Krishnamurti Subtitles home


SD74CA9 - Durere, pasiune şi frumuseţe
A noua conversaţie cu Allan W. Anderson
San Diego, California, SUA
22 februarie 1974



0:38 Krishnamurti in Dialogue with Dr. Allan W. Anderson CONVERSAŢIA #9 cu dr. A.W. Anderson 22.02.74, San Diego, California FRUMUSEŢEA LĂUNTRICĂ SAU ADEVĂRATA FRUMUSEŢE Krishnamurti în dialog cu dr. Allan W. Anderson.
0:43 J. Krishnamurti was born in South India and educated in England. For the past 40 years he has been speaking in the United States, Europe, India, Australia, and other parts of the world. From the outset of his life's work he repudiated all connections with organised religions and ideologies and said that his only concern was to set man absolutely unconditionally free. He is the author of many books, among them The Awakening of Intelligence, The Urgency of Change, Freedom From the Known, and The Flight of the Eagle. This is one of a series of dialogues between Krishnamurti and Dr. Allan W. Anderson, who is professor of religious studies at San Diego State University where he teaches Indian and Chinese scriptures and the oracular tradition. Dr. Anderson, a published poet, received his degree from Columbia University and the Union Theological Seminary. He has been honoured with the distinguished Teaching Award from the California State University. J. Krishnamurti s-a născut în sudul Indiei şi a fost educat în Anglia. În ultimii 40 de ani a ţinut discursuri în SUA, Europa, India, Australia şi în alte zone ale lumii. De la începutul muncii sale de-o viaţă, a repudiat orice conexiune cu religiile organizate şi ideologiile şi a afirmat că singura sa grijă era de a elibera omul, absolut şi necondiţionat. Este autorul multor cărţi, printre care "The Awakening of Intelligence", "The Urgency of Change", "Freedom from the Known" şi "The Flight of the Eagle". Acesta este unul dintr-o serie de dialoguri dintre Krishnamurti şi dr. Allan W. Anderson, care este profesor de studii religioase la Universitatea de Stat din San Diego, unde predă scripturi indiene şi chinezeşti şi tradiţia profetică. Dr. Anderson, un poet publicat, deţine diplome de la Universitatea Columbia şi de la Union Theological Seminary. A fost premiat cu renumitul "Teaching Award", al Universităţii de Stat a Californiei.
1:49 A: Mr. Krishnamurti, in our last conversation together we had moved from speaking together concerning fear and the relation between that and the transformation of the individual person which is not dependent on knowledge or time, and from that we went to pleasure, and just as we reached the end of that conversation the question of beauty arose. And if it's agreeable with you, I should like very much for us to explore that together. D-le Krishnamurti în ultima conversaţie pe care am avut-o, împreună, am trecut de la... a dezbate, împreună, problema fricii, la relaţia dintre ea... şi transformarea individuală a fiecărei persoane, care nu depinde de cunoaştere sau de timp. Şi, apoi, de la asta am trecut la plăcere şi, exact când am ajuns la finalul acelei conversaţii, s-a ridicat problema frumuseţii. Şi, dacă sunteţi de acord, mi-ar plăcea foarte mult să explorăm asta, împreună.
2:35 K: One often wonders why museums are so filled with pictures and statues. Is it because man has lost touch with nature and therefore has to go to these museums to look at other people's paintings - famous paintings and some of them are really marvellously beautiful? Why do the museums exist at all? I'm just asking. I'm not saying they should or should not. And I've been to many museums all over the world, taken around by experts, and I've always felt as though I was being shown around and looking at things that were so artificial for me, other peoples' expression, what they considered beauty. And I wondered what is beauty? Because when you read a poem of Keats, or really a poem that a man writes with his heart and with very deep feeling, he wants to convey something to you of what he feels, what he considers to be the most exquisite essence of beauty. And I have looked at a great many cathedrals, - as you must have - over Europe, and again, this expression of their feelings, their devotion, their reverence, in masonry, in rocks, in buildings, in marvellous cathedrals. And looking at all this I'm always surprised, when people talk about beauty, or write about beauty, whether it is something created by man, or something that you see in nature, or it has nothing to do with the stone, or with the paint, or with the word, but something deeply inward. And so, often, in discussing with so-called professionals, having a dialogue with them, it appears to me that it is always somewhere out there, the modern painting, modern music, the pop, and so on, so on, it's always somehow so dreadfully artificial. I may be wrong. So what is beauty? Must it be expressed? That's one question. Does it need the word, the stone, the colour, the paint? Or it is something that cannot possibly be expressed in words, in a building, in a statue? So if we could go into this question of what is beauty. I feel, to really go into it very deeply, one must know what is suffering. Or understand what is suffering, because without passion you can't have beauty. Passion in the sense, not lust, not... the passion that comes when there is immense suffering. And the remaining with that suffering, not escaping from it, brings this passion. Passion means the abandonment, the complete abandonment of the 'me,' of the self, the ego. And therefore a great austerity, not the austerity of... - the word means ash, severe, dry, which the religious people have made it into - but rather the austerity of great beauty. Cineva se întreabă adesea... de ce muzeele sunt atât de pline cu picturi şi statui. Oare este din cauză că omul şi-a pierdut conexiunea cu natura şi, ca atare, trebuie să meargă la aceste muzee, pentru a privi picturile altor oameni, picturi celebre, unele dintre ele fiind, cu adevărat, minunate ? De ce... ar exista vreun muzeu ? Doar întreb; nu spun că ar trebui sau n-ar trebui să existe. Şi... am fost în multe muzee, din întreaga lume... fiind condus de experţi... şi m-am simţit, întotdeauna... că am fost condus prin ele... şi că mă uitam la lucruri care erau atât de artificiale pentru mine, atât de... Exprimarea altor oameni a ceea ce ei au considerat a fi frumuseţea. Şi m-am întrebat: "Ce anume este frumuseţea ?" Fiindcă, atunci când citeşti o poezie a lui Keats... sau o poezie pe care un om o scrie, cu adevărat, din inimă şi cu sentimente foarte profunde... el vrea să-ţi transmită ceva, privind ceea ce simte, ceea ce el consideră a fi cea mai rafinată esenţă a frumuseţii. Şi... m-am uitat la foarte multe catedrale mari - aşa cum trebuie s-o fi făcut şi dumneata - din întreaga Europă... şi, din nou, această exprimare... a sentimentelor lor, a evlaviei, a veneraţiei lor, în... zidărie, în piatră, în clădiri, în catedrale minunate. Şi, analizând toate acestea... sunt surprins, întotdeauna... când oamenii vorbesc despre frumuseţe sau scriu despre frumuseţe, dacă este ceva creat de om... sau ceva ce poţi vedea în natură sau nu are nimic de-a face cu... cu piatra sau cu pictura sau cu cuvântul... ci cu ceva profund lăuntric. Şi, astfel, adesea... în discuţiile cu aşa-zişii profesionişti... când aveam un dialog cu ei... mi se părea mie că, întotdeauna, era considerată ceva exterior. Pictura modernă, muzica modernă, muzica pop ş.a.m.d. sunt întotdeauna... cumva atât de îngrozitor de artificiale. Poate că greşesc. Deci, ce anume este frumuseţea ? Oare trebuie să fie exprimată ? Asta e una dintre întrebări. Oare are nevoie... de cuvânt, de piatră, de culoare, de vopsea ? Sau... este ceva ce nu poate fi exprimat, în cuvinte, într-o clădire, într-o statuie. Deci, poate că am putea aborda această problemă a semnificaţiei frumuseţii. Cred că, pentru a o analiza, de fapt, în mare profunzime... cineva trebuie să ştie ce anume este suferinţa... sau să înţeleagă ce anume este suferinţa... fiindcă, fără pasiune... nu poţi avea frumuseţe. Pasiune nu în sensul senzualită?ii, ci... pasiunea care apare atunci când... există o suferinţă imensă. Şi menţinerea acelei suferinţe, nu evadarea din ea, produce această pasiune. Pasiunea înseamnă abandonul... abandonarea completă a eului, a sinelui, a ego-ului. Şi, ca atare, apare o mare austeritate... nu austeritatea unei... - cuvântul înseamnă cenuşă, sever, uscat, ceva în care oamenii religioşi l-au şi transformat - ci, mai degrabă, austeritatea... unei mari frumuseţi.
8:53 A: Yes, I'm following you, I really am. Da, vă urmăresc, chiar o fac.
8:57 K: A great sense of dignity, beauty, that is essentially austere. And to be austere, not verbally or ideologically, being austere means total abandonment, letting go of the 'me'. And one cannot let that thing take place if one hasn't deeply understood what suffering is. Because passion comes from the word 'sorrow'. I don't know if you have gone into it, looked into that word, the root meaning of the word 'passion' is sorrow, from suffering. Un măreţ sentiment al demnită?ii, frumuseţii, care este, esenţialmente, auster. Şi, să fii auster... nu teoretic sau ideologic, ci să fii, realmente, auster, înseamnă un abandon... total, eliminarea eului. Şi cineva nu poate lăsa acel lucru să se întâmple, dacă acel cineva n-a înţeles, în profunzime, ce anume este suferinţa. Fiindcă pasiunea provine din cuvântul "sorrow" (durere). Nu ştiu dacă aţi ajuns să analizaţi acel cuvânt, dar semnificaţia primordială a... cuvântului "pasiune" este durerea, provocată de suferinţă.
9:58 A: To feel.

K: To feel. You see, sir, people have escaped from suffering. I think it is very deeply related to beauty - not that you must suffer! 		- Să simţi. - Să simţi. Vedeţi, domnule... oamenii au fugit de suferinţă. Cred că este foarte profund legată de frumuseţe. Nu faptul că trebuie să suferi !
10:19 A: Not that you must suffer but - yes. - Nu faptul că trebuie să suferi, dar... - Adică...
10:21 K: That is, no, we must go a little more slowly. I am jumping too quickly. First of all, we assume we know what beauty is. We see a Picasso, or a Rembrandt, or a Michelangelo, and we think, 'How marvellous that is'. We think we know. We have read it in books, the experts have written about it, and so on. One reads it and says, yes. We absorb it through others. But if one was really enquiring into what is beauty, there must be a great sense of humility. Now, I don't know what beauty is, actually. I can imagine what beauty is. I've learned what beauty is. I have been taught in schools, in colleges, in reading books, and going on tours, guided tours, and all the rest, visiting thousands of museums, but actually to find out the depth of beauty, the depth of colour, the depth of feeling, the mind must start with a great sense of humility: I don't know. Really one doesn't know what meditation is. One thinks one knows. When we discuss meditation we will come to it. So one must start, I feel, if one is enquiring into beauty, with a great sense of humility, not knowing. That very 'not knowing' is beautiful. Nu, trebuie să abordăm problema ceva mai lent. Sar prea repede peste etape. Înainte de toate... presupunem că ştim ce anume este frumuseţea. Da. Vedem un Picasso sau un Rembrandt sau un... Michelangelo şi gândim "Ce minunate sunt !" Credem că ştim. Am citit despre asta în cărţi... experţii au scris despre asta ş.a.m.d. Cineva citeşte şi spune "da". Absorbim informaţia prin intermediul altora. Dar... dacă cineva ar fi cercetat, cu adevărat, ce anume este frumuseţea, ar fi aflat că trebuie să existe un mare sentiment al smereniei. Nu ştiu ce anume este frumuseţea, de fapt. Îmi pot imagina ce este frumuseţea. Am învăţat ce anume este frumuseţea. Am fost învăţat... în şcoli, în facultăţi, citind cărţi şi mergând în excursii, cu ghizi ş.a.m.d. vizitând mii de muzee. Dar pentru a afla, de fapt, profunzimea frumuseţii, profunzimea culorii, profunzimea sentimentului... mintea trebuie să înceapă cu un mare sentiment al modestiei: eu nu ştiu. Cineva nu ştie, realmente, ce anume este meditaţia. Cineva doar crede că ştie. Vom intra în detalii, când vom discuta despre meditaţie. Deci, cineva trebuie să înceapă, cred eu... dacă cineva cercetează... frumuseţea, cu un mare sentiment al modestiei şi nu al cunoaşterii. Tocmai acea "non cunoaştere" este frumoasă.
12:39 A: Yes, yes, I've been listening and I've been trying to open myself to this relation that you are making between beauty and passion. Da. Da. Am ascultat... şi... am... am încercat să mă deschid în faţa acestei relaţii, pe care o stabiliţi între frumuseţe şi pasiune. Şi...
13:02 K: You see, sir, let's start, right? Man suffers, not only personally, but there is immense suffering of man. It is a thing that is pervading the universe. Man has suffered physically, psychologically, spiritually, in every way, for centuries upon centuries. The mother cries because her son is killed, the wife cries because her husband is mutilated in a war or accident - there is tremendous suffering in the world. I don't think people are aware or even feel this immense sorrow that is in the world. They are so concerned with their own personal sorrow, they overlook the sorrow that a poor man in a little village, in India, or in China, or in the Eastern world, where they never possibly have a full meal, clean clothes, comfortable bed. And there is this sorrow of thousands of people being killed in war. Or, in the totalitarian world, millions being executed for ideologies, tyranny, the terror of all that. So there is all this sorrow in the world. And there is also the personal sorrow. And without really understanding it very, very deeply and resolving it, passion won't come out of sorrow. And without passion, how can you see beauty? You can intellectually appreciate a painting, or a poem, or a statue, but you need this great sense of inward bursting of passion, exploding of passion. That creates in itself the sensitivity that can see beauty. So it is, I think, rather important to understand sorrow. I think it is related - beauty, passion, sorrow. Vedeţi, domnule... Haideţi mai bine să începem, corect ? Omul suferă... nu numai el personal, ci există o imensă suferinţă a omenirii. Este un lucru care umple Universul. Omul a suferit fizic, psihologic, spiritual, în toate modurile posibile, secole de-a rândul. Mama plânge, fiindcă fiul ei este ucis, soţia plânge fiindcă soţul ei este mutilat într-un război... sau un accident. Există o suferinţă îngrozitoare în lume. Nu cred că oamenii sunt conştienţi... sau că simt măcar... această durere imensă... care există în lume. Sunt atât de preocupaţi de propria lor durere... încât neglijează... durerea... pe care o are un om sărac, dintr-un sătuc... din India sau din China sau din lumea orientală... când nu e posibil, niciodată... să aibă o masă îndestulată... haine curate, un pat confortabil. Şi mai există această durere a miilor de oameni ce sunt ucişi în războaie. Sau, în lumea totalitară, milioane de oameni sunt executaţi pentru o ideologie, din tiranie, teroare ş.a.m.d. Deci există toată această durere în lume. Şi mai există şi durerea personală. Şi, fără a o înţelege cu adevărat, la un nivel extrem de profund... şi fără a o elimina... pasiunea nu se va dezvolta din durere. Şi, fără pasiune... cum poţi observa frumuseţea ? Poţi aprecia la nivel intelectual... o pictură sau o poezie sau... o statuie, dar... ai nevoie de acest sentiment lăuntric, grozav, al izbucnirii pasiunii... al exploziei de pasiune. Asta creează în sinea ta... sensibilitatea care poate observa frumuseţea. Deci este, cred eu, destul de important să înţelegi durerea. Cred că sunt legate între ele: frumuseţe, pasiune, durere.
16:24 A: I'm interested in the order of those words. Beauty, passion, sorrow. If one is in relation to the transformation we have been speaking about, to come to beauty, I take it, it's a passage from sorrow to passion to beauty. Sunt interesat de ordinea enunţării acelor cuvinte... frumuseţe, pasiune, durere. Dacă vreunul este legat de transformarea despre care vorbeam... ca să ajungi la frumuseţe, cred că este o trecere de la durere la pasiune şi, apoi, la frumuseţe.
16:47 K: That's right, sir.

A: Yes, yes. Please do go on. I understand. 		- Aşa e domnule. - Da, da, vă rog să continuaţi ! Înţeleg ce spuneţi.
16:54 K: You see, in the Christian world - if I am not mistaken - sorrow is delegated to a person, and through that person we somehow escape from sorrow, that is, we hope to escape from sorrow. And in the Eastern world sorrow is rationalised through the statement of karma. You know the word 'karma' means to do. And they believe in karma. That is, what you have done in the past life you pay for in the present or reward in the present, and so on, so on. So there are these two categories of escapes. And there are thousand escapes - whiskey, drugs, sex, going off to attend the Mass, and so on, so on. Man has never stayed with a thing. He has always either sought comfort in a belief, in an action, in identification with something greater than himself, and so on, so on, but he has never said, 'Look, I must see what this is, I must penetrate it and not delegate it to somebody else. I must go into it, I must face it, I must look at it, I must know what it is'. So, when the mind doesn't escape from this sorrow, either personal or the sorrow of man, if you don't escape it, if you don't rationalise it, if you don't try to go beyond it, if you are not frightened of it, then you remain with it. Because any movement from 'what is', or any movement away from 'what is', is a dissipation of energy. It prevents you actually understanding 'what is'. The 'what is' is sorrow. And we have means, and ways, and cunning development of escapes. Now, if there is no escape whatsoever, then you remain with it. I do not know if you have ever done it. Because in everyone's life there is an incident that brings you tremendous sorrow, a happening. It might be an incident, a word, an accident, a shattering sense of absolute loneliness, and so on. These things happen, and with that comes the sense of utter sorrow. Now, when the mind can remain with that, not move away from it, out of that comes passion. Not the cultivated passion, not the artificial trying to be passionate, but the movement of passion is born out of this non-withdrawal from sorrow. It is the total... completely remaining with that. Vedeţi... în lumea creştină... dacă nu mă înşel cumva... durerea este delegată unei anumite persoane... Da. şi, prin intermediul acelei persoane, noi scăpăm cumva de acea durere... adică sperăm să scăpăm de durere. Şi, în lumea orientală, durerea este explicată, în mod logic, prin declararea existenţei karmei. Ştiţi, acel cuvânt, "karma", înseamnă a face. Şi ei cred în karma, adică, funcţie de ce ai făcut în vieţile trecute, vei plăti în prezent sau vei fi răsplătit în prezent ş.a.m.d. Deci există aceste două categorii de evadări. Şi există mii de evadări: whiskey, droguri, sex... participatul la liturghie ş.a.m.d. Omul n-a perseverat niciodată în acest sens. El, întotdeauna, fie că a cautat alinare... într-o credinţă, într-o acţiune, în identificarea cu ceva anume, mai măreţ decât el ş.a.m.d. Dar n-a spus niciodată: "Uite, trebuie să văd ce-i cu asta... trebuie să-i înţeleg sensurile... şi nu să deleg această responsabilitate altcuiva. Trebuie să analizez asta, trebuie să mă confrunt cu ea, trebuie s-o analizez, trebuie să ştiu ce anume este." Deci... atunci când mintea nu evadează din această durere, fie una personală, fie durerea omenirii... dacă n-o eviţi, dacă n-o explici logic, dacă nu încerci să treci dincolo de ea, dacă nu eşti înspăimântat de ea, atunci rămâi cu ea. Fiindcă orice deplasare... de la "ceea ce există"... sau orice deplasare departe de "ceea ce există", este o risipă de energie. Asta te împiedică, de fapt, să înţelegi "ceea ce există". "Ceea ce există" este durerea. Şi avem... mijloace şi căi şi metode iscusite de a evada. Acum, dacă nu există nici un fel de evadare... atunci rămâi cu ea. Nu ştiu dacă aţi făcut, vreodată, aşa ceva. Fiindcă în viaţa fiecărui om există un incident care provoacă o durere îngrozitoare, o întâmplare. Ar putea fi un incident, un cuvânt, un accident... un sentiment zguduitor al singurătăţii absolute... ş.a.m.d. Aceste lucruri se întâmplă şi prin ele apare sentimentul unei... cumplite... dureri. Deci, atunci când mintea poate reţine aceste lucruri, nu să le evite... din aşa ceva apare pasiunea. Nu o pasiune cultivată, nu modul artificial de a încerca să fii pasionat, ci... dinamica pasiunii se naşte din această non... retragere din faţa durerii. Înseamnă să rămâi total, complet, alături de aşa ceva.
21:21 A: I am thinking that we also say when we speak of someone in sorrow, that they are disconsolate. Mă gândeam că spunem, de asemenea, atunci când ne referim la cineva aflat în suferinţă, că este neconsolat.
21:31 K: Yes. Disconsolate.

A: Disconsolate, and immediately we think that the antidote to that is to get rid of the 'dis', not to stay with the 'dis'. And, in an earlier conversation, we spoke about two things related to each other in terms of opposite sides of the same coin, and while you have been speaking I've been seeing the interrelation in a polar sense between action and passion. Passion being able to undergo, able to be changed. Whereas action is doing to effect change. And this would be the movement from sorrow to passion at the precise point, if I have understood you correctly, where I become able to undergo what is there. 		- Da, neconsolat. - Neconsolat... şi... gândim imediat că antidotul acestei stări este să scăpăm de "ne", să nu rămâi cu acel "ne". Şi, într-o conversaţie mai timpurie, am vorbit... despre două lucruri corelate, în genul feţelor opuse ale aceleaşi monede şi, în timp ce vorbeaţi, vedeam... relaţia reciprocă, în sens diametral opus, dintre acţiune şi pasiune, pasiunea fiind... capabilă să se modifice, capabilă să fie schimbată, în timp ce acţiunea este cea care provoacă schimbarea. Şi aceasta ar fi trecerea de la suferinţă la pasiune, la momentul precis, dacă v-am înţeles corect, când devin capabil să mă supun schimbării respective.
22:35 K: So, when there is no escape, when there is no desire to seek comfort away from 'what is', then out of that absolute, inescapable reality comes this flame of passion. And without that there is no beauty. You may write endless volumes about beauty, or be a marvellous painter, but without that inward quality of passion which is the outcome of great understanding of sorrow, I don't see how beauty can exist. Also, one observes, man has lost touch with nature. Deci, atunci când nu există evadare... când nu există dorinţa de a căuta consolare, de a te depărta de "ceea ce există", atunci exact din acea... realitate absolută, din care nu se poate evada... apare această flacără a pasiunii. Şi fără aşa ceva nu există frumuseţe. Ai putea scrie tomuri nesfârşite despre frumuseţe... sau ai putea fi un pictor minunat... dar, fără acea calitate lăuntrică a pasiunii, care este rezultatul înţelegerii superioare a suferinţei, nu văd cum poate exista frumuseţea. De asemenea, cineva observă... că omul şi-a pierdut conexiunea cu natura.
23:40 A: Oh yes. Oh, da.
23:41 K: Completely, specially in big towns, and even in small villages, towns, and hamlets, man is always outwardly going, outward, pursued by his own thoughts, and so he has more or less lost touch with nature. Nature means nothing to him: 'Yes, it's very nice, very beautiful'. Once I was standing with a few friends and my brother many years ago at the Grand Canyon, looking at the marvellous thing, incredible, the colours, the depth and the shadows. And a group of people came, and one lady says, 'Yes, isn't it marvellous', and the next says, 'Let's go and have tea'. And off they trotted, back to the house. You follow? That is what is happening in the world. We have lost completely touch with nature. We don't know what it means. And also we kill. You follow me? We kill for food, we kill for amusement, we kill for what is called sport. I won't go into all that. So there is this lack of intimate relationship with nature. În întregime, mai ales în marile oraşe. Şi chiar şi în sătucuri, orăşele sau cătunuri, omul este întotdeauna preocupat de exterior... urmărit fiind de propriile sale gânduri... şi, ca atare, în măsură mai mare sau mai mică, şi-a pierdut conexiunea cu natura. Natura nu înseamnă nimic pentru el: "Da, e foarte drăguţă, foarte frumoasă." Stăteam, cândva, împreună cu câţiva prieteni şi cu fratele meu, cu mulţi ani în urmă... la Marele Canion, admirând acel lucru minunat, incredibil, culorile, adâncimea şi umbrele lui. Şi a sosit un grup de oameni şi una dintre doamne zice: "Da, nu-i aşa că-i minunat ?" Şi apoi spune: "Haideţi să bem un ceai !" Şi au şi plecat, tropăind, înapoi în casă. Înţelegeţi ? Asta se întâmplă în lume. Am pierdut, în întregime, conexiunea cu natura. Nu ştim ce anume înseamnă. Şi mai şi ucidem. Înţelegeţi ? Omorâm pentru hrană, omorâm pentru distracţie, omorâm pentru aşa-zisul sport. Nu voi aborda toate aceste lucruri. Deci există această lipsă a unei relaţii intime cu natura.
25:17 A: I remember a shock, a profound shock that I had in my college days. I was standing on the steps of the administration building and watching a very, very beautiful sunset, and one of my college acquaintances asked me what I was doing, and I said, 'Well, I am not doing anything, I'm looking at the sunset'. And you know what he said to me? This so shocked me that it's one of those things that you never forget. He just said, 'Well, there's nothing to prevent it, is there?' Îmi amintesc un şoc, unul profund, pe care l-am avut în zilele facultăţii. Stăteam pe treptele clădirii administrative şi priveam un apus de soare, extrem de frumos şi una dintre cunoştinţele mele din facultate... m-a întrebat ce făceam. Şi am spus: "Ei bine, nu fac nimic anume, nu fac decât să admir apusul de soare." Şi ştiţi ce anume mi-a spus ? M-a şocat atât de mult, fiind unul dintre acele lucruri pe care nu le poţi uita. El a spus, pur şi simplu: "Ei bine, n-ai cum să-l împiedici, nu-i aşa ?"
25:58 K: Nothing?

A: Nothing to prevent it, is there? Yes, I know. I follow you. 		- Nimic ? - E ceva inevitabil, nu-i aşa ? Corect, corect. Da, ştiu, vă înţeleg.
26:06 K: So, sir, you see, we are becoming more and more artificial, more and more superficial, more and more verbal, a linear direction, not vertical at all, but linear. And so naturally, artificial things become more important: theatres, cinemas, you know, the whole business of modern world. And very few have the sense of beauty in themselves, beauty in conduct. You understand, sir?

A: Oh yes. 		Deci, domnule, vedeţi, devenim din ce în ce mai artificiali... din ce în ce mai superficiali... din ce în ce mai demagogi... aflându-ne pe o direcţie liniară... deloc verticală, ci numai orizontală. Şi, ca atare... fireşte că lucrurile artificiale devin mai importante: teatre, cinematografe, ştiţi voi, toată afacerea asta a lumii moderne. Şi... prea puţini mai posedă simţul frumuseţii, în sinea lor, frumuseţe în conduită. - Înţelegeţi, domnule ? - Oh da.
27:06 K: Beauty in behaviour. Beauty in the usage of their language, the voice, the manner of walking, the sense of humility - with that humility everything becomes so gentle, quiet, full of beauty. We have none of that. And yet we go to museums, we are educated with museums, with pictures, and we have lost the delicacy, the sensitivity of the mind, the heart, the body, and so when we have lost this sensitivity, how can we know what beauty is? And when we haven't got sensitivity, we go off to some place to learn to be sensitive. You know this.

A: Oh, I do. 		Frumuseţe în comportament. Frumuseţe în modul cum îşi folosesc limbajul, vocea, maniera de a ... merge, sentimentul modestiei. Din acea modestie totul devine atât de amabil, liniştit, plin de frumuseţe. Nu avem nimic din toate acelea. Şi, totuşi, mergem în muzee, suntem educaţi în muzee, prin picturi şi am pierdut delicateţea, sensibilitatea... minţii, a inimii, a trupului. Şi, ca atare, când am pierdut această sensibilitate, cum am putea şti ce este frumuseţea ? Şi, când n-am mai avut sensibilitate, ne-am dus într-un loc ca să învăţăm să fim sensibili. - Ştiţi asta. - Oh, o ştiu.
28:06 K: Go to a college, or some ashram, or some rotten hole, and there I am going to learn to be sensitive. Sensitive through touch, through... you know. That becomes disgusting. So, now how can we... as you are a professor and teacher, how can you, sir, educate - it becomes very, very important - the students to have this quality? Therefore one asks, what is it we are educated for? What are we being educated for? Everybody is being educated. 90% of the people probably in America are being educated, know what to read and write, and all the rest of it, what for? Te duci la o facultate sau în vreun ashram sau în vreo văgăună şi acolo vei învăţa să fii sensibil. Sensibil prin contact, prin... ştiţi voi. Da. Asta devine ceva dezgustător. Deci... cum am putea noi, în calitate de profesori sau învăţători, cum aţi putea dumneavoastră, domnule... să educaţi... - devine extrem de important - studenţii ca să posede această calitate ? Ca atare, cineva se întreabă, pentru ce anume este educat ? Pentru ce anume suntem educaţi ? Toată lumea este educată. 90% dintre oamenii din America sunt, probabil, educaţi, ştiu să citească şi să scrie şi toate celelalte. Şi pentru ce ?
29:14 A: And yet, it's a fact, at least in my experience of teaching, class after class, year after year, that with all this proliferation of publishing and so-called educational techniques, students are without as much care to the written word and the spoken word as was the case that I can distinctly remember years ago. Now perhaps other teachers have had a different experience, but I've watched this in my classes, and the usual answer that I get when I speak to my colleagues about this is: well, the problem is in the high schools. And then you talk to a poor high school teacher, and he puts it on the poor grade school. So we have poor grade school, poor high school, poor college, poor university, because we are always picking up where we left off, which is a little lower next year than where it was before. Şi, totuşi, e o realitate, cel puţin în experienţa mea pedagogică, clasă după clasă, an după an, cu toată această proliferare... a publicaţiilor... şi a aşa-ziselor tehnici educaţionale, studenţii sunt... tot mai puţin interesaţi de cuvântul scris şi de cuvântul vorbit... faţă de cum era, aşa cum bine îmi amintesc, cu ani în urmă. Poate că alţi profesori au avut o experienţă diferită, dar am urmărit asta, în clasele mele şi... răspunsul, uzual, pe care-l obţin când le vorbesc colegilor despre asta, este: "Ei bine, problema e în licee." Şi, apoi, vorbeşti cu un biet profesor de liceu şi el dă vina pe calitatea slabă a şcolii primare. Deci avem scoală primară slabă, liceu slab, colegiu slab, universitate slabă, fiindcă întotdeauna continuăm de unde am rămas, care e ceva mai slab anul următor, decât fusese cu un an înainte.
30:18 K: Sir, that's why when I have talked at various universities, and so on, so on. I've always felt: what are we being educated for? To just become glorified clerks? Domnule, din acest motiv am vorbit la diverse universităţi ş.a.m.d. Şi întotdeauna m-am întrebat: "Pentru ce anume suntem educaţi ?" Numai pentru a deveni funcţionari remarcabili ?
30:36 A: That's what it turns out to be.

K: Of course it is. Glorified business men and God knows what else. What for? I mean, if I had a son, that would be a tremendous problem for me. Fortunately, I haven't got a son, but it would be a burning question to me: what am I to do with the children that I have? To send to all these schools where they are taught nothing but just how to read, and write a book, and how to memorise, and forget the whole field of life? They are taught about sex and reproduction, and all that kind of stuff. But what? So I feel, sir, I mean to me this is a tremendously important question, because I am concerned with several schools in India, and in England there is one, and we are going to form one here in California. It is a burning question: what is it that we are doing with our children? Making them into another robot or into other clever, cunning clerks, great scientists who invent this or that, and then be ordinary, cheap, little human beings, with shoddy minds. You follow, sir?

A: I am, I am. 		- Asta pare să fie realitatea. - Desigur că asta e. Mari oameni de afaceri şi numai Dumnezeu ştie ce altceva. Pentru ce ? Vreau să spun că, dacă aş avea un fiu, asta ar fi o problemă groaznică pentru mine. Din fericire nu am un fiu, dar ar fi o întrebare arzătoare pentru mine: Ce am de făcut cu copilul pe care-l am ? Să-l trimit la toate aceste şcoli... unde nu sunt învăţaţi decât... cum să citească şi să scrie o carte şi cum să memoreze... şi să uite întreaga complexitate a vieţii ? Sunt învăţaţi despre sex şi reproducere şi toate acele lucruri. Dar pentru ce ? Deci, eu cred, domnule... Adică pentru mine este o problemă extrem de importantă, fiindcă mă ocup de câteva şcoli din India. Şi există una şi în Anglia şi vom înfiinţa una şi aici, în California. Este o întrebare arzătoare: Ce anume facem cu copiii noştri ? Îi transformam în alţi roboţi sau în alţi funcţionari isteţi şi vicleni... mari savanţi care inventează una sau alta şi, apoi, să fie fiinţe umane obişnuite... cu minţi inferioare ? - Înţelegeţi, domnule ? - Da, da, înţeleg.
32:15 K: So, when you talk about beauty, can a human being tell another, educate another to grow in beauty, grow in goodness, to flower in great affection and care? Because if we don't do that, we are destroying the earth, as it is happening now, polluting the air. We human beings are destroying everything we touch. So this becomes a very, very serious thing when we talk about beauty, when we talk about pleasure, fear, relationship, order, and so on - all that, none of these things are being taught in any school! Deci... atunci când vorbeşti despre frumuseţe... oare poate o fiinţă umană să-i spună alteia, să educe o altă fiinţă umană, să evolueze în frumuseţe, să evolueze în bunătate... să înflorească printr-o mare afecţiune şi grija ? Fiindcă, dacă nu facem asta, distrugem Pământul... aşa cum se întâmpla acum, poluând aerul. Noi, fiinţele umane, distrugem absolut tot ce atingem. Deci, asta devine... o problemă extrem de serioasă... atunci când vorbim despre frumuseţe, când vorbim despre... plăcere, frică, relaţii, ordine ş.a.m.d. Nici unul dintre aceste lucruri nu sunt predate în vreo şcoală !
33:26 A: No. I brought that up in my class yesterday, and I asked them directly that very question. And they were very ready to agree that here we are, we are in an upper division course, and we had never heard about this. Nu, am abordat acest subiect, ieri, la clasă şi le-am pus, direct, exact acea întrebare. Şi au fost foarte dispuşi să accepte că aici ne aflăm, pe un curs de dezvoltare superioară şi nu au auzit niciodată de aşa ceva.
33:48 K: Tragic, you follow, sir?

A: And furthermore, we don't know whether we are really hearing it for what it really is, because we haven't heard about it, we have got to go through that yet to find out whether we are really listening. 		- E tragic, înţelegeţi domnule ? - Şi chiar mai mult de atât... nici măcar nu ştim dacă ceea ce auzim reprezintă realitatea, fiindcă n-am mai auzit de asta vreodată. Trebuie să trecem de asta, mai întâi, ca să aflăm dacă ascultăm cu adevărat ce se spune.
34:01 K: And whether the teacher, or the man who is a professor is honest enough to say, 'I don't know. I am going to learn about all this'. So sir, that is why Western civilisation - I am not condemning it, just observing - Western civilisation is mainly concerned with commercialism, consumerism, and a society that is immoral. And when we talk about the transformation of man - not in the field of knowledge or in the field of time, but beyond that - who is interested in this? You follow, sir? Who really cares about it? Because the mother goes off to her job, earns a livelihood, the father goes off, and the child is just an incident. Şi dacă învăţătorul sau omul care ocupa funcţia de profesor este suficient de cinstit încât să spună: "Nu ştiu !" "Am de gând să învăţ despre toate acestea." Deci, domnule, din această cauză... civilizaţia occidentală - şi nu o condamn, ci pur şi simplu observ - civilizaţia occidentală este preocupată, în principal, de comercialism, consumerism şi de o societate care este imorală. Şi, atunci când vorbim despre transformarea omului... - nu în domeniul cunoaşterii sau al timpului, ci mai presus de ele - cine este interesat de aşa ceva ? Înţelegeţi, domnule ? Cui îi pasă, cu adevărat, de asta ? Fiindcă mama pleacă la muncă... îşi câştigă traiul, tatăl face la fel şi copilul rămâne numai un incident.
35:14 A: Now, as a matter of fact, I know this will probably appear like an astonishingly extravagant statement for me to make, but I think it's getting to the place now where if anyone raises this question at the level that you have been raising it, as a young person who is growing up in his adolescent years, let's say, and he won't let it go, he hangs in there with it, as we say, the question is seriously raised whether he is normal. De fapt, ştiu că asta va părea o declaraţie uimitor de extravagantă din partea mea, dar... cred că se ajunge acum la momentul în care, dacă cineva pune această problemă, la nivelul la care o puneţi dumneavoastră, ca persoană tânără, aflată, să zicem, în anii adolescenţei sale... şi nu vrea s-o abandoneze, rămâne acolo, alături de ea, aşa cum spunem noi... se pune problema, cu seriozitate, dacă e normal sau nu.
35:52 K: Yes, quite, quite. Da, exact, exact.
35:54 A: And it makes one think of Socrates, who was very clear that he knew only one thing: that he didn't know, and he didn't have to say that very often, but he said it the few times enough to get him killed, but at least they took him seriously enough to kill him. Today I think he would be put in some institution for study. The whole thing would have to be checked out. Şi asta te face să te gândeşti la Socrate, care a spus, foarte clar, că el ştia numai un singur lucru, că nu ştia. Şi nu trebuia să spună asta prea des, dar a spus-o în suficiente ocazii, încât să fie ucis. Dar, măcar l-au luat în serios, încât să-l şi ucidă. Astăzi cred că ar fi internat în vreo instituţie, pentru a fi studiat. Toată afacerea ar trebui să fie verificată.
36:20 K: That's what is happening in Russia. They send him off to an asylum... Asta se întâmpla în Rusia: îl trimit la vreun azil...
36:24 A: That's right.

K: ...mental hospital, and destroy him. Sir, here... we neglect everything for some superficial gain - money. Money means power, position, authority, everything - money. 		- Aşa este. - ... în vreun sanatoriu şi-l distrug. Domnule, aici... neglijăm absolut totul, numai pentru vreun câştig superficial... pentru bani. Banii înseamnă putere, rang, autoritate, absolut totul - banii.
36:50 A: It goes back to this success thing that you mentioned before. Always later, always later. On a horizontal axis. Yes. I did want to share with you, as you were speaking about nature, something that has a sort of wry humour about it in terms of the history of scholarship: I thought of those marvellous Vedic hymns to Dawn. Şi revenim la problema succesului, pe care aţi menţionat-o anterior. Întotdeauna mai târziu, întotdeauna mai târziu, pe o axă orizontală. Da. Am vrut să vă împărtăşesc... când vorbeaţi despre natură, ceva ce... denotă un gen de ironie amară, legat de istoria învăţământului. Mă gândeam la acele minunate imnuri Vedice, închinate zeiţei zorilor.
37:22 K: Oh yes. Oh da.
37:26 A: The way Dawn comes, rosy fingered, and scholars have expressed surprise that the number of hymns to her are, by comparison, few compared with some other gods, but the attention is drawn in the study not to the quality of the hymn, as revealing how it is that there is such consummately beautiful cadences associated with her, for which you would only need one, wouldn't you, you wouldn't need 25. The important thing is, isn't it remarkable, that we have so few hymns, and yet they are so wonderfully beautiful. What has the number to do with it at all is the thing that I could never get answered for myself in terms of the environment in which I studied Sanskrit and the Veda. The important thing is to find out which god, - in this case Indra - is, in the Rig Veda, mentioned most often. Now, of course, I'm not trying to suggest that quantity should be overlooked, by no means, but if the question had been approached the way you have been enquiring into it, deeper, deeper, deeper, then, I think, scholarship would have had a very, very different career. We should have been taught how to sit and let that hymn disclose itself, and stop measuring it. La modul cum vine răsăritul... cu degete rozalii şi... cărturarii şi-au exprimat surpriza că... numărul imnurilor dedicate ei sunt puţine, prin comparaţie, prin comparaţie cu alţi zei. Dar... se acordă atenţie, în studii, nu calităţii imnului în sine, care ar revela cum se face că... că există ritmuri atât de frumoase... asociate ei, pentru care n-ai avea nevoie decât de unul, nu-i aşa şi nu 25. Ceea ce este important, însă, nu-i aşa că este remarcabil că avem atât de puţine imnuri şi totuşi este ceva atât de minunat şi de frumos ? Ce are de-a face numărul cu asta, până la urmă, este lucrul căruia nu i-am găsit, eu însumi, un răspuns, în corelaţie cu contextul în care am studiat sanscrita şi Vedele. Important era de aflat care zeu - în acest caz Indra - este menţionat cel mai des în Rig Veda. Acum, desigur că nu sugerez că ar trebui ignorată cantitatea, în nici un caz, dar... dacă problema ar fi fost abordată în maniera în care dumneavoastră aţi... cercetat-o, din ce în ce mai profund... atunci cred că învăţământul ar fi avut un cu totul alt curs. Ar fi trebuit să fim învăţaţi cum să stăm şi să lăsăm acel imn să se dezvăluie singur şi să nu-l mai măsurăm atâta.
39:19 K: Yes, sir.

A: Yes, yes, please do go on. 		- Da, domnule. - Da, da, continuaţi vă rog !
39:21 K: That's what I am going to say. You see, when discussing beauty and passion and sorrow, we ought to go into the question also of what is action? Because it is related to all that.

A: Yes, of course. 		Asta aveam de gând să spun. Vedeţi, atunci când... discutăm frumuseţea şi pasiunea şi durerea... trebuie să ne punem, de asemenea, întrebarea: "Ce anume este acţiunea ?" Da. - Fiindcă se leagă de toate acelea. - Da, desigur.
39:42 K: What is action? Because life is action. Living is action. Speaking is action. Everything is action, sitting here is an action, talking, a dialogue, discussing, going into things is a series of actions, a movement in action. So what is action? Action obviously means acting now. Not having acted or will act. It is the active present of the word 'act', 'to act', which is acting all the time. It is a movement in time and out of time. We will go into that a little bit later. Now what is action that does not bring sorrow? You follow? One has to put that question, because every action, as we do now, is either regret, contradiction, a sense of meaningless movement, repression, conformity, and so on. So that is action for most people: the routine, the repetition, the remembrances of things past, and act according to that remembrance. So unless one understands very deeply what is action, one will not be able to understand what is sorrow. So action, sorrow, passion, and beauty. They are all together, not divorced, not something separate with beauty at the end, action at the beginning. It isn't like that at all, it is all one thing. But to look at it, what is action? As far as one knows, now, action is according to a formula, according to a concept, or according to an ideology. The communist ideology, the capitalist ideology, or the socialist ideology, or the ideology of a Christian, Jesus Christ, or the Hindu with his ideology. So action is the approximation of an idea. I act according to my concept. That concept is traditional, or put together by me, or put together by an expert. Lenin, Marx have formulated and they conform according to what they think Lenin, Marx... And action is according to a pattern. You follow?

A: Yes, I do. What's occurring to me is that under the tyranny of that, one is literally driven. 		Ce este acţiunea ? Fiindcă viaţa înseamnă acţiune, traiul înseamnă acţiune, vorbitul înseamnă acţiune. Totul înseamnă acţiune, să stăm aici înseamnă acţiune, vorbind... dialogând, discutând, analizând lucruri, înseamnă o serie de acţiuni, o dinamică a acţiunii. Deci, ce este acţiunea ? Acţiunea înseamnă, evident, să acţionezi acum. Nu "să fi acţionat" sau "vom acţiona". Este timpul prezent al cuvântului "acţiune", "a acţiona", care funcţionează... permanent. Este o mişcare... temporală şi atemporală. Vom analiza asta, puţin mai târziu. Deci ce este acţiunea ? Cea care nu produce suferinţă. Cineva trebuie să pună acea întrebare, fiindcă orice acţiune, pe care o întreprindem acum, este fie un regret... o contradicţie... un sentiment al unei dinamici lipsite de sens... o reprimare... un conformism ş.a.m.d. Deci asta înseamnă acţiune, pentru majoritatea oamenilor: rutina, repetarea... rememorarea lucrurilor trecute şi a acţiona în conformitate cu acea rememorare. Deci... dacă cineva nu înţelege, foarte profund, ce anume este acţiunea, atunci nu va putea înţelege ce anume este suferinţa. Deci, acţiune, suferinţă, pasiune şi frumuseţe. Toate funcţionează împreună, nu sunt separate, nu este ceva separat, cu frumuseţea aflată la final şi acţiunea la început. Nu este deloc aşa, ci totul este un întreg. Dar, să analizăm asta: Ce este acţiunea ? Din câte poate şti cineva, acum, acţiunea se conformează unei formule... se conformează unui concept sau se conformează unei ideologii: ideologia comunistă, ideologia capitalistă sau ideologia socialistă, sau ideologia vreunui creştin, a lui Iisus Hristos sau hindusul cu ideologia sa. Deci... acţiunea înseamnă aproximarea... unei idei. Acţionez în conformitate cu concepţia mea. Acea concepţie este tradiţională sau ceva elaborat de mine sau ceva elaborat de vreun expert. Lenin, Marx le-au formulat... şi... ei se conformează, potrivit cu ceea ce au gândit Lenin sau Marx. Şi acţiunea se conformează unui tipar. - Înţelegeţi ? - Da, o fac. Ce mi se pare mie este că, sub tirania unui astfel de lucru, cineva este, literalmente, condus.
43:45 K: Absolutely. Driven, conditioned, brutalised. You don't care for anything except for ideas and carrying out ideas. See what is happening in China - you follow? - in Russia. Categoric. Condus, condiţionat, brutalizat. Nu-ţi pasă de nimic altceva decât de nişte idei şi de îndeplinirea acelor idei. Vedeţi ce se întâmplă în China - Înţelegeţi ? - şi în Rusia.
44:02 A: Oh yes, yes, I do. Oh da, da, văd.
44:05 K: And here too, the same thing in a modified form. So action, as we know it now, is conformity to a pattern, either in the future, or in the past, an idea which I carry out. A resolution, or a decision, which I fulfil in acting. The past is acting, so it is not action! I don't know if I am...

A: Yes, yes. I'm aware of the fact that we suffer a radical conviction that if we don't generate a pattern, there will be no order. 		Şi aici e la fel: acelaşi lucru, într-o formă modificată. Deci... acţiunea, aşa cum o cunoaştem acum, se conformează unui tipar... fie în viitor, fie în trecut... o idee pe care o duc la îndeplinire... o hotărâre sau o decizie pe care o îndeplinesc, acţionând. Trecutul acţionează... deci nu este acţiune ! - Nu ştiu dacă... - Da, da. Sunt... conştient de faptul că... suferim... din cauza credinţei radicale că, dacă nu generăm un tipar... nu va exista ordine.
45:08 K: So, you follow what is happening, sir? Order is in terms of a pattern. Deci, aţi urmărit ce se întâmplă, domnule ? Ordinea poate fi atinsă numai în virtutea unui tipar.
45:13 A: Yes, preconceived, yes. Da. O prejudecată, da.
45:18 K: Therefore it is disorder, against which an intelligent mind fights, fights in the sense revolts. So that's why it is very important, if we are to understand what beauty is, we must understand what action is. Can there be action without the idea? Idea means - you must know this from Greek - means to see. See what we have done, sir. The word is 'to see'. That is, seeing and the doing. Not the seeing, draw a conclusion from that, and then act according to that conclusion. You see? Ca atare, există dezordine... împotriva căreia luptă o minte inteligentă... luptă în sensul că se revoltă. Deci, de aceea este foarte important: dacă vrem să înţelegem ce este frumuseţea, trebuie să înţelegem ce este acţiunea. Oare poate exista acţiune... în absenţa ideii ? Ideea înseamnă - trebuie că ştiţi asta din greacă... înseamnă să vezi. Vedeţi ce-am făcut domnule ? Cuvântul înseamnă "a vedea". Adică există văzutul şi făcutul. Nu mai întâi vezi, tragi o concluzie din asta şi, apoi, acţionezi potrivit acelei concluzii. Înţelegeţi ?
46:26 A: Oh yes, yes. Oh da, da.
46:29 K: Perceiving, from that perception draw a belief, an idea, a formula, and act according to that belief, idea, formula. So we are removed from perception, we are acting only according to a formula, therefore mechanical. You see, sir, how our minds have become mechanical. Percepi... din acea percepţie extragi... o credinţă, o idee, o formulă şi acţionezi conform acelei credinţe, idei sau formule. Deci, suntem îndepărtaţi de procesul perceperii, acţionăm numai potrivit unei anumite formule, ca atare o facem mecanic. Vedeţi domnule, cum minţile noastre au devenit mecanice ?
47:06 A: Necessarily so.

K: Yes, sir, obviously. 		- Inevitabil, aşa e. - Da, domnule, evident. Da.
47:12 A: I just thought about Greek sculpture and its different character from Roman sculpture, the finest of ancient Greek sculpture... Tocmai m-am gândit la... o sculptură greacă şi caracterul ei diferit de sculptura romană... una dintre cele mai bune... - Din era lui Pericle ş.a.m.d. - ... sculpturi antice greceşti,
47:30 K: The Periclean age and so on.

A: ...is extremely contemplative. It has sometimes been remarked that the Romans have a genius for portraiture in stone and of course... 		care este extrem de meditativă. Uneori s-a remarcat... că romanii au un geniu în a face portrete în piatră şi desigur...
47:45 K: Law and order, and all that. - Lege şi ordine ş.a.m.d. - Da.
47:47 A: Yes, and of course one would see their remarkable attention to personality. But what occurred to me while listening to this, something that had never occurred to me before, that the Greek statue with which one sometimes asks oneself, well, the face doesn't disclose a personality. Perhaps the quiet eye recognised that you don't put onto the stone something that must come out of the act itself. Şi desigur că cineva ar observa... atenţia lor, remarcabilă, acordată personalităţii. Dar ce idee mi-a venit, ascultând asta, ceva ce nu mi s-a mai întâmplat, niciodată, anterior, că în faţa acelei statui greceşti... cineva îşi spune, uneori: "Ei bine, faţa nu dezvăluie personalitatea." Poate că... ochiul liniştit... recunoaşte faptul că tu nu pui, în piatră, ceva ce... trebuie să reiasă... din acţiunea în sine.
48:40 K: Quite, quite. Exact, exact.
48:42 A: Because you're doing something that you must wait to come to pass. The Greeks were correct. It's an expression of that relation to form which is an interior form. Marvellous grasp of that. It's a grasp that allows for splendour to break out rather than the notion we must represent it. Yes, I am following you, aren't I? Fiindcă... tu faci ceva, care trebuie să aştepţi să se întâmple. Grecii... au avut dreptate. Este o expresie a acelei relaţii cu forma, care este o formă interioară. E minunat să sesizezi asta. Este o revelaţie care permite splendorii... să iasă la iveală, mai degrabă decât noţiunea că noi trebuie s-o reprezentăm. - Da, v-am înţeles, nu-i aşa ? - Vedeţi, domnule, din acest motiv...
49:23 K: You see, sir, that's why one must ask this essential question: what is action? Is it a repetition? Is it imitation? Is it an adjustment between 'what is' and 'what should be' or 'what has been'? Or is it a conformity to a pattern, or to a belief, or to a formula? If it is, then inevitably there must be conflict. Because idea - action: there is an interval, a lag of time between the two, and in that interval a great many things happen. A division, in which other incidents take place, and therefore there must be inevitably conflict. Therefore action is never complete, action is never total, it is never ending. Action means ending. You know, you used the word 'vedanta' the other day. It means the ending of knowledge, I was told. Not the continuation of knowledge, but the ending. So now, is there an action, which is not tied to the past as time, or to the future, or to a formula, or a belief, or an idea, but action? The seeing is the doing. cineva trebuie să pună această întrebare esenţială: Ce este acţiunea ? Oare este o repetiţie ? Oare este o imitaţie ? Oare este... o potrivire... între "ceea ce există" şi "ceea ce ar trebui să existe" sau "ceea ce a fost" ? Sau este.. conformarea în faţa unui tipar... sau a unei credinţe sau a unei formule ? Dacă este, atunci... inevitabil trebuie să existe conflict. Fiindcă avem idee-acţiune. Există un interval, o întârziere temporală între cele două şi, în acel interval, se pot întâmpla multe lucruri importante. O separare, în cadrul căreia se petrec alte incidente şi, ca atare, trebuie să există un conflict inevitabil. Ca atare, acţiunea nu este, niciodată, completă... acţiunea nu este niciodată întreagă, nu se termină niciodată. Acţiunea înseamnă... final. Ştiţi, aţi folosit cuvântul "vedanta", deunăzi. Acesta înseamnă finalul cunoaşterii. Aşa mi s-a spus. Nu o cunoaştere continuă, ci finalul ei. Deci, acum... oare există o acţiune... care să nu fie legată de... trecut, temporal vorbind... sau de viitor sau de o formulă sau de o credinţă sau de o idee, ci acţiune pur şi simplu ? Văzutul înseamnă şi făcut.
51:29 A: Yes. Da.
51:32 K: Now, the seeing is the doing becomes an extraordinary movement in freedom. The other is not freedom. And therefore, sir, the communists say there is no such thing as freedom. That's a bourgeois idea. Of course it is a bourgeois idea, because they live in ideas, concepts, not in action. They live according to ideas and carry those ideas out in action, which is not action, the doing. I don't know if...

A: Oh yes, yes. I was just thinking. 		Acum, văzutul înseamnă şi făcut devine o extraordinară... mişcare în direcţia libertăţii. Cealaltă nu înseamnă libertate. Şi, ca atare, domnule, comuniştii au spus că nu există ceva numit libertate. Că este o idee burgheză. Desigur că e o idee burgheză, fiindcă ei trăiesc în domeniul ideilor... al conceptelor, nu al acţiunii. Ei trăiesc potrivit unor idei şi transpun acele idei în acţiune, care nu este acţiune, ci doar făcut. - Nu ştiu dacă... - Oh da, da, doar că gândeam...
52:21 K: This is what we do in the Western world, in the Eastern world, all over the world: acting according to a formula, idea, belief, a concept, a conclusion, a decision, and never the seeing and the doing. Şi asta facem în lumea occidentală şi orientală şi în întreaga lume: adică se acţionează potrivit unei formule, idei, credinţe, unui concept, unei concluzii, decizii... şi nu există, niciodată, văzutul... şi făcutul.
52:43 A: I was thinking about the cat, the marvellous animal the cat.

K: The cat, oh yes. 		Mă gândeam la pisică, la minunatul animal care e pisica. Pisica, oh da.
52:51 A: Its face is almost all eye. Faţa ei... e aproape numai ochi.
52:56 K: Yes. Da.
52:59 A: I don't mean that by measure with callipers, of course not. And we don't train cats like we try to train dogs. I think we have corrupted dogs. Cats won't be corrupted. They simply won't be corrupted. And it seems to me great irony that in the middle ages we should have burned cats along with witches. Nu măsurată cu şublerul, fireşte că nu. Şi nu dresăm pisici, aşa cum încercăm să dresăm câini. Cred că am corupt câinii. Pisicile nu vor fi corupte. Pur şi simplu nu vor fi corupte. Şi mi se pare o mare ironie, că în evul mediu am fi ars pisici laolaltă cu vrăjitoarele.
53:24 K: The ancient Egyptians worshipped cats. - Egiptenii antici venerau pisicile. - Da.
53:26 A: Yes. The great eye of the cat... I read sometime ago that the cat's skeletal structure is among mammals the most perfectly adapted to its function. Ochiul mare al pisicii... Am citit, cu ceva vreme în urmă, că structura scheletului pisicii este... dintre mamifere, cel mai bine adaptat funcţiei sale.
53:42 K: Quite. Exact.
53:43 A: And I think one of the most profound occasions for gratitude in my life was the living with a cat, and she taught me how to make an end. But I went through a lot of interior agony before I came to understand what she was doing. It's as though one would say of her that she was performing a mission, we might say, without, of course, being a missionary in the ordinary sense of that word. Şi... cred că... cred că una dintre cele mai... profunde ocazii de a fi recunoscător în viaţă, a fost... traiul alături de o pisică. Şi ea m-a învăţat... cum să... pun capăt la ceva. Dar am trecut prin enorm de multă agonie internă, înainte de a ajunge să înţeleg ce anume făcea. E ca şi cum cineva ar zice, despre ea, că... ea... ea... executa o misiune, ai putea spune, fără a fi, desigur, un misionar, în sensul uzual al cuvântului. Da, da.
54:41 K: Yes, sir, you see, one begins to see what freedom is in action. Da domnule, vedeţi... cineva începe să observe ce înseamnă libertatea de acţiune.
54:55 A: That's right. Aşa este.
54:58 K: And the seeing in the doing is prevented by the observer, who is the past, the formula, the concept, the belief. That observer comes in between perception and the doing. That observer is the factor of division. The idea and the conclusion in action. So can we act only when there is perception? We do this, sir, when we are at the edge of a precipice, the seeing danger is instant action. Şi... văzutul şi făcutul sunt împiedicate de observator... care este trecutul, formula, conceptul, credinţa. Acel observator se interpune între percepţie şi faptă. Acel observator este cel ce induce separarea, dintre idee... şi finalizarea ei prin acţiune. Deci... oare putem... oare putem acţiona... numai... atunci când există percepţie ? Facem asta, domnule... când suntem pe marginea unei prăpăstii... observarea pericolului înseamnă acţiune instantanee.
56:07 A: If I remember correctly, the word 'alert' comes from the Italian, which points to standing at the edge of a cliff. Dacă-mi amintesc corect, cuvântul "alert", care vine din limba italiană, sugerează că stai pe marginea unei stânci.
56:15 K: Cliff, that's right. Stâncă, aşa este.
56:19 A: That's pretty serious. Asta e ceva destul de serios.
56:22 K: You see, it's very interesting. We are conditioned to the danger of a cliff, of a snake, or a dangerous animal, and so on, we are conditioned. And we are conditioned also to this idea: you must act according to an idea, otherwise there is no action. Vedeţi, este ceva foarte interesant. Suntem condiţionaţi să recunoaştem pericolul unei prăpăstii, al unui şarpe sau al unui animal periculos ş.a.m.d. Suntem condiţionaţi. Dar nu suntem condiţionaţi... Şi mai suntem condiţionaţi şi în faţa acestei idei, că trebuie să acţionezi potrivit unei idei, altminteri nu există acţiune.
56:50 A: Yes, we are conditioned to that.

K: To that. 		- Da, suntem condiţionaţi. - La asta.
56:51 A: Oh yes, terribly so.

K: Terribly. So we have this condition to danger. And conditioned to the fact that you cannot act without a formula, without a concept, belief, and so on. So these two are the factors of our conditioning. And now, someone comes along and says, look, that's not action. That is merely a repetition of what has been, modified, but it is not action. Action is when you see and do! 		- Oh da, groaznic de tare. - Groaznic. Deci avem această condiţionare în faţa pericolului şi condiţionare privind faptul că nu poţi acţiona fără o formulă... fără un concept, o credinţă ş.a.m.d. Deci aceştia doi sunt factorii condiţionării noastre. Şi, acum, apare cineva şi spune: "Uite, asta nu înseamnă acţiune !" Nu este decât o repetare a ceea ce a mai fost, modificată, dar nu este acţiune. Există acţiune atunci când vezi şi faci !
57:31 A: And the reaction to that is: oh, I see, he has a new definition of action. Şi reacţia la asta este: "Oh, înţeleg, are o nouă definiţie a acţiunii."
57:37 K: I'm not defining.

A: Yes, of course not. 		- Nu, nu o definesc. - Da, desigur că nu.
57:40 K: And I've done this all my life. I see something and I do it.

A: Yes. 		Şi am făcut asta toată viaţa. - Văd ceva şi fac ! - Da.
57:46 K: Say, for instance, as you may know, I am not being personal or anything, there is a great big organisation, spiritual organisation, with thousands of followers, with a great deal of land, 5000 acres, castles, and money, and so on, were formed around me, as a boy. And in 1928 I said, 'This is all wrong'. I dissolved it, returned the property, and so on. I saw how wrong it was - the seeing; not the conclusions, comparison, say, how religions have done it. I saw and acted. And therefore there has never been a regret. Să dau un exemplu, aşa cum poate că ştiţi - nu sunt subiectiv sau orice altceva. O organizaţie extrem de mare, o organizaţie spirituală cu mii de adepţi, cu foarte mult teren, 5.000 de acri, castele şi bani ş.a.m.d. s-a format în jurul meu... copil fiind. Şi, în 1928, am spus "Asta e total greşit !" şi am dizolvat-o... am returnat proprietăţile ş.a.m.d. Am văzut cât de greşit era: văzutul; nu concluziile, comparaţiile, să zicem, cu ce au făcut religiile. Am văzut... - ... şi am acţionat ! - Întocmai. Şi, ca atare, n-a existat niciodată vreun regret.
58:33 A: Marvellous.

K: Never been said, 'Oh, I have made a mistake, because I shall have nobody to lean on'. You follow?

A: Yes, I do. Could we next time, in our next conversation, relate beauty to seeing? 		Minunat. N-am spus niciodată: "Am făcut o greşeală, fiindcă nu voi avea pe nimeni pe care să mă bazez." - Înţelegeţi ? - Da, înţeleg. Am putea, data viitoare, în conversaţia următoare, să legăm frumuseţea de percepţie ?
58:48 K: I was going there.

A: Oh, splendid. Yes, that's wonderful. 		- Asta aveam de gând. - Oh, splendid. Da, e minunat.