocupat de exterior... urmărit fiind de propriile sale gânduri... şi, ca atare, în măsură mai mare sau mai mică, şi-a pierdut conexiunea cu natura. Natura nu înseamnă nimic pentru el: "Da, e foarte drăguţă, foarte frumoasă." Stăteam, cândva, împreună cu câţiva prieteni şi cu fratele meu, cu mulţi ani în urmă... la Marele Canion, admirând acel lucru minunat, incredibil, culorile, adâncimea şi umbrele lui. Şi a sosit un grup de oameni şi una dintre doamne zice: "Da, nu-i aşa că-i minunat ?" Şi apoi spune: "Haideţi să bem un ceai !" Şi au şi plecat, tropăind, înapoi în casă. Înţelegeţi ? Asta se întâmplă în lume. Am pierdut, în întregime, conexiunea cu natura. Nu ştim ce anume înseamnă. Şi mai şi ucidem. Înţelegeţi ? Omorâm pentru hrană, omorâm pentru distracţie, omorâm pentru aşa-zisul sport. Nu voi aborda toate aceste lucruri. Deci există această lipsă a unei relaţii intime cu natura.
25:17 Îmi amintesc un şoc, unul profund, pe care l-am avut în zilele facultăţii. Stăteam pe treptele clădirii administrative şi priveam un apus de soare, extrem de frumos şi una dintre cunoştinţele mele din facultate... m-a întrebat ce făceam. Şi am spus: "Ei bine, nu fac nimic anume, nu fac decât să admir apusul de soare." Şi ştiţi ce anume mi-a spus ? M-a şocat atât de mult, fiind unul dintre acele lucruri pe care nu le poţi uita. El a spus, pur şi simplu: "Ei bine, n-ai cum să-l împiedici, nu-i aşa ?"
25:58 - Nimic ? - E ceva inevitabil, nu-i aşa ? Corect, corect. Da, ştiu, vă înţeleg.
26:06 Deci, domnule, vedeţi, devenim din ce în ce mai artificiali... din ce în ce mai superficiali... din ce în ce mai demagogi... aflându-ne pe o direcţie liniară... deloc verticală, ci numai orizontală. Şi, ca atare... fireşte că lucrurile artificiale devin mai importante: teatre, cinematografe, ştiţi voi, toată afacerea asta a lumii moderne. Şi... prea puţini mai posedă simţul frumuseţii, în sinea lor, frumuseţe în conduită. - Înţelegeţi, domnule ? - Oh da.
27:06 Frumuseţe în comportament. Frumuseţe în modul cum îşi folosesc limbajul, vocea, maniera de a ... merge, sentimentul modestiei. Din acea modestie totul devine atât de amabil, liniştit, plin de frumuseţe. Nu avem nimic din toate acelea. Şi, totuşi, mergem în muzee, suntem educaţi în muzee, prin picturi şi am pierdut delicateţea, sensibilitatea... minţii, a inimii, a trupului. Şi, ca atare, când am pierdut această sensibilitate, cum am putea şti ce este frumuseţea ? Şi, când n-am mai avut sensibilitate, ne-am dus într-un loc ca să învăţăm să fim sensibili. - Ştiţi asta. - Oh, o ştiu.
28:06 Te duci la o facultate sau în vreun ashram sau în vreo văgăună şi acolo vei învăţa să fii sensibil. Sensibil prin contact, prin... ştiţi voi. Da. Asta devine ceva dezgustător. Deci... cum am putea noi, în calitate de profesori sau învăţători, cum aţi putea dumneavoastră, domnule... să educaţi... - devine extrem de important - studenţii ca să posede această calitate ? Ca atare, cineva se întreabă, pentru ce anume este educat ? Pentru ce anume suntem educaţi ? Toată lumea este educată. 90% dintre oamenii din America sunt, probabil, educaţi, ştiu să citească şi să scrie şi toate celelalte. Şi pentru ce ?
29:14 Şi, totuşi, e o realitate, cel puţin în experienţa mea pedagogică, clasă după clasă, an după an, cu toată această proliferare... a publicaţiilor... şi a aşa-ziselor tehnici educaţionale, studenţii sunt... tot mai puţin interesaţi de cuvântul scris şi de cuvântul vorbit... faţă de cum era, aşa cum bine îmi amintesc, cu ani în urmă. Poate că alţi profesori au avut o experienţă diferită, dar am urmărit asta, în clasele mele şi... răspunsul, uzual, pe care-l obţin când le vorbesc colegilor despre asta, este: "Ei bine, problema e în licee." Şi, apoi, vorbeşti cu un biet profesor de liceu şi el dă vina pe calitatea slabă a şcolii primare. Deci avem scoală primară slabă, liceu slab, colegiu slab, universitate slabă, fiindcă întotdeauna continuăm de unde am rămas, care e ceva mai slab anul următor, decât fusese cu un an înainte.
30:18 Domnule, din acest motiv am vorbit la diverse universităţi ş.a.m.d. Şi întotdeauna m-am întrebat: "Pentru ce anume suntem educaţi ?" Numai pentru a deveni funcţionari remarcabili ?
30:36 - Asta pare să fie realitatea. - Desigur că asta e. Mari oameni de afaceri şi numai Dumnezeu ştie ce altceva. Pentru ce ? Vreau să spun că, dacă aş avea un fiu, asta ar fi o problemă groaznică pentru mine. Din fericire nu am un fiu, dar ar fi o întrebare arzătoare pentru mine: Ce am de făcut cu copilul pe care-l am ? Să-l trimit la toate aceste şcoli... unde nu sunt învăţaţi decât... cum să citească şi să scrie o carte şi cum să memoreze... şi să uite întreaga complexitate a vieţii ? Sunt învăţaţi despre sex şi reproducere şi toate acele lucruri. Dar pentru ce ? Deci, eu cred, domnule... Adică pentru mine este o problemă extrem de importantă, fiindcă mă ocup de câteva şcoli din India. Şi există una şi în Anglia şi vom înfiinţa una şi aici, în California. Este o întrebare arzătoare: Ce anume facem cu copiii noştri ? Îi transformam în alţi roboţi sau în alţi funcţionari isteţi şi vicleni... mari savanţi care inventează una sau alta şi, apoi, să fie fiinţe umane obişnuite... cu minţi inferioare ? - Înţelegeţi, domnule ? - Da, da, înţeleg.
32:15 Deci... atunci când vorbeşti despre frumuseţe... oare poate o fiinţă umană să-i spună alteia, să educe o altă fiinţă umană, să evolueze în frumuseţe, să evolueze în bunătate... să înflorească printr-o mare afecţiune şi grija ? Fiindcă, dacă nu facem asta, distrugem Pământul... aşa cum se întâmpla acum, poluând aerul. Noi, fiinţele umane, distrugem absolut tot ce atingem. Deci, asta devine... o problemă extrem de serioasă... atunci când vorbim despre frumuseţe, când vorbim despre... plăcere, frică, relaţii, ordine ş.a.m.d. Nici unul dintre aceste lucruri nu sunt predate în vreo şcoală !
33:26 Nu, am abordat acest subiect, ieri, la clasă şi le-am pus, direct, exact acea întrebare. Şi au fost foarte dispuşi să accepte că aici ne aflăm, pe un curs de dezvoltare superioară şi nu au auzit niciodată de aşa ceva.
33:48 - E tragic, înţelegeţi domnule ? - Şi chiar mai mult de atât... nici măcar nu ştim dacă ceea ce auzim reprezintă realitatea, fiindcă n-am mai auzit de asta vreodată. Trebuie să trecem de asta, mai întâi, ca să aflăm dacă ascultăm cu adevărat ce se spune.
34:01 Şi dacă învăţătorul sau omul care ocupa funcţia de profesor este suficient de cinstit încât să spună: "Nu ştiu !" "Am de gând să învăţ despre toate acestea." Deci, domnule, din această cauză... civilizaţia occidentală - şi nu o condamn, ci pur şi simplu observ - civilizaţia occidentală este preocupată, în principal, de comercialism, consumerism şi de o societate care este imorală. Şi, atunci când vorbim despre transformarea omului... - nu în domeniul cunoaşterii sau al timpului, ci mai presus de ele - cine este interesat de aşa ceva ? Înţelegeţi, domnule ? Cui îi pasă, cu adevărat, de asta ? Fiindcă mama pleacă la muncă... îşi câştigă traiul, tatăl face la fel şi copilul rămâne numai un incident.
35:14 De fapt, ştiu că asta va părea o declaraţie uimitor de extravagantă din partea mea, dar... cred că se ajunge acum la momentul în care, dacă cineva pune această problemă, la nivelul la care o puneţi dumneavoastră, ca persoană tânără, aflată, să zicem, în anii adolescenţei sale... şi nu vrea s-o abandoneze, rămâne acolo, alături de ea, aşa cum spunem noi... se pune problema, cu seriozitate, dacă e normal sau nu.
35:52 Da, exact, exact.
35:54 Şi asta te face să te gândeşti la Socrate, care a spus, foarte clar, că el ştia numai un singur lucru, că nu ştia. Şi nu trebuia să spună asta prea des, dar a spus-o în suficiente ocazii, încât să fie ucis. Dar, măcar l-au luat în serios, încât să-l şi ucidă. Astăzi cred că ar fi internat în vreo instituţie, pentru a fi studiat. Toată afacerea ar trebui să fie verificată.
36:20 Asta se întâmpla în Rusia: îl trimit la vreun azil...
36:24 - Aşa este. - ... în vreun sanatoriu şi-l distrug. Domnule, aici... neglijăm absolut totul, numai pentru vreun câştig superficial... pentru bani. Banii înseamnă putere, rang, autoritate, absolut totul - banii.
36:50 Şi revenim la problema succesului, pe care aţi menţionat-o anterior. Întotdeauna mai târziu, întotdeauna mai târziu, pe o axă orizontală. Da. Am vrut să vă împărtăşesc... când vorbeaţi despre natură, ceva ce... denotă un gen de ironie amară, legat de istoria învăţământului. Mă gândeam la acele minunate imnuri Vedice, închinate zeiţei zorilor.
37:22 Oh da.
37:26 La modul cum vine răsăritul... cu degete rozalii şi... cărturarii şi-au exprimat surpriza că... numărul imnurilor dedicate ei sunt puţine, prin comparaţie, prin comparaţie cu alţi zei. Dar... se acordă atenţie, în studii, nu calităţii imnului în sine, care ar revela cum se face că... că există ritmuri atât de frumoase... asociate ei, pentru care n-ai avea nevoie decât de unul, nu-i aşa şi nu 25. Ceea ce este important, însă, nu-i aşa că este remarcabil că avem atât de puţine imnuri şi totuşi este ceva atât de minunat şi de frumos ? Ce are de-a face numărul cu asta, până la urmă, este lucrul căruia nu i-am găsit, eu însumi, un răspuns, în corelaţie cu contextul în care am studiat sanscrita şi Vedele. Important era de aflat care zeu - în acest caz Indra - este menţionat cel mai des în Rig Veda. Acum, desigur că nu sugerez că ar trebui ignorată cantitatea, în nici un caz, dar... dacă problema ar fi fost abordată în maniera în care dumneavoastră aţi... cercetat-o, din ce în ce mai profund... atunci cred că învăţământul ar fi avut un cu totul alt curs. Ar fi trebuit să fim învăţaţi cum să stăm şi să lăsăm acel imn să se dezvăluie singur şi să nu-l mai măsurăm atâta.
39:19 - Da, domnule. - Da, da, continuaţi vă rog !
39:21 Asta aveam de gând să spun. Vedeţi, atunci când... discutăm frumuseţea şi pasiunea şi durerea... trebuie să ne punem, de asemenea, întrebarea: "Ce anume este acţiunea ?" Da. - Fiindcă se leagă de toate acelea. - Da, desigur.
39:42 Ce este acţiunea ? Fiindcă viaţa înseamnă acţiune, traiul înseamnă acţiune, vorbitul înseamnă acţiune. Totul înseamnă acţiune, să stăm aici înseamnă acţiune, vorbind... dialogând, discutând, analizând lucruri, înseamnă o serie de acţiuni, o dinamică a acţiunii. Deci, ce este acţiunea ? Acţiunea înseamnă, evident, să acţionezi acum. Nu "să fi acţionat" sau "vom acţiona". Este timpul prezent al cuvântului "acţiune", "a acţiona", care funcţionează... permanent. Este o mişcare... temporală şi atemporală. Vom analiza asta, puţin mai târziu. Deci ce este acţiunea ? Cea care nu produce suferinţă. Cineva trebuie să pună acea întrebare, fiindcă orice acţiune, pe care o întreprindem acum, este fie un regret... o contradicţie... un sentiment al unei dinamici lipsite de sens... o reprimare... un conformism ş.a.m.d. Deci asta înseamnă acţiune, pentru majoritatea oamenilor: rutina, repetarea... rememorarea lucrurilor trecute şi a acţiona în conformitate cu acea rememorare. Deci... dacă cineva nu înţelege, foarte profund, ce anume este acţiunea, atunci nu va putea înţelege ce anume este suferinţa. Deci, acţiune, suferinţă, pasiune şi frumuseţe. Toate funcţionează împreună, nu sunt separate, nu este ceva separat, cu frumuseţea aflată la final şi acţiunea la început. Nu este deloc aşa, ci totul este un întreg. Dar, să analizăm asta: Ce este acţiunea ? Din câte poate şti cineva, acum, acţiunea se conformează unei formule... se conformează unui concept sau se conformează unei ideologii: ideologia comunistă, ideologia capitalistă sau ideologia socialistă, sau ideologia vreunui creştin, a lui Iisus Hristos sau hindusul cu ideologia sa. Deci... acţiunea înseamnă aproximarea... unei idei. Acţionez în conformitate cu concepţia mea. Acea concepţie este tradiţională sau ceva elaborat de mine sau ceva elaborat de vreun expert. Lenin, Marx le-au formulat... şi... ei se conformează, potrivit cu ceea ce au gândit Lenin sau Marx. Şi acţiunea se conformează unui tipar. - Înţelegeţi ? - Da, o fac. Ce mi se pare mie este că, sub tirania unui astfel de lucru, cineva este, literalmente, condus.
43:45 Categoric. Condus, condiţionat, brutalizat. Nu-ţi pasă de nimic altceva decât de nişte idei şi de îndeplinirea acelor idei. Vedeţi ce se întâmplă în China - Înţelegeţi ? - şi în Rusia.
44:02 Oh da, da, văd.
44:05 Şi aici e la fel: acelaşi lucru, într-o formă modificată. Deci... acţiunea, aşa cum o cunoaştem acum, se conformează unui tipar... fie în viitor, fie în trecut... o idee pe care o duc la îndeplinire... o hotărâre sau o decizie pe care o îndeplinesc, acţionând. Trecutul acţionează... deci nu este acţiune ! - Nu ştiu dacă... - Da, da. Sunt... conştient de faptul că... suferim... din cauza credinţei radicale că, dacă nu generăm un tipar... nu va exista ordine.
45:08 Deci, aţi urmărit ce se întâmplă, domnule ? Ordinea poate fi atinsă numai în virtutea unui tipar.
45:13 Da. O prejudecată, da.
45:18 Ca atare, există dezordine... împotriva căreia luptă o minte inteligentă... luptă în sensul că se revoltă. Deci, de aceea este foarte important: dacă vrem să înţelegem ce este frumuseţea, trebuie să înţelegem ce este acţiunea. Oare poate exista acţiune... în absenţa ideii ? Ideea înseamnă - trebuie că ştiţi asta din greacă... înseamnă să vezi. Vedeţi ce-am făcut domnule ? Cuvântul înseamnă "a vedea". Adică există văzutul şi făcutul. Nu mai întâi vezi, tragi o concluzie din asta şi, apoi, acţionezi potrivit acelei concluzii. Înţelegeţi ?
46:26 Oh da, da.
46:29 Percepi... din acea percepţie extragi... o credinţă, o idee, o formulă şi acţionezi conform acelei credinţe, idei sau formule. Deci, suntem îndepărtaţi de procesul perceperii, acţionăm numai potrivit unei anumite formule, ca atare o facem mecanic. Vedeţi domnule, cum minţile noastre au devenit mecanice ?
47:06 - Inevitabil, aşa e. - Da, domnule, evident. Da.
47:12 Tocmai m-am gândit la... o sculptură greacă şi caracterul ei diferit de sculptura romană... una dintre cele mai bune... - Din era lui Pericle ş.a.m.d. - ... sculpturi antice greceşti,
47:32 care este extrem de meditativă. Uneori s-a remarcat... că romanii au un geniu în a face portrete în piatră şi desigur...
47:46 - Lege şi ordine ş.a.m.d. - Da.
47:47 Şi desigur că cineva ar observa... atenţia lor, remarcabilă, acordată personalităţii. Dar ce idee mi-a venit, ascultând asta, ceva ce nu mi s-a mai întâmplat, niciodată, anterior, că în faţa acelei statui greceşti... cineva îşi spune, uneori: "Ei bine, faţa nu dezvăluie personalitatea." Poate că... ochiul liniştit... recunoaşte faptul că tu nu pui, în piatră, ceva ce... trebuie să reiasă... din acţiunea în sine.
48:40 Exact, exact.
48:42 Fiindcă... tu faci ceva, care trebuie să aştepţi să se întâmple. Grecii... au avut dreptate. Este o expresie a acelei relaţii cu forma, care este o formă interioară. E minunat să sesizezi asta. Este o revelaţie care permite splendorii... să iasă la iveală, mai degrabă decât noţiunea că noi trebuie s-o reprezentăm. - Da, v-am înţeles, nu-i aşa ? - Vedeţi, domnule, din acest motiv...
49:25 cineva trebuie să pună această întrebare esenţială: Ce este acţiunea ? Oare este o repetiţie ? Oare este o imitaţie ? Oare este... o potrivire... între "ceea ce există" şi "ceea ce ar trebui să existe" sau "ceea ce a fost" ? Sau este.. conformarea în faţa unui tipar... sau a unei credinţe sau a unei formule ? Dacă este, atunci... inevitabil trebuie să existe conflict. Fiindcă avem idee-acţiune. Există un interval, o întârziere temporală între cele două şi, în acel interval, se pot întâmpla multe lucruri importante. O separare, în cadrul căreia se petrec alte incidente şi, ca atare, trebuie să există un conflict inevitabil. Ca atare, acţiunea nu este, niciodată, completă... acţiunea nu este niciodată întreagă, nu se termină niciodată. Acţiunea înseamnă... final. Ştiţi, aţi folosit cuvântul "vedanta", deunăzi. Acesta înseamnă finalul cunoaşterii. Aşa mi s-a spus. Nu o cunoaştere continuă, ci finalul ei. Deci, acum... oare există o acţiune... care să nu fie legată de... trecut, temporal vorbind... sau de viitor sau de o formulă sau de o credinţă sau de o idee, ci acţiune pur şi simplu ? Văzutul înseamnă şi făcut.
51:29 Da.
51:32 Acum, văzutul înseamnă şi făcut devine o extraordinară... mişcare în direcţia libertăţii. Cealaltă nu înseamnă libertate. Şi, ca atare, domnule, comuniştii au spus că nu există ceva numit libertate. Că este o idee burgheză. Desigur că e o idee burgheză, fiindcă ei trăiesc în domeniul ideilor... al conceptelor, nu al acţiunii. Ei trăiesc potrivit unor idei şi transpun acele idei în acţiune, care nu este acţiune, ci doar făcut. - Nu ştiu dacă... - Oh da, da, doar că gândeam...
52:21 Şi asta facem în lumea occidentală şi orientală şi în întreaga lume: adică se acţionează potrivit unei formule, idei, credinţe, unui concept, unei concluzii, decizii... şi nu există, niciodată, văzutul... şi făcutul.
52:43 Mă gândeam la pisică, la minunatul animal care e pisica. Pisica, oh da.
52:51 Faţa ei... e aproape numai ochi.
52:56 Da.
52:59 Nu măsurată cu şublerul, fireşte că nu. Şi nu dresăm pisici, aşa cum încercăm să dresăm câini. Cred că am corupt câinii. Pisicile nu vor fi corupte. Pur şi simplu nu vor fi corupte. Şi mi se pare o mare ironie, că în evul mediu am fi ars pisici laolaltă cu vrăjitoarele.
53:24 - Egiptenii antici venerau pisicile. - Da.
53:27 Ochiul mare al pisicii... Am citit, cu ceva vreme în urmă, că structura scheletului pisicii este... dintre mamifere, cel mai bine adaptat funcţiei sale.
53:42 Exact.
53:43 Şi... cred că... cred că una dintre cele mai... profunde ocazii de a fi recunoscător în viaţă, a fost... traiul alături de o pisică. Şi ea m-a învăţat... cum să... pun capăt la ceva. Dar am trecut prin enorm de multă agonie internă, înainte de a ajunge să înţeleg ce anume făcea. E ca şi cum cineva ar zice, despre ea, că... ea... ea... executa o misiune, ai putea spune, fără a fi, desigur, un misionar, în sensul uzual al cuvântului. Da, da.
54:41 Da domnule, vedeţi... cineva începe să observe ce înseamnă libertatea de acţiune.
54:55 Aşa este.
54:58 Şi... văzutul şi făcutul sunt împiedicate de observator... care este trecutul, formula, conceptul, credinţa. Acel observator se interpune între percepţie şi faptă. Acel observator este cel ce induce separarea, dintre idee... şi finalizarea ei prin acţiune. Deci... oare putem... oare putem acţiona... numai... atunci când există percepţie ? Facem asta, domnule... când suntem pe marginea unei prăpăstii... observarea pericolului înseamnă acţiune instantanee.
56:07 Dacă-mi amintesc corect, cuvântul "alert", care vine din limba italiană, sugerează că stai pe marginea unei stânci.
56:15 Stâncă, aşa este.
56:19 Asta e ceva destul de serios.
56:21 Vedeţi, este ceva foarte interesant. Suntem condiţionaţi să recunoaştem pericolul unei prăpăstii, al unui şarpe sau al unui animal periculos ş.a.m.d. Suntem condiţionaţi. Dar nu suntem condiţionaţi... Şi mai suntem condiţionaţi şi în faţa acestei idei, că trebuie să acţionezi potrivit unei idei, altminteri nu există acţiune.
56:50 - Da, suntem condiţionaţi. - La asta.
56:51 - Oh da, groaznic de tare. - Groaznic. Deci avem această condiţionare în faţa pericolului şi condiţionare privind faptul că nu poţi acţiona fără o formulă... fără un concept, o credinţă ş.a.m.d. Deci aceştia doi sunt factorii condiţionării noastre. Şi, acum, apare cineva şi spune: "Uite, asta nu înseamnă acţiune !" Nu este decât o repetare a ceea ce a mai fost, modificată, dar nu este acţiune. Există acţiune atunci când vezi şi faci !
57:31 Şi reacţia la asta este: "Oh, înţeleg, are o nouă definiţie a acţiunii."
57:37 - Nu, nu o definesc. - Da, desigur că nu.
57:40 Şi am făcut asta toată viaţa. - Văd ceva şi fac ! - Da.
57:46 Să dau un exemplu, aşa cum poate că ştiţi - nu sunt subiectiv sau orice altceva. O organizaţie extrem de mare, o organizaţie spirituală cu mii de adepţi, cu foarte mult teren, 5.000 de acri, castele şi bani ş.a.m.d. s-a format în jurul meu... copil fiind. Şi, în 1928, am spus "Asta e total greşit !" şi am dizolvat-o... am returnat proprietăţile ş.a.m.d. Am văzut cât de greşit era: văzutul; nu concluziile, comparaţiile, să zicem, cu ce au făcut religiile. Am văzut... - ... şi am acţionat ! - Întocmai. Şi, ca atare, n-a existat niciodată vreun regret.
58:33 Minunat. N-am spus niciodată: "Am făcut o greşeală, fiindcă nu voi avea pe nimeni pe care să mă bazez." - Înţelegeţi ? - Da, înţeleg. Am putea, data viitoare, în conversaţia următoare, să legăm frumuseţea de percepţie ?
58:48 - Asta aveam de gând. - Oh, splendid. Da, e minunat.